PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

DAVID POPOVICI: Într-o țară care se scufundă doar un înotător putea performa!


INSIDER: „Scrisoarea marelui campion la înot David Popovici, adresată revistei de specialitate SwimSwam:

„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv.

Persoana care sunt astăzi este suma tuturor lucrurilor ce mi-au fost oferite de oamenii care mă iubesc, cu răbdare și atenție. În plus, e ceva ce este doar al meu.

Mama, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață.

Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video: a fost suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice am găsit în parcuri și grădini pentru a mă face fericit. De exemplu, mi-a plăcut să mă joc cu gândaci. Ochii mei au fost mereu atenți să capteze noi stimuli, în cercetare constantă pentru a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun.

Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor de antrenament, de studiu, în ciuda vieții pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza (…) De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Opresc lumina, sting telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine – un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei. Acesta este motivul pentru care am început să înot.

Îmi amintesc că în apă m-am simțit imediat în locul potrivit – ca un pește. Trivial, bine, dar adevărat. Sunt slab și am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea pe care, pentru cei ca mine, este greu de găsit la acea vârstă. Din ziua aceea, apa nu a fost doar locul unde mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visurile, îmi pot alimenta pasiunea.

L-am urmărit pe Michael Phelps în toată gloria lui. I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le făceam în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru au fost «doar» multe ore de antrenament.

Mi-a fost foarte greu să mă trezesc devreme – nu înțelegeam de ce trebuie să înot la 5.00 dimineața. Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5.00 însemna să stau la masă la 3.00 dimineața. Nu a existat o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visurile mele.

Ore și ore petrecute pentru fiecare detaliu. Eu și antrenorul Adrian vorbim mult despre înot, am putea petrece zile întregi discutând despre tehnică și legende trecute, fără să ne plictisim o secundă. Potrivit multora, felul în care înot are ceva de-a face cu stilul lui Ian Thorpe. Fără îndoială, această tehnică a fost o sursă de inspirație pentru mine. 20 de ani mai târziu, sunt liber să înot așa.

Dacă mi-ar fi spus cineva, în urmă cu doi ani, că acel copil care nu poate să doarmă după-amiază se va afla în camera de apel la Jocurile Olimpice, lângă campioni precum Caeleb Dressel sau Kyle Chalmers, probabil că i-aș fi spus că e nebun sau că a fost doar un vis.

Dar acum câteva luni, s-a întâmplat cu adevărat. Eram în camera de apel la Jocurile Olimpice de la Tokyo și gândurile mele m-au surprins cumva: «E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice te învață că fiecare are o șansă».

M-am distrat de minune la Tokyo și sper din tot sufletul să particip la mai multe ediții, pentru că Olimpiada este altceva. O lume diferită în care poți lua prânzul sau autobuzul chiar lângă adversarii tăi.

Jocurile Olimpice sunt adevărata esență a sportului. Și de aceea nu vreau să uit niciodată cât de mult mă distrez – cât de mult îmi place să fac ceea ce fac. În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă – sau poate vorbeam cu apa. Am spus la fiecare două lovituri: ”La naiba, îmi place la nebunie!”

David Popovici a câștigat acum, la Budapesta, aurul la probele de 100 si 200 de m, devenind campion mondial… la 17 ani.SURSA

ARHIVĂ: RETRAGERE: Bucureştenii s-au bălăcit în parcare la Ateneu. Camelia Potec ne-a spus: La revedere!

BEREA CEHĂ: Țapul Kozel al 15-lea îl așteaptă cu ochii în soare în Piața Universității pe Ursus, regele berii în România. Prietenii știu de ce!


INSIDER: „În Cehia, aproape nimeni nu bea apă. Pe cât de amuzant ar suna, pe atât de adevărat este. Adesea, apa îmbuteliată este mai scumpă decât berea. Iar în ceea ce priveşte Praga, aceasta oferă nenumărate posibilități și mărci cehești sau chiar pragheze de bere autentică şi de cea mai bună calitate. Berea este pentru Cehia un brand de țară. Aici se consumă cea mai mare cantitate de bere din lume, pe cap de locuitor: estimativ 160 L de bere / an / adult. Mai multă decât în Germania sau Belgia. Și… se consumă oricând. Chiar şi la micul dejun! Deși un țap de bere are 300 ml, Kozel Premium Lager (cea mai iubita bere din Cehia) are 660 ml , vol. alc. 4.6% și are prețul 5.79 lei.

