WANTED: Pisica Vasi/ Mira, mascota aeroportului Otopeni, furată & aruncată în zona Europolis Logistics Park Chiajna
INSIDER: „Ajutați-ne să ne recuperăm mascota! Pisica din imagini, mascota noastră, a fost furată de la aeroport și aruncată în zona Europolis Logistics Park Chiajna – Dragomirești, în noaptea de 22/23 august 2024.
Răspunde la numele Vasi sau Mira și sigur vrea acasă adică la aeroport unde are o căsuță a ei, apă și mâncare, tratamente medicale pentru că noi toți, familia ei de la aeroportul Otopeni, îi purtăm de grijă!
#BucharestAirports & #BucharestAirportsTeam.” SURSA
CRAIOVA STEAMPUNK: Festivalul Puppets Occupy Street, 150 de artiști din 15 țări
INSIDER: „Festivalul Puppets Occupy Street este primul festival de arta animației din România care se desfășoară exclusiv în spații neconvenționale, creat pentru comunitate și se desfășoară anual în perioada 25 august 01 septembrie.
Anul acesta, festivalul Păpușile Ocupă Strada ediția a XI -a, ediția STEAMPUNK, aduce la Craiova 150 de artiști din 15 țări.
• aduce la un loc companii de teatru private și artişti independenți din țară și din străinătate, încurajând astfel parteneriatul public- privat;
• se adresează tuturor categoriilor de public, evenimentele fiind gratuite;
• cuprinde evenimente ca: spectacole, ateliere de creație, concerte, expoziții, proiecții video, video mapping, happening-uri, animație stradală, arte vizuale, arte plastice, etc., desfășurându-se simultan în mai multe zone ale oraşului; are caracter necompetitiv; își are punctul forte în cele două parade cu păpuși supradimensionate și care alegorice; are loc în Craiova, al VI – lea oraș ca mărime din România, cu aproape 300.000 de locuitori, oraș cu aeroport propriu, cu cel mai mare parc natural din estul Europei, Parcul Nicolae Romanescu;
• festivalul este organizat de Teatrul pentru copii și tineret Colibri și finanțat de Primăria Municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova.” PROGRAM
ARHIVĂ: CRAIOVA: „Puppets Occupy Streets”, deschidere de groază. „Totuși, Chucky este doar o invenție, da?” OXXO CARNIVALE, CRAIOVA: Start Puppets Occupy Street, ediția a IX-a, 200 de teatre și artiști din 20 țări, în peste 400 de evenimente!
RARA AVIS, CRAIOVA: Pentru 1.500 de ani, lebăda neagră a existat în imaginația europeană ca o metaforă pentru ceea ce nu putea exista
INSIDER: „Acum o lună, în Parcul Romanescu din Craiova au fost aduse cinci lebede negre. Cel puțin patru dintre ele se pare că se simt acasă. A cincea ori dormea la umbra unui boschet, ori e rebela familiei, un fel de oaie neagră a lebedelor negre. Asta în cel mai optimist scenariu…”
UPDATE: „Se pare că după o lună, cele 5 lebede chiar au rămas 4. Una fost mâncată de dihor (capul?!)…
Pe OLX a apărut un anunț: „Vând lebede negre (600 €) Detalii doar la telefon Trimitem în toată tara păsări Nu raspund la mesaje. Doar telefonic Nu vând oua Nu vând boboci Nu ma interesează schimburi” (20 august 2024).” DETALII
N.R.: Lebăda neagră este comună în zonele umede din sud- vestul şi estul Australiei și insulele de coastă adiacente. Lebăda neagră este emblema oficială de stat a Australiei de Vest și este înfățișată pe steagul și pe stema Australiei de Vest. Simbolul este utilizat şi în alte embleme, monede, sigle, mascote și în denumirea echipelor sportive.
Lebedele negre sunt în mare parte păsări cu pene negre, cu pene de zbor albe. Ciocul este roșu aprins, cu o dungă albă la margine și la vârf; picioarele și labele picioarelor sunt de culoare negru-cenuşiu. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele, și au ciocul mai lung și mai drept.
Lebedele negre mature măsoară între 110 și 142 centimetri în lungime și cântăresc 3,7-9 kilograme. Lungimea aripii lor este între 1,6 și 2 metri. [2][4] Gâtul este lung (relativ cel mai lung gât dintre lebede) și curbat în formă de „S”.
La fel ca alte lebede, lebăda neagră este în mare parte monogamă, împerechindu-se pe viață (aproximativ 6% rata despărţirilor).
Lebăda neagră scoate un sunet muzical putermic, asemănător unei goarne, fie pe apă, fie în zbor, precum și o gamă de note mai fine. De asemenea, poate fluiera, mai ales când este deranjată în timpul reproducerii și cuibăririi.
Lebăda neagră este aproape exclusiv ierbivoră și, deși există unele variații regionale și sezoniere, dieta este în general dominată de plante acvatice. Când înoată, lebedele negre își țin gâtul arcuit sau ridicat și îşi poartă adesea penele sau aripile ridicate într-un afişaj agresiv. În zbor, un grup de lebede negre va forma o linie sau un V, cu păsări individuale care zboară puternic, cu gâtul lung ondulat, emițând sunete fluierătoare cu aripile lor și apeluri gălăgioase. Se estimează că populația globală actuală de lebede negre este de până la 500.000 de indivizi, fără vreo amenințare de extincţie.
Satiristul latin luvenalis a scris în anul 82 despre rara avis in terris nigroque simillima cygno („о pasăre tot atât de rară pe pământ ca o lebădă neagră”). El a vrut să spună ceva a cărui raritate s-ar compara cu cea a unei lebede negre sau, cu alte cuvinte, întrucât o lebădă neagră nu exista, nici caracteristicile presupuse ale „păsării rare” cu care a fost comparată nu există. Expresia a trecut în mai multe limbi europene ca proverb popular, inclusiv în română, unde primele două cuvinte „rara avis” sunt adesea folosite ironic. Pentru aproximativ 1.500 de ani, lebăda neagră a existat în imaginația europeană ca o metaforă pentru ceea ce nu putea exista.
Exploratorul olandez Willem de Vlamingh a fost primul european care a văzut o lebădă neagră în 1697, când a navigat și a numit râul Swan de pe coasta de vest a Noii Olande. Observarea a fost semnificativă pentru Europa, unde „toate lebedele sunt albe”, expresie folosită de mult timp ca exemplu standard al unui adevăr bine cunoscut. În 1726, două păsări au fost capturate lângă insula Dirk Hartog, la 850 de kilometri nord de râul Swan și duse la Batavia (astăzi Jakarta) ca dovadă a existenţei lor.
Intoducerea lebedei negre în Europa în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea a adus păsările în contact cu un alt aspect al mitologiei europene: atribuirea unor relații sinistre între diavol și animalele de culoare neagră. Lebedele negre erau considerate în strânsă legătură cu vrăjitoria și adesea erau alungate sau ucise de oamenii superstiţioşi. Acest lucru poate explica de ce lebedele negre nu au stabilit niciodată o prezenţă considerabilă ca animale sălbatice în Europa sau America de Nord.
În Lacul lebedelor lui Ceaikovski, sinistra și seducătoare lebădă neagră, Odile, este în contrast cu inocenta lebădă albă, Odette.” SURSA
ARHIVĂ: ETERNITATE: Familia de lebede este inseparabilă. Fidelitatea, simbol al iubirii pure! OXXO NEPTUN: Lebedele înmatriculate, puse la slăbit. Nu mai pot mânca broscuțe grăsuțe! OXXO LEBĂDA NOROCOASĂ: „O victimă inocentă… Puiul a avut noroc că nu a înghiţit cârligul!” OXXO RECENSĂMÂNT IOR: Lebădă înmatriculată, strangulată cu CNP-ul de gât!
CRAIOVA EXOTICĂ: Peste 150 de fluturi tropicali vii la Promenada Mall
INSIDER: „Escapadă tropicală la Promenada Mall Craiova.
Până pe 25 august, zilnic, de la 12:00 – 20:00, poți vedea peste 150 de fluturi tropicali din America de Sud și Asia în „Sera cu fluturi vii”, situată la nivel -1, zona Info Desk, sub Cineplexx. Cel mai mare fluture pe care îl puteți admira aici este „Coada rândunicii de smarald”, membru al familiei Papilionidae, originar din Asia de Sud Est (Birmania, Malaezia, Indonezia, Filipine, Nias și Borneo), dar este frecvent întâlnit în serele cu fluturi de pe întreg mapamondul. Are un zbor puternic şi rapid. Anvergura aripilor atinge frecvent 10 cm.
Intrarea liberă. Deși în reclame apare că „Accesul la expoziție se face exclusiv pe baza aplicației mobile SPOT.”, la fața locului nu ne-a întrebat nimeni de nimic.” DETALII
N.R.: „REGULAMENT ACCES SERĂ:
• Accesul în seră se face în număr de maxim 5 persoane/tură.
