FERNANDO BOTERO (1932-2023): „Eu pictez oameni, animale, peisaje, cu unicul scop de a da o senzualitate formei, în timp ce realitatea este destul de uscată.”
INSIDER: „Pictorul și sculptorul columbian Fernando Botero, celebru pentru figurile sale voluptuoase, a murit la vârsta de 91 de ani, a anunțat președintele columbian Gustavo Petro. „Fernando Botero, pictorul tradițiilor și defectelor noastre, pictorul virtuților noastre, a murit”, a anunțat șeful statului pe rețeaua X (fostul Twitter). I-am văzut lucrările în muzee, în casele unor prieteni și aici, într-o galerie de artă din Monaco, prin 2019. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. Luis Fernando Botero Angulo s-a născut la 19 aprilie 1932 la Medellin, în Anzii Centrali din Columbia. Și-a văzut primele desene publicate într-un ziar columbian la vârsta de 16 ani și a devenit un pictor al volumului.
„Eu nu comentez fizicul femeilor. La fel cum Giacometti nu comentează aceleași cinci persoane pe care le sculptează toată viața. Este o chestiune de credință, de virtuți pe care ar trebui să le aibă arta. Eu pictez oameni, animale, peisaje, cu unicul scop de a da o senzualitate formei, în timp ce realitatea este destul de uscată. Un artist trebuie să fie o persoană senzuală, capabilă să transmită această calitate care face realitatea mai seducătoare. Dacă vezi un tablou de Picasso, Derain sau Cézanne, este același portocaliu, dar poți vedea cine l-a pictat. La fel cum puteți recunoaște o portocală de Velázquez sau de Giotto. O portocală este o formă rotundă simplă. Dacă reușești să-i faci pe oameni să spună că această portocală a fost pictată de tine sau de Botero atunci ai ceva personal de spus. Este dificil să-ți imprimi personalitatea pe o formă simplă”. Rotunjimea nu exclude acuitatea subiectului. În 1974, cel de-al treilea fiu al său, Pedro, în vârstă de 4 ani, a murit într-un accident rutier în Spania. A pictat un tablou cu el, „Pedro călare”, în care toată tristețea din lume se vede în ochii calului. „Este poate cel mai important tablou din viața mea. Este primul tablou pe care l-am făcut după acest accident teribil. Am pus în el tot ce exprimau inima și sufletul meu”, a răspuns el sobru.
Cu o cifră de afaceri de 25 de milioane de dolari, se situa anul trecut pe locul 79 în lumea artiștilor. SURSA
N.R.: Fernando Botero: n. 19 aprilie 1932, Medellín, Columbia – d. 15 septembrie 2023
ȘCOALA & GRĂDINIȚA, BRUXELLES: Supă caldă, materiale didactice și sanitare, excursii și activități, abonament la bazin reprezintă sarcina Primărie
INSIDER: ‘Școala și grădinița în Bruxelles. Am ajuns la timp sau în locul și la momentul potrivite. După ce am făcut toate formalitățile de ședere pe plaiurile belgiene (declarație la primărie, contractele de utilități pe numele nostru, adresa declarată cu numele înscris pe cutia poștală, solicitări ID-uri de rezidență pentru toți 4) prioritatea numărul 1 a fost înscrierea și integrarea copiilor în sistemul de învățământ.
Poate că am avut noroc sau poate că așa a fost firesc să se întâmple lucrurile și am nimerit la o școală excelentă, de care suntem plăcut surprinși în fiecare zi (deocamdată nici n-am auzit de fapt de scoli bune sau proaste).
Bineînțeles, criteriul principal de alegere si de confirmare a locurilor fiind proximitatea față de locuință, cu mențiunea ferma că nu exista varianta de „n-avem locuri”. Eram cumva deja familiarizați cu regula aceasta de proximitate și ni se pare cea mai logică, deși știam și de fenomenul absurd al vizelor de flotant în zonele „de fițe” ale Bucureștiului. Așa ceva nu există aici și bine fac!
Bun, școlile aici sunt împărțite în categoria de „maternelle” (grupele de grădiniță) și „primaire” (ciclul 1-6), toate pentru categoria aceasta aflându-se în perimetrul aceleiași curți/clădiri. După clasa a 6-a practic, copiii sunt îndrumați, în funcție de abilități, îndeletniciri, pasiuni și priceperi către alegerea liceului potrivit (pentru asta se fac evaluări constante, cel puțin de 3 ori pe an, astfel încât fiecare să-și urmeze cu încredere și plăcere scopul și meseria în viață). Am înțeles că întreg colectivul profesoral (în fiecare an se schimbă dascalul, ei fiind specializați și instruiți individual în funcție de vârsta și necesitățile de învățare ale copilului) lucrează intens la asta, cra nu forțează nota să-i îndoape cu informații în exces acolo unde nu simt înclinație din partea elevului, ci se ocupa să-i îmbogățească pe toți cu strictul necesar de cultura generală, dar mai ales să descopere talente, înclinații și abilități și să-i ajute să devină cetățenii de onoare ai acestei țări.
Învățământ de stat bineînțeles! Există și varianta de școli internaționale private, ca peste tot, dar n-au făcut subiectul alegerilor noastre niciodată, nicăieri.
Programul începe de la 8:30 în fiecare zi (în funcție de necesități pot asigura supraveghetor sau „garderie” începând cu ora 7:30) și se termină la 16:15 luni, marți și joi (cu posibilitate de garderie sau „afterschool” în traducere până la 18:30 contra „fabuloasei” sume de 3 euro (pentru 2 copii frate/sora) pe zi. Eu în România n-am auzit până acum de afterschool la cost de 15 lei pe zi.
Miercurea se merge pe model francofon, în cazul nostru,cu program standard până la 12:15, iar vinerea până la 15, în ambele zile, bineînțeles la fel,cu posibilitate de afterschool până la 18:30.
Diferit, dar decent și nimic complicat zic eu.
În prima parte a zilei,în jurul orei 10 au prima pauza mica (15 min) pentru o gustare de fructe pe care o savurează cu toții împreună, iar pauza de prânz (aproximativ 1 ora) în jurul orei 12 la cantina școlii, unde primesc gratuit cu toții o supa cremă (cost suportat de primărie), iar cine dorește și vrea să se înscrie la programul complet de masă (totul bio si calculat de nutriționiști) contra unei norme de hrană zilnice de 3.75 euro/copil primește felul principal (garnitură, salată și pește/preparat din carne) + încă o gustare(fruct/iaurt). Nimic nu este obligatoriu. Dacă părinții și copilul decid să opteze pentru sandviș sau orice alta mâncare de acasă, este primită de asemenea cu brațele deschise inițiativa, pe principiul „Avem cu toții loc sub soare” .
Atât de mult le plac supele de la cantină, încât sincer vă spun că au început să-mi refuze ciorbele cu care erau obișnuite acasă. Nu mă supăr, o privesc tot ca pe o reușită în adaptarea lor până la urmă.
În fiecare zi de marți au un sortiment de pește gătit la aburi (până acum au avut în meniu somon, cod și dorada), farfuria dă pe dinafară de mult verde sau legume sănătos gătite (broccoli, păstăi verzi/galbene, spanac, fenicul, cartofi natur, ratatouille etc), iar vinerea e cu specific internațional să împace toate gusturile pentru că sunt copii de toate naționalitățile (ex in săptămâna spaniolă – paella). Unitate în diversitate!Frumos,elegant, ca la carte zic eu.
Toate aceste costuri se facturează online o data la 2 luni de către secretariat.
În rest, tot ce înseamnă materiale didactice și de lucru pentru copii, materiale sanitare, excursii, activități, inclusiv abonament gratuit la bazin pentru înot o dată pe săptămână sunt în sarcina municipalității.
Cam atât, pe scurt, până acum despre acest subiect pentru curioși. Oare de ce nu ne e dor de România?
Practic, nu văd ce nu poate să fie bine în cele de mai sus.