N.R.: „1874: Primul nostru lot de Kozel este o bere brună produsă într-un cazan de 60 de hectolitri pe 15 decembrie 1874 in mica noastră fabrică din Velké Popovice.

1919: Un pictor francez care se rătăcise a fost ajutat de către locuitorii din Velké Popovice cu mâncare și adăpost. Drept mulțumire, le a dăruit o pictură cu un tap.

1930: POSEDARE 8%: Necuratul, deghizat în bere blondă!Prima mascotă.Primul nostru tap, pascând în parcul berăriei.

1970: Tradiția țapilor în fabrică. Încă din anii 70, avem câte un tap ca simbol al berăriei noastre. Iar tapul actual este Kozel al 15 lea!

2009: Tapul Kozel, în loc de halbă Artistul ceh Jan Čapek a creat o nouă halbă cu un mâner special-inspirat de ceva ce orice fan adevărat al berii Kozel poate recunoaște: coarnele țapului

2011: Vojtěch Homolka devine maestrul nostru berar. El este responsabil de protejarea echilibrului dulce -amărui, care face Kozel cea mai tapănă bere cehă din lume.

2017: Primul nostru ritual de servire. Coreea de Sud a inventat primul ritual de servire pentru berea dark, presărând scortisoară deasupra. Asta a inspirat ritualul Cinnamon Art. DETALII

2022: Lansare în România.

ARHIVĂ: AC/DC: Bere pentru rockeri, dar pe gustul părinţilor. „For Those About to Rock. We Salute You!” *** POSEDARE 8%: Necuratul, deghizat în bere blondă! *** LA SCĂLDAT: Muzica şi berea nu vă feresc de pneumonie. Prietenii ştiu de ce au stat acasă! *** ZILELE PRIETENIEI DE PAHAR: Nu vrem laptele cu miere, vrem alunele cu bere! *** CIDRUL DACIC: După ce Burebista a dat foc viilor, dacii au inventat sucul de fructe. Cu 4,5% alcool! *** CANICULĂ: De ce nu mai are Ursus nici blană? *** DALNIC, COVASNA: Cum poți bea o bere sub apă în singurul bar subacvatic din România

SĂLAJ, ABSURDISTAN: Subprefectul județului moare la un eveniment pentru gestionarea deșeurilor. Vântul dărâmă terasa peste participanți!


INSIDER: „Subprefectul județului Sălaj, dl. Virgil Ţucaş, a decedat astăzi, ucis de o construcție care s-a prăbușit peste el. Era prezent la un eveniment legat de gestionarea deșeurilor în județul Sălaj, alături de oficiali ai județului, primari, alte persoane interesate.
Locul ales pentru desfășurarea evenimentului a fost o construcție cu structură de lemn și acoperiș din țiglă care nu a rezistat din cauza vântului puternic și s-a prăbușit peste cei aflați pe terasă. Mai mulți participanți au fost răniți, dar cel mai grav lucru este că unul aceștia a murit.

Am scris de foarte multe ori despre indolența și superficialitatea care domnește în domeniul construcțiilor, în aproape toate etapele care însoțesc ridicarea unui edificiu, de la proiectare până la darea în folosință. Avem o legislație destul de precisă, avem specialiști care pot să proiecteze și să asigure execuția, avem instituțiile de reglementare și control, avem funcționarii. Și totuși, avem poduri cărora li se rup stâlpii după șase luni de la darea în folosință și foișoare care se prăbușesc peste oameni și îi ucid.
De ce?” SURSA

ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** CĂDERE & DECĂDERE: Acoperișul românesc dintre artă și meserie ajuns între marketing și mântuială în mai puțin de o sută de ani!

CARNETUL DE ȘOFER: Epopeea eliberării fișei medicale auto la reînnoirea permisului. Cred că m-au confundat cu Prunariu!


INSIDER: „Azi m-am dus să îmi fac o fișă medicală pentru permisul auto. Frate, am zis că m-au confundat cu Prunariu, mă trimit în spațiu. Trei ore prin toate cabinetele medicale posibile, am rezolvat labirinturi, am urmărit libelule, am împuscat rațe, am căutat furnici…brusc, așa, la prima oră, luată din somn, pe nemâncate, îmi venea să îi iau pe toți la palme.

