PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

FABIO VIALE: Sculpturi din marmură albă, care imita textura polistirenului


INSIDER: „Polistiren? Spuma? Sau un material incredibil de ușor pe care l-ai arunca fără să stai pe gânduri? Răspunsul este „marmură”.

Aceste lucrări, care te fac să vrei să le priveşti din nou şi chiar să te îndoieşti de propriil ochi, provin de la artistul italian Fabio Viale. Cel mai fascinant aspect al operei sale nu este doar tehnica, ci sentimentul de conflict contraintuitiv”: foloseşte cele mai grele, mai dure şi mai scumpe materiale din lume pentru a imita cele mai uşoare, mai ieftine şi mai uşor de trecut cu vederea lucruri. Această iluzie este de fapt foarte asemănătoare cu viața noastră actuală. În această eră a eficienței și a consumului rapid, suntem obişnuiţi să judecăm valoarea după aspect. Ceea ce pare ieftin este considerat neimportant; ceea ce pare scump este considerat demn de apreciere. Opera lui Fabio Viale ne amintește că în această lume rapidă şi superficială, poate că ceea ce merită cu adevărat prețuit sunt detaliile pe care le trecem cu vederea.”

FOTO 1- Sulptură contemporană intitulată Souvenir Gioconda realizată de artistul italian Fabio Viale. Este sculptată dintr-un singur bloc de marmură albă, dar finisată pentru a imita textura uşoară și poroasă a polistirenului, explorând contrastul dintre greutatea marmurei și fragilitatea aparentă a materialului simulat.

N.R.: Fabio Viale (născut pe 19 septembrie 1975) este un sculptor contemporan italian apreciat, renumit pentru abilitatea sa virtuoasă de a transforma marmura solidă de Carrara în sculpturi care imită materiale aparent imposibile.

Viale este faimos pentru crearea unui „efect de polistiren” în care sculptează manual marmură grea pentru a reproduce textura granulară și ușoară a polistirenului de unică folosință, spumă. Folosind unelte la fel de precise ca niște burghie dentare, sculptează meticulos fiecare „mărgică”, adâncitură și crăpătură în piatră.

Lucrările sale, precum Venere de polistiren, provoacă presupunerile privitorului despre greutate și performanță, făcând ca unul dintre cele mai rezistente materiale din lume să pară fragil și de unică folosință.

Momente importante din carieră: Bărci plutitoare din marmură: În 2002, a lansat Ahgalla, o barcă de marmură de dimensiuni mari, care putea pluti și transporta oameni. Viale a creat barca pentru a demonstra că marmura poate pluti și pentru a depăși preconcepțiile despre acest material. Sculpturi tatuate: A dezvoltat un proces unic în care cerneala se infiltrează în porii marmurei pentru a crea „tatuaje” realiste (adesea inspirate de imaginile Yakuza sau ale închisorilor rusești) pe figuri în stil clasic.

A câștigat prestigiosul Premiu Cairo în 2014 și a expus la evenimente importante, inclusiv Bienala de la Veneția (2019) și Glyptoth din München.

Născut în Cuneo, Viale a studiat la Accademia Albertina din Torino, unde locuiește și lucrează în prezent.

FOTO 8 – Laocoonte (2020), o sculptură contemporană din marmură a artistului, reinterpretare creativă a celebrei sculpturi romane antice, Laocoon și fiii săi. În timp ce capodopera elenistică originală îi include pe preotul troian și pe cei doi fii ai săi zdrobiți de șerpi de mare, versiunea lui Viale modifică semnificativ iconografia prin eliminarea figurilor fiilor, concentrându-se exclusiv pe lupta agonizantă a lui Laocoon însuși. Viale nu pictează pur și simplu suprafața marmurei; în schimb, a colaborat cu chimiști pentru a dezvolta tehnici în care pigmenții se infiltrează în porii pietrei. Acest proces imită modul în care cerneala reală pentru tatuaje penetrează pielea umană.

Tatuajele care acoperă corpul sculpturii reprezintă scene din Infernul lui Dante, inspirate în mod special de fresca din secolul al 15-lea de Giovanni da Modena. Designurile întunecate și complexe includ Cele Șapte Păcate Capitale, creând un contrast izbitor cu marmura albă de Carrara – sacrul versus profanul, viața versus moartea și intersecția dintre istoria antică și cultura urbană contemporană.

