INSIDER: „O etimologie populară devenită clasică – Păi, ce, friteuza nu se folosește pentru fript?” SURSA

FRITEUZĂ, friteuze: Aparat pentru prăjit alimente. – (Din franceză) friteuse.

ARHIVĂ: CRATIME: Cofinanţare vine de la copulaţie. Chiar trebuie să o desenăm de fiecare dată? *** REGHIN: Blagoslovirea de plecare „In God We Speed”, în traducere literară „Drum bun şi cale bătută”?! *** FURCULISION – MEGA IMAGE: „La atâtea shop’n’go-uri, de unde să găseşti atâţia lingvişti?” *** SUPRA-ARTICULATE: 50 de „metrii” până la Thomas Antiques care vinde „antichităţii” pe strada „Covacii”! *** TRADUCERI: Cum se scrie corect – Irak sau Iran?

INSIDER: „Pavilionul de băi, Govora, o bijuterie arhitecturală …acum ruină – Odinioară emblemă a orașului Băile Govora și un etalon al luxului balnear din Europa.” SURSA

N.R.: „Băile Govora (simplu Govora) este un oraș în judeţul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile componente Curăturile, Gătejești și Prajila (reşedinţa). Numele de Govora îi vine din dialectul traco-dac și înseamnă adâncitură, vale cu multe izvoare. Se poate ajunge la staţiune folosind DN67, Râmnicu Vâlcea-Horezu-Târgu Jiu. Primul stabiliment pentru tratament balnear ia fiinţă în anul 1887 și avea 29 de cabine pentru băi calde.

Inaugurarea oficială a stațiunii are loc în anul 1910 odată cu darea în exploatare a hotelului Palace, care are particularitatea constructivă ca fiecare cameră să aibă cel puţin o oră soare pe zi. Se spunea că la Govora se închiria soarele cu ora. Tot atunci se dă în exploatare o bază de tratament cu căzi de baie din fontă, centrala termică pentru încălzirea apei și iarna pentru căldură. Ulterior, paralel cu dezvoltarea staţiunii se construiesc alte hoteluri și pensiuni, se dezvoltă ca localitate, devenind după anii 1950 oraş.

Pavilionul de băi, este amplasat pe o terasă largă, mărginită la sud de pârâul Hinţa şi la nord de restul parcului şi aleea ce urcă spre fosta Policlinică („Hotelul Statului nr. 1”) şi spre Hotelul „Palace”. A fost construit în perioada 1911-1914 după planurile arhitectului Ernest Doneaud, sub conducerea inginerilor Puklicky şi Brătescu fiind dat în folosinţă în anul 1915. Finalizarea clădirii s-a desfăşurat etapizat din cauza războiului şi a distrugerilor din timpul ocupaţiei germane. Pavilionul are forma literei E. Faţada principală are un turn central şi două secundare care îl flanchează şi care scot edificiul din plan cca. 10 m, încadrând acoperişul scărilor. Turnul central depăşeşte cu mult şarpanta, având, sub acoperişul său tronconic, un brâu, o friză din cărămidă roşie zidită drept şi pe înălţime, urmată de o cornişă prelungită cu o grindă ce acoperă golurile ferestrelor. Peste acoperişul abrupt, întrerupt de lucarne, se înalţă un al doilea turn, de dimensiuni mai reduse cu oculus-uri, în loc de ferestre, şi cu un element de vârf, specific stilului rococo. Încărcătura decoraţiei arhitecturale împrumută ansamblului, în partea lui centrală, ceva din înfăţişarea unui templu budist. Particularităţile arhitecturale, între care frapantă este încărcătura decorativă, negeneralizată, însă, indică apartenenţa edificiului la stilul rococo, ce reprezintă ultima fază de evoluţie a arhitecturii baroce. Iniţial Stabilimentul de Băi avea 146 de cabine iar în 1914 sub conducerea doctorului H. Botescu a fost înfiinţat „Institutul de Fizioterapie”. Aici pe lângă cunoscutele aparate de tratament cu electricitate statică au fost instalate aparate de electroterapie de construcţie germană şi chiar o instalaţie „Roentgen”.