Bon journée!” SURSA
ARHIVĂ: EDUCAȚIA PREŞCOLARĂ, CHINA: Respect pentru profesori, pentru mama, tata şi performanţă! OXXO PROMISIUNE PENTRU PĂRINȚI: „Vom face tot ce ne stă în putere, zi de zi, pentru a fi un bun ghid copilului tău în explorarea acestei lumi frumoase” OXXO EVOLUȚIA URBANĂ: „Când grădinița devine ghetou exclusivist”
MODERNIZAREA METROREX: Staţia „Timpuri Noi” botezată „Octavian Udrişte”
INSIDER: ‘Timpuri noi – scurtă istorie a tranziției spre nicăieri și ștergerea memoriei unui oraș
Timpuri noi e un nume emblematic pentru istoria orașului București. Numele este legat de platforma industrială. Timpuri Noi a fost o platformă industrială din București, producător de compresoare, pompe și materiale de instalații, amplasată pe un teren de 5,4 hectare, situat la circa un kilometru de Piața Unirii.
Fabrica a intrat într-un proces de privatizare – cum se numește jaful organizat. În 2010, divizia de investiții imobiliare a grupului suedez IKEA, Vastint Holding B.V., a achiziționat platforma Timpuri Noi pentru suma de 34,6 mil. euro, urmând a dezvolta un proiect „pe termen lung” care va cuprinde blocuri de locuințe și clădiri de birouri – zice Wiki.
Rămășitele fabricii au fost mutate într-o clădire construită în Jilava: ce metaforă.
Practic ca orice mare platformă industrială de la noi procesul e similar: de la fabrică și uzină la Mall – de la producție la consum.
Acum are loc ultimul proces: schimbarea de nume. Ca uitarea să fie totală. Memoria trebuie ștearsă definitiv – orașul nu mai trebuie să aibă propria memorie pentru ca noi să nu mai avem o tradiție istorică a orașului.
Ce e aia Timpuri Noi? Un nume chiar subversiv și periculos la aceste timpuri vechi.
Propun să se facă la facultatea de istorie o secție de arheologie urbană – arheologia de Mall. Când toate aceste mari construcții vor falimenta și se vor ruina – și asta se va întâmpla – vom săpa sub ele pentru a vedea ce făceau strămoșii noștri pe vremea ”Timpurilor Noi” – ah nu erau și ei culegători de sparanghel și prestatori la Studio videochat? Waw – construiau și mașini? Și unelte? Credeam că doar comercializau ce se produce în China….
Acesta e procesul autodistrugerii – după ce ți se ia tot, ți se ia și numele: pentru a uita. Ironizez amar: dar cam asta e cu memoria.
E o mare demență această schimbare continuă de nume de străzi și locuri pe care orice bucureștean le cunoaște. În toată țara e la fel – ștergere totală.
Schimbările dese fac ca fiecare generație să aibă altă memorie fără a exista o memoria continuă, comună. Asta face să nu mai existe o minimă coeziune istorică a orașului și a oamenilor: e ca și cum fiecare generație se naște într-un alt oraș, cu alte nume de referință – preferabil nume care să nu mai spună nimănui nimic: de ce nu cifre?
Orașul e ca și un om – dacă-și pierde memoria pierde tot, nu mai are identitate, nu mai are minime repere care construiește viața urbană a oamenilor.
Timpuri Noi e istoria orașului, a celor care au locuit aici: cu tragediile și bucuriile lor. Nu mai ai nume: eu cine naiba mai sunt? Un cod, o cifră, un element, un pion – un teren pentru ”inventorul strategic”…
Vom rămâne probabil doar cu trupa Timpuri Noi care cântă cam așa:
Știi sa speli un geam
Sau să mături pe-alei
Mâine ești milionar
Totul e doar să vrei
Emigrant.. emigrant U. S. A.
Avem o capacitate de autodistrugere și sabotare de groază – chiar și când nimeni nu ne cere: că de altfel suntem executați buni.
PS: Tot respectul pentru domnul inginer Octavian Udriște – dar se vor deschide stații noi care ar putea să-i poarte numele. Nu așa.” SURSA
N.R.: Staţia „Timpuri Noi” urmează să fie redenumită, iar metroul va opri la staţia „Octavian Udrişte”. Consiliul de Administraţie al Metrorex votat în unanimitate a schimbarea denumirii stației din centrul Capitalei. Decizia este motivată prin motivată prin faptul că denumirea actuală a stației a fost asociată cu platforma industrială Timpuri Noi din Bucureşti, care nu mai există de ceva vreme.
Octavian Udrişte, Inginerul român se numără printre cei care au semnat în 1979 punerea în funcțiune a primului tronson de metrou, care pornea chiar de la Timpuri Noi și se termina atunci la stația Semnătoarea, redenumită între timp Petrache Poenaru.
În 2009, Metrorx a decis să schimbe numele a opt stații: Semănătoarea, Armata Poporului, Industriilor, Depoul IMGB, IMGB, Laromet, Policolor și Linia de Centură, acestea devenind Petrache Poenaru, Lujerului, Preciziei, Berceni, Dimitrie Leonida, Laminorului, Nicolae Teclu și Anghel Saligny.
ARHIVĂ: METROUL DIN MOSCOVA: 412 km de linii, 241 stații, unele opere de artă staliniste, la o adâncime de până la 74 metri! OXXO PORTAL: În staţia de metrou Politehnică: „Urmează Cretacicul Superior, cu peronul pe partea stângă!”
EVOLUȚIA URBANĂ: „Când grădinița devine ghetou exclusivist”
INSIDER: „Când grădinița devine ghetou exclusivist. Eram la ceva dezbateri pe urbanism și ascultam niște ”dezvoltatori” – am ridicat problema spațiilor de pe lângă blocuri. Eram la Chișinău – acolo tradiția urbană modernă presupune spații largi, foarte largi: în anii 60-70 chiar s-a făcut ”risipă” se spațialitate.
Când au explodat ”investițiile imobiliare” în ultimii 10 ani ce s-a petrecut? Nu s-au mișcat spre zonele libere ci au căpușat la greu spațiile dintre – ca plombele la dinți: blocuri printre blocuri sau peste case – spațialitatea cu larghețea ei specifică Chișinăului a început să se aglomereze pe model american. Nevoia de accelerare a profitului nu permite ”risipă” de spațiu – profitul înaintea oamenilor.
Una dintre cele mai mari afaceri imobiliare: grădinițele din anii 60-80. De ce grădinițele? Ușor de privatizat, bine plasate (cele mai bune locuri) în cartier și au enorm de mult spațiu. Și sunt multe că ”așa erau vremurile”.
Eu atunci am glumit amar: măi, voi pe spațiul unei grădinițe din anii 70 din centrul orașului sau din inima unui cartier sunteți în stare să faceți un ”ghetou de lux exclusivist” – un nou cartier.
– Hai Ernu că exagerezi mereu. Am exagerat dar nu mult. Istoria avea să fie mai dură decât previziunile mele pesimiste.
Grădinițele anilor aceea aveau acest specific excelent: clădiri cu un singur nivel, sau două, cu câte un hectar de grădină, curte, loc de joacă – erau ca un soi de casă în parc. Aveam mereu sentimentul că ne pierdeam – oricum la joc nu ne mai puteam găsi. Iar pentru noi copiii era sentimentul de pădure, de ceva imens.
Am vizitat anii aceștia mai multe – acum am și ochiul de părinte – și am rămas surprins câtă spațialitate era. Mai ales după experiența cu ”grădinițe private” cu 4 mp de curte, ca la pușcărie.
Și iată că istoria mi-a dat dreptate: cu vârf și îndesat. Aflu că grădinița nr 5 de la Râșcani din Chișinău, în inima cartierului, a fost privatizată, trecută prin mulți interpuși și acum ajunsă la ”dezvoltatorii imobiliari”: are peste un hectar spațiu liber și o grădiniță, clădire de 2649 mp. Vor fi distruse: se va face un mini cartier așa – cu blocuri locative, cu tot ce trebuie – mai puțin grădiniță și loc de joacă pentru copii.