FOTO 11- reinterpretare contemporană a celebrei sculpturi „Pietà” de Michelangelo, (situată în Bazilica Sfântul Petru din Vatican) intitulată „Lucky Ehi”. Sculptura păstrează forma originală a lui Michelangelo, dar înlocuiește corpul lui Isus cu o reprezentare a unui migrant nigerian pe nume Lucky Ehi. Viale folosește armura albă de Carrara pentru Fecioara Maria și marmura neagră pentru figura lui Ehi, creând un contrast puternic şi modern și atrage atenția asupra crizei migrației din Europa și asupra situației refugiaţilor.

ARHIVĂ: DARIAN MEDEROS: Picturi hiperrealiste „ascunse în spatele foliei cu bule”

COEZIUNE PRIN EXCLUDERE: Vecinii „buni” din bloc bârfesc „oaia neagră” în grupul de WhatsApp – mult, prost și fără rost!


INSIDER: „În blocul ăsta sunt 32 de apartamente. Grupul de WhatsApp are 28 de membri. Se cheamă „Bloc 7 – Informații”. A fost creat pentru urgențe, pentru când se oprește apa sau se strică liftul sau cineva lasă gunoiul pe palier.

A ajuns altceva. În fiecare dimineață, la 7 fix, o femeie de vreo 65 de ani coboară cu o pungă. În pungă sunt resturi de la ea, poate ceva cumpărat special, nu știe nimeni exact. Se duce la colțul blocului unde stau de obicei doi sau trei câini și îi hrănește. Zece minute, un sfert de oră. Uneori stă și mai mult, dacă unul dintre câini e bolnav sau speriat. Se întoarce sus. Își bea cafeaua. Începe ziua.

În grupul de WhatsApp, conversația despre ea are 247 de mesaje. „Aduce boli.”, „O să ne mușce pe copii.”, „Cineva să sune la Poliția Animalelor.”, „Nu e normal, e o nebună.”, „Am văzut-o ieri, iar cu punga aia.”, „Cine o mai suportă.” – 247 de mesaje. Scrise de oameni care stau în același bloc cu ea, care o văd la lift, care îi spun bună ziua pe hol. Bună ziua pe hol. 247 de mesaje în spate.

Ea știe de grup. Cineva i-a spus, sau a văzut ea, nu contează cum. Știe. Și în fiecare dimineață coboară cu punga. Nu pentru că e nebună. Nu pentru că nu înțelege ce se vorbește despre ea. Ci pentru că cei doi sau trei câini de la colțul blocului nu au grup de WhatsApp în care să se plângă că le e foame. Nu au voce. Nu au 247 de mesaje în apărarea lor. Au doar pe ea. În fiecare dimineață, la 7 fix.

Mă gândesc la cei 28 de membri din grup. Oameni normali, probabil. Care își iubesc copiii și plătesc întreținerea la timp și poate fac și voluntariat din când în când și donează la cutia de la Carrefour de Crăciun. Și care au găsit în femeia cu punga un dușman comun. Pentru că asta face grupul de WhatsApp al blocului cel mai bine. Nu informează. Nu rezolvă urgențe. Creează coeziune prin excludere. Suntem noi, cei 28, și e ea, cu câinii ei și boala ei și nebunia ei. E mai ușor să fii comunitate împotriva a ceva decât pentru ceva.

Și nimeni nu i-a bătut la ușă. Nimeni nu a întrebat-o de ce face asta. Poate are un motiv. Poate a crescut cu câini și i-au murit toți. Poate e singură și dimineața cu punga e singurul moment din zi când cineva o așteaptă. Poate pur și simplu nu suportă să vadă un animal flămând și atât, fără poveste mare în spate.

Nu știm. Nu am întrebat. Am deschis WhatsApp-ul și am scris. 247 de mesaje despre o femeie de 65 de ani cu o pungă. Și nicio conversație cu ea.
Asta suntem uneori. Nu monștri. Nu oameni răi. Doar oameni care preferă să vorbească despre cineva decât cu cineva. E mai confortabil. E mai sigur. Nu cere nimic. Doar lasă pe cineva singur într-un bloc de 32 de apartamente. În fiecare dimineață, la 7 fix.” SURSA

N.R.: A se „înlocui” cățeii cu pisici, porumbei, flori, ferestre/ becuri închise/ deschise, tămâie, etc..

