SCORNICEȘTI, OLT: Casa privat-memorială „Nicolae Ceaușescu” – fotografiată peste gard și cu puțin noroc vizitată
INSIDER 1: „În trecere…glumeam! 😏 Chiar am vrut să văd unde s-a născut dictatorul care a condus Romania 24 de ani. Casa din Scornicești aparține lui Valentin Ceaușescu, cel mai mare și singurul care mai trăiește dintre cei trei copii ai cuplului Ceaușescu. Acesta i-a dat-o în grijă unui verișor, Emil Bărbulescu (fiul Elenei Bărbulescu, sora lui Ceauşescu), adjunctul comandantului poliției pe județul Olt, care a murit acum câțiva ani. De atunci, surorile fostului milițian se ocupă de locuință. Familia nu dorește s-o doneze statului român și o ține, din motive neclare, într-o formă de casă privată la care, dacă ai norocul să găsești pe cineva care să-ți deschidă, poți să arunci un ochi în intimitatea unuia dintre cei mai cunoscuți dictatori din lume.” SURSA
INSIDER 2: „Casa memorială „Nicolae Ceaușescu”
Construită pe la 1890 și reamenajată în 1979, unsă cu lut și văruită, casa are un ceardac cu pridvor împodobit cu stâlpi de lemn sculptați și temelie din bolovani de râu. Frumoasă și cochetă aș putea spune. Interiorul este unul simplu, țărănesc, cu mobilă originală. Totodată, cum este și normal de altfel, aici se regăsesc și tablouri ale familiei Ceaușescu în care sunt reprezentați, precum si părinții lui Nicolae Ceaușescu. Casa este situată pe raza orașului Scornicești. Oraș care înainte de 1989 era un fel de “buricul țării“, localitatea beneficiind în acea perioadă de numeroase avantaje. După Revoluția din decembrie 1989 şi-a pierdut această aură, resimțind un puternic recul. În „epoca de aur” localitatea a fost puternic industrializată (exista aici chiar și o fabrică de Pepsi), astăzi însă se văd doar ruinele construcțiilor în care au funcționat fabricile din oraș. La final de poveste vă las cu ultimele imagini ale locuinței unde s-a născut ‘fiul poporului’, cel pare care mulți îl deplâng. Încă! SURSA
N.R.: „„Ceauşescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumănării, la lumina electrică, de la carul cu boi, la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane… Nu știu dacă, păstrând proporţiile, există performanțe asemănătoare în istorie poate Ramses cel Mare!… Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceauşescu frizează imposibilul. Și, peste asta, a păstrat DEMNITATEA acestui POPOR” (Petre Țuțea)
„Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești, Olt, România – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte, România) a fost un dictator român, secretar general al Partidului Comunist Român, şeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989, când printr-un decret al CFSN semnat de lon Iliescu (1930-2025), a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceauşescu au fost judecaţi de acest tribunal în cadrul unui proces sumar, condamnaţi la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.” DETALII
„În drum spre locul execuției, Ceauşescu a remarcat: „Puteam fi împușcaţi fără mascarada asta!”, apoi a intonat imnul Internaționala, cel mai cunoscut cântec socialist. Conform spuselor lui Dorin Cârlan, unul dintre membrii plutonului de execuție, Nicolae Ceauşescu, înainte de a fi executat, ar fi spus următoarele cuvinte: „Trăiască Republica Socialistă România liberă și independentă! Moarte trădătorilor! Istoria mă va răzbuna!”. După executarea cuplului, cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, acolo unde s-au rătăcit. Au fost găsite a doua zi și duse la morga Spitalului Militar Central, de unde au fost duse la Cimitirul Ghencea și înmormânte în secret.” DETALII
ARHIVĂ: PALATUL PRIMĂVERII: „Sper ca peste încă 27 de ani să nu existe vizite şi la momântul Sf. Nicolae şi Elena!” OXXO MIERCUREA CIUC: Viziunea lui Ceaușescu, încă prezentă în Cetatea Miko! OXXO MEMORIALUL MAHATMA GANDHI, INDIA: Doi copaci veghează locul incinerării „părintelui națiunii”, plantați de Ho Chi Minh și de Nicolae Ceaușescu! OXXO MUZEUL COMUNISMULUI: „România, liberă şi independentă”, împușcată în Gara Târgoviște! OXXO SUVENIR BULGĂRESC: Căni imprimate cu întregul eșicher politic din România – vii sau morți!
HRANĂ, APĂ, ENERGIE: Târg de Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești în curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale
INSIDER: „🇷🇴 Târg de Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești. În perioada 10–12 octombrie, între orele 9:00 – 19:00, curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Bulevardul Carol I nr. 4) găzduiește un târg dedicat celor mai autentice produse agroalimentare românești. 🧀🥖🍯
Vizitatorii pot descoperi și gusta bunătăți tradiționale din toate colțurile țării — de la brânzeturi și mezeluri artizanale până la miere, dulceață, vinuri și produse de panificație. Totul pregătit cu grijă de producători locali, după rețete moștenite din generație în generație.
🍂 Un eveniment care aduce laolaltă aromele toamnei, mândria locală și bucuria de a sărbători produsele noastre românești!” SURSA
N.R.: „Târgul reunește producători din toate zonele ţării, care oferă vizitatorilor o gamă variată de produse tradiționale, ecologice şi montane, obținute din materii prime românești. În acest context, ministrul Florin Barbu a subliniat că rolul MADR este de a sprijini fermierii și producătorii români, încurajând totodată consumatorii să achiziționeze produse din piețele și târgurile din România. Oficialul MADR a afirmat că fiecare produs cumpărat de la producătorii locali înseamnă un sprijin real pentru fermieri și un avantaj pentru întreaga economie.” DETALII
GENERALUL CHARLES DE GAULLE: Statuia din bronz, de 7 tone, de la intrarea în Parcul Herăstrău, privește către Piața Charles de Gaulle fostă Aviatorilor/ Generalissim I.V. Stalin/ Adolf Hitler
INSIDER: „26 septembrie 2006 – A fost dezvelită oficial statuia generalului Charles de Gaulle din București. Statuia lui Charles de Gaulle din București, amplasată la intrarea în Parcul Herăstrău dinspre Piața Charles de Gaulle, a fost realizată de sculptorul Mircea Corneliu Spătaru, conform unui proiect demarat în anul 2004, pe vremea când ministru al Culturii era Răzvan Theodorescu. Statuia, realizată din bronz, cu o greutate de aproximativ șapte tone, care îl reprezintă pe generalul Charles de Gaulle coborând niște trepte, spre piața care-i poartă numele, a fost dezvelită oficial, în 26 septembrie 2006, în prezența președintelui Traian Băsescu, și a ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, cu ocazia celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei (Reuniunea la nivel înalt a Francofoniei). La dezvelire a participat și delegația primarilor din orașele francofone, aflați în vizită la București, pentru a lua parte la acest eveniment.
Dimensiunile statuii sunt 4,60 m × 1,60 m × 1,80 m iar ale soclului cu trepte: 8 m × 6 m × 1,40 m. Statuia a costat aproximativ 11,3 miliarde de lei vechi, iar soclul pe care este așezată a costat 6 miliarde lei vechi, banii fiind dați de Ministerul Culturii și Primăria Capitalei. Prin Hotărârea Nr. 1610 din 4 decembrie 2008, emisă de Guvernul României și publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din 15 decembrie 2008, Statuia „Charles de Gaulles” a fost înscrisă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor. Pe amplasamentul actual al statuii s-a aflat, între 1951 și 1962, Statuia lui Stalin din București.
În anul 2010, ziarul Adevărul a publicat „Topul celor mai urâte statui din București” în care statuia lui Charles de Gaulle s-a plasat pe locul 3. Datorită piesei textile nedefinite care atârnă pe brațul său drept, statuia este „alintată” „Ospătarul”, ca o ironie la adresa artistului Mircea Spătaru, care l-a reprezentat pe generalul De Gaulle coborând de pe soclu, cu un aer care nu îl reprezintă.” SURSA
N.R. 1: „Mircea Corneliu Spătaru (n. 27 iulie 1937, Epureni, județul Vaslui, d. 31 august – 1 septembrie 2011, Cluj-Napoca), a fost un sculptor, pictor, caricaturist și ceramist român, profesor universitar, personalitate marcantă a artei românești. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoţia 1962; Cadru didactic la Institutul de Arte Plastice << Ion Andreescu >> din Cluj-Napoca, 1964-1987; Profesor universitar, Rector al Universității Naționale de Arte din Bucureşti, perioada 1990-2004.