Recent am mers la o ”rezidență exclusivistă” – întreb: dar loc de joacă pentru copii? Da, cum să nu – avem. Merg să văd – un coteț de 5 mp la câteva sute de apartamente. Păi nici cățeii sau porumbeii nu-i țineam în așa cuști – cum să ții copiii?
Cam aceasta e evoluția noastră urbană…. Foto mai jos…” SURSA
COMUNA ȘCHEIA, SUCEAVA: Parcare în spic trasată în intersecția către Primărie
INSIDER: „Nu există ceva mai BUN – premieră mondială: Prima Parcare dintr-o intersecție (N.R.: cu strada care duce la Primărie!)
Șmecheria ridicată la rang de artă!!!” SURSA
N.R.: În localitatea suceveana Scheia a fost amenajata o parcare in mijlocul unei intersectii.
ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!
SIMFONIA RO-ALERT: Simfonia Lumii Noi compusă de Antonín Dvořák remixată la Festivalul George Enescu
INSIDER: „Festivalul Enescu aseară: Orchestra Tonhalle din Zürich cu Paavo Järvi la pupitru, deci așteptări mari, mai ales că programul se încheia cu o favorită: Simfonia a 9-a de Dvořák. Dar înainte: Enescu – simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră cu Andrei Ioniță, un prodigiu al acestui instrument, deja o mare promisiune pentru scena internațională. Simfonia a început superb, cu notele tăioase de alămuri și cu intrarea abruptă a violoncelului de la 1600 fabricat la Brescia. O splendoare! Nu durează minunea 5 minute, că liniștea este întreruptă de sunetul sinistru de RoAlert începând cu un telefon, apoi cu mai multe, până au acaparat întreaga sală. Motivul? Plecaseră unii de acasă . Orchestra și dirijorul nu înțelegeau ce se întâmplă, se uitau consternați unii la alții cu priviri suficient de expresive cât să îți vină să intri în pământ. Circul a durat toată seara, întrerupând și superbele 3 bisuri, dar și simfonia lui Dvořák, care nu a fost salvată decât de forțele orchestrei. La final, o voce din balcoanele superioare se aude: „Am venit să ascultăm muzică iar voi ați distrus aceasta seară cu nesimțirea. Să vă fie rușine!” urmat de ropot de aplauze. Ce circ! SURSA
N.R.:Radio România Muzical a scris următorul mesaj:
”Din respect pentru muzicieni, din respect pentru dvs., vă rugăm ca la toate concertele la care participați, fie că sunt în cadrul Festivalului George Enescu sau în oricare altă sală de concert, să țineți telefoanele setate în modul avion sau, și mai bine, să le închideți pe toată durata concertului.
Noi tocmai am pregătit pentru a transmite Uniunii Europene de Radio, care cuprinde posturile publice importante europene, precum BBC, Radio France, RAI, etc., concertul de aseară de la Sala Palatului. Și suntem extrem de întristați de faptul că din punct de vedere sonor concertul este parazitat, aproape compromis, de intervenția repetată a alarmelor RO-Alert venite din telefoanele lăsate deschise de public.
Concertul de la Ateneu din această după-amiază va fi de asemenea transmis către Uniunea Europeană de Radio.
Noi vrem să arătăm fața frumoasă a României, ajutați-ne să o facem!”
Foto: George Enescu Festival!” SURSA
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ: Chat GPT face glume despre Iisus. Despre profetul Mohamed ar putea fi ofensator sau lipsit de respect!
INSIDER: „Chat GPT face glume despre Iisus, dar nu și despre Mahomed.
Ca model de limbaj Al, trebuie să urmez liniile directoare care mă împiedică să creez conţinut de personalitățile religioase, inclusiv pentru profetul care ar putea fi ofensator sau lipsit de respect faţă Mahomed. Sunt bucuros să vă ajut cu orice alte glume non-religioase sau orice alt subiect pe care ați dori să discutaţi”
N.R.: Populația planetei este astăzi 8.058.485.069. Aproximativ 85% din populația lumii se identifică cu o religie. Cea mai populară religie este creştinismul, cu peste două miliarde de adepți. Pe locul al doilea se află islamul, care este practicat de peste 1,91 miliarde de persoane. Hinduismul, cu un număr estimat de 1,1 miliarde de adepti, este a treia religie ca mărime din lume și, de asemenea, una dintre cele mai vechi, cu credințe și practici care datează cel puțin din anii 1500 î.Hr. Hinduismul este practicat în principal in India (unde aproximativ 80% din populaţie se identifică ca fiind hindusă), Nepal şi Indonezia. A patra cea mai răspândită religie este budismul, cu aproximativ 500 de milioane de adepți în întreaga lume şi peste 250 de milioane numai în China.
Creştinismul se bazează pe viața și învăţăturile lui lisus Hristos. Creştinismul are originea în iudaism. Ca moştenitor alături de islam şi iudaismul contemporan al tradiţiei religioase orientale, creştinismul perpetuează până în ziua de astăzi credinţe şi mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5.000 de ani.
Cele mai mari grupuri ale sale sunt Biserica Romano-Catolică, bisericile ortodoxe orientale şi bisericile protestante, iar textul său sacru este Biblia. În anul 1054 avut loc Marea Schisma, eveniment ce a împărțit creştinismul in două și a dus la separarea definitivă a Bisericii de la Constantinopol faţă de cea de la Roma.
Sensul general al cuvântului Islam este pace şi supunere faţă de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea in peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad şi bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care se intinde in Europa, Asia şi Africa de Nord. Centrul religios se află în oraşele sfinte Mecca şi Medina.
PARCUL COPOU, IAȘI: Bănci „ale tristeții și ale bucuriei” cu versuri din poezii – Mihai Eminescu & Veronica Micle
INSIDER: „FOTOGRAFIILE SĂPTĂMÂNII, ROMÂNIA – IAȘI. Parcul Copou, cel mai patetic colț de parc din România, în care ni se oferă ocazia de a ne opri, a scoate pălăria, a medita și a pune o floare la catafalcul poeziei nemuritoare.
În apropierea statuii Veronicăi Micle, sunt montate băncile sub formă de carte, adesea numite „ale tristeții și ale bucuriei”, pe care sunt imprimate două nestemate ale literaturii române.
ȘI DACĂ-UN DOR…
de Veronica Micle
Și dacă-un dor mai simt în piept
Când se ivește luna,
E ca să nu te mai aștept
Și azi ca’ntotdeauna.
Și mângâieri de mai pot fi
Unei vieți de jale,
Ar fi de-a nu te întâlni
Nicicând în a mea cale.
Iar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoșteam
Nici îți știam de nume.
ȘI DACĂ…
de Mihai Eminescu
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o împac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.” SURSA
ARHIVĂ: IAȘI MAGIC: Terapie prin sunet de handpan pe Bd. Ștefan cel Mare şi Sfânt
PALATUL SUTER, BUCUREȘTI: Cel mai mare candelabru din Europa. Înălțime 14m, peste 2 tone, sticlă de Murano!
INSIDER: „Cel mai mare candelabru din EUROPA se afla in ROMANIA!
14m înălțime, peste 2 tone si este din MURANO!” SURSA
N.R.: Hotel Palatul Suter – Boutique Hotel de 5 Stele, (deschis în 2018), în apropiere de Parcul Carol, Bucureşti, sector 4.
Palatul Suter este un imobil din Bucureşti, România, construit în perioada 1902-1906, în stil neoclasic cu influențe brâncoveneşti, de către arhitectul german Adolf Suter, un apropiat al regelui Carol I al României. Hotelul este situat în apropiere de Parcul Carol I, pe Aleea Suter nr. 23-25, de pe dealul Filaret.