ARHIVĂ: PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”

STRĂZI DESCHISE: Flotila „Dâmbovița Apă Dulce” – plimbări gratuite, fără rezervare!


INSIDER: „Un concept foarte cool prinde contur în București! „Străzile Deschise” ajung pe… #Dâmbovița! Cu plimbări gratuite – nouă caiace duble (18 locuri în total), patru caiace individuale și șase canoe din flotila „Dâmbovița Apă Dulce” vor fi puse la dispoziție fără rezervare. 🕙 Plimbările au loc între orele 10.00 – 14.00 și 16.00 – 20.00.” SURSA

N.R.: „Premieră în 2026 – La Debarcader Piața Națiunilor Unite 10:00-14:00 & 16:00 20:00| activări pe apă (DAD + Kayak Champions) Organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 – Rowmania şi Nod Makerspace, cu sprijinul Primăria Municipiului București și ARCUB. Parteneri: Kayak Champions.” FOTO

ARHIVĂ: YOGA PE DÂMBOVIȚA: Armonia minte-corp, la nivelul următor ∆∆∆∆∆ TROCATHLON: Bucureștenii au testat Dâmbovița cu plăci de stand-up paddle și caiace printre bălării! ∆∆∆∆∆ DÂMBOVIȚA DELIVERY: Teoretic, s-a deschis cel mai mare spațiu nefolosit al Bucureștiului. Practic, avem unde, avem cu cine, dar nu avem cu ce!

MICHAEL, FILMUL: Dacă ai prins sau nu acei ani, mergi la cinema — să înțelegi de ce o generație întreagă a fost îndrăgostită de un singur om!


INSIDER: „Aseară am văzut filmul Michael. Și mi-a trecut un fior pe șira spinării. Nu pentru că filmul ar fi capodoperă. Ci pentru că, timp de două ore, m-am întors într-o viață pe care credeam că am uitat-o.

Eram puști când am format prima trupă de fan club Michael Jackson din București. Dansam pe muzica lui pe oriunde ne lăsa lumea — prima dată în Cișmigiu, pe alei, cu boxa la maxim și ochii curioșilor strânși cerc în jurul nostru. Apoi lângă cazinoul Victoria. Eram o gașcă de copii nebuni după un american pe care nu aveam să-l atingem niciodată, dar pe care îl imitam atât de bine încât oamenii se opreau și aplaudau. Ne-am despărțit, fiecare cu drumul lui. Trupa pe care am lăsat-o atunci s-a transformat ulterior în Body and Soul — da, ăia cu „La stânga femei, te uiți fără să vrei…!” Generația tânără îi știe doar din playlistul ăla de la nuntă. Eu îi știu de când dansam împreună pe Billie Jean, în adidași prăfuiți, în mijlocul Cișmigiului.

La primul concert al lui Michael în București am stat în primul rând. La zece metri de el. Zece metri. Nu pot să-ți explic ce înseamnă să crești cu un om pe casete VHS, să-l imiți în oglindă ani de zile, și apoi să-l vezi în carne și oase, transpirând la zece metri de tine. E genul de moment care te marchează pentru tot restul vieții. L-am privit ca pe o apariție.

La al doilea concert al lui în România… eu eram în armată. Făceam armata în București și mai săream gardul în weekend, ca toți băieții din generația mea. Tele 7ABC organiza un concurs — cine îl imită cel mai bine pe Michael Jackson. M-am dus. Am dansat. Am câștigat. Premiul: bilet la concertul lui Michael. Știi cine se uita la TV în weekendul ăla? Comandantul unității mele. M-a văzut. Pe ecran. Dansând Smooth Criminal, în loc să fiu unde aveam ordin să fiu. Verdict: 10 zile de arest. Mi-a dat drumul a doua zi după concert. Cu zâmbetul lui de comandant care știa exact ce face. N-am putut să mă duc. Biletul ăla a rămas în buzunar ca o rană. Ani de zile l-am urât pe omul ăla. Sincer. Mi-a furat cea mai importantă seară din tinerețea mea. Astăzi, la 50 de ani, recunosc: avea dreptate. Eu eram cel greșit. Aveam ordin, n-am respectat, am plătit. Așa funcționează viața — nu ai scuze, ai consecințe.