• Nu este permis accesul în seră cu cărucioare pentru copii sau de cumpărături (spațiul nu permite intrarea cu acestea, fără a avea potențialul de rănire a fluturaşilor).
• Durata accesului în seră este de 3-5 minute (pentru a putea acomoda toate persoanele)
O dată pe oră (în funcție de temperatura din seră), se face o pauză la acces pentru 3-5 minute (timpul este alocat ca personalul serei să poată verifica temperatura/umiditatea din spațiu și respectiv să elibereze fluturaşii din terariu. Vă rugăm să aveți răbdare cât timp se face această procedură, necesară pentru păstrarea mediului propice fluturaşilor.
• Vă rugăm nu vă sprijiniți de lateralele serei, poate fi periculos în caz de spargere a foliei și nu băteți în geam.
• Nu este permis accesul în seră cu: mâncare, băuturi produse în mână.
Vă mulțumim pentru înţelegere!”
4UCAR: Ce poți face cu 8500 de chei reciclate? Un Lamborghini Aventador!
INSIDER: „Lamborghini Aventador. Under Construction. Strada Moinești nr.30, București sector 6.”
N.R.: „Daniel Dragne și colegii săi, Alex și Aurel, de la 4UCAR construiesc o replică la scară reală după un Lamborghini Aventador care aparține lui Andy Popescu, cu ajutorul sudurii și a 8500 de chei reciclate.” DETALII
ARHIVĂ: REÎNCARNARE: După 2211 de ani VICTORIA (Nike) din Samothrace apare din 1000 de cuie la ParkLake. SPERANȚA de Gabriel Dinu! OXXO MUZEUL STEAMPUNK, CLUJ: „Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două feţe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să le-nveţe” OXXO CHEVY DELUXE 1950: Dantelărie în caroserie, doar cu aparatul de sudură
CRAIOVA: Nici oltenii nu uită să cumpere pâine! Românii sunt cei mai mari mâncători de pâine din UE!
INSIDER: „Nici oltenii nu mai uită să cumpere pâine! Întrebarea este dacă mai au cu ce?!”
N.R.: Conform celor de la Buzoienii.ro aceste panouri publicitare aparțin celor de la Kaufland. Românii sunt deja cetățenii UE care consumă cea mai multă pâine. 38% dintre ei o mănâncă zilnic, arată datele Eurostat.
Ar putea fi o campanie de conştientizare naţională, dar pe invers cum s-a întâmplat în 1993, în Statele Unite ale Americi?! „Ai luat lapte?” era o reclamă care încuraja americanii să consume lapte și produse lactate în cantități mai mari.
Campania națională a fost reeditată de mai multe ori și a primit titlul de cea mai bună reclamă din toate timpurile din America. Panourile erau împânzite în toată țara, iar ani mai târziu s-au alăturat vedete precum Britney Spears, Beyonce, Rihanna, Serena Williams, Venus Williams, dar și personaje celebre: Batman, Mario, cei din Familia Simpsons, Fetițele Powerpuff sau SpongeBob.
Sau poate Kaufland scoate pe piață pâinea cu lecitină pentru stimularea memoriei… Gratis!
Teasing – Campanie promoțională în mai multe etape, ce solicită în mod particular atenția publicului; element redacțional sau audiovizual, mesaj promoțional sub forma unui anunț tipărit, spot radio, video- clip, jingle s.a., prezentat într-o manieră enigmatică, picantă sau de suspans și care, prin indiciile și explicațiile vagi pe care le oferă, caută să incite curiozitatea publicului – care așteaptă cu nerabdare deznodământul final (identitatea mărcii, logo-ul firmei sau alte indicii nu sunt deconspirate decat la final sau progresiv, pe parcursul derulării acțiunii). O campanie teasing se desfășoară, de regulă, pe durata mai multor săptămâni. Celebru a ramas sloganul „Vin camilele”, utilizat în1913 la lansarea țigărilor Camel.”
ARHIVĂ: RECLAMĂ SAU ANTIRECLAMĂ: Trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi?
BUCUREȘTIUL ROZ: Netflix promovează ”Emilie in Paris” la Patiseria Amzei. „Merdeneaua lui nenea Mihai” devine croissant gratis pentru gură cască!
INSIDER 1: „Str. Piața Amzei, frumoasa clădire din 1912, care găzduiește un hotel (N.R.: Atrium Hotel Ateneu) și patiseria renumită pentru merdenelele lui nenea Mihai, care zilele astea este gazda promovării filmului ”Emilie in Paris” (un serial pe Netflix).
PS: după ora 10 croissantul e gratis.” SURSA
INSIDER 2: Concurență pentru Mitza Biciclista căreia, pentru trei zile, i-a fost furat trofeul de cea mai instagramabilă clădire din zonă.
N.R.: Netflix organizează concerte în Piața Amzei la numărul 10 (București sector 1) unde este Patiseria Amzei rebranduită momentan în Amzei Patisserie. În timpul concertelor oferă și croissant cu ciocolată gratis (în limita stocului).
Program. Vineri: 16-08-2024 ora 19:00: Alexandra Ungureanu Atanasov.; Sâmbătă: 17-08-2024 ora 19:00: Jean Gavril; Duminică: 18-08-2024 ora 19:00: Gabriela Atanasov.
ARHIVĂ: BUTAFORIE: Fontana di Trevi, adusă la Bucureşti
„STEME BOEREȘTI DIN ROMÂNIA” (1918): ”Fie ca aceste embleme să rămâe pentru proprietarii lor un imbold spre bine, frumos și adevăr…”
INSIDER: „Astăzi am intrat în posesia acestei cărți foarte vechi, un adevărat armorial ce aduce laolaltă 90 de steme aparținând diferitor familii de boieri care au desenat cultura și viața socială din Moldova și Țara Românească în ultimele secole și ceva.
Inițial nu știam de ea, dar la recomandarea unui prieten (…) am zis că trebuie să facă parte din colecția mea, mai ales că în ultima perioadă sunt tot mai interesat de familiile de boieri, heraldică și tablouri votive de prin biserici.
Cartea pe care o vedeți aici a fost publicată în 1918 (are 106 ani vechime!) iar autorul este EMANOIL HAGI-MOSCO. Acesta a fost un istoric, publicist român și fondator al ”Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie”.
Fiind foarte veche și trecând prin zeci de mâini, are ceva probleme precum niște pagini deteriorate sau rupte. Nimic grav totuși sau iremediabil.
Din ce am înțeles, la nivel național cel puțin, n-ar mai fi foarte multe disponibile. Cel puțin pe internet sau prin anticariate nu prea o mai găsești în format fizic. În pdf sigur că este. Eu am luat-o de la un privat. Este practic cel mai vechi obiect pe care îl am în casă!
Îmi place mult fraza de final de pe prima pagină: ”Fie ca aceste embleme să rămâe pentru proprietarii lor un imbold spre bine, frumos și adevăr…”” SURSA
N.R: „În trecutul românesc, boerii, mari sau mici, întrebuintau, alături sau în loc de semnătură, peceți cu diferite semne”. Este cunoscută formula cu care sfârșesc atâtea zapise și spre credință mi-am pus iscalitura și pecetea”.
Aceste „semne’ rareori erau aceleași pentru toți membrii unei familii, și rareori purtau copiii „semnele” strămoșilor. A fost la noi, în această privință, ca și pretutindeni înainte de organizarea oficiilor eraldice.
Cu timpul, sub influența vecinilor si a occidentului, pecețile boeresti iau tot mai mult caracterul de stema fixă si ereditară. Stilizarea însă, după regulele rigide ale științei blazonului, este relativ recentă.
Cele mai multe steme, provenite astfel din vechi peceti, sunt sau vorbitoare („parlantes”), sou amintesc de funcțiuni ocupate („allusives”). Familiile cari au numărat domnitori, și-au adăogat, mai toate, stema sau stemele principatelor, co o armoarie de „prétention”. Urmaşii de azi păstrează semnul, deși au renunțat la pretenții. Stemele boeresti s’au mai născut din tradiții despre origina familiei. Cănd aceasta este străină, stema reproduce, în totul sau în parte, pe a familiei dela care derivä.
În fine, unele steme sunt conferite sau confirmate din afară. Familiile nobile străine împământenite la noi şi-au păstrat blazoanele de origină, al membrii lor, ca boeri români, s’au slujit de ele.
Placheta de față cuprinde câteva exemple din aceste diferite categorii. Colecția este departe de a fi complectă. Astfel, spre pildă, lipsesc pecețile familiilor Arion, Alecsandri, Brătianu, Cândescu, Cârlova, Cătuneanu, Gane, Glogoveanu, Isvoranu, Holban, Meitani, Mortzun, Seulescu, Scorțescu, Plagina, Teut, etc.
O lucrare desăvârşită va mai trebui să cuprindă stemele familiilor nobile din Ardeal. Basarabia si Bucovina, întrupate astăzi în statul roman, precum si pe ale familiilor nobile de origină străină, devenite românești după desființarea titlurilor de boerie, precum Reineck, Roma, Scupiewski, etc.