Prin 1940, imobilul a fost cumpărat de un bancher care l-a făcut cadou amantei. După scurt timp, imobilul a fost naționalizat de către comuniştii veniţi la putere și transformat în sediu al Partidului şi chiar în centru de coordonare a operaţiunilor locale ale serviciilor secrete sovietice (KGB). Retrocedat proprietarilor de drept în 2001, a fost renovat şi transformat în hotel de lux.
Din anul 2018 funcționează un hotel de cinci stele, deținut de omul de afaceri Adrian Petre. Mai multe personalități importante au fost cazate acolo până acum, printre care Beyoncé, Deep Purple şi Enrique Iglesias.
Poziția de pe dealul Filaret este una dintre cele mai înalte din punct de vedere geografic din metropolă. Strada a fost proiectată de arhitectul Suter, apropiat al regelui Carol 1, în jurul anilor 1920; multe din clădirile acestei străzi au caractere arhitecturale comune.
În timpul regimului comunist, clădirea a funcţionat ca sediu al Partidului Comunist, apoi ca sediu al ICRAL.
Este singurul hotel de tip small luxury din România şi este singura structură de cazare românească inclusă în topul hotelurilor de lux elaborat de revista americană Condé Nast Traveler. Unitatea este clasificată la cinci stele și are 19 camere, printre care un Junior Suite și trei apartamente, un restaurant cu bucătărie internațională şi un Piano Bar. DETALII
AVRAM IANCU: A înotat 48 de zile fără costum de neopren, 1.032 km ai fluviului Rin, pentru integrarea în Schengen!
INSIDER: „Am ajuns la destinația finală. După 48 de zile de eforturi fizice, psihice, logistice, financiare și diplomatice am reușit. Am ajuns la destinația finală a acestui înot dedicat în exclusivitate integrării României în spațiul Schengen.
Deși efortul meu a fost unul titanic și de neimaginat, el reprezintă doar o mică și umilă contribuție la dorința noastră de a ne face auzit mesajul în lume: România este în Europa/România este Europa. De mii de ani și așa va fi cât va mai ține istoria.
Suntem cetățeni europeni de prima mână
Facem parte din neamul Nadiei Comăneci, al lui Constantin Brâncuși, al lui Gheorghe Hagi, al lui Eugen Ionescu, al lui Ilie Năstase, al lui Ciprian Porumbescu, al lui Ivan Patzaichin, al lui Henri Coandă, al Simonei Halep, al lui Traian Vuia, al lui David Popovici sau al lui Petrache Poenaru. Ați auzit de ei și veți mai auzi și de alții. România a furnizat Europei și omenirii oameni de valoare. Și 4 milioane de români lucrează în Europa. Este nedrept să-i țineți pe acești oameni la cozi kilometrice, cu orele, când se întorc acasă de Paște și de Crăciun sau în concediile din timpul verii.
Atât am putut eu să fac
Nu m-a pus nimeni să fac acest efort. Nu mi-a cerut-o nimeni. Și nici nu m-a obligat cineva. Am simțit că sunt doar dator să fac și eu ceva pentru țara mea. Iar ce știu eu sa fac mai bine este să înot. Am slăbit 8 kilograme!
M-am bucurat să văd că la final am fost așteptat de un reprezentant al Ambasadei României din Olanda. Domnul consul Bogdan Jâglău, îmbrăcat în vestă tricoloră, m-a întâmpinat, felicitat, și înmânat o diploma și un trofeu. Pe o ploaie „câinească” am fost așteptat și de un micuț grup de români. Vă mulțumesc!
Nimic măreț nu se realizează singur!
Vreau să menționez în mod apăsat că n-aș fi putut să realizez acest înot dacă n-aș fi avut lângă mine o echipă fantastică.
Să începem cu Nelu Căpățână, veteranul echipei care la 74 de ani (împliniți în timpul cursei) a făcut cu brio față și a fost de un ajutor deosebit. Are peste 12 mii de km făcuți cu caiacul pe ape.
Sandrino Mătase, suportul terestru și multirol. Un tânăr care la 23 de ani nu doar ca a făcut față provocării, dar s-a și descurcat de minune. A acumulat experiență în aceste zile ca în basmele lui Ispirescu: în 50 de zile cât alții în 5 ani.
Radu Ileană din Alba Iulia, 37 de ani, de peste 14 ani instructor de înot, a fost observatorul oficial al cursei. A indurat toate vicisitudinile vremii pentru a observa și nota tot ce se întâmplă. A fost martor ocular la întregul meu efort. Vă mulțumesc echipă!
Vreau să mulțumesc sponsorilor mei fără de care nimic n-ar fi fost posibil.
Ajutorul diasporei. Dacă ar fi să-i enumăr pe toți cei care m-au primit în casele lor, sau pe cei care m-au ajutat într-un fel sau altul, ar trebui să scriu romane. Sigur aș omite acum pe cineva și nu doresc asta. O să revin la acest subiect. Acum doresc să le mulțumesc tuturor. Fără ajutorul vostru n-aș fi reușit. Victoria este și a voastră, este o victorie comună pentru România.
Mulțumesc doctorului Victor Dumitru!
Mulțumesc Stela Ignatz!
Mulțumesc căpitanilor de vas Liviu Mihăilescu, Dan Axinte și frații lui, mulțumesc Flavius Frunză pentru achiziția motorului cel nou după ce am fost furați în Olanda. Mulțumesc românilor din Olanda pentru efortul de a sta pe barcă cu stația de emisie -recepție în mână, vorbitori de Olandeză: Constantin Duca, Florin Szabo, Maria Stoica, Lucian Perț, Gabi Bleanga.(martori oculari și ei)
A fost greu. Împreună am învins! Vă iubesc pe toți!
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Mulțumiri și părintelui Nemeș de la Konstanz, părintelui Cătălin Preda de la Bonn, părintelui Ioan de la Parohia Sf. Grigorieva Teologul.
Mulțumiri misiunilor diplomatice românești din Germania și Olanda. Domnului Consul Radu Florea de la Stuttgart, doamnei Consul Mihaela Feher de la Bonn, domnului Bogdan Jâglău și domnului Alexandru Steriu de la Haga.
Mulțumesc MAE!
Un pariu câștigat
Mai multe ziare din Germania, mai multe televiziuni din Germania, printre care și televiziunea națională SAT 1 a transmis mesajul nostru. Azi, la pauza zilei…a sosit și primul jurnalist olandez.
Mulțumesc și presei românești care a consemnat acest efort.
Mulțumesc lui DUMNEZEU!
Foto: Sandrino Mătase
Sponsor principal: Avis 3000
Sponsori: Complex Montana – Straja
@Portum Line Budapest Cruises
Dupu Impex srl DZ srl Romania
MCN CAFFE
Țara Hațegului – Retezat Destinație de Ecoturism
Casa Alex Motru
Hotel Cosmos Eforie Sud
Centrul Naturist GreenVita.ro Medias – Magazinul Sanatatii Tale
Cabana, Apres Ski Bar și Centru de închirieri „La Cassian” Pasul Vâlcan
Lumina Abundentei
Brasserie by Njoy
Casa Chilia Resort&Spa
@Furaje Bandrino (listă deschisă)
Trupa ATN ( implicați după începerea Înotului)
DAC Logistik GmbH (implicați după începerea Înotului)
Fabulash (implicați după începerea Înotului)
ANDOS Piatra Neamț
Parteneri: Garmin Romania
Isostar Romania
@Nutrivita” SURSA
N.R.: „Înotătorul hunedorean Avram lancu a ajuns la destinația finală a cursei în Rin. El a parcurs înot cei 1.032 de kilometri ai fluviului, fără costum de neopren, întregul său efort, întins pe parcursul a 48 de zile, fiind dedicat în exclusivitate integrării României în Spațiul Schengen.”
Filmulețul de mai jos: Ziua 46 -AMR 19 KM.