OPERE: 1969 – „Grup statuar ambiental”, Ciment, Casa Radio, Cluj; 1998- Ansamblul monumental „luliu Maniu”, bronz, Piaţa Revoluției, Bucureşti; 1999 – Sculptura ambientală, oţel, Galaţi; 2000 – „Ion Mihalache”, bronz, Topoloveni; 2005 – Monumentul (cenotaf) „Moise Nicoară”, bronz, Biserica Mavrogheni, București; 2006 – Statuia lui Charles de Gaulle din București, bronz, Piața Charles de Gaulle, Bucureşti; 2007 – Monumentul „Nicolae Bălcescu”, bronz, Parcul Izvorul Rece, Bucureşti; 2007 – Monumentul „Carol I”, bronz, Craiova.
N.R.2: „Pe amplasamentul actual al statuii s-a aflat, între 1951 și 1962, Statuia lui Stalin. În 1948 s-a anunțat un concurs de proiecte pentru o statuie monumentală a lui losif Vissarionovici Stalin, concurs la care au prezentat machete în jur de 20 de sculptori. Juriul pentru alegerea câștigătorului era prezidat de Ana Pauker. Anunțul pentru concurs, publicat în ziarul partidului, suna astfel: „Expresia dragostei poporului român față de personalitatea ilustrului conducător al socialismului victorios, mareşalul losif Visarionovici Stalin, genialul comandant al armatei paşnice a tuturor muncitorilor de pe glob, cere prezența unui mare monument ridicat în onoarea sa în centrul Capitalei. Dornice să împlinească această urgentă necesitate culturală, Comitetul pentru Artă şi Comitetul de Partid al Capitalei au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și talentul unui artist într-adevăr creator vor putea desemna câştigătorul!”
Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze Monumentul ostașului sovietic eliberator, care apoi a fost dezvelit în Piaţa Victoriei în anul 1946, în prezența regelui Mihai al României. Pentru a fi sigură că monumentul dedicat lui Stalin se încadrează în criteriile impuse de acesta, Ana Pauker i-a cerut opinia lui Nikolai Tomski, un sculptor rus care executase mai multe statui ale generalisimului, amplasate în diferite orașe din Uniunea Sovietică, și cea mai bună lucrare a sa, la Dresda, în Republica Democrată Germană. Juriul a fost surprins când, în 23 martie 1950, nu macheta lui Baraschi a fost aleasă, ci cea a sculptorului Dimitrie Demu, care a și fost trimisă la Kremlin, spre a fi aprobată de însuşi Stalin. Este interesant de remarcat faptul că Stalin este reprezentat ținând în mâna stângă o carte între filele căreia este introdus degetul arătător, spre a ţine minte unde s-a oprit pentru scurt timp din lectură, gest asemănător cu cel imaginat de Oscar Han în 1939 pentru Statuia lui Constantin Brâncoveanu din Bucureşti. Statuia lui Stalin din Bucureşti a fost turnată la Uzinele Malaxa şi montată în 1951 pe soclul de la intrarea în „Parcul de cultură și odihnă «I.V. Stalin>>” din raionul I. V. Stalin, (fostul Parc National Regele Carol al II-lea și actualul parc Herăstrău), cu vedere spre Piaţa Generalissim I. V. Stalin (fostă „Adolf Hitler”), în prezent Piaţa Charles de Gaulle (în mai puțin de 100 de ani!). Pentru amplasarea statuii, a fost necesară distrugerea ansamblului sculptural Fântâna Modura, realizat în 1939 de sculptorul Constantin Baraschi. Dimitrie Demu a cerut pentru lucrare o sumă imensă, 50 de milioane de lei, sperând să primească măcar o treime din ei. A fost uimit că i s-a acceptat cererea, primind toți banii solicitați. S-a lămurit în februarie 1952, când a avut loc „Stabilizarea”, în urma căreia valoarea celor 50 de milioane devenise echivalentul costului unui costum de haine sau a două-trei mese la restaurant.
Pe 9 martie 1953, lângă statuia lui Stalin a fost organizat un miting de doliu, prilejuit de moartea lui Stalin, la care au fost prezenți mii de oameni, aduși de activiștii partidului comunist. Cu această ocazie s-au rostit cuvântări și s-au tras 24 de salve de tun. La trei ani după moartea lui Stalin, petrecută în 5 martie 1953, la Congresul al XXI-lea al PCUS, în 23 februarie 1956, liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrusciov a susținut celebrul raport în care denunța cultul personalității și crimele lui Stalin și ale colaboratorilor săi. În martie anului 1962 statuia a fost demolată într-o noapte, în urma hotărârilor Plenarei lărgite a partidului din zilele de 30 noiembrie – 5 decembrie 1961. În acest scop, Demu a fost chemat să arate unde sunt sudurile statuii, pentru ca patru tancuri și douăsprezece buldozere trebuiau să elibereze locul în câteva ceasuri. Cu această ocazie, Piaţa Generalissim I. V. Stalin a fost rebotezată Piaţa Aviatorilor, nume pe care îl purtase anterior.
Se pare că în anii 70, s-a folosit material din statuia lui Stalin de la București din care s-a făcut în Piaţa Unirii din Focşani obeliscul Monumentul Unirii. Granitul roşu demontat de pe soclul statuii lui Stalin a fost folosit în 1976 de fostul primar al Buzăului, Gheorghe Milu, pe platoul de marmură din centrul oraşului, unde este reprodus, din plăci de granit, modelul de pe iile populare din zona Buzăului. Sculptorul Ion Irimescu a relatat că în cursul unei întrevederi cu Nicolae Ceauşescu, i-a prezentat acestuia intenţia de a ridica la Fălticeni o statuie din bronz, în mărime naturală, a lui Mihail Sadoveanu, dar că nu are bronzul necesar turnării lucrării. Spre surprinderea sa, Ceauşescu i-a trimis „cadou” statuia lui Stalin care, după ce fusese dată jos de pe soclul din Piaţa Aviatorilor, a rămas depozitată într-un subsol al C.C. al P.C.R. Şi astfel, Stalin modelat de Demu s-a transformat în Sadoveanu, plămădit de Irimescu.
În anii ’60 Dimitrie Demu (n. 7 octombrie 1920 – d. 1997, din familie de macedo-români) s-a refugiat în America latină, unde a scris o carte, „Le sourire de Staline” (Surâsul lui Stalin), tipărită la Editions Universitaires, Paris, în 1977, sub numele de Dimitrios Demou. Cartea, în care relata avatarurile realizării acestui proiect, a fost lansată la Festivalul Cărții de la Nisa, din 1977. Titlul cărții vine de la „indicaţiile” pe care le-a primit Dimitrie Demu de la losif Chișinevschi privind „surâsul lui Stalin”, care trebuia să fie prezent pe statuie. În 1964, pentru a scăpa de sculptor, autoritățile l-au pus să facă cerere de emigrare în Grecia. Înainte de a pleca la 3 aprilie 1964, „autoritățile” i-au retras decoraţiile, și în primul rând, cea ce-i fusese decernată pentru statuia lui Stalin. În final, Dumitru Demu nu s-a stabilit în Grecia ci în Venezuela, unde multe piețe ale oraşelor sunt decorate cu creaţiile sale monumentale și are și un muzeu, Muzeul Dimitrie Demu.” DETALII
PALAIS IDÉAL, FRANȚA: Castelul din vis al unui poștaș – melanj cultural & stiluri, realizat de unul singur, timp de 33 de ani!
INSIDER: „Un poștaș francez a adunat pietre timp de 33 de ani, în fiecare zi după muncă, și a ridicat un castel visat în mintea lui. Fără niciun ajutor, doar cu roaba și răbdarea sa, a creat Palais Idéal, una dintre cele mai uimitoare construcții de amatori din lume. Se spune că unele visuri nu au nevoie de planuri mari sau bani — ci doar de un om care refuză să renunțe. Așa a fost Ferdinand Cheval, un poștaș dintr-un mic sat francez numit Hauterives, care a transformat 33 de ani de singurătate într-unul dintre cele mai uimitoare monumente create vreodată de o singură persoană: Palais Idéal.
