INSIDER: „Poliția oprește o mașină în trafic, dar nu e nimeni la volan. Mașina pornește apoi și pleacă singură. Bun venit în viitor!”
Ultimele
MANIHEISM: O relație autentica cu Dumnezeu este deasupra oricărei religii!
INSIDER: „În poză aveți un tablou expus la Rijksmuseum din Amsterdam, intitulat “La pescuit de suflete”, al cărui autor a fost Adriaen Pietersz van de Venne, realizat în anul 1614, în plină luptă religioasă între catolici și protestanți. Dincolo de detaliile incredibile ale tabloului (impresionante sunt îmbrăcămintea și chipurile reale ale personajelor), se observă că nordul, protestant, “prinde” mai multe suflete, în timp ce sudul, catolic, “prinde” mai puține, în ciuda eforturilor mai zeloase. Olanda și acum e astfel împărțită – bisericile și catedralele catolice, cu crucea în vârful turlei, sunt foarte rare, în timp ce catedralele austere protestante, cu cocoșul în vârful turlei, sunt peste tot.
Catolicii și protestanții utilizau, la pescuit de suflete, sancțiuni, indulgențe și propagandă. Tocmai apăruse tiparul, iar textele religioase în limba populară se răspândeau în defavoarea cărților canonice, în limba latină, rare și pe înțelesul unui număr mic de inițiați. Protestanții utilizau, în plus, tipărituri sau opere de artă cu mesaj anti – catolic, cu tâlc, cu distragerea atenției, cu … cenzură. Catolicii utilizau indulgențe (iertarea de păcate în schimbul unor donații) și afurisenii (excomunicări). Și unii, și alții, își obligau adepții la semnalizarea virtuții. Dacă vă uitați cu atenție pe detaliile tabloului, observații îmbrăcămintea diferită, semnele, uniformele, obiectele de cult, steagurile, atitudinea de pe chipurile popilor/pastorilor sau ale enoriașilor, și multe alte instrumente menite a certifica apartenența la un grup și atitudinea anti-alteritate, “noi contra ei”, maniheismul violent.
Au trecut 400 de ani de atunci și nimic nu s-a schimbat, exceptând numărul de 10 ori mai mare al oamenilor de azi și extensia globală a acestui maniheism și a acestui pescuit de suflete.
Vedeți peste tot oameni captivi și păcăliți care vă obligă să fiți ca ei, pentru “siguranța” lor.
Vedeți peste tot steaguri, afișe, mesaje de suport al echipei x și de condamnare a echipei y. Inclusiv pe chipurile reale sau virtuale, inclusiv pe avataruri sau jetoane ne-schimbabile (NFT) apar semnale ale “virtuții”, iar aceasta nu se încadrează la niciuna dintre cele 7 virtuți creștine, ci se reduce la adoptarea slugarnică a “corectitudinii” politice (ideologia impusă de stăpâni) și la violența entuziastă contra “negaționiștilor”.
Vedeți peste tot cenzură, obligarea la informarea dintr-o singură sursă, ocultarea informației factuale și a opiniei dizidente (ba chiar criminalizarea acesteia), propaganda deșănțată pentru ideologia sau religia grupului dominant.
Vedeți peste tot Evul Mediu.
Dar sunteți gâdilați la orgoliu, vi se alimentează amorul propriu, cumpărați cu entuziasm “narativul” că sunteți evoluați, elitiști, progresiști, științifici, raționali.
Și nu suntem.
PS Observați că, totuși, curcubeul de atunci nu arăta ca cel de azi…” SURSA
REALITATE AUGMENTATĂ: Cel mai mic bucătar din lume gătește mâncarea direct pe farfurie!
INSIDER: „În Germania, restaurantul Le Petit Chef își distrează oaspeții cu realitate augmentată folosind animație 3D. Meniul costă 150 € grande, 100 € normal și pentru copii 50 €. Un adevărat spectacol în farfurie!”