Valuri care mă îngroapă. Condițiile de înot sunt deosebit de dificile. Înot într-un lac cu zero curent, dar cu vânt foarte puternic din față și cu valuri a căror înălțime mă îngroapă la propriu. Sunt ca într-o mașină de spălat. În astfel de condiții, oriunde în lume, fie că ar fi vorba de traversarea înot a unui lac, sau a unei strâmtori, sau a oricărei secțiuni de apă, organizatorii traversării, dar mai ales căpitanul NU ar permite ca un înotător să execute înotul. Eu n-am ce face! Nu-mi permit să mă opresc deoarece vântul poate să bată și mâine la fel. Și poimâine. Și o săptămână la rând.
În aceste condiții am reușit să înot aproximativ 9 km, de la coordonatele 51.7207987/4.4050665, adică de la podul Haringvlietbrug și până la coordonatele 51.7561672/4.2967419.
Dana Vujik, o femeie temerară. Tot în aceste condiții cumplite, a rezistat pe barcă doamna Dana, o româncă stabilită în Olanda și care a avut rolul „omului care știe Olandeză”. Mulțumesc doamna Dana și vă felicit pentru faptul că ați rezistat în vânt, valuri enorme, frig și umezeală. Sărut mâna!
La jumătatea zilei am fost așteptat de către alți doi români faini, Raul Chiriță si Sony Szasz (Sony ține cu Avram Iancu) Au adus drapelul României, o pancartă mare pe care scria Avram Iancu și o oală de … sarmale. Vă mulțumim!
Mulțumesc și echipei mele de suport care a înfruntat o ploaie puternică la finalul zilei: Sandrino Mătase, Nelu Căpățână, Radu Ileană.”
Dumnezeu să binecuvânteze România!’ SURSA
ZIUA LIMBII ROMÂNE: Sărbătoare importată din Republica Moldova
INSIDER: „Ла мулць ань! Сэ вэ букураць де Лимба Ноастрэ чя Ромынэ!
Doar dacă înțelegeți caracterele chirilice, veți citi ce am scris mai sus.
Am scris în chirilică: ”La mulți ani! Să vă bucurați de limba noastră cea română!”
Vă sângerează ochii? Așa se scria pe vremuri în Republica Moldova. De fapt, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Vreo 3 milioane de vorbitori de limba română citeau Luceafărul lui Eminescu în chirilică la căderea URSS. Am fost unul dintre ei. Și mie imi sângerau ochii, dar ce să mă fac?
Mi-e greu să vă pot face să înțelegeți suferința. Suferința de a pofti din toată inima o carte în grafie latină și să nu ai parte de ea.
Sătulul nu-l înțelege pe flămând, românul din dreapra Prutului nu-l va înțelege pe cel din stânga. Dar vă rog să mă credeți, această durere există. Să vrei să citești în limba română cu litere latine, dar să ai la dispoziție Еминеску(vedeți poza), Ион Крянгэ, Георге Асаки… Eminescu, Creangă, Asachi.
Eram de vârsta Nataliei, aveam 10-11 ani, și țin minte foarte bine sentimentul neplăcut.
Citeam în română cu grafie chirilică și simțeam că-mi sângerează ochii. Nu același disconfort îl aveam când citeam în rusă. Acolo părea firesc.
Pe vremea aia, la prăbușirea URSS, pentru noi, copiii, cititul era o evadare din sărăcie. Citeam și uitam că părinții caută disperați resurse de venit, că totul în jurul nostru se năruia, că oamenii pleacă de acasă și nu se mai întorceau cu anii la familiile lor, că nu aveam curent electric decât 2 ore pe zi…
Doar că micile rafturi în limba română cu grafie latină era o resursă de evadare rapid epuizabilă.
Legendele Olimpului( în română cu litere latine) a fost ferfenițită de la atâta citit. Eu, de pildă, am dus-o la bibliotecă doar după ce am fost amenințat că nu mă mai lasă să iau alte cărți. Aveam voie la 5 cărți pe săptămână, iar pe vremea aia nici curent electric nu era, darămite dispozitivele de azi.
Bun, după ce am epuizat micuțul raft în română, am fost nevoiți să-l descoperim pe Jules Verne în chirilică. Să urmărim aventurile Ultimului Mohican, ale Hobitului(Хобитул), la fel, în chirilică. Să râdem de pățăniile lui Svejk în chirilică.
Pe 31 august 1989, la Chișinău a fost adoptat alfabetul latin. A fost o victorie a limbii române. Doar că limba română nu a câștigat și războiul.
Ne-au dat alfabet latin, dar nu ne-au dat și cărți în limba română. Nu poți inventa o situație mai sadică. Vă garantez eu. Tremurai când puneai mână pe o carte în limba română adevărată.
Dacă vi se pare absurdă expresia ”limba română adevărată”, gândiți-vă că noi am trăit-o pe viu.
Expresia banală “nu apreciezi ceva decât atunci când nu ai” nu era banală pentru noi.
Astăzi este ziua Limbii Române. A devenit sărbătoare în România fiind importată din Republica Moldova, asta ca să știți.” SURSA
N.R.: Ziua Limbii Române a fost stabilită pe 31 august prin Legea nr. 53/2011 adoptată de Parlamentul României cu 312 voturi pentru, două voturi împotrivă şi cinci abţineri.
Limba română este limbă maternă pentru aproximativ 28 de milioane de persoane, limbă de stat în România și Republica Moldova și limbă oficială în Uniunea Europeană. Este considerată limbă minoritară în: Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Macedonia, Serbia, Ucraina și Ungaria , iar ca limbă străină se studiază în aproximativ 40 de țări din lume. DETALII
SOFIA, BULGARIA: Zero suicid la metrou
INSIDER: „Toate stațiile de metrou în Sofia au acest sistem de protecție, un fel de plasă metalică, gen obloane, care se ridică fix atunci când se deschid ușile. Practic, sofioții nu au cum sa se sinucidă. Bucureștenii, da!
Un oraș care este cu mult peste așteptările mele.” SURSA
BURICUL BRAȘOVULUI: A dispărut defibrilatorul extern automat amplasat în Livada Poștei. Ne furăm singuri căciula?!
INSIDER: „În cursul nopții trecute a dispărut defibrilatorul extern automat amplasat în livada poștei. Dacă ați văzut pe cineva care a interacționat cu el sau având in in posesia sa husa alba din interiorul cutiei, vă rugăm anunțați poliția.
Suntem profund dezamăgiți de cele întâmplate si vrem sa aducem aminte că defibrilatorul extern automat nu are nici o valoare în casa unui individ.
Nu există nici o indicație în cazul pacienților să aibă în casă un defibrilator extern, existând alte metode specifice pentru pacienții ce au nevoie de cardiostimulare. Acesta este destinat spațiilor frecventate des de oameni pentru acordarea primului ajutor.
Orice informație ne poate ajuta să redăm comunității un aparat medical ce poate salva o viață.” SURSA
ROMÂNIA EȘUATĂ: Cetățeanul simplu vrea să salveze vieți și sistemul îi zice: „LASĂ-NE!!!”
INSIDER: „Băi, ești nebun? Cetățeanul care a murit de infarct la explozie văzându-și soția cuprinsă de flăcări (soție care a murit azi din cauza arsurilor) a tras timp de doi ani de zile statul de mână ca să își facă treaba?
Saracul om a facut timp de DOI ANI reclamații căci era miros de gaz și se ruga de statul român să prevină o explozie!!
Alexandra, fata de 15 ani din Caracal le spunea polițiștilor
Dar veniți vă rog da?
Alexandra mamica din Botoșani se ruga de doctor
„Se poate să fiu chiuretată în seara asta? Că nu mai rezist de durere. Vă rog din suflet!”
Cetățeanul de la 2 mai a reclamat la 112 în miez de noapte când multă lume dormea, ca exista un șofer care merge riscant pe stradă. Omul a reclamat căci a vrut sa salveze vieți. Degeaba!
Cetățeanul din Voluntari care a reclamat abuzurile din comuna Voluntari s-a chinuit de un an să facă statul român să apere niste bătrâni abuzați. A trebuit să facă și proces cu banii lui numai ca să convingă statul român să își facă treaba.