Totul a început într-o dimineață din 1879. Ferdinand, în vârstă de 43 de ani, făcea zilnic același drum de 30 de kilometri pe jos, ducând scrisori prin satele din valea Drôme. Într-o zi, s-a împiedicat de o piatră cu o formă ciudat de frumoasă. A ridicat-o, a privit-o îndelung, și a simțit ceva inexplicabil: un fel de chemare. „Dacă natura poate sculpta așa ceva, eu pot ridica un palat din pietrele ei,” și-a spus.
În fiecare zi, după ce termina munca de poștaș, Ferdinand se întorcea pe același drum cu o roabă ruginită, încărcată de pietre. Le aduna din câmp, din râuri, de pe marginea drumului. Noapte după noapte, le spăla, le aranja, le lipea cu var și ciment. Nu avea arhitecți, nici planuri, nici ajutoare. Doar o viziune: un castel care să cuprindă toate stilurile și toate culturile lumii — egiptean, indian, gotic și renascentist, toate unite într-o singură creație. Vecinii râdeau de el. Îl numeau „nebunul cu pietrele”. Dar Ferdinand nu se oprea. Timpul trecea, anii se adunau, și castelul începea să prindă formă: turnuri sculptate manual, coloane răsucite, scări în spirală, arcade și animale fantastice. „Nu sunt arhitect, dar am sufletul unui artist,” scria el în jurnalul său.
Când și-a terminat munca, în 1912, avea 76 de ani. Castelul său, Palais Idéal, părea desprins dintr-un vis — o combinație de templu, palat și peșteră. Într-o lume grăbită și sceptică, un simplu poștaș demonstrase că arta nu are nevoie de școală, ci de perseverență și iubire. „Am vrut să arăt că omul simplu, dacă are voință, poate muta munții,” spunea Ferdinand la bătrânețe. Palatul său este vizitat de sute de mii de oameni în fiecare an și este considerat monument istoric de statul francez. Un castel construit din vis și piatră, de un om care n-a renunțat niciodată la copilul din el. Pentru că adevărata artă nu se naște din talent, ci din răbdare.” SURSA
N.R.: Clădirea a fost declarată monument istoric în 1969, considerat un exemplu de artă naivă și arhitectură naivă. „Lucrarea unui singur om”, stă scris pe construcția sa. În inima unei grădini înfloritoare, Cheval a imaginat și a clădit un palat nelocuit, dar „populat” de caracatițe, caimani, elefanți, pelicani, păsări și urşi, dar și de giganți, zâne şi personaje mitologice de pe toate continentele.
Palatul a fost restaurat în 1983. Un an mai târziu, Alice, una dintre nepoatele lui Cheval, decide să predea „Palatul Ideal” municipalității, ea neavând urmaşi. În 2013, peste 150.000 de turişti au vizitat monumentul.
Ferdinand Cheval s-a născut în satul Charmes, în 1836, într-o familie săracă. El a murit pe 19 august, 1924 – înmormântat într-un mausoleu pe care l-a construit tot el, numit „Tomba tăcerii și a odihnei infinite”, în cimitirul din Hauterives.
Locație: Se află în comuna Hauterives, în departamentul Drôme, Franța.” DETALII
ARHIVĂ: CHARTRE, FRANȚA: Casa Picassiette decorată cu lingura, din cioburi de farfurii găsite la gropile de gunoi OXXO TENDERDEN, ANGLIA: După ce „a mâzgălit” doi ani Doodle House, Sam Cox va juca „hide and seek” restul vieții! OXXO LE HAVRE, FRANŢA: Pentru a vizita „Casa Îngustă” a lui Erwin Wurm trebuie „să îți sugi burta”. Are lățimea de 1.30 m și e complet mobilată!
PAIANJENUL LUP: Femela își cară singură puii în spinare. „Tarantula românească”, cel mai mare păianjen din România!
INSIDER: „Ieri m-am întâlnit prin Gura Dobrogei cu unul dintre cei mai spectaculoși păianjeni de la noi: păianjenul lup. L-am mai văzut de câteva ori, dar niciodată n-am stat să-l fotografiez mai în detaliu. Așa că ieri când l-am văzut că traversa poteca prin fața mașinii, am oprit, mi-am pus obiectivul de macro pe cameră și m-am tăvălit prin țărână. Este absolut fascinantă această ființă, fiind cunoscută pentru comportamentul său unic prin care femela își cară singură puii în spinare, așa cum se vede și în aceste fotografii. Din câte știu, este cel mai mare păianjen din România, dimensiunile lui atingând chiar și 4 cm. Ca să vă faceți o idee de mărimea celui fotografiat de mine, am pus o monedă de 50 de bani lângă el.
Păianjenii-lupi produc mătase, însă ea nu este utilizată în construcția pânzei. Mătasea este utilizată la tapetarea pereților vizuinii. De obicei. ei sunt păianjeni solitari și nocturni. Aceștia sunt vânători activi, care călătoresc în căutarea prăzii. Se hrănesc cu diverse insecte sau alte artropode. Pentru ei un rol important are camuflajul, coloritul le permite să fie greu observați. Ajungând prada, păianjenii execută o săritură și o apucă cu primele membre. Alții preferă să aștepte prada în vizuină și când aceasta se apropie ei brusc se năpustesc asupra victimei. Păinajenii-lupi sunt reglatori importanți în efectivul de insecte. Trăiesc în jur de 1 – 2 ani și numai femelele și juvenilii iernează.
Nikon Z9 | Nikkor 105mm f/2.8 macro | 1/640 | f/14 | ISO 250″‘ SURSA
N.R.: Lycosidae este o familie de păianjeni, numită și păianjeni-lupi. Denumirea speciei provine de la cuvântul grecesc λύκος (lykos) – lup. Ei sunt vânători ageri și iuți, având o vedere dezvoltată. În prezent familia cuprinde 2 300 de specii, clasificate în aprox. 100 genuri. În funcție de gen şi specie, mărimea lor variază între 1 – 3 cm, uneori pot avea până la 4 cm. Opistosoma este alungită, de două ori mai lungă decât prosoma. Picioarele au o gheară mică. Ei au opt ochi dispuși în 3 rânduri. Rândul inferior este format din patru ochi mici, cel din mijloc din 2 ochi foarte mari. Al treilea este situat superior și lateral, este format din 2 ochi mici. Vederea lor este foarte importantă, fiind necesară în timpul vânătorii. La fel şi simțul tactil este dezvoltat. Păianjenii-lupi simt foarte bine oscilațiile solului produse de viitoarea victimă. Culoarea este de obicei cafenie, brună, gri sau neagră. Masculul se distinge de femelă prin dimensiunea mai mică a corpului, culoarea mai închisă și prin lungimea prin lungimea mai mare a pedipalpilor. Păianjeni-lupi posedă venin toxic pentru insecte, însă inofensiv pentru oameni. Totuşi, muşcăturile lor pot căuza dureri, inflamații și mâncărimi. Unele muşcături ale altor păianjeni au fost confundate cu cele ale păiajenilor-lupi. Acuplarea are loc vara, iar la speciile tropicale întregul an. Femela emană substanțe pentru a atrage masculul. Când se apropie, masculul emite semne cu membrele anterioare și se apropie încet de femelă. În cazul unei mişcări negândite, femela poate să atace masculul. Transferul spermatozoizilor are loc cu ajutorul pedipalpilor. După fecundare, femela își caută un loc pentru a țese un cocon în care sunt depuse ouăle. Păianjenii-lupi sunt unicii păianjeni care transportă coconul atârnat de opistosomă, mai exact de organele filiere. Coconul este purtat astfel 2 – 3 săptămâni. Păianjenii-lupi se deosebesc și prin felul lor de a se îngriji de urmași, după eclozare juvenilii se cațără pe corpul mamei.
Păianjenii-lupi se găsesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Ei locuiesc în frunziş, păşuni, între stânci. Locurile preferate sunt pădurile și câmpurile umede. Cea mai răspândită specie pe teritoriul românesc este Lycosa singoriensis (tarantula românească).” DETALII
ARHIVĂ: ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic OXXO MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova! OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa!