Cum te prindeau, cum începeau grăbiți: dacă am avut vreun accident, dacă am fost internată în spital, dacă am împins vreo babă pe scări, dacă am mâncat semințe și am scuipat cojile pe jos, dacă am băgat paie în fundul bondarilor… breeee… vă rog eu, dați-mi drumu’ de aici să pot să beau și eu o cafea liniștită, să mă trezesc un pic, altă treabă n-aveți decât să chinuiți oamenii de la prima oră a săptămânii?

Primul m-a încolțit psihiatrul, așa era traseul, nu că eu nu aș fi avut vreo privire mai specială, mai ales că tocmai mă cheliseră de vreo câteva sute de lei, in primele 5 minute, înainte de orice.

Nene, psihiatrii sunt de departe țicniții regnului medical, e pentru a suta oară când mi se demonstrează asta. I se zbătea continuu un ochi, își țuguia gura spasmodic, măna era încordată, abia scria cifra 1 sau 9, apăsa în pix mai să rupă hârtia, îi certa pe toți că nu completaseră fișa sau nu scriseseră bine vreo rubrică… ce să mai, om care lucrează o viață întreagă numai cu „glumeți”.

Ei și, că să nu vă mai povestesc și despre doamna de la interne, o matahală care scria cu mânuși, avea pe față mască, vizieră, respira greu si transpira abundent, de ziceai că gata, asta deja e în capsula spațială, să nu vă mai povestesc nici despre bomba sexi de la oftalmologie, o brunetă planturoasă care mă întreba ce scrie pe ultimul rând într-un întuneric de îl tăiai cu cuțitul, „aprinde, Pisi, lumina, că mi-am lăsat farurile în mașină, nu vezi că ne băgăm degetele în ochi, vrei să îți citesc poezii pe bezna asta?”, nu vă mai povestesc de nimeni și trec direct la laboratorul de recoltare sânge.

– Vă e frică de ac?

– Ce frică de ac, doamnă, am făcut zeci de polidine, cu ace de-alea de marochinărie, de pe vremuri, de auzeam cum pârâia carnea când venea tanti Orășel in creierii nopții si incepea sa zdrăngăne cutiuța aia de metal de ziceai că trece personalul de Piatra-Olt prin apartament. Bașca 3 copii, toți 3 la bisturiu, mai stăm de alinturi de-astea cu aculețe cu dimensiuni de microni?

– Vă întreb pentru că vin bărbați cât ușa, cu 3 rânduri de ceafă, unii tatuați și-n nas, care leșină când bag acul în venă.

Rezolvăm noi cu recoltarea, îmi lipește un plăsturel cât un bob de mazăre si mă trimite cu fișa la următorul cabinet.

Și cum stau eu la rănd, văd că plăsturelul era îmbibat și o șuviță de sânge începuse să curgă pe mână în jos. Ma mănâncă sa desfac plăsturelul, găsesc sub el o gâlmă albăstruie cât o nucă si când dau să o apăs, începe dansul.

Mă umplu toată de sânge, in jurul meu se face loc, domnii se lipesc instinctiv de ziduri și incep să se prelingă cu ochii scoși din orbite, de parcă veneam de pe front, cei de la recepție sar grăbiți și mă bagă în cabinetul de recoltări, fix peste un domn cu 3 rânduri de ceafă, cu tricoul alb mulat pe burta pe care scria cu argintiu, elegant, Versace, cu o ancoră tatuată pe un biceps umflat cam la dimensiunile taliei mele.

Până să mă curețe asistenta, să îmi pună o compresă rece și să îmi lipească un abțibild nou, războinicul dormea deja pe scaun cu capul într-o parte, visa cum se luptă el cu o discotecă întreagă. Asistenta îl vede, își dă ochii peste cap, apasă pe o pedală de la scaun, il dă pe invincibil cu zgaidele-n sus și cu capul in jos ca să îi vină sângele înapoi în cap si să-l trezească din visare si, când viteazul nostru deschide ochii, alb ca varul, îi spune languros: „Bună dimineața, iubire, ești bine, să-ți iau niște sânge?

Hahahaaaaa… stăm bine, tovarăși, nu vă fie frică, dacă avem rețea la internet pe front, ii rup bombardierii noștri la Fortnite pe dușmani. Aaa… și berea să fie rece, dacă tot nu mai avem nici fotbal. Nu ne lăsăm până nu înfrângem!” SURSA

RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul


INSIDER: „Rijksmuseum din Amsterdam a vrut să încurajeze oamenii să-și viziteze expozițiile. Au dat viață unui tablou Rembrandt într-un centru comercial.” SURSA

N.R.: Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden, Olanda, – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor şi gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei. A trăit în perioada denumită „epoca de aur olandeză”, timp în care cultura, ştiinţa, comerțul şi influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis”

Tabloul Rondul de noapte 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou (3.63 m x 4.37 m). Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acțiunii înseși, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acțiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepțional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. „Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.” (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.