SKULLMAPPING: „Cel mai mic bucătar din lume vă gătește mâncarea direct pe farfurie prin utilizarea tehnologiei de cartografiere de proiecţie 3D. În aprilie 2015 ne-a venit ideea de a proiecta un mic bucătar în farfuria ta. Am realizat un videoclip cu „Le Petit Chef” la studioul nostru din Belgia, pentru a arăta restaurantelor care sunt posibilităţile cu acest concept. După ce am postat videoclipul pe youtube, acesta a devenit viral și are în prezent peste 30 de milioane de vizualizări pe rețelele sociale.”
De atunci am creat cinci feluri de mâncare diferite, de la aperitiv, fel principal la desert, transportându-te dintr-un peisaj înzăpezit pe o insulă tropicală, totul în timp ce stai așezat la masa ta. Experienţa este distractivă, pentru vârste de la 1 la 100 de ani. Văzând bucătarul nostru de mărimea degetului mare proiectat pe masa ta îți creează o seară de neuitat. Acum există un spectacol complet de cină, numit „Le Petit Chef pe urmele lui Marco Polo”.
Le Petit Chef a fost prezentat în mai multe emisiuni tv și a fost instalat în peste 50 de restaurante din întreaga lume: Paris, Dubai, Sankt-Petersburg, Hong Kong, Londra, Berlin, Bruxelles, Amsterdam, Utrecht, Dusserldorf., Frankfurt, Zurich, Riga, Helsinki, Madrid, Mallorca, Taipei, Girona, Ostuni, Shenzen, Moscova, Tokyo, Abu Dhabi, Bangkok, Shanghai… DETALII
N.R.: Projection mapping, similar cu mapping-ul video și cu realitatea augmentată spațială, este o tehnică de proiecție folosită pentru a transforma obiecte, adesea de formă neregulată, în suprafețe de afişare pentru proiecţia video. Obiectele pot fi peisaje industriale complexe, cum ar fi clădiri, obiecte mici de interior sau scene de teatru. Folosind software specializat, un obiect bidimensional sau tridimensional este mapat spațial pe programul virtual care imită mediul real pe care urmează să fie proiectat. Software-ul poate interacţiona apoi cu un proiector pentru a potrivi orice imagine dorită pe suprafaţa obiectului respectiv. Tehnica este folosită de artişti şi agenţi de publicitate care pot adăuga dimensiuni suplimentare, iluzii optice şi noţiuni de mişcare asupra obiectelor anterior statice. Videoclipul este de obicei combinat cu sau declanșat de audio pentru a crea o naraţiune audiovizuală. În ultimii ani, tehnica a fost utilizată pe scară largă şi în contextul moștenirii culturale, deoarece s-a dovedit a fi un instrument excelent de edutainment.
Edutainment – Divertismentul educaţional este un mijloc de informare conceput pentru a educa prin divertisment. Este un termen folosit încă din 1954 de Walt Disney. Cel mai adesea include conținut destinat predärii, dar are valoare de divertisment incidental.
SUB LUPĂ: Drepturile mele în Uniunea Europeană
INSIDER: „Ca să fie clar pentru toată lumea!” SURSA
N.R.: Carte în miniatură / format liliput: Drepturile mele fundamentale în Uniunea Europeană – Preț 299 lei DETALII
Valorile esențiale pe care se întemeiază Uniunea sunt consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acestea sunt: respectarea demnității umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităţilor.
Respectarea drepturilor persoanelor este una dintre obligaţiile fundamentale ale UE. Uniunea trebuie să respecte aceste drepturi în realizarea politicilor şi programelor sale, la fel și instituțiile UE și fiecare dintre statele membre.
ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi
INSIDER: „Priviti, centrul Bucureștiului: bătrâna este în doliu, caută prin coșurile de gunoi! Credeți ca o bagă cineva în seamă? Nu! Ca de fiecare dată am să-i las niște bani și să-i cumpăr ceva de mâncare. Societatea “civilizată” în care trăim, anul 2022: observați că este îmbrăcată curat, biata femeie nu doarme prin boscheți și nici nu cerșește! Bătrânii noștrii își plătesc facturile majorate samavolnic la energie și gaze și în timp ce beizadelele se ghiftuiesc prin Dubai și Mall-uri cu ce e mai bun, sărmanii oameni caută de mâncare prin gunoi FĂRĂ ca să cerșească!