„TRIUNFO” de VIRGIL SCRIPCARIU: „Triumful binelui” a venit din Portugalia în scuarul dintre Casa Miței Biciclista și Biserica Amzei
FUNDAȚIA AMZEI: „Nu întâmplător, imaginea identitară a fundației este desenul sculpturii lui Virgil Scripcariu “Triumful binelui”.
Suntem bucuroși că în primul nostru proiect de spațiu public, Scuarul Amzei, vom prelua sculptura expusă în premieră în 2024-2025, în fața portalului principal al bisericii Mănăstirii Batalha/Portugalia. Faptul că sculptura a fost în atenția a peste 200.000 de vizitatori ai sitului, veniți din toată lumea, ne onorează și ne încurajează să fondăm ceva recuperator pentru București. Pe 4-5 octombrie, sculptura va fi găzduită în Scuarul Bisericii Amzei. O apariție temporară, înainte de amplasarea sa definitivă în scuar.” SURSA
N.R.: Virgil Scripcariu este licenţiat în arte plastice, în anul 2003, la clasa maestrului Vasile Gorduz. A continuat studiile, aprofundând tema portretului în sculptură. Din 2004, participă la expoziții de grup în România şi în străinătate, realizează expoziţii personale şi amplasează lucrări în spaţiul public. Practică sculptura figurativă, dar creează şi instalaţii de obiect cu mesaj ecologic, social, spiritual. Face parte din comunitatea România Tradiţiilor Creative. În 2006, s-a stabilit cu familia la Piscu, fost sat de olari în apropierea Bucureştiului. Împreună cu soția lui, Adriana, istoric de artă, a pornit un proiect de cercetare şi punere în valoare a patrimoniului cultural din localitate. În 2021, a inaugurat Muzeul-atelier Şcoala de la Piscu, un hub cultural dedicat ceramicii ţărăneşti şi tehnicilor tradiţionale şi artei contemporane. Locul este recunoscut la nivel european, primind Premiul Europa Nostra 2022, la secţiunea Educaţie, Formare, Meşteşug.
Fundației Amzei, aflat pe str. Biserica Amzei 16-18, București sector 1.
ARHIVĂ: SUPERMAM by VIRGIL SCRIPCARIU: Superioritatea gingășiei mamei în lumea Supermanilor recunoscută și în București OXXO ILFOV: Muzeul Oalelor de Pisc, peste 1000 de piese de ceramică expuse, artă contemporană, ateliere de olărit, linogravură, pictură pentru adulți & copii
ȘTIAȚI CĂ: Rinocerul are statuie în Craiova? Șoferii neexperimentați îl mai „vânează” prin sensul giratoriu!
INSIDER: „Știați că în Craiova rinocerul are statuie? Într-un sens giratoriu la intersecția străzii Doljului cu strada Brazda lui Novac. Apropo de noua împărțire a României (pro și contra… rinoceri?!) după lansarea de ieri a melodiei trupei Taxi „Când Rinocerii”
DAN TEODORESCU: „Am fost inspirat, în mod evident, de piesa de teatru Rinocerii, de Eugen lonescu. Practic, nu sunt rinocerii mei. Drept care, pentru orice neclarităţi, sugestii sau reclamații, vă rog să vă adresaţi autorului piesei”
Melodia este cântată de solistul Dan Teodorescu dar cu versuri rostite în videoclip de fiecare dintre cele 31 de personalităţi din lumea teatrului, literaturii, jurnalismului, dar şi sportului. Printre acestea se numără David Popovici, Valeriu Nicolae, Carmen Dumitrescu, Mihai Bendeac, Radu Hossu, Oana Gheorghiu, Melania Medeleanu, Florin Ristei, Radu Paraschivescu, Lora, Lucian Mândruţă, Mihai Călin, Corina Băcanu, Gelu Duminică, Emilia Popescu, Angela Gheorghiu, Mircea Cărtărescu, Natalie Ester, Cătălin Striblea, Radu Buzăianu, Ilona Brezoianu, Amalia Enache, Cornel Ilie, David Popovici, Teodor Baconschi, Oana Pellea, Andrei Ciobanu, Florin Negruţiu, Irina-Margareta Nistor, Emilia Şercan, Alex Bogdan şi Victor Rebengiuc.
N.R.: „Rinocerii (titlul original în franceză Rhinocéros) este o piesă de teatru scrisă de Eugen lonescuîn 1959. Este considerată una dintre lucrările cele remarcabile ale teatrului absurd. Premiera românească a piesei „Rinocerii” a avut loc la Teatrul de Comedie din București, în data de 10 aprilie 1964, în regia lui Lucian Giurchescu. Pe durata celor trei acte, locuitorii unui mic oraș francez sunt transformați în rinoceri. Figura principală a piesei, Berenger, un om obişnuit și simplu, de multe ori subevaluat și criticat pentru dependența sa de alcool, se dovedește a fi singurul om care nu face parte din această metamorfoză.” DETALII
N.R.: „Acum patru ani o șoferiță din Craiova de 37 de ani, în timp ce conducea un autoturism pe strada Brazda lui Novac, la intersecţia cu strada Doljului, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, a pierdut controlul volanului, a intrat în sensul giratoriu și în urma impactului, „Rinocerul” a fost pus la pământ.” DETALII
ARHIVĂ: PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO BIROCRAŢIE: Japonia este ţara gheişelor. România, ţara ghişeelor!
„REGELE MIHAI”: Sculptura de bronz cu ochi albaștri – creația artistei plastice Silvia Radu, Expoziţia Regală Palatul Elisabeta
INSIDER: „Regele Mihai”, sculptura cu ochi albaștri – creația artistei plastice Silvia Elena Radu, Expoziţia Regală „Palatul Elisabeta”.
N.R. 1: „Marți, 5 noiembrie 2013, în preajma aniversării zilei onomastice, Majestatea Sa Regele a prezidat un dejun la Palatul Elisabeta. Au fost prezenți, alături de Principesa Moştenitoare și de Principele Nicolae, membri ai Consiliului Regal, membri ai Academiei Române, artişti plastici și muzicieni, oameni de afaceri și jurnaliști, înalți reprezentanți ai Armatei și Diplomației române. Cu ocazia prânzului, a fost dezvelit bustul în bronz al Regelui, lucrare recentă a marii noastre artiste plastice Silvia Elena Radu.” SURSA
FOTO: Daniel Angelescu, Casa Regală a României
N.R. 2: „Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, Pătroaia-Vale, Crângurile, Dâmbovița, România – d. 25 mai 2025, București, România) a fost o sculptoriță și pictoriță română, soția sculptorului Vasile Gorduz. Absolventă, în 1960, a Academiei de Arte Frumoase (Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”), clasa Profesorului loan Lucian Murnu. Din 1961 expune la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România.” DETALII
PALATUL ELISABETA: Locul unde Regele Mihai I a semnat actul de abdicare. Se vizitează doar în weekend-urile de vară – Parcul Herăstrău, lângă Muzeul Satului
INSIDER: „Expoziția Regală „Palatul Elisabeta”. Dacă aș fi putut să fac o singură fotografie la interior, aș fi ales doar tabla de șah a familiei regale. Piesele tocite ale unui joc de șah nu mint niciodată. Ele sunt dovada că la acea masă s-a consumat multă pasiune și nu doar simpla umplere a timpului liber. Legenda spune că după moartea Reginei Ana, în 2016, Regele Mihai, în puținul timp rămas pe lumea asta, nu a mai jucat niciodată șah. Nici la acea masă și nicăieri în altă parte. Știu, prima explicație ar putea fi starea oricum precară de sănătate. Și am putea să ne oprim aici cu legenda. Sau ai putea numi asta un gest simbolic, până la urmă unul de iubire. Dar mai cred că momentul ăsta e și o expresie a suferinței. Ritualurile alea mici, pe care le ai cu omul de lângă tine, indiferent cine și ce este omul de lângă tine. Un ceai, cafeaua de dimineață, un film, o plimbare, cumpărăturile săptămânale, o partidă de șah, toate astea devin, în timp, o formă de viață în doi. Când dispare celălalt, toate lucrurile astea care îți dădeau sens rămân să mai fie umplute doar cu golul din fața ta.