În perioada 1919-1921 au fost instalate 19 cabine de băi de clasa I rămase neterminate din cauza războiului iar în perioada 1923-1924 s-a refăcut „instalația Roentgen”, au fost puse în funcţiune cabinele de aer comprimat şi au fost instalate aparate de diatermie la care s-au adăugat aparate cu raze ultraviolete în anul 1927. Cabinele de aer comprimat erau constituite din chesoane din fier asamblate prin nituire în care pacienţii respirau un aer la o presiune suprabarică fiind o noutate pe plan european. Aceste proceduri au constituit începutul tratamentului afecțiunilor căilor respiratorii superioare, tratament în care Băile Govora a căpătat o binemeritată reputație. În anii 1921-1923, în acest stabiliment, prin grija Ministerului de Război, s-a tratat şi Constantin Turcanu veteran al Războiului de Independenţă devenit celebru prin poezia „Peneş Curcanul” scrisă de Vasile Alecsandri.

La nivelul cel mai de jos se făceau tratamentele cu nămol mineral şi sapropelic, hidroterapie şi băi hidroelectrice. Tot aici au fost amenajate ateliere de întreţinere şi reparaţii pentru aparatura electromedicală în care, în perioada 1960-1980 au lucrat specialişti şi tehnicieni care au constituit nucleul de bază al „Atelierului Judeţean de Întreţinere şi Reparaţii Aparatură Medicală” din Rm. Vâlcea. În holul de la intrarea principală au fost amenajate cabinetele de consultații medicale ale medicilor şefi în care s-au desfăşurat activitatea: dr. V. Teodoru-Govora, autorul primei monografii a staţiunii, prof. dr. D. Danielopol, dr. Haralambie Botescu, întemeietorul Institutelor de Fizioterapie de la Govora și Călimăneşti, dr. Fl. Sărăţeanu, dr. Ştefan Cârciumărescu, dr. Virginia Dobjanski, dr. Emil Cociaşu, dr. Ion Cismărescu, dr. Virgil Geiculescu, dr. Leonida Ciunganu, dr. Emil Jianu, dr. Eduard Spulber.

După mai bine de două decenii de la închiderea sa, clădirea a ajuns într-o stare avansată de degradare. Holurile goale şi arhitectura impresionantă păstrează încă amintirea unei perioade în care Băile Govora era una dintre cele mai căutate stațiuni balneare din România. Astăzi, clădirea, clădirea aflată într-o avansată stare de degradare, este în proprietate privată şi urmează să fie conservată. Intenţia proprietarului este de a reda-o circuitului turistic prin amenajarea unui hotel de 5 stele, cu centru spa și wellness.”

ARHIVĂ: HERCULANE: “Băile Imperiale Austriece ale lui Franz Josef. Locul unde împăraţii şi regii veneau la SPA!” *** BAZNA: “O prostime repetentă la ora de istorie comite aceleași greșeli iară și iară…”

INSIDER: Prima zi de șomer a lui Radu. Radu a fost medic rezident de chirurgie plastică până în 31 decembrie, când i s-a încheiat perioada de 5 ani de pregătire stabilită oficial pentru a deveni medic specialist. De altfel, la începutul lui noiembrie a și dat examenul pentru obținerea specialității, la care comisia din Craiova i-a acordat media 9,11. Bun băiat, nu? Ca urmare, la petrecerea de final de an, i-am făcut lui Radu surpriza de a-i acorda o Diplomă de apreciere nu atât pentru că este primul rezident de chirurgie plastică și reconstructivă „produs original de Brașov”, ci, mai ales, în semn de apreciere a eforturilor depuse de el în anii grei de rezidențiat pentru a-și desăvârși devenirea personală și profesională. Normal, ați spune voi, cei ce citiți aceste rânduri. Numai că nu e nici pe departe așa! Radu a venit în 3 ianuarie pe secție și m-a întrebat: „Și cu mine ce se întâmplă de azi? Că din 31 mi s-a terminat contractul cu spitalul.” Avea dreptate! De aceea, ieri a fost prima zi de șomer a lui Radu. Și când zic „de șomer”, comit o mare inexactitate, pentru că nimeni (dar nimeni!) nu l-a călăuzit instituțional pentru acest moment. Nici Ministerul Sănătății, nici Direcția Județeană de Sănătate Publică, nici Spitalul Clinic Județean de Urgență al cărui angajat a fost până acum câteva zile. Toate aceste instituții l-au abandonat. Aș putea spune chiar că l-au lăsat de izbeliște! Pe niciun reprezentant al acestor instituții nu l-a interesat ce va face Radu de mâine sau cum își va câștiga pâinea pentru el și pentru familia sa!