Dar Michael… Michael a rămas. În mine, în muzică, în mișcările pe care le mai fac uneori în bucătărie când nu mă vede nimeni. Filmul de aseară mi-a deschis cutia aia pe care o închisesem demult. Jaafar, nepotul lui, îl joacă atât de bine încât pentru câteva clipe ai impresia că Michael e viu. Privirea, mișcările, vocea — totul e acolo. Iar eu, în sala de cinema, eram din nou puștiul ăla din Cișmigiu, cu adidași prăfuiți și o boxă pe umăr, convins că dansul lui era cel mai important lucru din lume. De fapt… poate chiar era. King of Pop. Forever.

Dacă ai prins acei ani, mergi la cinema. Dacă nu i-ai prins, mergi oricum — să înțelegi de ce o generație întreagă a fost îndrăgostită de un singur om.” #MichaelJackson #KingOfPop #MichaelMovie #JaafarJackson #BillieJean #Nostalgie #Bucuresti #Cismigiu #Tinerete #FanForever SURSA

N.R.: „Michael este un film biografic din 2026, regizat de Antoine Fuqua și scris de John Logan. Filmul urmărește viața cântărețului american Michael Jackson, acoperind perioada de la implicarea sa în Jackson 5 în anii 1960 până la turneul Bad de la sfârşitul anilor 1980.

Rolul lui Michael Jackson este interpretat de Jaafar Jackson, nepotul artistului – a fost ales pentru asemănarea sa fizică și vocală, precum și pentru capacitatea de a dansa, oferind o interpretare autentică a unchiului său.

Părinții lui Jaafar Jackson sunt Jermaine Jackson și Alejandra Genevieve Oaziaza, căsătoriți în 1995, divorțați în 2003. Jermaine Jackson este fratele mai mare al lui Michael Jackson și a fost membru al formației Jackson 5. Cel de-al doilea lor fiu, Jermajesty Jackson, s-a născut în anul 2000.

Mama lui Jafaar mai avea doi copii dintr-o relație anterioară cu Randy Jackson, un alt Jackson 5: Genevieve Katherine Jackson, s-a născut în 1989 și Steven Randall Randy Jr.” Jackson, s-a născut în 1992.”

ARHIVĂ: REGELE POP: „Plăcuţa pe care cu mândrie Sorin Oprescu îşi anunţă contribuţia stă să cadă!”

SECTOR 1: Placa memorială a grevei ceferiștilor de la Atelierele Grivița, pentru care s-a înființat cartierul – restaurăm sau iar acoperim cu ciment?!


INSIDER: „O doamna din Grivița, Marilena Bara, i-a spus lui Răzvan Andrei Voicu, istoric la Studio ZONA în 2015 ca sub un strat de ciment, încadrată de doi stâlpi vișinii, se ascunde o placă. El s-a dus la arhive, a găsit textul, și pe 16 februarie a arătat-o si6 altor istorici. Cineva acoperise istoria cu ciment. Într-o țară în care tot mai puțini tineri știu ce s-a întâmplat pe străzile pe care merg în fiecare zi.”

INSIDER: „Susținem inițiativa vecinului nostru Mihai Burcea, de profesie istoric. Am trimis o adresa oficială către Ministerul Culturii prin care cerem restaurarea, protejarea și punerea în valoare educațională a unei plăcute memoriale de pe Calea Griviței 355-357, pe zidul GRIRO, vizavi de spitalul de arși.

Mulți dintre voi ați trecut pe lângă ea fără să îi cunoașteți povestea. Iată câteva lucruri care ar trebui știute: Ce este această plăcută? Este o placă de marmură amplasată la sfârșitul anilor ’40, începutul anilor ’50, care comemorează greva feroviarilor de la Atelierele CFR Grivița, din noaptea de 15 spre 16 februarie 1933. Sute de muncitori au încetat lucrul, protestant față de tăierea salariilor și condițiile grele din ateliere. Protestul a fost reprimat brutal de autorități, s-au tras focuri de arma. Zeci de oameni au fost arestați, printre ei și tineri activiști comuniști care vor juca mai târziu roluri importante în istoria României, precum Gheorghe Gheorghiu-Dej. Șapte muncitori și-au pierdut viața.