(…) Nu luați „fotografia” cu care am plecat eu de aici drept referință. Pentru că da, nu se fac fotografii la interior, așa că va trebui să te descurci singur. Dar sunt multe altele care or să vă placă, e o promisiune. Locul ăsta e una dintre cele mai frumoase case în care veți fi intrat vreodată. Mai cred și că accesul publicului aici rămâne totuși un privilegiu. Palatul Elisebeta e chiar lângă Muzeul Satului, poate fi vizitat doar vara și doar în weekend. E 40 de lei biletul, în care e inclus și ghidajul. La care dacă se va nimeri să fie Cristi, fiți îngăduitori. Pe Cristi e posibil ca eu să-l fi prins în chiar prima lui zi în postura de ghid. Dar e un băiat foarte simpatic și chiar cred că merită susținut. Mi-ar plăcea să-l reîntâlnesc aici când o fi să revin. Pentru că da, categoric am să revin.
Doar și pentru o plimbare prin minunata grădină din curtea palatului, în care ai voie să faci și poze.” SURSA
N.R. 1: Palatul Elisabeta, aflat pe Șoseaua Kiseleff, la numărul 28, pe malul Lacului Herăstrău, lângă Muzeul Satului. Fosta reședință oficială a Regelui Mihai I este, în prezent, sediul Asociației Casa Majestății Sale, care a deschis aici o expoziție, pentru iubitorii de istorie și de artă. Palatul a fost construit între anii 1935-1937, după un plan al arhitectului Corneliu Marcu, într-un stil care îmbină elementele maure cu cele brâncovenești. Acest palat a fost ridicat pentru Principesa Elisabeta, sora regelui Carol al II-lea și fostă regină a Greciei, la cererea fratelui său, dar a fost folosit în acest scop doar în perioada 1937-1944. Prințesa a preferat să locuiască mai mult la Castelul Banloc, din Timiş, departe de agitația Bucureștiului.
După bombardarea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, în august 1944, Regele Mihai fost nevoit să-și caute o altă reședință oficială. Astfel, cu acordul mătuşii sale, Regele s-a mutat temporar la Palatul Elisabeta, devenit astfel refugiu și curte regală, până la abdicarea acestuia, în decembrie 1947. De altfel, chiar aici, pe 30 decembrie 1947, într-una dintre camerele palatului, Regele a fost nevoit să semneze actul de abdicare, iar palatul a fost naționalizat de autoritățile comuniste. Palatul Elisabeta a devenit casă de protocol în perioada comunistă, iar în anii 1990 aici au funcționat un hotel şi un restaurant, interiorul clădirii fiind semnificativ modificat. Ajunsă în administrarea Regiei Autonome a Protocolului de Stat (RAAPPS), clădirea a fost apoi dată în folosință Regelui Mihai, pe toată durata vieții acestuia. Astfel, între anii 2001-2017, Palatul Elisabeta a fost reşedinţa oficială a Familiei Regale.
Începând cu anul 2020, impresionanta clădire a devenit sediul Asociației Casa Majestății Sale, care a organizat aici o expoziție regală, ce poate fi vizitată începând iulie până în septembrie. În această perioadă, palatul poate fi vizitat în fiecare zi de vineri, sâmbătă şi duminică, în intervalele orare 10-13 și 14-17. Biletele de intrare pentru copii, elevi, studenţi şi pensionari sunt 20 lei de persoană. Biletele pentru adulți sunt 40 de lei de persoană.” ALTE FOTO
N.R. 2: „Vizitatorii au acces în Salonul Mihai I, Galeria de Artă Contemporană, Salonul Carol I şi Elisabeta, Salonul Alb, Biroul Majestății Sale, Sala Regilor, Holul de Marmură şi Sufrageria Mare. De asemenea, vizitatorii au acces pe Platforma cu Lei și în grădina Palatului, acolo unde are loc în fiecare an Garden Party şi unde se află „Memorialul Copacilor”, care cuprinde arbori plantați de personalitățile regale şi şefii de Stat care au vizitat palatul, din anul 2001 încoace. La intrare în palat, sub arcada principală, există un magazin cu suveniruri.
Sunt expuse uniformele militare ale Regelui Mihai I, colecția de costume populare a Reginei Elena, decoraţii şi ordine regale, Colecția Regală de Artă Contemporană, portretele regilor și reginelor României din toate generațiile, precum şi masa din Sufrageria Mare, pregătită pentru dineurile oficiale.” SURSA
ARHIVĂ: ZIUA REGALITĂŢII: Maraton Regal şi petrecere cu VIP-uri dichisite la Palatul Elisabeta din Bucureşti OXXO PORŢI DESCHISE: Peste 1.000 de români au venit să-i cânte Regelui „Mulţi ani trăiască!”
PARCUL HERĂSTRĂU: Basme și legende românești sculptate în piatră
INSIDER: „MIORIȚA” de Ioana Kassargian (n. 4 octombrie 1936, Bucureşti – d. 14 decembrie 1985, Bucureşti), sculptor român, a absolvit Institutul de Arte Plastice București (1953-1959) avându-l profesor pe Cornel Medrea. A lucrat o perioadă alături de lon Irimescu. A debutat în perioada comunistă, cu lucrări specifice realismului socialist (Oțelar, Darul vieții, Muncitor). Își va schimba însă mijloacele de expresie către forme sintetice, tema socialistă rămânând un pretext pentru experiențe abstracte. În 1963 este laureată a Premiului pentru sculptură a Uniunii Artiștilor Plastici. Între anii 1964-1967 execută în străinătate sculpturi monumentale de „plaine-air” pentru București. Câștigă o bursă de studii la Paris în anul 1967. A avut expozitții personale în anii 1966, 1970 şi 1976. A expus în mai multe expoziții colective: Expoziția anuală de stat (1962), Paris, Bienala tineretului („Cap de tânără fată” 1963), Paris, „Musee Galliera”, Hommage a Brancusi de la sculpture roumaine contemporaine (1976).
LEGENDA DOCHIEI (1965), sculptură in piatră de Măgura – autor Gheorghe Iliescu-Călinești (n. 14 iulie 1932, Călinești, județul Argeş – d. 12 martie 2002), sculptor român, reprezentant al sculpturii avangardiste. Tatăl său era cioplitor în lemn (ajuns renumit pentru că sculpta cu mult har catapetesme de biserici, pe care le picta losif Keber), astfel că Gheorghe Iliescu a învăţat încă din copilărie tainele acestui meşteşug. După ce a absolvit școala primară din comuna natală și Liceul „N. Bălcescu” din Piteşti, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Sculptură, la clasa profesorului sculptor Cornel Medrea.
FĂT FRUMOS, sculptură piatră de Albeşti (1965) – 280x130x35 cm. Ion Lucian Murnu (n. 2/15 noiembrie 1910, Bucureşti d. 12 aprilie 1984, București) a fost un sculptor, desenator și pictor român, cunoscut mai mult de iniţiați decât de publicul larg. S-a născut dintr-o familie de intelectuali de origine aromână, cu o puternică cultură clasică, fiind fiul graficianului şi caricaturistului Ary Murnu şi nepotul fratelui acestuia, George Murnu, unul din traducătorii în limba română ai epopeilor Iliada şi Odiseea.
Ion Lucian Murnu s-a înscris în 1930 Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a studiat sculptura sub îndrumarea lui Oscar Han şi desenul cu Camil Ressu, absolvind în 1936. Ca student, a lucrat şi în atelierul lui Corneliu Medrea. Între octombrie 1938 și iunie 1940, și-a continuat studiile postuniversitare cu o bursă la Accademia di Romania, la Roma. în perioada în care a studiat la Roma, a supravegheat executarea unei copii de pe Columna lui Traian, comandată de statul român. A fost mobilizat şi a luptat în al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea. Revenit la viața civilă, s-a angajat în 1943 la Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a urcat una câte una treptele universitare în cadrul până la cea de profesor la Catedra de Sculptură, în 1976. Este considerat unul dintre cei mai dăruiți profesori” ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, astfel că prin activitatea didactică a format o serie de tineri artişti, între care au excelat: Silvia Radu, Vasile Gorduz, Victor Roman, Gheorghe Apostu, Vladimir Predescu, Dinu Rădulescu, lon Condiescu. Tânărul Murnu a cultivat o sensibilitate deplin clasică într-o epocă în care arta universală descoperea abstractul, geometrismul și chiar primele forme ale minimalismului. În tinerețe, a fost influenţat şi de Mac Constantinescu. Murnu a părăsit sculptura în momentul în care proiectele de monumente, de o mare noblețe și rafinament, nu i-au mai fost acceptate nici în anii ’40, nici în anii ’50. S-a retras către desen şi pictură şi către o sculptură care se esențializează, care pierde aura preclasicului și liniştea discursului clasic.