Trebue relevat că dacă sub aceiaș stemä se citesc uneori numele mai multor neamuri, aceasta vine din împrejurarea că au aceiaș obârșie deşi poartă nume diferite după satele ce au stăpânit, sau că este vorba de adapțiune ori de descendență prin femei. Când o familie a părăsit numele ei vechi, pentru altul, numele verhi s’a pus între paranteze.
Räsfoind aceste câteva planșe, sufletele pioase față de trecut, vor simți că de stemele reproduse sunt legate amintirile cele mai scumpe ale familiilor respective, cari pe un tărâm sau altul au fost folositoare țärii. Ca atare, aceste peceți au dreptul la considerație, acelaș și singura de care se pot bucură şi blazoanele occidentale.
Fie ca aceste embleme să rămâe pentru proprietarii lor un imbold spre bine, frumos și adevăr… 1918″
CRAIOVA: Expoziție de statui create cu Inteligență Artificială
INSIDER: „Expoziția de statui create cu Inteligență Artificială (N.R.: localizată pe strada Arieș, între intersecția cu strada A.I.Cuza și intersecția cu strada Împăratul Traian) care fac parte din programul Lowpoly People Colorful, inițiat de artistul Xavier Veilhan, s-a încheiat după o lună. Astfel de statui au fost prezentate peste tot în întreaga lume, de la mari capitale până la stațiuni de pe Riviera Franceză și ne-am bucurat că am putut să le prezentăm și în Craiova. Mulțumim celor care ne-au transmis aprecieri pentru această inedită expoziție!” SURSA
N.R.: „Xavier Veilhan este născut pe 10 iunie 1963 (Lyon) și trăiește/ lucrează la Paris. A studiat la Ecole Nationale Supérieure des Arts Décoratifs din Paris, apoi la Universitatea de Arte din Berlin în studioul lui Georg Baselitz şi, în final, la Institut des Hautes Études en Arts Plastiques din Paris.
Arta sa folosește mediile sculpturii, picturii, video, fotografiei sau instalației pentru a capta realitatea. Oamenii şi animalele sunt reprezentate prin procese biologice şi tehnice pentru a forma prototipuri și a pune în discuție lumea contemporană și societatea ei de industrializare şi consumism. Arta sa respectă atât reprezentarea idealului clasic, cât și se îmbină cu noile tehnologii (cum ar fi dispozitivele de captare și iluminare 3D), creând un anacronism.
Munca lui a primit recunoaştere internaţională. Este expusă în cele mai prestigioase galerii din lume, precum şi la Musée d’Art Moderne de la ville de Paris, Musée d’Art Moderne et Contemporain de Genève, Centre Georges Pompidou din Paris, Musée d’Art Moderne et Contemporain la Strasbourg, la Bienala de la Veneția din 2017 și la Château de Versailles.” DETALII
BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI: Vacanță în vacanță! „Să nu mai citim/ Că ne-nbolnăvim/ Să nu învățăm/ Că ne-ntoxicăm!”
INSIDER: „În Sectorul 3 se află Biblioteca Națională. Fiind o măruntă și obscură bibliotecă dintr-un orășel de provincie este normal să stea închisă toată vara. Felicitări! SURSA
N.R.: „Dragi cititori, La Biblioteca Naţională a României activitatea cu publicul este sistată în perioada 27 iulie – 1 septembrie 2024. Ne revedem începând de luni, 2 septembrie 2024. Vă mulţumim!”
Biblioteca Națională a României, Bd. Unirii nr.22, București sector 3.
ARHIVĂ: OXIMORON: Vă doriţi un extinctor cu scrumieră? Vorbiţi cu Lumânare de la Prevenirea Incendiilor! OXXO 42 DE ANI: “Vorbim deschis despre cutremure”, într-un spațiu fără autorizație de securitate la incendiu
PASARELA PIETONALĂ MAMAIA: Când arhitectul, inginerul sau primarul și-au luat licență în Tetris și Solitaire
INSIDER 1: „Ce părere aveți de Arhitectul ăsta? Ați crezut că le-ați văzut pe toate? Pasarela pietonală peste Bulevardul Mamaia, Mamaia, Constanța. ” SURSA
INSIDER 2: „Deci dai o căruță de bani să-ți iei apartament la Mamaia, și te trezești că-ți trece pasajul pietonal prin balcon! Măcar ia-ți și-un WC ecologic, sau un tomberon, pentru trecători care traversează bulevardul venind de la sau ducându-se către club.
Trăiască urbaniștii constănțeni! Vivat Mamaia!” SURSA
ARHIVĂ: SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” OXXO BIBLIOTECA FRANCEZĂ: „Cum să montăm țeava de gaze, disprețuind istoria și arhitectura?!” OXXO LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena?
CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA: „Problema creştinismului e în interior, nu pe ecranele și show-urile olimpice”
INSIDER: „De ce nu știu copiii noștri cine e pe tabloul Cina cea de taină: de ar fi fotbaliști sau trapper le-ar ști și numele. Pentru prietenii mei creștini
Nu am deschis canalele, știrile – nu am urmărit nimic de 10 zile decât vag. Umblat prin Reșița printre fiarele industriale și la munte pe coclauri. Mai comunic puțin cu prietenii și pe munci care trebuie să le prestez. În rest nu urmăresc: puțină pauză.
Un amic de prin coclaurile Los Angeles-ului mă întreabă de show-ul olimpic cu citatul din pictură Cina cea de taină. Nu am urmărit dar am citit câteva postări – îmi plăcuse amicul Vali Albinetz: cred că au fost destule. Nu mai comentez.
Dar am sesizat un lucru tare interesant. Pentru creștinii asumați ar trebui să fie tare îngrijorător. Tema mă interesează mult.
Am făcut un test intre copii spre 7-8 clase bine educați, urbani, clasă de mijloc, școli bune, familii studii superioare deloc ignorante.
Întrebarea: cine sunt cei 12 și care sunt numele lor. Șocul e că niciunul nu poate răspunde: știu că e ceva între ei și unul Isus – ceva gen bandă, gang. Nimeni nu poate numi mai mult de 4-6 nume din 12.
Acești copii pot spune fără probleme jucătorii de fotbal la 3-4 echipe, pot spune zeci de nume din eroi de filme sau formații – pot spune lista trupelor de la Beach Please, Festival. Cu ei poți discuta lucruri deja destul de complicate și interesante.
Atenție: fac din clasa 1-a religie, adică au 7 ani de religie oficial.
Ai acuza de ignoranță și superficialitate e o tâmpenie – dovadă că știu o mulțime de alte lucruri nu și ceea ce părinții sau bunicii lor cred ca e esențial.
Putem porni de la trei observații: Biserica, Familia și Religia din școală nu-și fac treaba. Mă tem că asta e meteahnă mai veche în mediul ortodox – un mic efort să-mi spuneți cei 12 apostoli? Mă tem că și semnificația scenei e puțin cunoscută chiar de părinți. BOR nu a fost niciodată prea tare la capitolul educație religioasă – textele sacre nu se citesc: punct. Decât de o mică elită în rest lectura textelor religioase e o practică inexistentă pe aici. Exista mai degrabă un soi de folclor care circulă și cam atât.
Am mai spus, repet: cred că Religia e partea de educație care ar trebui să fie lăsată pe seama familiei și bisericii nu în școală. Educația religioasă în școală e moarte sigură a tot ce e religios mai ales în contextul actual.
Dar dacă o avem eu aș folosi-o strict ca citire și interpretare a textelor esențiale religioase – a diverselor religii. Textele religioase fundamentale sunt texte complicate, cu un context istoric și cultural încărcat. A le putea citi și interpreta presupune un exercițiu enorm de complex.
Cum ne spunea Rabinul: e greu să rămâi prost și să nu poți să te descurci în viață dacă de mic exersezi constant citirea și interpretarea Talmudului. E un exercițiu sofisticat și asta te deschide la minte. Asta nu garantează că te face om mai bun dar aproape sigur de face mai inteligent și oferă multiple capacități – e o tehnică.
De ce totuși copiii noștri nu știu cine e prezent la Cina cea de taină? Vorbesc generic căci cu siguranță sunt unii care știu.
E ceva mai profund cred eu decât familia și biserica.
Ei nu știu nu pentru că sunt ignoranți ci pentru că religia în forma ei primară nu mai este semnificativă în viața lor. Așa cum e construită societatea actuală ea nu mai are nevoie de o credință vie – ci doar de istorii comercial-religioase: substitute. Cum e cazul reacției la show-ul de la Paris – vai ne ironizează Cina cea de taină. Păi și care e problema? Nu așa scrie la Scripturi? Asta e semn bun – din păcate pentru ei show-ul nu face asta – acolo se face pur comerț de imagine și sentiment – Societatea spectacolului așa e construită. La cele multe miliarde cheltuite e nevoie de mult consum.
