PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

VĂ ZIC EU: “Blestemul de părinte, nici în gaură de șarpe nu o să scăpați de el!”


INSIDER: „Săptămâna trecută, de la serviciu spre casă, îmi fac cumpărăturile. Intru în Market să îmi iau lapte și ce o mai fi (la mine ,,ce o mai fi” se face, la final, o sacoșă sau două). Pun în coș, ajung la casă, plătesc și dau să plec dar îmi amintesc că nu am ,,ronțăieli” adică biscuiți, covrigei, etc. Mă întorc, arunc și de acestea în coș și mă așez (din nou) la casă. În spatele meu o doamnă învârsta cu două pungi de zahăr în mâini. Strângea pungile la piept. Două sacoșe de cârpă goale, atârnau pe lângă șoldul ei. Când ajung la casă doamna întreabă casierița: ,,Ăsta e zaharul la 2 lei?” Doamna de la casă răspunde afirmativ. Privesc părul alb, ochii triști, mâinile muncite ce tremurau și strângeau, strângeau nenorocitele alea de pungi cu zahăr ca pe o comoară. Mă întreb, într-o secundă, câtă economie face la 2 pungi .. 60 bani, poate 1 leu?! Doamne, pentru ea bănuții ăia înseamnă enorm! Așează cu grija pungile pe bandă si începe să isi caute banii, când într-o sacoșă când în cealaltă. Îi găsește. Nu știu câți bani avea, dar era tot ce avea. Am simțit că mă sufoc. Brusc , tot aerul era insuficient. Casierița scana ,,ronțăielile” și îi zic: -Plătesc și zahărul doamnei. Vorbesc serios! Mă privește 5 secunde buimacă. -Vă rog , îl plătesc eu! repet privind-o în ochi. Doamna cu parul alb nu înțelegea ce se întâmplă.

Casierița îi explică că i-am platit eu zaharul. Începe sa plângă și nu știa cum să îmi mulțumească. A insistat să ii spun numele mic. I l-am spus dupa ce mi a promis ca nu mai plânge. Am plecat și am început eu să plâng. Îmi pare rău că nu am luat-o de mână și să îi cumpăr mai multe, dar un minut dacă mai stăteam mă vedea plângând și asta nu îmi doream (abia o liniștisem). În alte țări pensionarii își permit să facă croaziere, își permit excursii în locuri exotice, își permit să locuiască în azile unde au condiții excepționale și personal care îi ingrijeste 24h/24h, iar la noi …la noi nu își permit două pungi cu zahăr. Două pungi cu zahăr!!!! Doamneee! Să muncești o viață și să fiiîcondamnat la o bătrânețe in care fiecare 10 bani este ,,o comoară”?! DOMNILOR GUVERNANȚI ACEȘTI BĂTRÂNI SĂRACI SI NEPUTINCIOȘI SUNT CA SI PĂRINȚII VOSTRI. ȘTIȚI CE ESTE CEL MAI GREU PE LUME? ȘTIȚI?! VĂ ZIC EU: BLESTEMUL DE PĂRINTE! NICI ÎN GAURĂ DE ȘARPE NU O SĂ SCĂPAȚI DE EL!” SURSA

ARHIVĂ: CERŞETOR FĂRĂ VOIE: „Puteţi să-i transmiteţi d-lui Măruţă povestea mea, poate mă ajută cineva?!” *** DUMBRAVA: “Oameni pentru care viața a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, de multe ori o luptă pierdută cu viciile, cu tentațiile sau cu provocările cotidiene”

One response

  1. Valentina Strauß

    am citit si… am plans si eu.

    Apreciază

    18 septembrie 2019 la 13:19

COMENTEZI?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s