„MEȘTERUL MANOLE” (1965). Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, Pătroaia-Vale, Crângurile, Dâmbovița, România – d. 25 mai 2025, București, România) a fost o sculptoriță și pictoriță română, soția sculptorului Vasile Gorduz. Absolventă, în 1960, a Academiei de Arte Frumoase (Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”), clasa Profesorului loan Lucian Murnu. Din 1961 expune la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România.
FATA BABEI ŞI FATA MOŞULUI. Constantin Foamete (n.decembrie 1932 Crișcăuţi, Județul Soroca (interbelic) – d. 13 septembrie 1998) a fost un sculptor monumentalist român. S-a născut în familia unui preot din satul Vadul Rașcov. Mama sa, Lidia Cernei, a fost învăţătoare la școala din Crișcăuţi. A absolvit al Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București în anul 1958. Preocupările lui Constantin Foamete s-au situat aproape exclusiv în aria sculpturii monumentale, dar a făcut și lucrări de artă decorativă, de asemenea monumentale (mozaic), și sporadic scenografie.” SURSA – WIKIPEDIA
N.R.: „Parcul Herăstrău se numește în prezent Parcul Regele Mihai I al României. În trecut s-a mai numit Parcul Carol al II-lea, Parcul Naţional, Parcul I.V. Stalin. Pe când avea această denumire, la intrarea în parc s-a aflat o statuie a lui Stalin, ridicată în 1951 și demolată în 1962. În prezent, pe aproximativ același loc, se află statuia lui Charles de Gaulle. Este cel mai mare parc din București, un situat în partea de nord a orașului, cu o suprafața totală de 187 ha. A fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău (74 ha), parte a lanțului de lacuri antropice al râului Colentina. Aleea parcului ce înconjoară lacul are o lungime de 5,92 km.” DETALII
SEWARD, NEBRASKA: „Cea mai mare capsulă a timpului din lume”, deschisă după 50 ani – un Chevrolet Vega nou, o motocicletă Kawasaki & 5000 suveniruri
INSIDER: „În Seward, Nebraska, a fost deschisă după 50 de ani ceea ce mulți numesc „cea mai mare capsulă a timpului din lume” ⏳🚗.
În 1977, membrii Trupei de cercetași 256 au avut o idee inedită: în loc de scrisori sau mici obiecte, au îngropat un Chevrolet Vega nou-nouț din acel an, alături de sticle de suc, ziare și chiar o motocicletă de dimensiuni reduse. 🏍
Inițiativa reflecta optimismul sfârșitului anilor ’70 și dorința de a păstra o bucată din cultura vremii pentru generațiile viitoare. Mașina, care costa atunci puțin peste 3.000 de dolari (conform etichetei originale de la dealer), a fost sigilată într-un seif de beton, protejată cu folie de plastic și înconjurată de suveniruri care spuneau povestea epocii. Pereții capsulei au fost pictați cu numele cercetașilor și cu murale colorate 🎨, transformând spațiul într-o combinație între monument și joc al memoriei, un experiment unic de conservare istorică. ⏳️’ SURSA
N.R.: „Fiecare oraş mic are ciudățeniile sale, dar Seward, Nebraska, cunoscut drept „Oraşul american de 4 iulie”, găzduia cea mai mare capsulă a timpului din lume, îngropată în 1975 de proprietarul magazinului local de mobilă, Harold Davisson. În interior se aflau peste 5.000 de artefacte din cultura americană, inclusiv un Chevrolet Vega nou-nouţ şi o motocicletă Kawasaki. Aproape 50 de ani mai târziu, oraşul a început să-şi dezvăluie secretele. Majoritatea oamenilor se aşteptau ca Chevrolet Vega din 1975, îngropat in capsulă, să fie o cochilie ruginită. În schimb, micuța Bowtie a ieşit din pământ arătänd surprinzător de întreagă. Câteva pete de rugină la suprafaţă şi o prelată de plastic erau tot ce se afla între ea şi cele cinci decenii petrecute in subteran. Nicio etanşare ermetică, nicio conservare magică, doar o boltă masivă de beton şi puţin noroc din Midwest. Acelaşi Vega care era nou-nout când a dat faliment. Localnicii l-au reglat şi l-au condus la parada de 4 iulie a oraşului Seward. Acesta este un moment de încheiere a cercului pe care nimeni nu l-a prevăzut, mai ales pentru o maşină adesea batjocorită pentru problemele sale de durabilitate şi fiabilitate.
Pentru context, Vega a fost răspunsul Chevrolet la importurile eficiente din anii ’70, uşor, accesibil şi, din păcate, predispus la coroziune. Acesta ar putea fi unul dintre cei mai curați supraviețuitori de pe Pământ şi nici măcar nu a atins un drum de o jumătate de secol.
Piramida masivă construită deasupra capsulei timpului in 1983 a fost atât un monument, cât și o problemă. Construită de Davisson pentru a proteja capsula și pentru a ajuta la obținerea Recordului Mondial Guinness pentru Cea mai mare capsulă a timpului din lume”, structura a protejat tot ce se afla sub ea, dar a făcut şi accesul aproape imposibil. Trish Johnson, fiica lui Harold Davisson, a explicat că nu aveau cum să ajungă la capsulă fără a îndepărta piramida în sine. Ceea ce au găsit înăuntru nu a fost doar Vega, ci o a doua maşină, un Toyota Corolla avariat de intemperii, parcată deasupra capsulei, şi tone de obiecte personale. De la scrisori şi jucării la picturi murale de familie pictate de copii care sunt acum şi ei părinţi, întreaga excavare a devenit o distorsiune temporală care a cuprins întregul oraş. Picturile murale făcute de fiicele lui Johnson erau încă parţial intacte și, în ciuda unor daune provocate de apă și căldură, zeci de scrisori şi artefacte au fost recuperate și expuse pentru ca localnicii să le revendice.”
ARHIVĂ: CAPSULA TIMPULUI: „Dacă românii nu mai ajung la stele, măcar să aducem stelele mai aproape de noi!” OXXO CAPSULA TIMPULUI: De ce oltenii ascultă muzică bună? Ca să nu se plictisească până în 2126!
SIMON BOLIVAR: „El Libertador”, statuie în fața Televiziunii Române – „zonă cu teroriști” la Revoluția Română din 1989
INSIDER: „Statuia lui Simon Bolivar din București se afla pe Dorobanți, undeva vis-a-vis de sediul Televiziunii Romane. Monumentul a fost realizat de sculptorul Mihai Buculei in anul 1996. Adresa – Strada Constantin Bălescu 2, Bucureşti sector 1.” FOTO
N.R.: „Constantin Bălescu (n. 12 ianuarie 1864, Turnu Severin – d. 1929) a fost un amiral român, care a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române (1918-1920).
Simón José Antonio de la Santísima Trinidad Bolívar y Ponte Palacios y Blanco, cunoscut ca SIMÓN BOLÍVAR (24 iulie 1783-17 decembrie 1830) lider militar şi politic venezuelean a fost conducătorul unor mişcări de independenţă în America de Sud, numite uneori „Razboiul lui Bolívar” față de dominația spaniolă. „El Libertador” (Eliberatorul) – a jucat un rol crucial în eliberarea unor țări precum Venezuela, Columbia (care includea Panama la acea vreme), Ecuador, Peru și Bolivia.
MIHAI BUCULEI (n. 22 decembrie 1940, Mihoveni, judeţul Suceava) este un sculptor român, fost profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. A urmat cursurile unei școli profesionale, calificându-se ca „mecanic utilaje forestiere grup electrogen”. A fost remarcat de un director de-acolo care, impresionat de talentele copilului, l-a sfătuit să plece de acolo, să dea examen la laşi. A urmat cursurile liceelor de artă din lași și București și a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, specialitatea sculptură, pe care l-a urmat între 1964 și 1970. Lucrări ale sale se găsesc în muzee de de artă din București, Botoșani, Suceava, Sofia, în colecții particulare din Germania, sau spații publice din Ungaria, Germania, Canada sau Atena.