Nimeni nu și-a pus problema că, dezamăgit de acest dezinteres instituțional, lui Radu, la cei 32 de ani ai lui, din care o treime a studiat medicina, ar putea să-i treacă prin cap „s-o taie” dincolo, departe! Veți spune că e bine că măcar mie îmi pasă. Dar în ce calitate în afară de cea umană? Pentru că în cea de șef de secție clinică nu am nicio putere, iar în cea de conducător de rezidențiat nici atâta, de vreme ce această perioadă s-a terminat… Ei, bine, trebuie să recunosc public că am cam obosit să identific situații la limită apărute în sistem și să le mai și găsesc o rezolvare. Anul trecut a fost Ion Piroiu căruia a trebuit să i se găsească un loc în societate, anul acesta este Radu multiplicat cu „n”… Pentru că nu este vorba doar de Radu, ci de un Radu generic, reprezentativ pentru sutele de rezidenți aflați în aceeași situație și cărora Ministerul Sănătății nu și-a făcut timp (sau nu s-a organizat din timp – tot aia!) ca să le elibereze diplomele de medici specialiști pe care și le-au câștigat prin concurs în urmă cu două luni! Și pe baza cărora toți acești tineri frumoși, deștepți și bine pregătiți profesional (o spun notele de examen!), dar blocați în situația de a nu fi liberi, s-ar fi putut măcar înscrie cu drepturi depline în Colegiul Medicilor, și-ar fi obținut Autorizația de liberă practică și ar fi putut să înceapă să-și caute de lucru până la organizarea primelor concursuri de medici specialiști din spitalele care abia îi așteaptă! DAR NU! Lui Radu și omologilor lui nu le-a mai rămas decât să stea pe coridoarele spitalelor pe care le-au servit cu atâta devotament și să se uite în zare, nedumeriți. Că parcă prea ar fi înjositor să se prezinte la AJOFM și să ceară ajutor de șomaj (375 + maxim încă vreo 800 = 1175 lei pe lună, adică puțin peste 50 de lei/zi lucrătoare). Întreb și eu, parafrazând leit-motivul unui joc de pe vremea copilăriei mele: „Țară-țară, vrei (sau nu) ostași?” Că dacă da, schimbă naibii fie reglementările în vigoare, fie pe aceia pe care nu îi duce capul să-i ducă mintea!

N.B.: Nu trageți în Radu! Eu sunt capul răutăților din această postare. El e doar nedumerit de ceea ce i se întâmplă! Doar că de azi stă acasă!” SURSA

ARHIVĂ: CRAIOVA: La Spitalul Județean de Urgență nu se mai asigură masa medicilor rezidenți în timpul gărzilor! *** UŞA CORTULUI: „Toţi medicii rezidenţi au fost martori la această mizerie, din păcate NE ESTE PREA FRICĂ pentru a vorbi public!”

INSIDER: „Lupta statului împotriva medicilor rezidenți îmbracă forme noi: la Spitalul Județean din Craiova, nu li se mai asigură masa în timpul gărzilor, facilitatea fiind asigurată doar pentru medicii specialiști și medicii primari.

Această mizerie urmează după ce Ministerul Sănătății a decis restricționarea transferurilor rezidenților între centrele universitare, începând cu 1 ianuarie a.c.