Femeia gravida din Urziceni s-aa dus la ușa spitalului ca să convingă statul roman să aibă grijă de un nou născut, nu s a putut. A trebuit sa nasca pe trotuar.
Ce fel de stat este statul român?
De unde atata lipsă de omenie la cloaca infectă care ne conduce și care ne spune mieros la televiziuni și prin influenceri ca are grija de noi?
Cetățeanul simplu vrea să salveze vieți și sistemul îi zice: lasă-ne!” SURSA
ROMÂNIA: Cea mai scumpă energie din Europa. 169 euro/MWh!
INSIDER: „Da, avem o problemă mare. Pe fondul producției slabe din țară și a importurilor păguboase, deși industria e redusă la zero, deși avem câte-n stele proiecte energetice care mai de care mai moțate, avem cea mai scumpă energie din întreaga Europa. 169 euro/MWh! Nu e așa că ne permitem așa lux?
Cu atâtea resurse din țară, făcute praf, am ajuns de râsul curcilor, să nu avem energie nici pentru populație! Stați că vine iarna. Să facem provizii de lumânări.” SURSA
MINA BUCUREȘTI: Expoziții imersive Gustav Klimt și Lumea Subacvatică
INSIDER: „MINA – Museum of Immersive New Art redefineşte arta prin tehnologii emergente şi reuneşte expoziții imersive într-o spaţiu industrial. Vechea fabrică de calculatoare ICE FELIX, a devenit cel mai mare centru de new media art din România şi Europa de Sud Est. Peste 2.500 mp găzduiesc proiecte de artă imersivă într- un spaţiu multifuncţional.
De astăzi 25 august, se pot vizita expozițiile imersive Gustav Klimt și Lumea Subacvatică, de miercuri până sâmbătă, între 12:00-23:00, iar duminică între 12:00-23:00. Fiecare show durează 30 de minute, iar accesul la ultimul show se face cu 30 de minute înainte de ora închiderii.
Gustav Klimt – The Immersive Show. Descoperi operele lui Gustav Klimt într-un spectacol imersiv care dă viață lucrărilor renumitului pictor simbolist şi te poartă prin „Epoca de Aur”, inspirată de stilul Art Nouveau şi simbolurile bizantine.
Expoziţia imersivă Gustav Klimt este o producție multimedia care cuprinde peste 60 dintre cele mai cunoscute opere ale celebrului artist, din întreaga sa activitate, opere expuse în muzee din toată lumea. Este atât o expoziție de artă, cât şi o călătorie imersivă prin capodoperele lui Klimt, cu fiecare piesă meticulos animată şi expusă 360°, într- un spațiu de 7 metri înălţime.
Lumea Subacvatică – O călătorie imersivă a apei, o călătorie fascinantă prin Delta Dunării, Marea Neagră şi în adâncurile oceanului.
Apa conectează oceane, mări, delte, lacuri şi este casa a milioane de specii de plante şi animale şi cuprinde frumoasa lume subacvatică. Tot ce ne înconjoară este apă, sursa supremă de viaţă. Apa ocupă 71% din suprafața totală a Pământului, Planeta Albastră. Apa este viaţă. Apa este energie.
Adresa: str. George Constantinescu 2-4, la 3 minute de stația de metrou Pipera, București sector 2. Bilete 50 lei, 45 lei (grup minim 4 persoane) DETALII
BOBOC LA AMSTERDAM: Cum se mobilizează părinții români? Poți scoate românul din România, dar nu poți scoate România din român!
INSIDER 1: „Ieri am alergat prin Ikea Amsterdam, după: Plapumă, fețe de pernă, tacâmuri și farfurii, masa de călcat, perne decorative (să nu se simtă copilul trist), tigaie și coș de gunoi (3, ca se colectează selectiv) și câte și mai câte.
În plus, am venit cu mașina din România cu haine, scaun de birou, calculator, playstation, șamponul lui preferat de acasă, periuța electrica, etc, etc.
În fata căminului, când am intrat, două studente nemțoaice, fiecare cu câte un troller mic si un rucsac. Fără niciun părinte!!
După care am dat de postarea asta și am înțeles: părinții romani sunt moving control freaks….)” SURSA
INSIDER 2: Trăiască părinții români! Suntem printre fericiții care au prins cazare la cămin în Amsterdam. Cine știe cât e de complicată problema locativă aici, știe de ce ne numim fericiți. Am venit din România, părinți și copii, care cu avionul, care cu mașina. Mașină încărcată până la refuz cu obiecte cu care să mobilăm camera, baia, bucătăria, holul blocului, cartierul, și ce-o mai fi de mobilat pe aici.
Ne trimitem mesaje – părinții – și aflăm fie că suntem, fie vom merge la Ikea pentru că, nu-i așa?, mai lipsește ceva din camera copilului. Desigur, aranjăm, frecăm, măsurăm, măturam, reparăm.
Vecina din camera de alături este o italiancă care a venit singură cu un bagaj.
Nu știu, nu am acces la statistici. Poate există și grupul de whatsapp al „părinților italieni cu copii la studii în Olanda”. Poate și ei mătură și repară pe undeva.
Dar e clar, se vede cu ochiul liber, la mobilizare și implicare nu au nici o șansă în fața noastră.
Acum vă las, plecăm spre Ikea, mai sunt câteva lucrușoare de cumpărat. #părințiiromâni” SURSA
BIG BENCH, ARAD-TIMIȘ: Prima bancă pentru uriași, inaugurată în România!
INSIDER: „În premieră naţională, într-un sat din vestul țării, la hotarul dintre judeţele Timiş şi Arad (în cel mai înalt punct belvedere de pe dealurile satului dispărut Labașint, în comuna Şiştarovät, județul Arad) a fost inaugurată duminică, 20 august, Big Bench (Marea Bancă) de către proprietarii unui complex turistic din Arad, AgroVillage Resort & Labasint Forest cu sprijinul total al locuitorilor din Labaşinț.
Big Bench face parte dintr-un proiect global de susţinere a turismului şi este creația lui Chris Bangle, un designer vizionar, care a pus bazele unei experienţe unice în peisajul Borgata, din Clavesana, Italia.
La Labaşinţ s-a instalat banca cu numărul 318. Cele 318 bănci uriaşe sunt într-un circuit turistic care se face pe baza unui paşaport, fiecare are viza sa proprie. Aproape 30.000 de turişti au cerut aceste paşaporte până acum.
Banca inaugurată în România are 2,40 înălţime şi 3,20 metri lăţime. Este realizată din lemn de brad şi vopsită în roşu cu vopsea ecologică. Pentru ei este o bancă a dorințelor. Este și startul renaşterii unei comunități. Pe vremuri aici au trăit circa 600 de persoane, fiind peste 150 de locuințe, iar dorința noilor proprietari este să repopuleze această zonă și să o transforme într-o locație turistică.” DETALII
ARHIVĂ: MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP!
CONCERT ROBBIE WILLIAMS: 33 de ani de carieră – „If you can’t beat them, join them!”
INSIDER: „Aseară l-am văzut și ascultat pe Robbie Williams pentru a doua oară… nici nu știu cu ce să încep
Show-ul a fost unul fabulos pentru că a vrut să ne povestească, nu doar să cânte… A povestit cât de grele și confuze sunt inceputurile de carieră, câte șuturi în fund a primit fiind oaia neagră a trupei TAKE THAT, cât l-au subestimat până și-au dat seama că el este esența trupei și cel mai înzestrat dintre ei. Ne-a povestit despre nebunia lui din anii 90’, anii în care acest om a lăsat o moștenire uluitoare în ceea ce privește muzica mondială dar și anii în care s-a luptat cu depresia, singuratatea și paparazzi la tot pasul. A povestit despre adicțiile lui și despre minunata lui soție care cumva a reușit să îl salveze și să îl transforme într-un familist convins, tata a 4 copii, sober de 23 de ani.