Imaginile au fost preluate lângă Centrul Vechi din București vizavi de Biserica Catolică.” SURSA
ARHIVĂ: VĂ ZIC EU: “Blestemul de părinte, nici în gaură de șarpe nu o să scăpați de el!”
PINUL SFINȚEȘTE LOCUL: „În chestiuni de conștiință, legea majorității nu-și are locul.” (Mahatma Ghandi)
INSIDER: „PINUL SFINȚEȘTE LOCUL… POATE ȘI OAMENII… Pinul cu pricina a venit pe lume cu câțiva ani înainte de a veni eu: nu pe lume, ci în urbe (N.R.: Gură Humorului, județul Suceava)
A crescut ”într-o zi cât alții-ntr-o…lună” și se înalță sănătos în buricul târgului. Ferestrele unor apartamente se bucură de culoarea cetinii, iar umbra ei ține reci berile tăifăsuitorilor din terasa de la poale. Dar!…
Aici e buba!… Viguroase, rădăcinile au zdruncinat oleacă minunatele dale de beton și largul trotuar a intrat în ”plan de renovare”.
Plin de bunăvoință – cunoscându-mi sensibilitățile ”pro natura” – unul dintre edilii primăriei m-a consultat. Spunea domnia sa că, poate, ar fi bine să-l taie, să repare trotuarul și în locul său să planteze o pașnică magnolie… Cu flori de mama focului…
Am pledat pentru viața pinului. Și am argumentat cu soluțiile tehnice posibile în ziua de azi! Venind și cu pilda altor orașe unde, cu orice preț, arborii sunt păstrați. Ba mai mult: cimitirele – unde cu adevărat rădăcinile arborilor seculari se răzvrătesc ridicând pietrele și monumentele – sunt lăsați în pace.
Așadar – vorba Conului Iancu: ”Ce-mi dădu în gând ideea?”…Ce ar fi, mi-am zis, să postez povestea pinului… Poveste neterminată… Și să văd ce spun oamenii… Zicea el, Gandhi, că ”În probleme de conștiință legea majorității nu are ce căuta”. Adesea însă bunul simț se află la omul de rând.” SURSA
SINAGOGA MARE, CONSTANȚA: Ultimul lăcaş de cult evreiesc abandonat de regimul democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului, Războiului Mondial şi ateistmului sistemului comunist
INSIDER: „Sinagoga Mare din Constanța este un lăcaș de cult evreiesc, localizat in zona peninsulară, pe Str. C.A.Rosetti nr.2, la intersecția cu Str. Petru Rareș. După unele surse, construcția a fost ridicată în anul 1911, după alte surse anul construcției ar fi 1914. În perioada interbelică, în Constanța au existat două sinagogi: Sinagoga Sefardo-romaniotă, construită în anul 1908, în stil gotic-catalan, situată pe Str. Mircea Cel Bătrân nr.18 și Sinagoga Așchenazită, ridicată în anul 1911 (după alte surse in anul 1914), în stil maur, localizată pe Str. C.A.Rosetti nr.2. În timpul cutremurului din 4 martie 1977, sinagoga de pe Str. Mircea Cel Bătrân a suferit avarii majore, fiind ulterior demolată în timpul regimului comunist. In prezent, comunitatea evreiască se întrunește în lăcașul de cult din Str. Sarmisegetuza, vis-a-vis de Centrul Cultural Al Germanilor Dobrogeni. Sinagoga de pe Str. C.A.Rosetti este astăzi o clădire rămasă în paragină, fără acoperiș, cu ziduri și scări măcinate de trecerea timpului, fără plafoane, plină de bălării, așa cum se poate observa în foto. Excepție prima foto din prezentare(preluată), restul fotografiilor au fost realizate împreună cu Georgeta Oprea ieri, 01.04.2022. SURSA
N.R.: Astăzi când comunitatea evreiască din oraș este dispărută (sub 50 de suflete), Constanţa nu-și dorește niciun fel de mărturie a trecerii evreilor prin istoria sa.