Bun. Care Cină? Cea din Evanghelii? Cina cea de taină – pictura – nu e decât o comandă a unui oligarh dată lui Leonardo da Vinci. Ca să citez din Vali Albinetz: ”opera lui Da Vinci a fost comandată de un nobil interesat de astrologie, divinație și horoscop, strâns legat de puterea bisericii, pe care a folosit-o pentru a-și justifica averea ca fiind un dar divin. Se pare că Dumnezeu era mai binevoitor cu elita bogată decât cu restul populației majoritare. Restul trebuia ținut în frâu prin reprezentări religioase ale dineurilor ambrahamice.”
Cultura economică, socială și politică a capitalismului financiar liberal actual nu permite un Isus & apostoli reali – creștinismul este inutil ba chiar periculos. El este bun doar dacă este mort și vândut precum moaștele sau indulgențele. Creștinismul este util doar ca o cultură a supunerii și extinderii actualei religii dominante – cultul banilor și consumului.
Pentru generațiile foarte tinere creștinismul nici măcar cultural nu mai zice nimic. Pur și simplu nu există – nu face sens, cum zic ei.
Tot ceea ce promitea creștinismul deja există la supermarket, la bancă, la TV și pe ecranele telefoanelor.
Adică există substitute care fac ca sensul prim al creștinismului să fie dizolvat. Eu nu spun că substitutul e ceva real – nu e: e un simulacru.
Doar că ceea ce este afectat radical în modernitatea printr-un întreg ”spirit al lumii – spiritul vremii” cum ar zice Pavel – adică întreg constructul economic, social, tehnologic – este capacitatea de a mai crede. Iar credința e despre proiecția viitorului: într-o bancă și un hipermarket nu ai nevoie de viitor ci de capacitate de consum. Adică de a trăi în prezent.
De aici și zero interes pentru ceva ce nu are sens și nu poate produce credință, speranță – proiecție de viitor.
Asta va fi și marea bătălie pentru următoarea perioadă – o nouă credință care să producă viitor. Creștinismul pare total epuizat.
Crizele care vin – și ele vin în valuri tot mai mari – au nevoie de răspunsuri care la bază vor avea multiple credințe: proiecții de viitor.
De ce e epuizat creștinismul actual? Pentru mine secretul (simplific) e ascuns într-un simplu motiv: puterea creștinismului stătea în capacitatea de a se opune și transforma nu de a se subordona.
Creștinismul este Imperiul marginalității care cucerea printr-un un soi de ”colonialism intim al convingerilor” ca să vorbim in limbajul la modă. Creștinismul e eficient ca o religie a crizei nu a bunăstării.
De aceea îi place metafora luminii care o metaforă puternică – lumina care vine peste întuneric: nu omoară întunericul ci îl dizolvă prin contraofertă. Dar o contraofertă unică.
Banilor în schimb – capitalul, marea religie cu care se confruntă cretinismul modern – preferă întunericul. De asta e ținut în seifuri, în portmonee, buzunare – ascuns, mereu îngropați etc. De aici și metafora Vampirului (banii vampir) care iubește întunericul.
Cultul banilor – noua religie – s-a sofisticat atât de mult încât banii nu se mai văd, ei nu mai sunt nici măcar în întuneric, ei s-au ascuns într-un card de plastic. Ba mai rău – în telefon undeva. Nici lumina nu-i mai ia pentru că nu mai sunt la vedere. Lumina își pierde din putere și sens.
Când banii – noul cult – nu mai sunt nici în întuneric lumina își pierde puterea si sensul. Ca să vorbim metaforic.
Dar oricum biserica de mult s-a cuplat cu noua catedrală banca nu mai duce lumină acolo. În afară de isterii televizate când ați mai auzit prezentă biserica în marele dezbateri și critici aduse marilor straturi de putere? Pravoslavnici din Est îl proslăvesc pe Putin – care varsă sânge, protestanții americani pe Trump- unul dus rău – și frații catolici pe cine apucă.
Prezența lor este total nesemnificativă în dezbaterile și critica puterii și mai ales în implicarea de soluționare a marilor crize. De obicei vin să facă ritualuri în jurul celor care decid: ritualuri de slujire și legitimare nu de negare și critică.
A lua poziții dure, critice și a veni cu soluții incomode înseamnă ați asuma riscuri. Când și-a asumat ea riscuri în ultima perioadă? ”Noroc” de regimurile comuniste că i a mai trezit la viață. Dar scurt că au făcut repede casă comună cu toți.
Creștinismul e al naibii de eficient și viu în perioade și situații de prigoană, de confruntare, de criză (a nu se înțelege că pledez pentru asta – nu): teologia martirajului a fost însă înlocuită cu teologia prosperității.
Înainte se spunea: ne aruncă la lei e de bine – ne respectă, se tem de noi, contăm. Acum: avem bani, suntem prosperi – e de bine – semn divin. Dă-o naibii de suferință – acum suntem pe prosperitate ca semn divin.
Adică suntem de fapt cei din imaginile TV și de fapt ne doare că ne vedem în oglindă nu că ne înjură credința. Să nu fim ipocriți.
Recunosc că eu sunt adeptul sau mai degrabă fanul creștinismului mesianic social primar – cânt creștinismul era doar o ”sectă” iudaică. Dar suntem în alte vremuri.
Nu vreau să fiu dur cu ei căci de acolo mă trag și-mi sunt intim aproape cu toate că nu suport creștinismul instituționalizat. Dar nici să mă fac că nu văd.
Problema creștinismului e în interior nu pe ecranele și show-urile olimpice sau mai știu eu ce minorități sexomarxiste.
Copiii noștri pleacă în direcțiile în care li se oferă sens – uneori aberante dar ei caută un sens și o proiecție de viitor deseori împotriva lumii pe care le-au lăsat-o moștenire părinții lor.
A merge pe tehnica asta de a învinui niște saltimbanci și clovni din Societatea spectacolului e cea mai facilă cale.
Creștinismul a murit și e în descompunere pe propria lui mână: ce au semănat acum culeg. Asta nu înseamnă că el nu mai există în diverse grupuri, comunități dar el nu mai are relevanță sistemică.
Va putea creștinismul să se reinventeze din noile crize care vin prea multe? Habar nu am. Dar cu siguranță că nici cultul banilor și nici Societatea spectacolului nu are viitor mare. Crizele vor modifica multe.
Copiii vor pleca în direcția celor care vor putea naște noi credințe – noi forme de configurare a viitorului. Pentru că omul nu poate fără sens și fără direcție de mișcare oricât de utopice ar fi ele.
A rămâne în prezent, în consumul prezentului, înseamnă ai damna la depresie totală sau la consum de stupefiante care nasc iluzii și omoară. Depresia socială în care am intrat toți nu e decât o formă de refuz, de boicot ascuns și deseori inconștient a acestui cult dominant.
Trăim într-o cultură dominantă care ne nemulțumește profund și nu știm cum să o depășim – doar o boicotăm prin depresie.
Poate că speranța se află într-o criză majoră sau în alte ”triburi” migratoare care vor aduce noi ”viruși” – noi configurații de sens.
Speranța mereu vine de unde e așteptată mai puțin – dar aproape niciodată din zonele puterii dominante.
Pe munte dimineața miroase a toamnă deja.
PS. La Reșița am văzut în câteva locuri cum natura recucerește zonele industriale abandonate de om. Ceva ce nu credeam că se mai poate întâmpla – se poate. Sunt metafore ale speranței.” SURSA
ARHIVĂ: FAST-CULTURE: Biblia pe înţelesul microbiştilor?! OXXO ICOANE PUBLICITARE: Stetoscopul, tableta și masca, noile simboluri ale puterii în lume?
FALEZA CONSTANȚA: Zece tablouri semnate de Nicolae Grigorescu pot fi admirate în adâncul mării, lângă Cazinou, în timpul unor sesiuni de scufundare
INSIDER: „Expoziție inedită la malul mării. Zece tablouri semnate de Nicolae Grigorescu pot fi admirate în adâncurile mării, în timpul unor sesiuni de scufundare. Operele de artă au fost fotografiate la expoziția permanentă găzduită de Muzeul de Artă Constanța și au fost printate pe materiale rezistente în mediul salin. Cele 10 reprezentări după tablouri de Nicolae Grigorescu au fost scufundate aproape de Cazinoul din Constanţa. Oricine îşi dorește o experiență inedită, chiar dacă nu știe să înoate, poate admira expoziția. Scufundarea durează aproximativ 45 de minute, timp în care vizitatorii pot admira tablourile semnate de Nicolae Grigorescu. Pe tot parcursul sesiunii, vizitatorii sunt însoțiți de un instructor. Experiența din adâncurile mării este una aparte. Tablourile se află la o adâncime de 3,5 metri. Preț scufundare: 250 lei. Durată scufundare: 2 ore (o oră este pregătirea de scafandru și o oră, scufundarea în sine). Toți acei ghizi care îi vor însoți pe vizitatori au specializarea de scafandru arheolog.
Se dorește promovarea Muzeului de Artă din Constanţa, care ascunde cea mai mare expoziție Nicolae Grigorescu. Proiectul cuprinde atât expoziția din adâncurile mării, cat și o alta de 40 de tablouri expuse pe faleza de la Cazino.