Numele „Rondul de noapte” nu a fost dat de fapt de Rembrandt, ci de cineva din secolul al XVIII-lea, când tabloul era deja înnegrit.

O altă curiozitate a picturii este legată de mănuşile personajului îmbrăcat în negru din centrul tabloului (comandantul Frans Banning Cock). Acesta ține în mâna dreaptă, înmănușată, o altă mănușă, dar tot pentru mâna dreaptă! ” DETALII

PORUMB ZAHARAT: După mămăliga „gata în 3 minute” s-a inventat și știuletele fiert în 5 minute. Tot un fel de păpușoi, dar mai dulce!


INSIDER: „Am datoria să vă informez că, la piață, a apărut porumbul zaharat. 2,5 lei/ știuletele. Se fierbe doar câteva clocote, astfel încât să nu anulăm gustul și principiile nutritive valoroase.” SURSA

N.R.: „Porumbul zaharat este o adevărată sursă de hrana vie. În stare proaspătă sau conservată, asigură un real aport, vitamino-mineral și energetic. Datorită conținutului în sintosterol, sigmasterol, acizi grași și esterici, saponine și alcaloizi, mătasea de porumb zaharat se folosește în medicină ca remediu colagen, ca diuretic și hemostatic. Porumbul zaharat s-a remarcat printr-un conținut caloric mai ridicat și prin valoarea nutritiva superioară comparativ cu porumbul obișnuit. Acest aliment constituie, de asemenea o importanta sursă de microelemente, un aliment bogat în magneziu (48 mg/100g produs comestibil), microelement care de obicei lipsește din alte produse vegetale.

Porumbul zaharat, specia Zea Mays, este monocotiledonata din familia Gramineae, var. rugosa (Bonaf), convar. Saccharata (Sturt.), se diferențiază de porumbul normal prin prezența uneia sau mai multor gene mutante, care afectează metabolismul glucidelor din endosperm.

Partea pentru consum din porumbul zaharat este bobul imatur format din endosperm si peretele ovarului (pericarpul imatur). Dulceața este principalul component al gustului in porumbul zaharat. Savoarea este de asemenea determinata prin arome, mai ales de buchetul pe care îl are porumbul zaharat in timpul fierberii. Durata mare a fierberii distruge în parte substanțe nutritive.

ARHIVĂ: MĂMĂLIGA ART: „Brâncuși al făinii de porumb, Michelangelo al Panzani”

CETATEA DEVA: Dintotdeauna în renovare, câteodată vizitabilă și telefericul mereu în reparații. Peisajul de vis necesită gambe antrenate!


INSIDER: „De când mă știu, Cetatea Deva e în renovare. Ba aflu că nu se poate vizita, ba e vizitabilă, ba are teleferic, ba telefericul este în reparații… Pe scurt, nu știam nimic actual despre această cetate, decât faptele istorice din manualele de istorice ori de pe Google.

Așa că, dacă mai e cineva în situația mea, e bine să știe următoarele lucruri, culese recent de la fața locului:

– Dacă n-ai condiție fizică, nu prea ai ce căuta pe acolo. Se urcă pe două căi: fie pe scările de lemn (muuuuuulte la număr), aflate pe partea dreaptă imediat ce treci de prima poartă (cetatea avea două porți de apărare situate la distanță considerabilă una de alta); fie pe un drum pavat cu piatră fasonată și cu pantă de urcare destul de mare.
– Telefericul este în renovare. Nu se știe până când.- Se poate ajunge cu mașina până aproape de locul în care urcarea se impune a fi făcută pe jos. Pentru asta, trebuie să plecați la drum de dimineață pentru că puținele locuri unde poate fi lăsată mașina se ocupă urgent. Să nu vă sperie străduțele înguste și abrupte pe unde trebuie să se cațere mașina, cum pot localnicii care stau la casele de acolo, poate toată lumea. Totuși, aproape vă recomand o mașină de teren, iar iarna prudență, căci îmi imaginez cum o fi pe zăpadă în pantă.