Alte lucrări în București: Statuia lui Şerban Cantacuzino, stând în tron, din piatră albă, instalată pe Dealul Patriarhiei; Monumentul lui Corneliu Coposu din București este un bust, realizat în 1996, și instalat în Piaţa Revoluției, lângă Biserica Krețulescu; Aripi – Monumentul luptei anticomuniste, este o uriașă sculptură de 28 de metri înălțime, care înlocuiește Statuia lui Lenin din Piaţa Presei Libere, reprezentând trei aripi stilizate, realizate din oțel inoxidabil, placate cu bronz patinat. Fiecare din cele trei aripi a fost construită separat, la Uzina Electromecanică Ploieşti, și are în jur de 40 de tone. Cele trei aripi au fost îmbinate pe soclul monumentului.
CAMPANIE ANTI-ALCOOL LA MALL: Un Tico șifonat artistic pe o rampă auto „pictată manual de Ortaku”/ „Designed by Accident – viața nu are buton de undo”
INSIDER: „Cum prețurile tot cresc, iar lumea tot mai săracă multele Mall-urile devin încet-încet locuri de promenadă și vizitat expozițiile din interiorul ori exteriorul magazinelor. În Park Lake (București sector 3), printre multele exponate este în prezent o campanie de conștientizare și responsabilizare în trafic referitor la șoferii care conduc sub influența alcoolului. Un Tico „șifonat” artistic, o bicicletă îndoită și o trotinetă zgâriată.”
N.R.: „În 2024, în Romania, au avut loc aproape 30.000 de accidente rutiere soldate cu vătămări corporale Dintre acestea, în aproximativ 3.000 de accidente au fost implicate persoane aflate sub influența alcoolului. Asta înseamnă aproape 1 din 10 accidente. Nu e doar o statistică, este o realitate dureroasă, una care poate fi schimbată prin responsabilitate. *conform datelor furnizate de institutul Național de statistică, publicate in luna mal 2025 De asemenea, Legea Anastasia (Leges 213/2023) prevede pedepse cu închisoare fără posibilitatea suspendării pentru șoferii care conduc sub influența alcoolului, a drogurilor sau fără permis și provoacă accidente grave.
Campania „Designed by Accident – viața nu are buton de undo” este un semnal de alarmă. Este un manifest. Vehiculele avariate expuse sunt un reminder ca viața noastră nu are backup, buton de undo și că trăim o singură dată. Rampa auto este pictată manual de ORTAKU, artist, vizual din București, activ în domeniul street art-ului de peste 20 de ani. Picturile sale murale şi intervenţiile urbane pot fi descoperite în mai multe orașe din ţară şi din străinătate. O campanie de responsabilizare în trafic, susţinută de de Bergenbier și ParkLake.”
ARHIVĂ: POLITAXI: Dacă bei alcool cheamă un „IXAT”, că te prinde „AIŢILOP”. Sau te bazezi pe „DRUMS”? OXXO UNICUL SALVAT: „Locuri de veci” recuperate din epavele maşinilor implicate în accidente grave! OXXO SALONUL AUTO BUCUREȘTI: Cum poți testa eficiența centurii de siguranță într-un mediu sigur şi controlat OXXO ALCOOLTEST: După două pufuri de Tantum Verde sau 6 picături de propolis rămâneți fără permis de conducere, în plus amendă cu sau fără dosar penal! OXXO NO AIRBAGS: Bărbaţii adevăraţi conduc Tico!
EXPO PARKLAKE: „Breaking the Silence”, 13 artiști vorbesc despre depresie și vindecare prin artă în poezia „șantierului continuu” care definește Bucureștiul
INSIDER: „Park Lake, București sector 3 – Expoziție colectivă „Breaking the Silence: A Visual Narrative on Emotions Left Unspoken”, până pe 7 octombrie.
NARCIS/ NARCISSUS de Alexandru RĂDVAN – polistiren, răşină poliuretanică, spray, dimensiuni 154 x 150 x 350 cm. NARCIS îşi are originea în mitul clasic al lui Narcis, care, văzându-şi chipul oglindit în apă, se îndrăgosteşte de propria frumusețe, experiență care îi determină destinul. În această reinterpretare însă, transformarea nu mai duce către floarea de narcisă, ci către o imagine familiară şi imediată: grămezi de materiale de construcții, clădiri începute şi abandonate, șantiere fără sfârşit. Lucrarea vorbeşte despre fragilitatea şi precaritatea spațiului urban, asemănătoare unui bloc lovit de cutremur sau pieței centrale aflate într-un proces perpetuu de decopertare, surprinzând poezia „șantierului continuu” care definește Bucureștiul.
BIOGRAFIE – Alexandru Rădvan, un nume de referință al artei contemporane românești, a dezvoltat un discurs artistic care explorează figuri mitice, personaje şi legende antice, înțelese ca posibile modele actuale, încă valabile, în viața modernă. Începând cu sfârşitul anilor ’90, Alexandru Rădvan a expus în numeroase solo show-url, precum și în expoziții colective, atât în țară cât și în străinătate. Cu un discurs artistic bine articulat, Rădvan experimentează o varietate de medii de exprimare de la desen, colaj, pictură, la sculptură si instalație. Din 2006 este reprezentat de Anaid Art Gallery București/ Berlin. În prezent este lector univ. dr. în cadrul Universității de Arte București, Departamentul Pictură. Îi regăsim lucrările în colecția Muzeului Național de Artă Contemporană și in colecții private din Austria, Belgia, Grecia, Israel, Italia, România și SUA. Trăiește și lucrează în București.
N.R.: „13 artiști români și internaționali își unesc vocile pentru a vorbi despre emoții nerostite, depresie și vindecare prin artă. Pe durata expoziției sunt o serie de activități precum: 👣 tururi ghidate susținute de artiști, 🎨 ateliere de art therapy, 🗣 o sesiune de discuții interdisciplinare deschisă publicului (7 octombrie), moderată de scriitorul Marius Chivu cu invitați speciali.📍 Main Square. Intrarea liberă” DETALII
CĂRUȚA CU PAIAȚE: Omagiu lui Ion Luca Caragiale – înălțime 7 m, greutate 25 t, bronz patinat/ sculptor Ioan Bolborea
INSIDER: „Situat în mijlocul vastului platou din fața Teatrului Național, ansamblul monumental denumit inițial Caragealiana a fost gândit ca un simbol al artei dramatice românești și totodată un omagiu adus lui Ion Luca Caragiale, scriitorul și dramaturgul al cărui nume este purtat și de cea mai înaltă șcenă a țării.
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” denumit și Caragealiana (iar nu „Caragialiana”, cum s-ar fi cuvenit, după părerea lui Șerban Cioculescu, care și-a intitulat astfel studiul din 1974), este instalat în fața Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București și constă dintr-un ansamblu de 16 sculpturi realizate de artistul Ioan Bolborea, reprezentând personaje cunoscute ale operelor lui Ion Luca Caragiale. Ansamblul ajunge la o înălțime de șapte metri și cântărește, în total, peste 25 tone. Toate personajele sunt făcute din bronz patinat și ajung și la peste patru metri înălțime, cântărind aproximativ o tonă fiecare. Personajele sunt reprezentate în costumele tipice modei La Belle Epoque din timpul lui Caragiale, fiind în mișcare și dând senzația unui iureș necontrolat. Monumentul este ilustrarea stilului dramatic de tip vodevil care caracteriza spectacolele de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. Totodată, această a doua intitulare face referire și la precursorii lui Caragiale, modalitatea de prezentare a personajelor sugerând o caravană cu actori, așa cum funcționau trupele de teatru la mijlocul secolului al XIX-lea când din cauza lipsei localurilor proprii ele erau nevoite să adopte un spirit „nomad”.