Ca să ajungi la ruinele Sinagogii din Constanţa, de pe strada C.A Rosetti nr. 2, trebuie să parcurgi cu atenţie, din orice direcţie ai veni, trotuare sparte, clădiri prăbușite, din care au mai rămas doar faţade hâde şi extrem de fragile, bande de câini gălăgioși și, adesea, grupuri de oameni netulburaţi de problemele zilnice, în aşteptarea locului norocos din campusul social Henri Coandă”. Dacă nu știi ce te așteaptă, locul este unul sinistru, curticica dinainte este plină de gunoaie și, ca să intri, trebuie să depășești un baraj de fiare ruginite întortocheate, cândva un gard cu o feronerie deosebită. Nu e îndeajuns. Dincolo de mormanul metalic, scăpat ca prin minune de vigilenţa vecinilor de pripas de prin împrejurimi, sunt resturi menajere rămase din verile trecute sau, poate, de pe urma incursiunilor vinovate în clădirea părăsită. La urmă, dar nu cel mai puţin important, sunt câinii. Mulţi şi gălăgioşi, îşi fac datoria și apără cu strășnicie ruina din faţă.
Din Sinagoga de rit aşkenaz din Constanţa nu au mai rămas decât zidurile de incintă. Construită în anul 1911, după planurile lui Linz (care a mai proiectat, la începutul secolului al XX-lea, aproape alte 50 de case constănţene, între care şi o bună parte a ceea ce, cândva, a fost piaţa Ovidiu), în stil maur, clădirea reflecta și o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană. A fost inițiativa lui Pincus Șapira, furnizor al Casei Regale a României şi important comerciant de ceasuri şi bijuterii şi, într-un secol, Sinagoga aşkenază a trecut prin mai multe vicisitudini. Spre exemplu, între 1941- 1944, clădirea a fost transformată în depozit militar german, fiind întrebuințată pentru păstrarea efectelor militare, alimentelor neperisabile a ce ajungeau la soldaţii de pe frontul de Răsărit şi a hranei pentru cai. După 1944, a fost refăcută parţial și redată circuitului religios. Totul până când, după 1989, i-au venit de hac indiferenta criminală a autorităţilor locale, nesimţirea scandaloasă a forurilor culturale și civice ale orașului și nepăsarea locuitorilor, neobişnuiţi cu diversitatea etnică şi religioasă.
Evreii din Constanţa nu au fost vreodată nici foarte numeroși, nici influenţi: deşi cel mai important port al României, Constanţa, a avut, încă dinainte de 1877, importante comunităţi de greci şi armeni care au stabilit liniile directoare în comerţul, meşteşugurile şi ele pontice. La mijlocul secolului al XIX lea. În 1850. lon Ionescu de la Brad număra 119 familii evreiești în toată provincia, cu localuri improvizate de rugăciune. Peste patru decenii, în 1890, în oraşul Constanţa se găseau în jur de 600 de locuitori evrei iar recensământul din 1912 a consemnat aproape 1300. La finele anilor de pace dintre cele două Războaie Mondiale, în 1939, oraşul de la malul mării depășea 2000 de locuitori evrei (majoritatea aşkenazi, de rit occidental și un sfert sefarzi, de rit spaniol care în 1908 și-au construit propriul templu).