În timpul sesiunii de scufundare, vizitatorii fac şi o incursiune în istorie, pentru că pot vedea bucăți de ceramică veche, fragmente din clădiri vechi şi noi, dar și viețuitoare marine. SURSA
ARHIVĂ: ACASĂ LA NICOLAE GRIGORESCU: Arsă în Primul Război Mondial și reconstituită după 50 de ani! OXXO LUMEA ÎNTR-UN TIMBRU: Nudurile lui Nicolae Grigorescu în pictura românească.
MAMALIGA WOKE: Pachet pentru corporatiștii care vor la job un lunch tradițional. Intră în diplomat sau în rucsac, lângă laptop!
INSIDER: „Hai, că am trăit să o văd și pe-asta! Oamenii buni, a luat-o lumea cu susul în jos… ceva se întâmplă… Fiți atenți ce vă arăt acum la supermarket. Cred că mulți nu ați văzut așa ceva… M-o trimis nevasta să iau niște mălai să facem o mămăligă. Clasică, așa că tot omu… Și ajung aicea la raion. Uite, mălai extra 4.45 lei. Și lângă ce găsesc, mă?! Nu mai stă nimeni să gătească… O cumperi gata făcută! Voi ați da 10 lei pe una? Are un kil…” SURSA
N.R.: Delizia din supermarketuri este preparată din apă, făină de porumb, sare iodată și regulator de aciditate: acid tartric (E334). De remarcat că mălaiul din care este făcută provine din Italia. Termen de valabilitate: 2025. „Fără grăsimi! Fără conservanți! Fără gluten!”
Mămăliga este un preparat tradițional de mâncare din România, Republica Moldova, regiunile de sud-vest ale Ucrainei, Polonia, Georgiaşi Turcia, Bulgaria, Grecia, ltalia, Elveţia, sudul Franţei, Slovenia, Croația, Brazilia. Din punct de vedere istoric, terciul este cea mai veche formă de consum de cereale din întreaga umanitate, cu mult înainte de apariția pâinii. Inițial, semințele folosite la prepararea nămolului erau foarte diverse, cum ar fi meiul sau cornul. Înainte de introducerea porumbului în Europa în secolul al XVI-lea d.Hr., mămăligă se făcea cu făină de mei, cunoscută de romani drept pulmentum. Porumbul a fost introdus în Spania de Hernán Cortés din Mexic în 1530 și s-a răspândit în Europa în secolul al XVI-lea.
Considerată mâncare a ţăranilor, este des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de vară când munca grea efectuată la câmp nu mai permite prepararea pâinii de casă și în zonele rurale sărace. Era preponderent folosită în perioada premergătoare industrializării dată fiind ușurința cu care se prepară, comparativ cu pâinea. În perioada modernă, preocuparea pentru alimentația diversă și sănătoasă făcând obiectul a numeroase cercetări, știința alimentației consideră mămăliga ca având un aport bogat de vitamine, aceasta fiind recomandată mai ales persoanelor suferinde de boli de plămâni, afecțiuni ale căilor respiratorii, anemicilor, etc. La ora actuală mămăliga și alte preparate pe baza ei, au devenit feluri de mâncare disponibile și în restaurantele selecte, fiind apreciate de gurmanzi.
În mod tradițional, mămăliga este gătită din apă fiartă, sare și făină de porumb (mălai) într-un vas de fontă cu o formă specială denumit ceaun. Preparată în stilul țărănesc și și folosită în loc de pâine, mămăliga este mai densă decât polenta italiană până la a putea fi tăiată în bucăți asemenea pâinii. Când este gătită în alte scopuri, mămăliga poate fi mai moale, câteodată aproape de consistența terciului.
Motivul pentru care mămăliga este atât de populară în România și Republica Moldova este faptul că otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare.
Mămăliga se mănâncă fie ca atare fie tăiată în felii și prăjită în untură lângă tocănițe, ciorbe de verdețuri. La stâne, unde legumele și fructele ajung cu greu, s-a format o tradiție culinară bazată în principal pe mămăligă, produse din lapte și slănină.” DETALII
ARHIVĂ: MĂMĂLIGA ART: „Brâncuși al făinii de porumb, Michelangelo al Panzani”
TEAM ROMÂNIA: 309 medalii, 110 ani de olimpism – Spectacol cu drone, muzică și lumini în Piața Unirii din București
INSIDER: Spectacol cu drone în Piața Unirii, București 2024 – Romania Team: 309 medalii în 110 ani de olimpism.
Performanţa olimpică a sportivilor români va fi sărbătorită, începând din 26 iulie, prin show-uri de apă, muzică şi lumini, la Fântânile Urbane din Piaţa Unirii, din Bucureşti. În weekend-ul 26, 27 şi 28 iulie, vor avea loc şi spectacole cu peste 150 de drone, care vor reprezenta disciplinele sportive care au adus glorie olimpică României.
Programate în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, spectacolele de la Fântânile Urbane din Piaţa Unirii, cu o durată de aproximativ 45 de minute, se desfăşoară anul acesta cu începere de la ora 21:30 în luna iulie, de la ora 21:00 în luna august, iar în septembrie, de la ora 20:00. Accesul este gratuit.
În timpul spectacolelor, traficul rutier este restricţionat pe Bulevardul Unirii, în zona fântânilor, între Bulevardul Dimitrie Cantemir şi Splaiul Independenţei.” DETALII
N.R.: Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în anul 1900, în timp ce Comitetul Olimpic și Sportiv Român a fost înfiinţat în 1914.
Începând cu anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice cu o echipă completă și de atunci a lipsit doar la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară (Los Angeles 1932 și Londra 1948) și la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă (Squaw Valley 1960). La Olimpiada de la Los Angeles din 1984, România a fost singura țară din blocul comunist care nu a participat la boicotul iniţiat de Uniunea Sovietică.
Sportivii români au câştigat un total de 309 medalii, dintre care cele mai multe medalii au fost obținute la gimnastică.
România ocupă locul doi (după Ungaria) ca număr de medalii câștigate de o țară care nu a fost gazdă a Jocurilor Olimpice.
Participare 22 (varä), 22 (iarna)
Loc 20. Medalii: Aur 90, Argint 97, Bronz 122 (Total 309)
Jocurile Olimpice de vară 1900-1924-1928-1936-1952-1956. 1960-1964-1968-1972 1976-1980- 1984-1988 1992 1996 2000 2004- 2008-2012 2016-2020
Jocurile Olimpice de iarnă 1928-1932-1936-1948-1952 1956- 1964-1968-1972 1976-1980-1984- 1988-1992-1994-1998-2002 2006- 2010-2014-2018-2022
SECTOR 6: Primele căsuțe pentru pisici maidaneze, montate în curtea blocurilor
INSIDER: „Zi mare pentru pisicile comunitare din #Sectorul6! Ieri au fost montate primele căsuțe, în curțile blocurilor în care viețuiesc. Adăposturile sunt mari, înalte, grele de 100 kg, cu două intrări spre două camere.
Admirabilă inițiativă, apreciem nespus de mult! Le improvizam până acum mici adăposturi rudimentare și inestetice. Le sterilizam și… cam atât puteam face.
Căsuțele pentru pisici se integrează perfect în curțile blocurilor, iar primele feline curioase deja le-au luat în primire. Au găsit două castronașe cu apă și două cu mâncare, fixate în spații speciale, în lateralele căsuței.
Patru astfel de adăposturi au fost montate de ADPDU Sector 6 pe: Aleea Câmpul cu Flori nr. 14; Calea Crângași 48; Strada Săndulești nr. 11; Aleea Săndulești nr. 3.
Mâine vor fi montate alte patru, iar săptămânile viitoare încă 32. Inițiativa aparține asociației non-profit TNR.
Asociațiile de proprietari interesate pot trimite solicitări la primărie. Facem bine, împreună!” SURSA
ARHIVĂ: ORADEA: Cișmele 3 în 1, dreptul universal la apă. Păsări, oameni, animale! OXXO ORADEA: Nu se mai reciclează PET-uri pentru a oferi de mâncare cățeilor. „Orice minune ţine doar trei zile!”
PARCUL TINERETULUI: Nu încercați lacul cu degetul, țestoasele ninja mușcă rău!
INSIDER 1: „Dacă aveți copii cărora li se pare brusc amuzant să își bage vreun picioruș/ deget/ orice_altă_parte_a_corpului în apa lacului din Tineretului, să știți că poate fi mai periculos decât o supă de bacterii. Pe fii-mea mică (4 ani) a mușcat-o o țestoasă de picior. S-a descălțat și a băgat un ml în apă și în 1 secundă a început să țipe… nici nu ne-am prins în primă instanță ce era creatura care a sărit din apa să o muște. Inculpata e în poza a doua și e destul de mare.” SURSA
INSIDER 2: „Testoasă chinezească, specie invazivă eliberată în ecosistem de către imbecilii „iubitori de animale”.