De ce a izbucnit greva? Era în plină criză economică mondială. Muncitorii ceferiști din Grivița sufereau reduceri salariale drastice și condiții de muncă tot mai grele. Au protestat și au plătit cu viața. Despre textul plăcii, o notă importantă! Inscripția folosește un limbaj specific propagandei de stat a epocii comuniste. Noi, ca asociație, nu ne asumăm și nu promovăm nicio ideologie de partid. Tocmai de aceea cerem și amplasarea unei plăci explicative alăturate, cu un text redactat în perspectiva istorică actuală, care să ofere contextul real al evenimentelor. O placă vandalizată și neexplicată nu educă pe nimeni, una restaurată și contextualizată corect devine un instrument de înțelegere a istoriei.

Și mai este ceva ce poate nu știați… Cartierul nostru a fost construit în mare parte pentru muncitorii Atelierelor CFR Grivița. Locuim, literalmente, în casele ridicate pentru ei și familiile lor. Azi, foarte multe dintre aceste case sunt înlocuite cu “blocuri boutique”, și așa pierdem cate puțin din identitatea și țesutul urban al cartierului nostru.” SURSA

MIHAI BURCEA: „Am impresia că primarul George Tuță (PNL) și viceprimarul Maria-Daniela Stanciu (PSD) dau dovadă de o atitudine profund disprețuitoare față de cetățeanul obișnuit și față de patrimoniul istoric al Capitalei.

✍️ Pe 13 martie a.c. am sesizat Primăria Sectorului 1 (registratura@primarias1.ro și daniela.stanciu@primarias1.ro) asupra plăcii comemorative de pe Calea Griviței nr. 355-357, care a fost vandalizată în urmă cu câțiva ani.

📜 După trei zile, pe 16 martie, Serviciul Registratură și Secretariat al PS 1 mi-a transmis, pe e-mail, că petiția mea „a fost înregistrată sub numărul 18312/13.03.2026.” De atunci, n-am mai primit nimic. Nu știu dacă s-au apucat de treabă sau dacă au aruncat solicitarea mea la coșul de gunoi virtual al Primăriei (am fost la fața locului și am constatat că nu s-a mișcat un pai).

📃 Las mai jos textul jalbei mele:

„Stimate domnule primar al Sectorului 1, George-Cristian Tuță,
Stimată doamnă viceprimar al Sectorului 1, Maria-Daniela Stanciu,

Subsemnatul, Mihai Burcea, de profesie istoric, vă semnalez că pe zidul de incintă al Societății GRIRO (Calea Griviței 355-357), vizavi de Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri, se află o placă de marmură vandalizată, care amintește de reprimarea sângeroasă a grevei feroviarilor de la Atelierele CFR Grivița.

Placa memorială ar trebui restaurată (sablată), atât pentru generațiile viitoare, cât și pentru a cinsti memoria celor șapte muncitori uciși de autorități în noaptea de 15 spre 16 februarie 1933. Acest vestigiu urban al spațiului public și memoriei colective aparține patrimoniului istoric și cultural al orașului București.

Placa a fost amplasată aici undeva către sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950. Narațiunea textului este una specifică epocii, atribuind Partidului Comunist rolul de inițiator și coordonator al mișcării greviste în lupta cu „exploatarea capitalistă” și „înrobirea țării de către imperialiștii americani, englezi și francezi”.

Iată și textul: „LA ATELIERELE GRIVIȚA ÎN ZILELE DE 15 ȘI 16 FEBRUARIE 1933 MUNCITORII CEFERIȘTI SUB CONDUCEREA PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMÂNIA S-AU RIDICAT CU EROISM LA LUPTA ÎMPOTRIVA SÂNGEROASEI EXPLOATĂRI CAPITALISTE ȘI A ÎNROBIRII ȚĂRII DE CĂTRE IMPERIALIȘTII AMERICANI, ENGLEZI ȘI FRANCEZI. TRADIȚIA LUPTELOR REVOLUȚIONARE DIN 1933 ÎNSUFLEȚEȘTE AZI ÎNTREAGA CLASĂ MUNCITOARE ÎN LUPTA PENTRU CONSTRUIREA SOCIALISMULUI ÎN PATRIA NOASTRĂ”.