– Cetatea, la fel ca alte cetăți de genul ei (Rupea, Feldioara) are binecunoscuta formă de melc. Nu se percepe taxă de intrare pentru că, simplu, nu se intră. Este în renovare. Sunt indicatoare cu accesul interzis. Se putea trece după ele, am văzut turiști făcând-o, dar eu am respectat interdicția, mai ales că obosisem după urcare (o parte din drum și cu copilul în brațe), încât mi-a dispărut gândul de a fenta indicatoarele, căci mai era ceva de urcat.
– De pe terasele alăturate cetății se ivește Deva în toată splendoarea ei și asta face să merite tot efortul. Am văzut de acolo de sus centrul orașului cu hotelul în care am stat, am văzut conturul cartierelor, al bulevardelor largi și străzilor mai mici, cimitirul cel mare cum se întindea pe un teren în valuri și verdeață cât poți să cuprinzi cu privirea. Doamne, ce peisaj!” SURSA

N.R.: „Monument istoric şi de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea (1264) pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.

Prin poziţia sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălţimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului 2 iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămăşiţele unei fortificații dacice.

Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălţimii: prima incintă – formă ovoidală; incinta a doua traseu ovoidal neregulat; incinta a treia – traseu aproximativ semicircular.

ARHIVĂ: ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României *** CETATEA TEUTONILOR: Restaurare da, termopane ba! *** CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori

CONSTANȚA, ROMÂNIA: Crucea noastră cea de toate zilele


INSIDER: „Romania, Constanta…. Îl văd în fiecare dimineață când mă duc la serviciu” SURSA

N.R.: „Există o cruce a omului drept, a doua este crucea omului păcătos pocăit de păcatele sale, iar cea de-a treia este crucea omului păcătos lipsit de pocăință. Care dintre aceste trei cruci este mai uşoară?”

ROMA: Ce se întâmplă cu dorințele din Fontana Di Trevi?


INSIDER: „Când se adună monedele din Fontana di Trevi, are loc o operațiune industrială fascinantă, desfășurată de obicei lunea dimineața sub supravegherea poliției. Muncitorii folosesc mături lungi și pompe de aspirare puternice pentru a strânge tonele de metal de pe fundul bazinului baroc. Ceea ce puțini știu este că acești bani, care însumează aproximativ 1,5 milioane de euro anual, nu intră în bugetul Romei, ci finanțează integral supermarketurile sociale ale organizației Caritas, transformând speranțele turiștilor în hrană reală pentru familiile sărace. Procesul de colectare este gestionat de angajații companiei de utilități ACEA, care intră în bazin echipați corespunzător. Înainte de a începe aspirarea, apa este oprită temporar, iar monedele sunt împinse în grămezi mari folosind perii speciale pentru a nu zgâria piatra prețioasă a monumentului. Sacii albi, grei și plini de metal ud, sunt apoi sigilați sub ochii carabinierilor și transportați cu vehicule securizate către un depozit specializat pentru procesare.

Odată ajunși la centrul de sortare, banii trec printr-o etapă laborioasă de curățare și uscare. Monedele sunt separate de alte obiecte care ajung accidental sau intenționat în fântână, cum ar fi ochelari de soare, bijuterii, jetoane de cazinou sau chiar proteze dentare. După înlăturarea impurităților, mașini automate de numărat sortează monedele în funcție de valoare și tip, pregătindu-le pentru depozitarea bancară. Varietatea valutară descoperită în saci este o dovadă a turismului global, deoarece în fântână nu se aruncă doar euro. Dolari americani, yeni japonezi, lire sterline și monede din toate colțurile lumii sunt amestecate pe fundul apei. Organizația Caritas are acorduri speciale cu băncile pentru a schimba aceste valute străine, asigurându-se că nicio donație involuntară nu se pierde, indiferent de țara de origine a turistului.

Tradiția care generează această avere se bazează pe o legendă urbană simplă, dar puternică. Se spune că, dacă arunci o monedă cu mâna dreaptă peste umărul stâng, te vei întoarce într-o zi la Roma. Dacă arunci două, te vei îndrăgosti de un localnic, iar trei monede garantează căsătoria. Acest ritual face ca mii de oameni să contribuie zilnic la un fond comun, fără să știe exact unde ajung banii lor.

Emporiile Solidarității, finanțate din aceste fonduri, funcționează ca niște supermarketuri obișnuite, dar fără case de marcat fiscale pentru clienți. Familiile aflate în dificultate primesc carduri încărcate cu puncte, pe care le pot folosi pentru a „cumpăra” alimente de bază, scutece sau produse de igienă. Acest sistem oferă demnitate beneficiarilor, permițându-le să aleagă singuri produsele de care au nevoie, spre deosebire de primirea unui pachet standard.