Țestoasa chineză cu carapace moale (Pelodiscus sinensis) este o specie de țestoasă originară din China continentală (Mongolia Interioară până la Guangxi, inclusiv Hong Kong) și Taiwan, cu înregistrări de evadați – dintre care unele au fost introduse populații într-o gamă largă de alte țări asiatice, precum și Spania, Brazilia și Hawaii.
N.R.: În China este colectată pentru hrană și se pregătește supa de țestoasă. Femelele țestoasă pot ajunge la 33 cm lungime a carapacei, în timp ce masculii mai mici ajung la 27 cm, cu cozi mai lungi decât femelele. Maturitatea este atinsă la o lungime a carapacei de 18-19 cm. Are picioare palmate pentru înot. Ele sunt numite „softshell” deoarece carapacea lor nu are scute (solzi). Carapacea este piele și flexibilă, în special pe laterale. Partea centrală a carapacei are un strat de os solid sub ea, ca la alte țestoase, dar acesta este absent la marginile exterioare. Coaja ușoară și flexibilă a acestor broaște țestoase le permite să se deplaseze mai ușor în apă deschisă sau pe fundul lacului noroios. Carapacea are culoare măslinie și poate avea pete întunecate. Plastronul este portocaliu-roșu și poate avea, de asemenea, pete mari întunecate. Membrele și capul sunt măslinii dorsal, cu membrele anterioare mai deschise, iar membrele posterioare -roșu portocaliu ventral. Există pete întunecate pe cap și linii întunecate care iradiază din ochi. Gâtul este pestriț și pot exista bare mici și întunecate pe buze. O pereche de pete întunecate se găsesc în fața cozii, precum și o bandă neagră pe partea posterioară a fiecărei coapse.” DETALII
MAREA NEAGRĂ: Înfloresc meduzele – fără inamici naturali & poluarea prietenă!
INSIDER: „În Marea Azov și Marea Neagră predomină două specii de meduze: Aurelia aurita (,,Aurelia cu urechi”) și Rhizostoma pulmo („cu capac de gunoi”).
Aurelia aurita sau Meduza de apă rece (luna jeleu sau luna meduză, meduza comună sau meduza farfurie) este cea mai numeroasă specie de meduze, măsurând nu mai mult de 40 de centimetri în diametru. Meduza are culoare roz-violet. La marginile domului are tentacule subțiri cu celule înţepătoare. Lobii gurii seamănă cu urechile de măgar. De aici şi numele aurelia. Acest tip de meduze este, de obicei, concentrat la adâncimi mari și doar rar reprezentanții speciei se apropie de coastă.
Meduzele de apă caldă (cunoscute și ca meduze de butoi sau meduza cu capac de gunoi sau, în latină, Rhizostoma pulmo) reprezintă o specie otrăvitoare, periculoasă, de meduze. Sunt mult mai mari decât aurelia şi au cupole cu un diametru de 50 până la 80 de centimetri. Se găsesc de dimensiuni care cântăresc de la trei până la zece kilograme. Corpurile sunt aproape albe-transparente. Marginile cupolelor sunt de culoare albastră închisă. Lobii gurii arată ca rădăcinile copacilor de aceea au un nume atât de uimitor. Tentaculele au multe celule usturătoare.
Meduzele de apă caldă trăiesc în coloana de apă și sunt inactive, deşi datorită domului mare se pot deplasa singure, atât pe orizontală, cât și pe verticală. Când marea este foarte agitată, meduzele sunt adesea spălate pe țărm, unde mor rapid. Pentru meduzele de apă caldă, temperatura este cea mai importantă. Optimă pentru dezvoltarea şi reproducerea lor este temperatura de la +24 la +28. Aceasta este cea mai confortabilă temperatură a apei. Al doilea factor este aprovizionarea cu alimente. Toate meduzele se hrănesc cu zooplancton, crustacee foarte mici (dimensiuni milimetrice) care se dezvoltă în resturi organice.
Anul acesta în apele Mării Negre, în ultima lună de iarnă și prima lună de primăvară, s-a putut observa un număr mare de meduze, ceea ce nu este tipic pentru această perioadă a anului. Cel mai mare număr dintre aceşti reprezentanți ai animalelor marine, care înoată liber, este înregistrat de obicei de la jumătatea lunii iulie până la sfârşitul lunii august. La sfârşitul lunii septembrie și octombrie, din cauza scăderii temperaturii apei, meduzele mor și pur și simplu se dizolvă în apă sărată.
Meduzele sunt animale acvatice nevertebrate cu un corp asemănător unei jeleu care este format 98% din apă. Au fost clasificate ca animale doar datorită prezenței sistemului digestiv și a fibrelor musculare. Sistemul digestiv al meduzei constă dintr-un intestin gros, stomac și cavitatea bucală, prin care, în mod ciudat, meduza absoarbe alimentele și elimină deşeurile. Meduzele „sug” mâncarea folosind un curent cu jet care apare atunci când umbrela se contractă și o înghit prin deschiderile bucale secundare. Meduzele mari se pot hrăni cu pești mici, deoarece sunt capabile de digestie externă.
Meduzele respiră prin tot corpul lor. Nu au organe de vedere. Sunt înlocuite cu rhopalia – tentacule modificate care percep semnale din lumea înconjurătoare și reacționează la lumină. Reproducerea meduzelor are loc destul de repede; sunt capabile să se reproducă sexual și asexual.
În trecutul recent, s-au observat la intervale regulate creşteri ale numărului de meduze, numite înfloriri. De exemplu, la fiecare 12 ani în Marea Mediterană. Astăzi, acest ciclu nu se mai respectă şi vedem o înflorire anuală activă în Marea Azov şi Marea Neagră. Oamenii de știință explică fenomenul prin problemele globale asociate cu schimbările climatice și pescuitul excesiv.
Creşterea excesivă a algelor este începutul lanțului, cu cât mai multe alge, cu atât mai multe meduze. Meduzele consumă fiecare lucru mic care se reproduce pe baza microflorei dezvoltate. Apele uzate, menajere, sunt evacuate în mare, în urma cărora bacteriile se înmulțesc, urmate de zooplancton, iar zooplanctonul este consumat de meduze.
În consecință, prezența meduzelor indică poluarea mediului. În plus, meduzele nu au practic inamici în natură. Nimeni nu le mănâncă, nimeni nu le explorează. De regulă, meduzele nu sunt implicate în lanțurile trofice ale ecosistemelor naturale ale mării, prin urmare, cu excepția rară a mâncatului sporadic de către şacali sau corbi, nimeni nu le consumă în calitate de hrană.
Meduzele fac tot ce au făcut cu sute de milioane de ani în urmă: mănâncă și se reproduc activ, se deplasează oriunde le duce curentul, fac acest lucru în tăcere, fără creier, dar cu grație.” SURSA
ARHIVĂ: MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa? OXXO BARA SULINA, DULCE/ SĂRAT: Locul unde se varsă Dunărea în Marea Neagră OXXO MAMAIA: Când sunt valuri toți turiștii de pe plaja de jumătate de kilometru se îngrămădesc în primii 4 metri de la mal! OXXO MAMAIA ÎNGROPATĂ: Pasarela regelui Carol, în nisip și ce a lui Mazăre în mare! OXXO MAMAIA: Soarele răsare în poza de nuntă OXXO RĂSĂRIT: “Valul este dorul mării de a săruta ţărmul” (Lucian Blaga)
AEROPORTUL OTOPENI: Capela Sfântului Prooroc Ilie, ocrotitorul aviaţiei, singura capelă într-un aeroport din S-E Europei
INSIDER: „Capela Aeroportului Henri Coandă a fost sfinţită în anul 2003, având hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, ocrotitorul aviaţiei române şi al celor ce călătoresc prin aer. Aceasta este singura capelă într-un aeroport din sud-estul Europei. Poate fi socotită şi cartea de vizită a Ortodoxiei pentru străini, întrucât mulți dintre cei care tranzitează aeroportul şi ajung aici iau contact pentru prima dată cu Ortodoxia. (N.R.: Terminal Plecări, etaj.1)
Construită în stil bizantin, ea este o binecuvântare pentru angajaţii aeroportului, dar şi pentru călători. Pe 18 decembrie 2003, PS Vincentiu Ploieşteanul, pe atunci Episcop-vicar patriarhal, sfinţea în incinta Aeroportului Internațional „Henri Coandă” (Otopeni) din Bucureşti o capelă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, ocrotitorul aviatiei române şi al celor ce călătoresc prin aer.
Capela a fost înfiinţată la solicitarea Patriarhiei Române, cu sprijinul Ministerului Transporturilor Construcţiilor și Locuinţei. Primul slujitor al capelei a fost parintele Vasile Bălțăteanu, după care capela a mai avut încă patru slujitori: Pr. Adrian Niță, Pr. Marius Dumitrescu, Pr. Viorel Barbu şi Pr. Vladimir Alexa, iar pe 13 decembrie 2010 a avut loc instalarea noului preot Bogdan Nastasiu hirotonit pe seama Capelei Sfântul Prooroc Ilie a Aeroportului Internațional Henri Coandă.