În cazul în care Primăria Sectorului 1 dorește să amplaseze o altă placă comemorativă lângă cea veche, cu un text diferit, care să repună acest eveniment într-o perspectivă istorică actuală, vă asigur de întreaga disponibilitate pentru sprijinirea acestui demers. Cu stimă, Mihai Burcea” SURSA

INSIDER: „Mişcările muncitorești pornite în SUA la începutul secolului trecut și continuate în Europa au pus bazele drepturilor angajaţilor de care ne bucurăm azi.”

CORNEȘTI, REPUBLICA MOLDOVA: Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” – noua arhitectură eclezială, mica biserică ortodoxă de la țară


INSIDER: „Waw – noua arhitectură eclezială

Noua Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Cornești, Repubblica Moldova – a fost ieri lansată. Arhitect: Alexandrin Buraga Ctitor: Viorel Godea. (…) o mică biserică de la țară” SURSA

INSIDER 2: „La Cornești a fost sfințită Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare”. Nu sunt cel mai exemplar credincios, dar mi s-a părut un eveniment foarte interesant și important.

Arhitectura. E altfel, cu totul altfel față de bisericile tradiționale ortodoxe. Construită într-un stil neobizantin minimalist – arhitectură sacră contemporană. Alb și negru, pereți drepți, cupolă centrală cu cruce, un volum masiv la exterior, dar modestă (plăcut) în interior. Fără picturi exterioare și cu o iconografie controlată în interior. În schimb, cu pante de acces pentru oameni cu nevoi speciale, spații de relaxare pentru copii și maturi, decor frumos. Nu știu dacă așa s-a gândit intenționat, dar am simțit aerul unei reforme: mai puțină pompă, mai multă utilitate. Cred că asta apropie biserica de oameni.

Amplasarea. Pe un deal la marginea Corneștiului. Judecând după volumul investițiilor, putea fi oriunde, chiar și în Chișinău. Alegerea locației pare deliberată — regiunile noastre pot să renască. Sunt sigur că această biserică va da un impuls zonei: turism intern, circulație, acolo este foarte frumos, chiar în ajun am alergat pe dealuri, ai ce vedea și ce face acolo. Dar și oamenii de pe loc pot vedea că „se contruiește ceva nou”, nu doar se distruge în regiuni.

Credința. A fost sfințită de un sobor de preoți condus de ÎPS Petru, mitropolitul Basarabiei. Pentru prima dată am văzut un public atât de divers: oameni vizibil bogați și mai puțin, mai în vârstă, dar și tineri; diferite statuturi sociale: oameni de afaceri, funcționari înalți, dar și oameni simpli din sat. Știți, nu doar acele bătrânele care stau tot timpul în avangardă; dar chiar o societate pestriță, așa cum e ea în Moldova. Mi s-a părut reprezentativ.

În loc de epilog. E cumva la “modă” în ultimul timp să iei în derâdere preoții și biserica. Nu sar în apărarea preoților, mai ales a celor care defăimează religia, dar credința e în oameni de mii de ani. Eu cunosc mulți preoți care au consolidat comunități și au făcut bine. Cred și sper că noua biserica va da un suflu nou comunității, dar poate și țării. Felicitări Viorel Godea și tuturor ctitorilor. Într-un ceas bun, cu Doamne Ajută!” SURSA

N.R.: „Cornești este un oraș din raionul Ungheni, Republica Moldova. Localitate, atestată din 1867, a devenit oraș în 1995.

Suprafața totală a terenurilor or. Cornești este de 624,1 ha, dintre care 467,4 ha sunt terenurile cu destinație agricolă, 151 ha. constituie terenurile intravilane. Pe teritoriul oraşului este un lac public cu o suprafață totală de 1,7 ha. Suprafața totală a drumurilor din localitate este de 22 km, din care 6,5 km sunt drumuri de importanță naţională.

În orașul Cornești locuiesc circa 3.600 persoane, peste 90% sunt moldoveni, restul – ruşi, ucraineni și alte naţionalități. Populația aptă de muncă constituie circa 2.000 persoane. Oraşul Cornești dispune de 2 instituţii preșcolare, un liceu și o școală medie, un spital de sector cu o capacitate de 70 persoane, un centru al medicilor de familie cu 5 medici, 3 farmacii private. Din anul 1956 funcţionează centru Ftiziopneumologic de Reabilitare pentru copii „Cornești”. Centrul dispune de 100 paturi, este destinat pentru internarea copiilor în vârstă de la 3 la 11 ani din toată țara, bolnavi şi contaminați de tuberculoză, deserviți de un colectiv de 54 medici, asistente medicale, învăţători şi educatori, etc. Pe teritoriul oraşului mai funcționează un club sportiv de karate „Zanshin” care are peste 80 membri. În ultimul timp clubul a participat la diverse competiții naţionale și internaționale, membrii lui ocupând la Campionatul României, zona Moldova locul 3.