Le-a spus copiilor din public că este un Harry Styles mai bătrân… am râs
Am stat cu pielea de găină de când a pășit pe scenă… e evident ca este o energie uriașă, o carte deschisă, un entertainer fabulos, un om născut să facă asta…
Povestind despre industria muzicală și experiențele lui , a făcut o afirmație care m-a spart… IF YOU CAN’T BEAT THEM, JOIN THEM! … asta a făcut și el, acest etern nebun care mi-a marcat copilăria, este și ramâne artistul meu preferat! Muzical, ce să-i reproșezi lui Robbie… piesele sună ca pe CD… am putut să ne auzim între noi chiar dacă show-ul era tare, vocea lui se auzea cristal iar trupa DOAR îl acompania superb… noi mai avem de lucrat la aspectele astea.
Una peste alta , îi place mult în România, am fost cel mai cald și frumos public din turneul lui (el a zis) și ne-a spus ca îi pare extrem de rău că nu a trecut pe aici în anii 90’ ca să ne iubească pe fiecare în parte. În Anglia a iubit tot ce se putea…
Am plecat de la concert cu o dorință arzătoare să îl revedem curând! Mulțumesc, Robbie! Sincer și din tot sufletul…” SURSA
N.R.: După ce a fost mutat din luna iunie în luna august, iar Sam Smith a ieşit de pe afiş, festivalul Summer in the City și-a modificat și locația din Piața Constituției. Festivalul Summer in the City, la care capete de afiş au fost Robbie Williams și Jason Derulo, a avut până la urmă loc pe 18 și 19 august la Romexpo. Timp de două ore, Robbie Williams a povestit multe, a cântat, a făcut reverenţe publicului, a împărţit tricouri, a dedicat cântece unor fani și a făcut rezumatul muzical al carierei sale de 33 de ani.
GRIVCO BĂNEASA: Institutul Tutunului, devenit Institutul de Chimie Alimentară se năruie. Plouă mii de cărți de chimie, multe, dinainte de 1900!
INSIDER: „O clădire superbă care se năruie încet: Institutul Tutunului din Băneasa, Str Gârlei, devenit ulterior Institutul de Chimie Alimentară.
Construit în 1927, institutul este inaugurat în 1930, fiind dotat la momentul respectiv cu cea mai modernă tehnologie din domeniul studiului cultivării și procesării tutunului, fiind înconjurat de 10ha pe care erau cultivare peste 250 de soiuri pentru experimente.
În stânga și în dreapta lui, așezate și orientate simetric, mai sunt 2 case în stil neoromânesc, în care se găseau diferite laboratoare de studiu. Într-una dintre camere se găsește o cantitate impresionantă de conserve de mazăre și fasole de diferite mărci, probabil așteptând să fie testate.
Se pare că undeva la et 2 ar fi existat o seră unde se făceau experimente. „Pe lângă câmpul din Băneasa, pentru experienţele în natură, CAM a înzestrat Institutul cu alte cinci câmpuri în diferite părţi ale ţării: unul la Sulina, lângă Măcin, în Dobrogea; altul la Balta Doamnei, în jud. Ilfov; al treilea la Tămăşeşti, în jud. Vlaşca şi ultimele două în judeţele Arad şi Satu Mare.” (Universul din 4 iulie 1932).
Cândva în decursul istoriei lui de aproape 100 de ani, a devenit Institutul de Chimie Alimentară, apoi a fost cumpărat, nu se știe în ce condiții, de GRIVCO (există literele de 3 m înălțime ce formează numele companiei, rezemate de clădire, în degradare lentă).
Abandonat, se pare, prin 2013, a fost scos la licitație de către ANAF și cumpărat tot de o firmă din grup.
Deocamdată nu se întâmplă nimic cu el, doar se descompune încet și a început să plouă înăuntru. Sunt acolo sute, dacă nu mii de cărți de chimie, multe dintre ele dinainte de 1900, care ar merita să fie salvate și duse într-o bibliotecă ori muzeu.” SURSA
ARHIVĂ: CERCETARE: Piramida de la Piteşti, un miracol ştiinţific abandonat!
HOPA-MITICĂ, SECTOR 3: Container plutitor din cauza unei conducte sparte. Dorel îl îndeasă și Arhimede nu îl lasă!
INSIDER: „Sigur au spart o conductă, și ăla DOREL, vede că nu intră și el o îndeasă….ca apoi să scoată DULAPUL să repare avaria…noaptea minții” SURSA
N.R.: „Arhimede din Siracuza (n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, pe atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost un învăţat al lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede și Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de ştiinţă din întreaga istorie a civilizaţiei umane. Cunoscut pentru: Principiul lui Arhimede, Şurubul lui Arhimede, Hidrostatica, Legea pârghiilor, Calcul infinitezimal, Axioma lui Arhimede.
Legea lui Arhimede sau principiul lui Arhimede este o lege a hidrostaticii, care afirmă că un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocuit de către corp. Această forță se numeşte forță arhimedică sau forța lui Arhimede.”
ARHIVĂ: ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” OXXO HERĂSTRĂU: Primăria mai întâi vopsește băncile și altă dată le repară! OXXO OTOPENI, ILFOV: Dorel vopsește balustrada. Și asfaltul și copacii și mașinile de sub pod! OXXO ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXXO CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute! OXXO CRAIOVA: „Crop circle” pe trotuarele proaspăt asfaltate
CU PISTĂ, FĂRĂ PISTĂ: Premieră pentru Nicușor Dan la 3 ani de la începutul mandatului vine deja blocată cu o mașină în poza de prezentare!
INSIDER: „Am fost ieri pe pista de biciclete anunțată de primar, pe Calea Floreasca, care acum e sens unic:
– masini la fiecare maxim 20m parcate langa bordura, unele cu avarii, altele fara, pur si simplu oprite
– o masina chiar a intrat inspre mine sa ma loveasca, am oprit ca altfel, intra in mine, probabil eram in unghiul mort sau pur si simplu nu le pasa
– mai multe zone, mai ales spre Stefan cel mare, complet blocate – inca se lucreaza
– capacele de canal – daca mergi cu ceva cu roti mai mici – ai sanse sa zbori in masini sau trotuar
– din pacate nu am filmat, era mai elocvent – cine vrea sa faca exercitiu asta – un timelapse cu gopro
We shall see…” SURSA
INȘIDER 2: „Una dintre “pistele” de bicicletă anunțate de Nicușor Dan la 3 ani de la începutul mandatului vine deja blocată cu o mașină în poza de prezentare. Halal.” SURSA
BARBIE ANDROGINA: „Eu n-am vagin și Ken n-are penis”
INSIDER: „Grețos tovarăș activist a mai devenit și Rogozanu. Povestește cum a fost el să vadă filmul Barbie, produs de Disney, cu nepoțica de 12 ani, într-o sală plină de fetițe de aceeași vârstă. „Copiii iubesc temele politice grele”, zice despre filmul din care a extras memorabila replica a păpușicii: „Eu n-am vagin și Ken n-are penis”. Profunzime, educație, teme grele, dacă-i ordin de la Înalta Poartă, aferim.
Ce-a înțeles el din strania experiență de cinefil? Că părinți au fost spălați pe creier, nu ăștia mici. Au idei din astea învechite, cu organe demodate, netrecute prin bisturiu. Cică astea ar fi cauze sociale, nu psihiatrice.
Și tot îi dă cu „feminismul”. Am numărat de vreo 12 ori cuvântul în pelteaua de articol, prea prost scris să torturez pe cineva să-l parcurgă pe căldura asta. Ce noimă mai poate avea un asemenea cuvânt, când noua ideologie e tot mai mult și împotriva femeilor, nu doar a bărbaților!? E vreo femeie care se regăsește în caricatura Barbie sau în maimuțăreala bărbaților pe tocuri!?” SURSA
N.R.: „Barbie, cel mai politic film al anului. Copiii iau în serios ceea ce voi, părinţii, aţi fost spălaţi pe creier să nu luaţi în serios: cauze sociale, feministe, ecologiste” de Costi Rogozanu. DETALII
ARHIVĂ: DISNEY PE DOS: Desenele animate pentru copii care învață minorii despre romantismul gay
PARCARE AEROPORT OTOPENI: „26 milioane pentru 6 zile. Și cu banii luați și cu bariera trasă!”
