INSIDER: „În anii precedenți nu am fost un om cuminte. Am primit două amenzi de circulație și una de la jandarmerie. Am achitat amenzile de circulație în termen de 48 de ore ca să plătesc doar jumătate din sumă, conform prevederilor legale. Amenda primită de la jandarmerie am anulat-o în instanță.

Nimic nu a contat pentru primăria la care sunt înregistrat. Ca să îmi stingă datoriile de pe rolul fiscal îmi cer chitanțe de acum câțiva ani, chitanțe obținute după ce am stat la o coadă monstruasă la CEC. Deși nu scrie în lege că trebuie să trimit la primărie copii după chitanțe, dacă nu am chitanță înseamnă că nu am plătit. În epoca informatizării, după sute de milioane de euro plătite pe softuri administrative, nu există o bază de date unică a plăților efectuate. Pentru că nu mai am chitațele, nu mai le găsesc, trebuie să plătesc amenzile a doua oară. Evident nu voi face asta și voi forța autoritățile să verifice singure TOATE conturile în care se pot plăti obligațiile fiscale. Pentru că nu e datoria mea să plimb hârtii pentru niște incompetenți.” SURSA

INSIDER: „Am rugămintea pentru cine recunoaşte numărul acestei maşinii să mă contacteze în privat. M-a lovit aseară [22.03.2016] cu maşina şi a fugit de la locul accidentului. Maşina mea este daună totală! Vă rog ajutaţi-mă să îl găsesc. Orice informaţie despre această maşină şi persoană îmi poate fi de folos.” SURSA

ARHIVĂ: RÂDEM, GLUMIM: Amor cu năbădăi pe drumurile publice. „Taximetristul în călduri uitase frâna de mână” *** OALE SPARTE: Hingherii auto calcă grav în străchini. „Tare aş vrea să ajungă poza asta şi la proprietar!” *** AG-59-COM să fugi de la locul accidentului după ce ai lovit grav un biciclist?

INSIDER: „Pe plasturi s-au dus banii dvs. Câţi bani? Doar primăria şi ADP-ul ştiu. Şi ţin doar pentru ei, de parcă ar fi plătit din buzunarul propriu, nu al locuitorilor sectorului 3: „Concret le-am cerut celor de la primărie și celor de la ADP (aflat tot în subordinea primăriei) să-mi spună cât au costat plasturii lipiți pe gresia alunecoasă de pe Bulevardul Unirii (costuri pe bucată și pe operațiunea de lipire a lor), dat fiind că toată treaba a fost făcută de mântuială – plasturii s-au dezlipit la prima ploaie, oamenii au mers toată iarna crăcănați pe gresia aia alunecoasă de frică să nu cadă.

Primăria nu mi-a răspuns în cele 30 de zile legale, iar după ce am făcut o reclamație administrativă mi-a răspuns că plasturii au fost lipiți „la cererea cetăţenilor” şi că au fost puşi de către ADP, care a suportat cheltuiala. De parcă Administrația Domeniului Public ar fi firmă privată, nu plătită tot de la buget. Am făcut o revenire la cererea iniţială, insistând să mi se spună totuşi cât au costat plasturii şi cine se face vinovat de soluţia asta cârpită. Chiar dacă e o cheltuială insignifiantă, pe lângă cele zece milioane de euro cheltuite pentru bulevardul Unirii, este o cifră care vorbeşte – zic eu – despre modul prostesc în care autorităţile aruncă cu banii aiurea, fără să gândească soluţii pe termen lung şi viabile în fiecare caz în parte. În speţă, pare că nu s-a gândit nimeni că nu e normal să pui gresie alunecoasă pe trotuare, ci s-a gândit doar cum să încarce nota de plată. Iar modul în care arată respectivele plăci la numai câteva luni (foto) după iarnă demonstrează că a fost făcută prost şi cu bani mulţi.” SURSA