Deşi mulţi dintre noi nu ne facem cruce de fiecare dată când trecem pe lângă o biserică, atunci când ne urcăm într-un avion ne aducem aminte, brusc, de Dumnezeu şi ne rugăm la El să ne ferească de vreo nenorocire, să ne păzească în timpul zborului. Dacă plecăm de pe „Henri Coandă”, din Bucureşti, avem însă posibilitatea de a comunica cu Divinitatea chiar dintr-o casă” a Ei.
Micuţa, dar impresionanta capelă, are o minunată pictură în stil bizantin, iar aici se pot săvârşi mai multe Sfinte Taine creştine, precum Botezul, Căsătoria, Împărtăşania sau Spovedania. Capela este deschisă permanent. În fiecare, zi de luni până vineri se face Acatistul Sfântului pe care îl pomenim în ziua respectivă.
Anul acesta, cu ocazia praznicului Botezul Domnului, angajaţii aeroportului cât şi pasagerii care se aflau în tranzit au putut participa la prima Liturghie din aceasta capelă, săvârşită de preotul rânduit recent să se îngrijească de sufletele celor ce călătoresc pe calea aerului, părintele Bogdan Nastasiu. Prima liturghie din acest sfânt lăcaş de închinăciune a fost făcută chiar în ziua marelui praznic al Botezului Domnului, după Sfânta Liturghie fiind săvârşită și slujba sfinţirii celei mari a apei, astfel încât toți cei care au participat la slujbă au putut lua acasă Agheasma Mare.
Şi tot ca o binecuvantare pentru angajații aeroportului şi pasagerii care se aflau în tranzit în noaptea de 23/24 aprilie 2011, părintele Bogdan Nastasiu, a oficiat pentru prima dată Slujba Învierii Domnului în Capela Sfântul Prooroc Ilie din cadrul Aeroportului Henri Coandă- Otopeni. La acest eveniment au participat numeroşii angajaţi ai aeroportului care ani de-a rândul mai aproape de Dumnezeu, şi atât cât timpul le permite, vin, se roagă, aprind o lumânare, se spovedesc și se împărtăşesc.” SURSA
N.R.: Sfântul Proroc Ilie este sărbătorit în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă pe 20 iulie. Această zi este mare sărbătoare pentru Ordinul carmelit. În România peste 150.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie.
ARHIVĂ: AEROPORTUL OTOPENI: „Madrigal 60″, salon muzical între „Plecări” şi „Sosiri”. Deschis non-stop!
BUCUREȘTI: Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitorită de Mareșalul Ion Antonescu și soția sa
INSIDER: „La intersecția străzilor Mihai Bravu și Bulevardul Basarabia, se afla o biserică impunătoare, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena. Zidirea acestei biserici a început în anul 1938. Biserica actuala îi are drept ctitori principali pe Mareșalul Ion Antonescu și pe soția sa Maria Antonescu, fiind ridicată la roșu între anii 1942-1949, prin strădania preotului Constantin Sârbu (1905-1975), paroh aici între anii 1938-1950), ajutat de doctor Victor Gomoiu, I. Constantinescu, D. Poenaru, S. Anghel, cât și de alți enoriași din cartierul Bariera Vergului. Proiectul bisericii a fost întocmit de arhitectul Gh. Naumescu. Pictura bisericii, în frescă, executată între anii 1962-1964, este proprie stilului neobizantin, și îi apartine pictorului Eremia Profeta. In anul 2002, pictura a fost curățită și restaurată de pictorița Elena Vasilescu, iar pictorul Valentin Tănase a adăugat pe peretele de vest al naosului, portretele ctitorilor Maria si Ion Antonescu, precum și al preotului Constantin Sârbu.
M-au impresionat candelabrele, încă de la intrare acestea domina interiorul.” SURSA
N.R.: Adresa: Bd. Basarabia nr.3, București sector 3.
ARHIVĂ: MIRACOLUL DIN MAGLAVIT: Ce nu ar fi reușit Petrache Lupu fără Gigi Becali? Și invers! OXXO DOSARUL LOCIC: Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune!
CABANA CARAIMAN: Alexandru Tomescu și al său Stradivarius cu „Metamorfoze” și Bach transformă Bucegii în „catedrală”
INSIDER: „Ieri Bucegii au devenit o „catedrală” a muzicii. Sus, pe platou, acolo unde pare că dacă te ridici puțin pe vârfuri atingi norii cu mâna, au răsunat, mai sublim ca oriunde, acordurile muzicii lui Bach. Bach interpretat de violonistul Alexandru Tomescu pe o regină a viorilor, o vioară Stradivarius.
Mă așteptam când am ajuns la cabana Caraiman, unde se ținea recitalul, să văd camere peste camere de televiziuni. Nu în fiecare zi are loc un concert în vârful munților. Nu auzi în fiecare zi acordurile unei viori Stradivarius la peste 2000 de metri. E ceva nu doar foarte frumos, ci și inedit. Iar concertul a strâns multă lume, era practic defilare pe platou, spațiul din fața cabanei Caraiman, unde a avut loc recitalul de vioară, a fost neîncăpător. Cu alte cuvinte, ceva care avea toate ingredientele unui eveniment de presă.
Dar nada, nicio cameră de televiziune. Doar montaniarzi melomani filmând cu telefoanele, niște aparate foto și, bineînțeles, organizatorii care luau cadre.
Da, cultura „nu vinde”, iar televiziunile trebuie să vândă, să facă bani. Conceptul de responsabilitate socială a devenit ceva desuet, ridicol chiar.
Ne mirăm că România se manelizează, dar pe ecranele TV se promovează maneliști, cocalari, fițe în tendințe, nore pentru soacrele nu știu cui și insule unde vedem cine înșeală cu cine etc. Gustul oamenilor se mai și educă, interesul oamenilor pentru frumos poate fi stârnit, cultivat. Iar un eveniment precum cel de sâmbătă e ocazia ideală să promovezi cultura, muzica de calitate, frumosul.
Neh. Trebuia probabil să se drogheze careva pe acolo, să dea cuiva cu ceva în cap, un scandal ceva ca să auzim despre concert în mass-media mainstream. Păcat. Sursă video, Epoch Times.” SURSA
N.R.: TURNEUL INTERNAȚIONAL STRADIVARIUS, denumit „METAMORFOZE”.
Din 25 iunie – 16 iulie, J.S.Bach în Catedrale Romano-Catolice, Greco-Catolice, Luterane-Evanghelice și alte spații inovative. A 17 – a ediție a Turneului Stradivarius.
DRUGTEST, POLIȚIA ROMÂNĂ: 20% din testele făcute pe stradă sunt fals-pozitive. Fără Nurofen Ia volan!
INSIDER: „Povestea unui drugtest fals-pozitiv. Acum vreo 3 ani, Ioan, un tânăr din Timișoara, era proaspătul proprietar al unei mașini. Chiar în săptămâna în care își cumpărase autoturismul, fericirea i s-a transformat în scârbă. A fost tras pe dreapta de un polițist. Era un filtru prin care poliția îi căuta pe șoferii din Timișoara care consumaseră așa-numitele substanțe psihotrope. O acțiune prin care poliția română încearcă să descurajeze șoferii să consume droguri. A făcut testul și mare i-a fost mirarea când… a ieșit pozitiv.
La început a tratat totul cu mult umor. Le-a zis polițiștilor că nu luase nimic, nici măcar nu știa ce este metamfetamina. Polițiștii i-au spus că îl cred, dar că trebuie să urmeze o procedură. Au mers la spital, i s-au luat alte probe. Apoi tânărul a crezut că poate primi o dovadă până se poate lămuri această încurcătură. De unde?
Trebuie să vă reținem permisul până când vine rezultatul de la medicina legală, i-au spus polițiștii. Dar eu livrez pizza, am nevoie de permis, le-a spus tânărul Ioan. Îmi pare rău, asta este legea, trebuie să așteptăm. Până atunci, sunteți pieton, i-au spus polițiștii.
Și a așteptat. Și a așteptat. Și a așteptat. Bine, între timp a fost la IML în Timișoara pentru a fi testat acolo, dar nu a putut rezolva nimic pentru că și acolo dura foarte și foarte mult.
Povestește că așteptarea a durat nici mai mult, nici mai puțin 2 ani. Timp în care a fost înțeles la locul de muncă, nu a livrat pizza ci a muncit la producție. Și-a luat o bicicletă ca să se poată deplasa.
Acum, probabil, vă întrebați – după atâta amar de vreme cum a fost rezultatul testul de la spital? Răspunsul l-a năucit. Nu consumase nimic. Fusese un test fals-pozitiv. Spune că a stat 2 ani fără permis doar pentru că un test a arătat că ar fi consumat substanțe interzise, deși nu o făcuse.
L-am întrebat dacă s-a gândit să dea statul în judecată, dar mi-a zis că nu are nici timp și nici bani pentru asta. Pur și simplu s-a lăsat păgubaș. Între timp are alte priorități, pentru că are un copil.
Cu siguranță nu este singurul caz. Potrivit Poliției Române, până la 20% din testele făcute pe stradă de polițiști sunt fals-pozitive. ” SURSA
EDUCAȚIA MONTANĂ: Soluții raționale, NU acțiuni stârnite din panică și ură față de urs. Chiar dacă se omoară toți urșii, tot vor fi căpușe, vipere etc.!
INSIDER: „Rar se întâmplă să îmi dau cu părerea pe un subiect in public, în special pe social media, unde discuțiile devin rapid circ.
Subiectul este, urși.
Părerea mea este una umilă, al unui om căruia îi place să meargă pe munte.
De foarte mulți ani merg împreună cu partenerul meu, Daniël, în drumeții pe munte. Și când spun drumeții, mă refer la trasee lungi până la 2 săptămâni în șir câteodată, când ne cărăm singuri echipamentul, mâncarea etc. Am fost cam în toate zonele din România, dar și în străinătate: Patagonia, Kyrgyzstan, Georgia, Islanda, Norvegia etc. Dar cea mai interesantă experiență pentru acest subiect am avut-o în Canada.
Acum doi ani am petrecut două luni pe poteci în Canadian Rockies și BC. Bineînțeles, o prima îngrijorare când am planificat drumețiile, au fost urșii. Prima acțiune: am cumpărat bear spray cum este recomandat (sau chiar obligatoriu în unele locuri). Pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de câteva ori cu ursul. Chiar în prima zi, când am ajuns la locul de campare pentru acea noapte (locurile de campare în backcountry sunt limitate în general la 5-10 și trebuie rezervate din timp), am zărit un urs grizzly cam la 20 de m depărtare. Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi. Pe parcursul timpului petrecut în backcountry în Canada, am învățat câte ceva despre urși, comportamentul lor și cum să te comporți în cazului unei întâlniri. La intrările în parcuri, pe traseu, de fapt peste tot, sunt plasate panouri informative legate de urși. Acestea explică cum să reacționezi în cazul unui întâlniri, fie ea accidentală, fie în cazul unui rar atac. Atașez poze cu astfel de panouri. Sunt amplasate inclusiv avertismente de genul urs cu comportament agresiv prin zona. Ca să fii informat, când tu o iei înainte, este pe propria răspundere.
Menționez că în România deși mergem des prin munți, nu am dat nici măcar o dată peste urs. În comparație, în Canada, bear encounters sunt mult mai dese și oarecum normale. Adică, când eu aleg să merg pe munte conștientizez ca este probabil să mă întâlnesc cu ursul, ca doar acolo locuiește el. La a doua întâlnire cu ursul pe traseu în Canada, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe poteca, ursul din partea opusă și pentru ca nu aveam vizibilitate, într-o curbă am dat aproape cap în cap cu el. De data aceasta a fost un black bear. Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și după cum citisem, am luat spray-ul la îndemână (acesta se folosește numai in cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru ca dacă ursul nu arată semne de agresivitate folosirea spray-ului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe poteca, printre copaci. Ni s-a explicat ca urșilor le place să folosească și lor potecile, și când dai peste el trebuie să îl lași să treacă (nu să alergi că atunci te vede ca pe vânat și oricum el aleargă mai repede decât tine). I-am vorbit calm să audă ca suntem oameni. Nu țipat, pentru că țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui. Atașez un video. În cazul în care ursul venea de exemplu din aceeași direcție în spatele nostru asta nu însemna direct ca ne urmărește și este un atac. La fel, ursul folosește poteca și este nedumerit cum să se comporte în prezența ta. Tu te dai la o parte el o ia înainte, și își continuă fiecare drumul. Bineînțeles, nu exclud posibilitatea unui atac. Atacurile sunt de două feluri: cel mai comun, defensiv, și extrem de rar, prădător. Dacă alergi sau mergi pe bicicletă și ai o viteză mai mare decât când mergi la pas s-ar putea să îl iei pe urs prin surprindere și să atace defensiv. Când ești la plimbare, mergi mai încet și ursul are timp să să ferească de tine și cel mai probabil va evita să se apropie.
Atacul prădător este extrem, extrem de rar, neobișnuit si aparte. De exemplu un urs în Canada s-ar putea să atace agresiv dacă înainte de hibernare nu s-a îngrășat îndeajuns de mult și este disperat.
Statistic vorbind, șansele sunt mult mai mari să mori de la înțepătura unei albine decât mușcat de urs.
Legat de cazul în care ursul a omorât o femeie pe traseul Jepii Mici. Este înfiorător. Tocmai ce coborâsem de pe munte și chiar de dimineață văzusem și noi pe poteca o oaie furată noaptea de la stâna si mâncată de urs.
Unde am vrut să ajung cu introducerea asta lungă este ca, reacția autorităților mi se pare una greșită. Nu sunt de partea ursului, sunt de partea…cum sa facem să ne simțim mai în siguranță în drumeții și să nu avem frici iraționale de urs care să ne oprească să ieșim din casă.
Reacția, din ce am prins eu la știri este hai să dăm legi să mai omoram câțiva din ei, ca sunt prea mulți și nu mai poți fi controlați.
Nu îmi dau cu părerea aici pentru că nu sunt expert. Nu am sufieciente informații sa mă declar în legătură cu câți urși sunt / câți ar trebuie sa fie etc. Dar să zicem că împușcă până la jumătate din populație, problema tot rămâne, tu tot te poți întâlni cu ursul pe traseu și această întâlnire poate fi neplăcută, chiar fatală. Numărul lor este irelevant, după cum s-a văzut în Italia anul trecut.
O acțiune rezonabilă, logica, simplă si care lipsește total în parcurile din România sunt campaniile de informare. Eu nu am văzut la noi niciun simplu panou informativ să explice cum să te comporți sau să te pregătești în cazul întâlnirii cu ursul. Nu vreau să spun că nu s-ar mai întâmpla atacuri, însă dacă ești informat te simți în control pe situație și este mai probabil să reacționezi corect. Campaniile de awareness sunt abordate chiar simpatic câteodată, am văzut mesaje de genul ‘Hike in groups. Bears like to have choices.’
Încă o lecție din Canada este ca acolo au toleranta 0 pentru un urs care a învățat să fure sau să cerșească mâncare de la oameni. De exemplu un urs a furat câteva rucsacuri care erau agățate sus în copac dintr-un camping unde am stat și noi, doar la două zile distanță. Acesta a fost găsit protejându-și rucsacii respectivi și a fost împușcat, pentru ca o dată ce a fost învățat așa un comportament, nu mai poate fi dezvățat și ar putea încerca lucruri și mai periculoase pentru om.
Atașez și poze cu diversele sisteme folosite pentru a ține mâncarea departe de urs. Zona de campare (unde dormi), zona de masa și zona de depozitare a mâncării sunt amplasate intr-un triunghi la 100 de m distanta de fiecare. Adică, nu dormi cu salamul sub pernă în cort.
În concluzie, educația (montană) mi se pare cea mai potrivită și necesară măsură cu care ar trebuie să fie ocupate autoritățile.
De când am avut experiențele acestea în Canada, noi ne simțim mult mai încrezători în sine și capabili să depășim cu bine momentul unei întâlniri cu ursul. Când urci în mașină, îți pui centura de siguranță, nu bei etc. La fel și când mergi în pădure, pe munte, anumite precauții trebuie luate. Mi se pare ca în loc de soluții de lungă durată, raționale și calculate se sare la acțiuni stârnite din panică și ură față de urs. Chiar dacă se omoară toți ursii, tot vor fi căpușe, vipere etc. Cu ele ce facem?!
(Imi cer scuze pentru posibilele greșeli gramaticale sau de exprimare am scris pe telefon și în plus româna mea este un mic ruginită).
Late edit: Nu îmi dau cu părerea despre câți urși trebuie sau nu să fie pentru ca nu sunt nici biolog, nici politician, doar un drumeț. Mă leg strict de sfaturile practice care ar putea poate evita situații ca cea de ieri; sfaturi care consider eu nu sunt îndeajuns de mult răspândite.” SURSA
ARHIVĂ: URS PE TRANSFĂGĂRĂȘAN: Din vârful piramidei trofice, biet gunoier, schilod și incapabil să supraviețuiască iernii! OXXO PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” OXXO TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii OXXO PIAŢA UNIVERSITĂŢII: „Marșul ursului care NU a spus MOR”. Iartă-ne prostia, ursuleţule! OXXO SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! OXXO TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!”
DUCK STORE BUCUREȘTI: Suvenir din România „made în China” via Olanda
INSIDER: „De vreo trei luni Amsterdam Duck Store și-a deschis filială și în România: Duck Store Bucharest, magazin de suveniruri, str. Frumoasă nr.56, București sector 1.
Rățuștele de cauciuc sunt costumate felurit, inclusiv în alte animale reale sau imaginare. Preț: 60 lei. „Vă rugăm nu atingeți rățuștele!”
Program miercuri – duminică 12-20, sâmbătă 13-21.” SURSA
N.R: Aceleași rațe pe Temu au un preț sub 2.5 lei/ bucată (50 bucăți 124 lei). DETALII
infoINSiDER.ro 