Pe teritoriul oraşului și a satului din componența lui se află 2 cămine culturale și 3 biblioteci publice. Cultura oraşului este promovată de formația artistică corală „Ilincuța” care activează din 1996 și fin 1979 funcţionează școala de Arte „lon și Doina Aldea-Teodorovici”.

În prezent pe teritoriul oraşului activează circa 60 de agenți economici, marea majoritate fiind reprezentaţi de întreprinderile individuale și cei care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a crescut numărul agenților economici, cea mai mare parte în domeniul comerţului. De asemenea în oraș este o brutărie și 200 gospodării țărănești, o piaţă, 3 unități de alimentare publică, 8 magazine și filiala unei bănci comerciale.” SURSA

MĂNĂSTIREA PANTOCRATOR, TELEORMAN: Capul Sfântului Gheorghe adus de la Muntele Athos, prima oară în România!


INSIDER: „Racla cu moaştele Sfântului Gheorghe au ajuns pentru prima oară în România de la Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator din județul Teleorman, cu ocazia zilei de prăznuire a sfântului, pe 23 aprilie. Moaștele au fost aduse de o delegație condusă de arhimandritul Alexios, starețul Mănăstirii Xenofont de la Muntele Athos, un lăcaş aflat sub ocrotirea Sfântului Gheorghe. Moaştele vor rămâne la Mănăstirea Pantocrator din Drăgăneşti-Vlaşca până pe 28 aprilie. Peste un milion de români poartă numele Sfântului Gheorghe sau derivate ale acestuia. Sute de credincioși au stat la coadă pentru a se ruga.

Sfântul Gheorghe a trăit în timpul împăratului Diocletian (284-305), fiind originar din Capadocia și mutat ulterior în Palestina. S-a înrolat în armata romană și a ajuns comandant. În anul 303, când Diocletian a declanşat persecuția creştinilor, tânărul comandant a ales să-şi mărturisească public credinţa. Și-a vândut bunurile, a eliberat sclavii și a luat cuvântul în fața adunării imperiale, cerând oprirea persecuțiilor. A fost arestat, torturat și executat prin decapitare pe 23 aprilie, în 303 după Hristos. Curajul său în fața morţii a determinat mai multe convertiri, inclusiv cea a împărătesei Alexandra, soția lui Dioclețian.

Mănăstirea Pantocrator din Drăgăneşti-Vlaşca, închinată Sfintei Maria Magdalena, a fost ridicată pe ruinele unui fost spital din Primul Război Mondial, ulterior abandonat. Construcția a fost inițiată de doi tineri teologi, arhimandriții Sebastian Serdaru și Serafim Baciu, care au demarat lucrările în 2012 cu economii proprii și donații de la credincioși. Paraclisul inițial a fost sfinţit în 2014, iar o biserică mai mare a fost finalizată în 2019, după ce pelerinajul anual de Duminica Mironosițelor a atras un număr tot mai mare de credincioși din toată ţara.” SURSA

BNR CRAIOVA: Piatra de temelie și actul înființării din 1887 expuse la „Zilele Porților Deschise”


INSIDER 1: „Un obiect rar: cilindrul metalic încastrat chiar în piatra de temelie a clădirii Sucursalei Băncii Naționale a României din Craiova. 📜În interiorul acestuia se afla un pergament pe care erau trecute numele unor personalități ale epocii. 🏛️ Piatra de temelie marca începutul construcției clădirii de pe Calea Unirii nr.6, la 3 august 1887, în vremea primului director al sucursalei craiovene, Elefterie Cornetti.” SURSA

INSIDER 2.: „Zilele Porților Deschise la BNR DOLJ – Expozițiile dedicate începuturilor monedei naționale și istoriei bancnotelor românești au scos la iveală informații interesante pentru public. Spre exemplu, știai că prima falsificare de bancnote de pe teritoriul Regatului României a avut loc … în Dolj, în comuna Leu? În 1889, supusul german Moritz Hermann Siebner a reușit să confecționeze 360 de bilete de 20 lei, confiscate de către procurorul Tribunalului Romanați. Autorul principal a fost condamnat la muncă silnică pe viață, iar complicele său, Panait Voiculescu, la 15 ani de muncă silnică.”