INSIDER: „De departe cel mai înapoiat aeroport din Uniunea Europeană este Otopeni. Am fost în toate aeroporturile din capitalele Europei iar la noi e un talmeș bașmeș, o cârpitură comunistă, învechit, nepractic. În afară de Poliția de frontieră, care mereu e ok, totul e o improvizație.
La sosiri, de la un capăt la altul o vraiște plină de peticeli, cu foi A4 lipite cu scotch, cu gresie cârpită de la lichidare de stoc la 29.99 de la Dedeman, fără wifi, zero wc-uri până după bagaje. Serviciile? Nu prea există. De pildă, cucoana de la dispecerat te înjură și refuză să-ți deschidă bariera, deși ai plătit.
Aeroportul este poarta prin care intră cei mai mulți investitori, turiști, sportivi, diplomați, e locul în care faci cunoștință pentru prima dată cu România, prima impresie, prima carte de vizită, primul ”Bună ziua”. Intrarea în țară este o rușine. Marketing de țară când pășești în la noi? Nimic. Vreo strategie de promovare? Zero barat. Delta Dunării pe vreun afiș? Nimic. Zero Bucovina, zero Bran, Maramureș, Neamț, Vâlcea etc. Câteva indicatoare ponosite și trei reclame care au rol să acopere crăpăturile și rigispul. Un singur bancomat cocoțat într-un cotlon.
Joi am revenit cu Tarom din Olanda. Căldura din avion era ca în hamamul din Antalya, 34 grade, timp de 3 ore. N-a mers 1 minut aerul condiționat. Întârzierea de o oră nu se mai pune, în care am stat ca chipsurile Pringles, fără un strop de apă. Ok. Ajungi pe pistă. Intri în capitala României. Pătrunzi pe coridoarele de 1,90 m, ca într-un tunel din filmul Star Trek. Dacă ai claustrofobie, faci atac de anxietate.
Apoi, ca orice om, vrei să faci pipi. Dar pentru asta, ar fi utilă o toaletă. Nicio șansă. Este una singură, în capăt, după bagaje. Până când treci de vamă, nu există niciun wc. Zece inși probabil știau informația asta, așa că se înghesuie, la coadă la pișoarele din wc-ul unicat, ca o debara.
Cel puțin 20 de valize zac aruncate PE JOS. Nimeni nu le supervizează. Dacă vrei să îți alegi una, o agăți și pleci mai departe. Efectiv sunt trântite în scârbă, una peste alta. Cred că sunt de o lună acolo, le-am văzut și când am fost în Anglia. Un soi de frânghie sau o bandă adeziv le perimetrează, ca la emisiunile Crimes Week de pe Discovery.
Un singur cuvânt îți transmite Aeroportul Henri Coandă: MÂNTUIALĂ.
Căldură peste tot, nimeni nu mai are vreo așteptare de la instalațiile de climatizare. Când ajungi pe aeroport, primul lucru la care te gândești e cât durează până ieși.
Ies bucuros să-mi iau mașina din parcare. Am lăsat-o parcată sâmbătă seară. Azi e joi, total 6 zile. Fericit că am ieșit din aeroportul vieții, alerg cu tichetul în mână. Preț parcare 2580 lei! Doușcinci de milioane!
Am crezut c-am ajuns la Chișinău unde 1 leu moldovenesc e 0,26 roni. Dar nu. E la București. Mă frec la ochi. În capătul parcării e scris prețul. 100 lei pe zi. Sun la dispecerat: fraților, care-i treaba?
”Nu scrie prea clar prețul într-adevăr, dar aici e 20 lei pe oră, că ați lăsat mașina la PARCAREA CEA SCUMPĂ. E mai scumpă pentru că e mai aproape de ușa aeroportului. Aia de 100 lei e 100 metri mai la vale”.
Fac un calcul în minte. 24 ore x 20 lei x 6 zile…
Aberație mai mare nici c-am întâlnit. Sunt prea obosit ca să ripostez. Realizez că sunt încă un țepuit printre mulți alții, așa că fără vlagă, am o replică neconvingătoare:
”Doamnă, n-am lăsat mașina în parcarea scumpă, ci în cea mai scumpă parcare din lume. Nici dacă țineam mașina în cameră triplă la hotel nu ieșeam 600 euro 6 zile. Nici pe Champ Elysee nu costă atât.”
Domnia și prostia, costă, așa că solicit factura să achit. Nu știe să factureze. Cheamă ajutoare. Durează vreo 20 miunte. Anticipez că n-au cititor de card, așa că mai pierd 15 minute să caut un bancomat. Este un BRD înghesuit pe un coridor tăinuit pe la etajul 1, după o farmacie. Singurul din toată zona.
Intru în panică. Fac calcule: dacă mai stau mult la negocieri, mai trebuie să achit vreo 15 lei pt. câteva minute. Plătesc și fug. Văd bariera izbăvitoare. Scot tichetul. Îmi spun în gând că o să-l păstrez ca suvenir, îl înrămez. Nu se scanează. Nu merge. Nu-mi dă voie să ies. Bariera stă țanțoșă în calea mea.
Plin de nervi, la ora 2 noaptea, apăs buntonul să apelez ca să scap din temnița parcărilor, din Regina parcărillor: parcarea cea scumpă de la Otopeni.
Îmi răspunde scârbită o duduie. „Alo, mndea…„
Îi spun că sunt praf de oboseală că nu merge să scanez. Vreau să ies, să evadez. ”Sunt băiatul acela ce-am plătit acum câteva minute. Ăla cu 26 milioane pentru 6 zile, deschideți-mi bariera și mie”.
Cumătra mă ceartă, fiartă toată, să las tonul mai jos. În replică, i-am spus și eu un vers de Minulescu, ce-i drept… Deodată, închide apelul în nas și blochează să nu o mai pot apela. Și cu banii luați și cu bariera trasă. Claxonez disperat. Apăs toate butoanele. Vorbesc singur în microfoanele interfoanelor. Recit mantre. Nimic. Sun de 20 ori. Blocat. Nu vrea să răspundă. Efectiv o doare la pedale de un client jecmănit.
Scanez toate cititoarele de tichete, și, într-un final, nu știu prin ce minune, când deja mă resemnasem, bariera se ridică perpendicular. O privesc hipnotizat cum se ridică țanțoșă. Am crezut că am o vedenie. Cu riscul să-mi cadă pe turelă, m-am strecurat și am tulit-o.
Sun apoi la aeroport să fac reclamație. Îmi răspunde un nene. Îi solicit să-mi facă legătura la parcare la dispecerat. Îmi dă un număr, nici el nu-i sigur dacă-i ăla. Să sun la nu știu ce prefix. Sun. Nimeni. Nimeni nu răspunde. Nimeni nu aude. Nimănui nu-i pasă.
Manageri din bani publici, zeci de milioane aruncate pe gâște. Zero brand de țară, zero strategie, zero chef de muncă.” SURSA
ARHIVĂ: SERVICII: Compania Fly Taxi oferă doar „chitanţe de mână”. De la Otopeni la Casa Presei – 80 de lei! OXXO OTOPENI: Cum arată Salonul Business al Tarom? La Smoking Lounge, scrumierele sunt pline ochi! OXXO HALTA OTOPENI: „Giovani Becali trece liniştit controlul pe la punctul rezervat diplomaţilor” OXXO AEROPORTUL OTOPENI: „Testul PCR valabil trebuie dublat de un test antigen (150 lei) făcut cu japca, pe care nu îl mai cere nimeni OXXO AEROPORTUL OTOPENI: Conflict între cele două companii care oferă servicii de testare COVID-19
infoINSiDER.ro 