Culmea este că guvernanții continuă să se mire prostește pentru exodul tinerilor absolvenți.” SURSA

INSIDER: „Rareori mi-a fost dat să mă uit atât de mult la o poză ca în această săptămână. O poză trimisă de un asistent social însoțită de rugamintea de a primi un bolnav la Dumbrava, bolnav imobilizat la pat fără posibilitatea de a se îngriji singur. Înca am întipărită în minte acea imagine în care departe la orizont se zărește un sat, mai precis câteva case cu acoperiș roșu, apoi un câmp verde iar la marginea lui, câțiva pomi goliți de frunze, neîngrijiți și rușinați parcă de priveliștea pe care o aveau în fatța de-a lungul timpului. La cațiva metri de ei, mai multe bucați de plastic și nailon încercau parcă să protejeze ceva de intemperiile vremii, și pentru ca să nu fie luate de vânt, peste ele erau aruncate cateva tufe de buruieni uscate cu tulpina groasă, bulgări de pământ, frunze și bolovani. ( foto)

Privind acea imagine, surprinsă din unghiul respectiv nu aveai cum să-ți dai seama ce era de fapt acolo și nici ce se ascunde dedesubt. Faptul că într-o parte a foliei de plastic era și o prajină care o susținea într-un fel ca pe o terasă îți putea crea impresia că dedesubt ai fi putut adăposti câte ceva, dar nu lucruri de valoare intrucât „acoperișul” era atât de șubred și improvizat încât nu prezenta nici o siguranță sau protecție pentru „bunurile” de sub el. O a doua poză, făcută dintr-un alt unghi aduce mai multă „lumină” si descoperim că acolo există o ușa. Sau mai bine zis, un fel de ușa. E legată cu sârmă, în loc de sticlă are două bucăți de plastic care se chinuie zadarnic să acopere golul prin care se vede că înăuntru este intuneric beznaă, iar ca să intri nu poți dacă nu te apleci serios, urmând să rămâi așa gârbovit la propriu tot timpul șederii înăuntru. Acolo, primul lucru pe care-l vei putea vedea datorită razei de lumină pătrunsă prin ușa deschisă, va fi o altă prăjină destul de șubredă care are rolul de a susține „tavanul”. Apoi, o mulțime de obiecte de tot felul pungi de plastic, cartoane, sticle, flacoane, haine, oale, toate de-a valma, ne dezvaluie misterul : Acolo locuiește un om! De fapt, acolo locuia înainte. Primăria localității respective s-a autosesizat și pentru că nimeni nu știe nimic despre cei doi copii ai femeii paralizate au hotărât să o trimită la Dumbrava.

Bucuria noastră e imensă. Nu oricând ți se oferă posibilitatea să ai în grijă un om imobilizat la pat care a trăit într-un asemenea loc, suferind de foame și frig într-o mizerie cruntă. Da, e o mare onoare pentru noi să-i putem fi de folos oferindu-i un trai decent, îngrijire, tratament, hrană și căldură. (foto) Alături de aceasta femeie, în această săptămână alți cinci bolnavi au fost trimișila Dumbrava, imobilizați la pat sau cu picioarele degerate, bolnavi, fără adapost și fără familie. Vă mulțumim tuturor celor care ne sustineți, deoarece fără ajutorul vostru nu am putea face aceste lucruri. Vă mulțumim și vă dorim un an prosper, să fiți binecuvântați și să fiți o binecuvântare.” SURSA

ARHIVĂ: DUMBRAVA: Fiți darnici în zâmbete, într-o privire caldă, într-o îmbrățișare! “E mai ferice să dai decât să primești… *** DUMBRAVA: “Oameni pentru care viața a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, de multe ori o luptă pierdută cu viciile, cu tentațiile sau cu provocările cotidiene” *** 220 DE TĂRGI: „Am dus bolnavii la CAS pentru că funcționarele de la ghișeu mi-au cerut acest lucru”

SURSA

ARHIVĂ: RELATIVITATE: “Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.” (William Shakespeare)