Pe lângă alimente, banii din fântână susțin și o rețea de cantine sociale unde se servește mâncare caldă zilnic. De asemenea, fondurile contribuie la întreținerea adăposturilor pentru persoanele fără locuință și la programe de reintegrare profesională. Astfel, dorințele turiștilor devin un motor economic vital pentru asistența socială a capitalei italiene, acoperind o parte semnificativă din bugetul organizației caritabile. De-a lungul anilor, au existat discuții administrative tensionate privind proprietatea acestor fonduri. Primăria Romei a luat în considerare, la un moment dat, redirecționarea banilor către bugetul local pentru repararea infrastructurii orașului. Totuși, presiunea publică și argumentele morale au prevalat, decizându-se că banii aruncați cu speranță trebuie să servească unor scopuri umanitare, nu administrative. Securitatea monumentului a fost sporită considerabil pentru a preveni furtul monedelor, o practică frecventă în trecut. Înainte de instituirea patrulelor permanente, existau indivizi care intrau noaptea în fântână pentru a sustrage banii cu magneți sau cu plase. Astăzi, orice tentativă de a lua monede din apă este considerată infracțiune și se pedepsește cu amenzi usturătoare, zona fiind monitorizată video non-stop.

Fontana di Trevi, capodopera lui Nicola Salvi, este alimentată de apeductul Aqua Virgo, aducând apă proaspătă în Roma încă din antichitate. Faptul că monedele aruncate în această apă pură ajung să hrănească oamenii nevoiași adaugă o nouă dimensiune simbolică monumentului. Apa dătătoare de viață și generozitatea anonimă a vizitatorilor se întâlnesc într-un ciclu continuu de binefacere, transformând un simplu gest turistic într-un act de solidaritate umană.” SURSA

ARHIVĂ: IERUSALIM: Ce se întâmplă cu dorințele din Zidul Plângerii?

BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online


INSIDER: ‘Dacă aveți copilul adolescent, cu înclinație spre IT și pofta de un mic contact cu realitatea meseriilor de mâine, vă recomand un loc in weekend: Festivalul Tehnologiei, Piața Constituției.

Eu am fost la câțiva cunoscuți de la Bosch, care expun o motocicletă cu senzori si soft creat in centrul de cercetare din Romania. Dar și un sistem de autopilot pentru mașini, complet funcțional, si care poate fi văzut la treabă.

Toate sunt în producție, dar firește că trebuie făcute și următoarele modele. Si de-aia zic de copiii noștri: ei vor scrie următoarele generații de programe pentru mașinile de pe planeta asta. Și n-o să fie nevoie să plece de acasă pentru asta…” SURSA

N.R.: „Până pe 19 iunie, are loc cea de-a 6-a ediție a Bucharest Tech Week, cel mai amplu festival de tehnologie și inovație din Europa Centrală și de Est, ce revine după doi ani cu evenimente live, în format fizic. Tech Expo, a doua componentă a Bucharest Tech Week, este dedicată publicului larg şi are loc în Piaţa Constituţiei.

Expoziţia oferă vizitatorilor accesul la cele mai noi gadget-uri și tehnologii, dar și la ultimele aplicaţii şi soluţii pentru business şi viaţa personală. Accesul la eveniment este gratuit și se face cu înregistrare pe techexpo.ro. Bucharest Tech Week este organizat de Universum Expo. Partenerul principal al evenimentului este Cognizant Softvision, unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea de produse software și inginerie digitală integrată. Dacă veniți cu bicicleta/ trotineta să nu căutați loc de parcare amenajat pentru că nu există; se leagă „bividiul” de gardul expoziției, la mica înțelegere, unde nu e banner„. (?!)

Tehnologia, digitalizarea şi inovația vor să schimbe paradigma. Să fie totul electric! Mașini de curse, mașini retro, broasca de la ușă, etc. De remarcat „adevărata” primă super-mașină electrică dezvoltată integral în România de către compania CryptoDATA Tech – Momentum Huvra, masina complet electric cu modul Blockchain dezvoltat integral în România şi care dezvăluie posibilitatea integrării de tehnologii inovatoare în industria automobilelor electrice. Se pare că Momentum Huvra a fost lansată înaintea celei de la Cluj, „care i-a luat fața” doar pentru că aceea a beneficiat mediatic de o tură cu primul ministru.

ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice!