MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa?

INSIDER: „Marea Neagră este cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Termenul de anoxie semnifică un “conținut scăzut de oxigen” sau chiar o “lipsă de oxigen” și peste 90% din apa din Marea Neagra este lipsită de oxigen. Această situație se datorează faptului că apa de la suprafață, care primeste oxigen din atmosfera, nu îl poate transfera straturilor acvatice de adâncime din cauza mai multor factori (cantitatea mare de sedimente din apa, densitatea crescuta etc). (…) Marea Neagra a fost plină de mistere din cele mai vechi timpuri. Aici furtunile izbucnesc din senin, lupii de mare vorbesc despre un triunghi al Bermudelor, iar in adâncurile ei trăiesc pești ciudați. În Marea Neagră se petrec anomalii similare cu cele care se petrec doar in Triunghiul Bermudelor. Comandantul de navă Valentin Stan, care a colindat aproape tot globul, își amintește că, atunci când trecea cu vaporul prin zona Tuzla-Caliacra, acul busolei se mișca necontrolat. „Aici așa se întâmplă de când e lumea și pământul. Timonierul folosea girocompasul, care nu era influențat de perturbațiile magnetice“, spune el. Datorita noilor dispozitive de navigație, comandanții știu să treacă de această zonă fără să se producă tragedii navale, însă la începutul anilor 1900, atunci când tehnica nu era avansată, în zonă s-au produs multe accidente navale. Vapoarele nu se mai puteau orienta din cauza faptului că busola nu mai funcționa și, nu de puține ori, vasele eșuau sau se loveau de stânci.

Glicherie Caraivan, cercetător principal la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie Marină, spune că este vorba de un camp magnetic produs de o falie (o ruptura apărută in scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi) în zona Sabla. „La Sabla avem o falie în structura adâncă a globului, ce trece prin partea mediană a Câmpiei Române. ” SURSA

N.R.: Marea Neagră este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume: ape salmastre (în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în alte mări şi oceane), stratificare între apele de suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe specii-relicve. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 și 12 la mie.Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la circa 2212 m[¹] sub nivelul mării în apropiere de lalta. Mareele sunt în general de mică amplitudine (circa 12 cm).

Dispunerea circulară a surselor de apă și existenţa unei singure legături externe – prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele – cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali şi existenţa doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic. Temperatura apei variază la suprafață: vara până la 29°C și iarna până la 0°C. Lumina pătrunde în largul mării la o adâncime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adâncime [CO2, H2S]. Curenții au intensitate redusă pe verticală și mai mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variații ale stării vremii, pot apărea valuri care ating 5-10 m.

În 1997, hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, americani, descoperă lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari și ruși, publicate în analele institutelor de cercetări marine de la Constanța, Varna şi Sevastopol, şi relatând cercetările întreprinse prin anii 1970, îndeosebi analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Analizele concordă: cochillile respective au circa 7000 de ani. Cercetătorii români, bulgari și ruși conclud că acum 7000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puțin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinității), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post glaciară prin fluviile rusești. Dar Ryan și Pitman emit altă ipoteză, bazându-se pe legenda Potopului din Biblie, ea însăși moștenită din mitologia Sumeriană, anume din legenda lui Ghilgames.

Ei presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 180 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber și adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că Sud Estul Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Triunghiul morții din Marea Neagră ar avea o suprafață de cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În Marea Neagră, de-a lungul timpului, au avut loc dispariţii misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise şi în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești relatate de martori descriu un fel „vârtej alb” care ducea la fundul mării păsări, nave şi mici insule.

Fenomenele sunt puse pe seama anomaliilor magnetice din Marea Neagră. Potrivit lui Emil Străinu, o altă explicație ar fi că în adâncul Mării Negre este un rezervor uriaş de hidrogen sulfurat care formează bule foarte periculoase, inflamabile și toxice. Potrivit ABC News, acumulări de gaze ies la suprafață în Triunghiul Morții ca și în cel al Bermudelor şi ard la suprafața apei cu un foc ciudat (ca o gheață care arde). O poziţie a triunghiului morții ar fi în imediata vecinătate a Insulei Șerpilor, la 45 kilometri nord-vest de Sulina.” DETALII