N.R.: „În perioada 23-24 aprilie 2026, la Banca Naţională a României a avut loc cea de-a şasea ediție a evenimentului Zilele Porților Deschise pentru a marca împlinirea a 146 de ani de la înființare. Evenimentul s-a desfăşurat simultan în mai multe sucursale regionale din Cluj, Dolj, laşi, Timiş şi agențiile Argeş, Bacău, Brăila, Buzău, Gorj, Maramureş, Mureş, Prahova, Sibiu și Suceava. În cadrul acestora sunt organizate secțiuni expoziționale dedicate începuturilor monedei naţionale, istoriei bancnotelor româneşti, precum şi istoriei tezaurului BNR evacuat la Moscova în timpul Primului Război Mondial.”

ARHIVĂ: BNR: Coadă de 2-3 ore numai în Ziua Porților Deschise sau Noaptea Muzeelor

SĂCĂLĂȘENI, MARAMUREȘ: Stație de încărcare pentru masini electrice, de ultimă generație construită în mijlocul câmpului – proiect PNNR, 100.000 euro!


INSIDER: „Stație de încărcare OZN-uri. În mijlocul câmpului… Săcălășeni județul Maramureș.” SURSA

N.R.: „100.000 de euro au fost investiți într-o stație de încărcare pentru maşini electrice amplasată în mijlocul unui imaş din comuna Săcălăşeni, fără drum de acces şi departe de centrul localităţii sau de drumul judeţean. Proiectul face parte dintr-un pachet finanţat prin PNRR, în valoare totală de 1,35 milioane de lei, care include două staţii de încărcare şi o pistă de biciclete. Deşi funcţională, stația din zona numită „Europa” nu poate fi utilizată în condiţii normale până la finalizarea căii de acces, informează.

Primarul Emilian Pop explică amplasarea prin faptul că zona respectivă este singura direcţie de extindere a comunei și că acolo există deja un post de transformare capabil să asigure necesarul de energie. Edilul susţine că perimetrul, aflat pe 200 de hectare de teren comunal, este vizat pentru dezvoltări industriale și de agrement, cu proiecte în derulare şi discuţii cu investitori. „Când începi un lucru, nu totul este perfect. Am ales varianta de a face. Vom vedea în timp dacă şi-a avut rostul”, afirmă primarul, care subliniază că nici stația din centrul comunei nu este intens folosită, în condițiile în care în Săcălăşeni există aproximativ 50 de maşini electrice.

Deşi staţia este tehnic operaţională, lucrările de acces nu sunt finalizate, iar termenul oficial de predare a întregului proiect este 30 iunie 2026. Până atunci, investiția rămâne un exemplu controversat de infrastructură realizată înainte ca zona vizată să fie efectiv pregătită pentru utilizare.” DETALII

ARHIVĂ: PĂDURE PE ROȚI, ORADEA: „Tichie de mărgăritar” cu finanțare europeană, de Ziua Pământului

PĂDURE PE ROȚI, ORADEA: „Tichie de mărgăritar” cu finanțare europeană, de Ziua Pământului


INSIDER: „Țara nu are bani, dar la Oradea se cumpără „copaci pe roți” cu 2.600 de euro bucata. Imagini incredibile cu „pădurea urbană mobilă” din orașul lui Ilie Bolojan. Sute de astfel de copaci au fost achiziționați. Austeritate pentru români, dar lux pe bani publici la nivel local. Bolojan ne vorbește despre tăieri și sacrificii, în timp ce la Oradea își face… pădure pe roți. Mai pe românește: pentru unii austeritate, pentru alții experimente scumpe din bani publici.” SURSA

N.R.: Pădurea Urbană Mobilă este un concept care implică plantarea de arbori în jardiniere masive pe roți, care pot fi amplasate în diferite locații din oraş. Proiectul a fost anunţat pe 22 aprilie, de Ziua Pământului, și este parte a unei inițiative mai ample, cu finanțare europeană, având o valoare totală de 2,4 milioane de euro.

Pădure (DEX) = Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.