De peste trei decenii, a rămas o singură sinagogă în Constanţa. Și aceasta este, astăzi, o ruină. La intrare, ușile monumentale de lemn, cu splendide (cândva) vitralii mozaice, sunt aproape distruse de vicisitudinile meteorologice și de mâinile dibace ale oamenilor. Acoperământul de lemn masiv, de la intrare, care învelea pereţii, a fost demult utilizat drept combustibil. Odată trecut pragul, te copleșește frumuseţea arabescurilor rămase, de un albastru și roșu ireale, cu coloane masive, bine proportionate şi ingenios repartizate. Îți poți lesne imagina efectul de culoare din interiorul clădirii dacă ai în vedere coloritul bucăţilor de sticlă de la geamuri şi al luminii care pătrunde dinspre mare. Tavanul nu mai există decât pe alocuri şi, prin urmare, tot ce poţi vedea acum, se va distruge curând. Au fost furate toată lemnăria şi feroneria. Obiectele de cult au dispărut iar podeaua este plină de resturile tavanului, zidurilor şi de murdării aruncate de locatarii provizorii. Vitraliile de interior sunt descompletate, în unele părţi s-au distrus complet iar crăpăturile masive din pereţii de la intrare ameninţă o iminentă prăbuşire. Îţi este imposibil să reconstitui, cu ochii minţii, o sărbătoare cu lumânările de Hanuka sau să înţelegi că acest loc a fost, cândva, menit să cheme oamenii de Yom Kippur. Nu te poţi gândi altfel decât cu oroare la faptul că este destul de posibil ca Tora, Cartea Sfântă, să fi fost utilizată în scopuri domestice. Unde ar putea fi biblioteca Sinagogii din Constanţa? Dar tot ceea ce constituia patrimoniul ei, adunat vreme de un secol? Mai greu este să îţi explici cum un lăcaș de cult a fost distrus într-un regim democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului isteric interbelic, reacţiilor totalitare antievreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial şi intenţiilor ateiste ale sistemului comunist. Și mai grav: de un sfert de secol, nicio publicaţie constănţeană, niciun ministru constănţean, niciun primar al Constanţei, niciun reprezentant al culturii constănţene, nicio voce a societăţii civile constănţene nu au vorbit despre devastarea Sinagogii. O tăcere vinovată și, în definitiv, criminală din punct de vedere al patrimoniului, un larg consens care convine tuturor factorilor implicaţi.
Va fi o uşurare când totul va deveni un morman de moloz și cărămizi. Atunci, prompt, autorităţile locale și forurile culturale vor da aviz pentru câteva buldozere să igienizeze terenul și să se construiască o cochetă clădire din BCA şi termopane, menită funcţionării birourilor pentru firmele care intermediază câte ceva. DETALII
BUCUREȘTI: „Harta Magnoliilor”, proiect colaborativ, fără open source. Găsitorii de magnolii fără poză primesc magnolii murate!
INSIDER: „Începe iar festivalul de culoare pe străzile din București, sezonul de magnoleală, cum îmi place să-i spun. Unele magnolii au furat startul, cele stallate, albe, deja încep să se scuture, ca să le facă loc celorlalte, mai colorate, că de frumos ne bucurăm puțin și pe rând. Pe Dacia și Polonă magnoliile sunt deja-n floare, unele au coroană bogată-bogată și vor fi spectaculoase-n vreo săptămână. Nu c-aș avea preferate, că mi-s toate dragi, dar magnolia micuță și singuratică de pe Dogarilor mie-mi place tare, tare. E așa, chiar în mijlocul trotuarului, și se încăpățânează să înfrumusețeze strada aia cam mofluză. Și mai sunt o mulțime-n zonă, pe Toamnei și pe Ghiocei, dar mai au nevoie de câteva zile să înflorească, sunt sfioase.
Am revizitat și Dristorul, Levănțicii-Diligenței-Cerceluș și câteva străzi pe lângă și mi-am dat seama că aici chiar n-am trecut toate magnoliile pe hartă, nici să vreau n-aș avea cum, mai bine zona ar fi un pin mare, o inimă mov uriașă. Dacă ajungeți prin zonă, chiar nu e nevoie să vă orientați după hartă, că aproape la fiecare casă-i o magnolie și obiceiul se păstrează și pe străzile din jur, pe Rodiei, Răspântiilor, Miletin. Data viitoare când mă duc la magnoleală iau rețeta de magnolii murate cu mine, c-am făcut astăzi câteva promisiuni. Cum anul trecut m-am trezit târziu că vreau magnolii murate și n-am mai avut petale bune, așa că tare vă rog, dacă aveți prin curte vreo magnolie, tare aș dori câteva petale. Nu să le rupeți acuma, când dau să se scuture. Promit magnolii murate la schimb.
Așa, #hartamagnoliilor e aici 🌸🌸🌸 bit.ly/HartaMagnolii, eu am folosit-o astăzi cu „open in browser”. Poate vă ajută să vă orientați mai ușor. Sau, dacă ieșiți la plimbare, deschideți harta, sigur e o magnolie-n zonă, sunt 500+ de pinuri pe hartă, cu tot cu poze. Orașul ăsta are și mult frumos de oferit, mai ales primăvara, doar trebuie să fim atenți nițel.
