EZOTERIC: „Dacă nu știi, nu crezi. Dacă nu crezi, nu vezi.”

INSIDER: „Am ieșit cu cățelușa mea, Isis, în fața blocului.
E octombrie, dar soarele strălucește și chiar încălzește mai ceva decât în luna mai. Un vișin a înflorit.
Am mâncat un măr și am aruncat coceanul cu semințele în iarbă, între frunzele de nuc maronii.

E primăvară și mă plimb pe sub nucul căruia abia i-au mijit bobocii. În pământ văd firul mititel al unei plante.
Peste o săptămâna văd că planta este un măr.
Mărul tot crește, dar nucul este încăpățânat și ar vrea să îl oprească.

Aud o bubuitură. Mă și gândesc, iar vreun accident. Deschid fereastra apartamentului de la etajul 4 și privesc în jos. Da, un accident, un bmw a ieșit de pe bulevard și a intrat în parcul din fața blocului rupând nucul. Și mărul mititel rămâne singur, la lumină.

Număr 13 flori în mărul care are peste un metru jumate înălțime.
Vara sunt trei mere verzi, toamna un măr galben.
Trece un țigănuș de vreo 10 ani, rupe mărul și-l mănâncă cu poftă. Aruncă coceanul cu semințe pe trotuar.
Seara, un tânăr, cu căștile telefonului în urechi, în trening, trece alergând prin fața blocului.
Eu privesc apusul soarelui când aud un țipăt.
Tânărul a călcat pe coceanul de măr, a căzut și și-a rupt o gleznă.
El se pregătea pentru a da examen la academia de sport. Era o mare speranță a atletismului, câștigase deja cateva medalii de aur la ultima Olimpiadă a Tineretului de la Buenos Aires din Argentina.
A ajuns la spital plângând, gata, visul lui s-a frânt.
Gabriel, Gabi îi spun prietenii, a rămas un an acasă după terminarea liceului. Debusolat total.
Se plimba prin livada unui vecin admirând merii înfloriți, s-a îndrăgostit de florile de măr. Mari, albe, cu pete roz străvezii, păreau niste aripi de îngeri.
Și în acea toamnă a intrat la facultatea de silvicultură. De ce nu la pomicultură? Pentru că era o fire îndrăgostită de natura sălbatică și a descoperit că și acolo înfloresc merii.
Într-o toamnă a adormit pe spate sub un măr sălbatic în mijlocul pădurii și a avut un vis. Un măr se desprinsese din pom si cadea vertiginos spre capul lui. Și, în vis, se gândi să îl prindă cu mâna din zbor. Dar corpul lui era inert. Și-a dat seama că visează și nu putea face nimic. Și atunci i-a trecut prin minte, prin mintea din vis, să oprească mărul în aer cu mintea, bineînțeles cu mintea din vis. Și mărul s-a oprit. A fost atât de surprins încât s-a trezit. Când s-a trezit primul lucru care l-a văzut a fost un măr, puțin mai mare decât o nuca, plutind pe loc în aer la 20 cm de fruntea lui.
A fost … uluit. Și imediat marul a căzut lovindu-l în frunte.
Și-a amintit de lecturile lui ezoterice care, desi le dăduse crezare, nu i-au scos în cale niciun eveniment exotic, paranormal.
Multe zile a mai tot încercat, aruncând un măr în sus, să îl oprească cu mintea. Zadarnic.
Într-o zi de primăvară a trecut prin fața unui bloc unde era un măr înflorit. S-a apropiat și a privit în sus la minunea florilor. Printre crengi a văzut la geamul de la etajul 4 un om care îl privea, părea bătrân și tânăr în același timp. Privirile lor s-au întâlnit câteva clipe și el a simțit o căldură luminoasă inundându-i cutia craniană.
A plecat spre casă cu o stare de liniște interioară de care nici nu își dădea seama. Un zâmbet discret i se întipărise pe față când auzi un țipăt și cu coada ochiului văzut un corp prabusindu-se prin dreptul ferestrelor blocului de peste drum.

“Timpul se oprește acum!” Î trecu brusc prin minte aceasta propoziție.
Autoturismul care venea în viteză pe stradă a incremenit fără să frâneze. Și trupul copilului s-a oprit la un metru de betonul trotuarului. Trecu strada, lua corpul copilului, un țigănuș de vreo 10 ani, îl așeză jos pe trotuar, după care trecu drumul inapoi.
Apoi în mintea sa rosti: “Timpul se pornește acum”
Brusc autoturismul își continuă drumul cu aceeași viteză și băiatul se ridică de jos fugind către ușa blocului.
Iar Gabi plecă mai departe mușcând din mărul pe care îl scosese din buzunar.” SURSA