#HartaMagnoliilor a început ca o joacă și s-a transformat într-un proiect colaborativ și tare recunoascătoare-s pentru toți oamenii care se plimbă pe traseul magnoliilor, mai găsesc și altele și ne scriu să le adăugăm. Așa a ajuns povestea asta să fie mai mult despre povești decât despre flori. Dar o clarificare mică aici: pe hartă, așa cum este ea, nu puteți face modificări și asta pentru că există oricând riscul să se piardă, să se dubleze magnolii și mi-ar părea tare, tare rău să nu mai avem harta.
Primim cu drag orice sugestie, vizităm toate magnoliile, le facem fotografii și le adăugam pe hartă negreșit. Le-am văzut cam pe toate anul trecut, am mai descoperit unele noi și sezonul acesta, actualizăm pinurile din martie până la jumătate de mai.
Harta, în forma în care este ea acum (și așa va rămâne, că asta e tot ce știm noi tehnic), poate fi folosită de oricine, oricând. Nu poate fi însă modificată de altcineva. Cred totuși că îi puteți face o copie și o personalizați în funcție de orice nevoi aveți, puteți adăuga pinuri pentru glicine, baruri și cafenele, clădiri.
Așa, ca să rezum: harta este un proiect colaborativ. Doar că nu e open source, adăugăm noi pinurile pe hartă. Dar inimile alea sunt de mulțumire <3″
N.R.: Harta magnoliilor este un proiect demarat de Diana Robu. Aceasta a creat, cu ajutorul Google Maps, o hartă unde poți indentifica locurile unde se pot găsi magnolii în București. Magnoliile sunt una dintre cele mai primitive forme de plante cu flori din regnul vegetal.
Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care aparţine familiei Magnoliaceae. Este numit după botanistul francez Pierre Magnol.
Magnolia este un gen vechi. Apărând înainte de albine, se crede că florile au evoluat pentru a încuraja polenizarea de către coleoptere. Pentru a evita daunele provocate de gândacii ce polenizează, carpelele florilor de Magnolia sunt extrem de dure. Au fost găsite specimene fosilizate de M. acuminata datând de acum 20 de milioane de ani, iar plantele care aparțin familiei Magnoliaceae datează de acum 95 de milioane de ani. Un alt aspect al Magnoliei considerat a reprezenta o stare ancestrală este că mugurele florii este închis într-o bractee mai degrabă decât în sepale; părțile periante sunt nediferențiate și numite tepale mai degrabă decât sepalele distincte şi petalele. Magnolia împărtășește caracteristica tepală cu mai multe plante înfloritoare în apropierea bazei plantelor cu flori, cum ar fi Amborella și Nymphaea (precum și cu multe plante derivate recent, cum ar fi Crinul). Gama naturală de specii Magnolia este o distribuţie disjunctivă, cu un centru principal în Asia de Est şi de Sud-Est şi un centru secundar în estul Americii de Nord, America Centrală, Indiile de Vest și câteva specii din America de Sud şi cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști. DETALII
O nouă descoperire a lui Jamile Oliver face furori pe internet. Petale de magnolie puse la murat. Murarea este cunoscuta din cele mai vechi timpuri.
Celebrul bucătar a dezvăluit faptul că această floare nu este minunată doar pentru a o privi, ci și pentru a o mânca. Mai exact, petalele se pot pune la murat într-o soluție din oțet, apă, sare și zahăr şi gustul lor este asemănător cu cel al ghimbirului, dar unele pot fi și amărui, în special cele albe. Chef Jamie Oliver spune că se servește alaturi de mâncăruri din orez sau cu mezelurile maturate. Jamile Oliver le recomandă fanilor săi să culeagă muguri şi flori tinere, dacă vor să le pună la murat.
ARHIVĂ: IGNAT ECO: „La cât de scumpă e viaţa în România, trebuie să învăţăm să mâncăm şi iarbă, nu doar flori!” *** UNIVERS: Câte o Galaxie în fiecare Păpădie *** PONOARELE, MEHEDINȚI: Singura pădure de liliac formată în mod natural din Europa
infoINSiDER.ro 