Siluetele stilizate îi reprezintă pe Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul Turmentat, Goe, Zoe, Mam’mare, Chiriac, Mița, Veta, Zița, Rică Venturiano, Mamița, Trahanache, Cațavencu și Pristanda. Figurile personajelor amintesc de chipul marilor actori care i-au interpretat de-a lungul timpului: Lucia Sturdza Bulandra, Alexandru Giugaru, Constantin Tănase, Dem Rădulescu, Grigore Vasiliu Birlic, Ion Chelaru, Radu Beligan, Mircea Diaconu. Lateral, șezând pe un scaun și fumând tacticos din pipă, însuși Nenea Iancu își admiră personajele, detașat și puțin zeflemist, dar cu aerul că își asumă în întregime creația pe care ne-a lăsat-o moștenire, spre neîncetata mirare a românilor care au spus și vor spune mereu „Nu s-a schimbat nimic, suntem aceiași și ne comportăm așa cum ne-a descris Nenea Iancu acum mai bine de un secol”.📍Locație: în fața Teatrului Național – Piața 21 Decembrie ⏰ Deschis permanent, acces gratuit’ SURSA
N.R.: loan Bolborea s-a născut în Hunedoara, în 1956, când tatăl său efectua, acolo, serviciul militar. Şi-a petrecut copilăria în zona Braşovului şi a Făgărașului. A intrat în 1971 la Liceul de Artă din Brașov, unde l-avea ca profesor pe Florin Codre. După absolvire, în 1978 a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, pe care l-a absolvit în 1981. În 1990 a plecat în Franţa, unde a avut o expoziție colectivă în cinstea înfrăţirii dintre Câmpina și un orășel de la marginea Parisului. Pictura era reprezentată prin Mihai Săvulescu, Simion Crăciun, Todecan Mircea, iar el cu sculptura.
După vreo două săptămâni, a plecat în Belgia și Luxemburg. Întors în ţară, a pus bazele unei turnătorii pentru sculpturi în bronz, cumpărând, la începutul anilor ’90, turnătoria de bronz a Uniunii Artiştilor Plastici. Această „fabrică de monumente” dispune de o turnătorie în ceară pierdută, o ipsosărie și o secție de restaurare. În prima parte a anului 2019, Primăria Capitalei, prin AMPT, a formulat pe numele sculptorului loan Bolborea o plângere penală pentru înșelăciune, pentru că mai multe dintre turnările în bronz realizate de el (Căruța cu Paiațe, I.L. Caragiale, Vioara Spartă, Al. I. Cuza şi Împăratul Traian) s-ar fi dovedit, în urma expertizării, a fi realizate din alamă care este mai ieftină, și nu din bronz, cum prevedeau contractele. Artistul respinge acuzațiile, susținând că primăria folosește motivele astea pentru că are un proces cu el legat de contractul pentru monumentul Marii Uniri, pe care primăria l-a reziliat.
I.L. CARAGIALE: „Neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut încă; nu e pân-acum dospit cumsecade.”
OPERE: § Grupul statuar „CĂRUȚA CU PAIAȚE” (2005) din fața Teatrului Național Bucureşti, inaugurat la 19 decembrie 2010. § ALEXANDRU IOAN CUZA – la intrarea în Parcul Alexandru loan Cuza ( IOR) din București sectorul 3. § MONUMENTUL INFANTERIEI din București amplasat în Parcul Kiseleff, în care a imortalizat doi generali de armata, Mihail Popescu si Vasile Apostol. § MONUMENTUL LUI EUGENIU CARADA din lângă BNR Bucureşti (reconstituire). § FÂNTÂNA VIOARA SPARTĂ, instalată în „parcul Colțea” din Bucureşti. § Lucrările de turnare pentru STATUIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN din Bucureşti, opera lui Vasile Gorduz, amplasată pe treptele Muzeului Național de Istorie a României. § MONUMENTUL RECONCILIERII la Arad sau Monumentul „Revoluției Române de la 1848, are aspectul unui arc de triumf amplasat în Parcul Reconcilierii. Profilurile în bronz reprezintă România descătuşându-se și Uniunea Europeană, pe o față, și România și minorităţile, pe cealaltă față a arcului. Pe fiecare parte, între scenele menționate, se află câte un text, primul fiind un citat din Avram lancu, iar al doilea din Simion Bărnuțiu. Urmează pilonii arcului de triumf, pe care sunt reprezentați, în basoreliefuri de bronz, de câte 5 metri înălțime fiecare, cei mai importanți eroi pașoptişti: Cuza, Kogălniceanu, Negri, apoi Alecsandri și Barițiu, Avram lancu, Rosetti, Magheru și, în fine, Bălcescu, stând alături de Kossuth, aceasta fiind o dorință expresă a unor arădeni. § MONUMENTUL EUGEN IONESCU la Slatina, 2002-2003, o lucrare de 3,5 metri, în bronz. § MONUMENTUL „HOREA, CLOȘCA ȘI CRIŞAN” Alba Iulia.” DETALII
ARHIVĂ: DUPĂ ANI ŞI ANI: Excursie la Teatrul Naţional Bucureşti. Şapte săli sub o tichie sau o altă pălărie?
BUCEGI – ȘAUA ȘUGĂRILOR: Noul container-refugiu răsturnat de rafale vânt de 109 km/h. Surpriză sau ghinion?!
INSIDER 1: „Noul container – refugiu din Șaua Șugărilor răsturnat de vânt. Sau ce înseamnă rafale de 109 km/h. Graficul rafalelor de vânt din perioada cu pricina.” SURSA
INSIDER 2: „Atentie! Natura mereu surprinzătoare. O forță de 30m/s (109 km/h) a vântului a reușit să răstoarne un container de câteva tone. La aproximativ o oră de Vârful Omu. Nu recomand adăpostirea după el in caz de vânt puternic. Există pericolul să mai fie răsturnat încă o dată..”‘ SURSA
INSIDER 3: „Containerul trebuia montat într-un refugiu, după coastă, nu în bătaia vântului pe vârf. Bine că nu l-a montat acolo unde-i Crucea. Nu de aia îi refugiu, să fii protejat de rafale. Ancorare și calcule inginerești la montarea containerului la 2.340 m. Cred că este o surpriza pentru toată lumea că avem vânturi cu o astfel de viteză in Romania?!”
INSIDER 4: „Citez ,,accesul este securizat printr-un cod activabil la 112″…deci s-a pus un container PE munte pentru folosire doar daca suni la 112….,,,cum o fi să ajungi noaptea lângă el, să suni să-ți de-a codul?….și de ce să ai nevoie că dacă ești rănit sigur nu mai ajungi la el….care e rostul lui practic?”
N.R.: „Şaua Şugărilor este o șa montană în Munții Bucegi, un punct important pe traseele de drumeţie din zonă, în special pe ruta Cabana Babele Vârful Caraiman – Şaua Şugărilor Cabana Omu. Este un traseu de legătură între platoul Babelor și platoul de pe care se vede Crucea Eroilor Neamului, oferind priveliști deosebite asupra Spinării Coștilei.
ARHIVĂ: REZOLVARE: Dacă ajungi la geamandura cu cruce, nu mai ai nevoie de salvamar!
KENDAMA DEJA VU: Jucărie tradițională japoneză inventată în 1919, intră în 2000 în Europa. În 2017, cea mai mare comunitate europeană de kendame apare & dispare subit în Romania. După 7 ani, iarăși, toți românii au kendama!
INSIDER: „La câțiva ani din lipsa noilor invenții/ creații în materie de jucării campaniile de marketing „resuscitează” unele vechi, deși mi-ar place mai degrabă să cred într-o (re)descoperire a fiecărei generații. După 7 ani se pare că iar a început nebunia cu kendama. Pe lângă telefon, acum toți copii vor o kendama ceea ce teoretic ar fi o veste bună. Din păcate, părinții le cumpără și apoi le cară peste tot, timpul de joacă al copilului fiind insignifiant – după ce își dă de 2 ori cu bila în cap și apoi încă de vreo două, într-o sforțare de ambiție, se întoarce la joaca „safe” de te pe telefon. Din păcate, scumpă în funcție de portofelul părintesc și nefolositoare, la nivel de masă. Prețurile cresc de la vreo 35-50 lei pentru kenadamele no name la taraba din piață ori second hand pe OLX, la zeci de euro pe emag și librării până la peste 1000 de euro cele de branduri de lux precum Luis Vuitton. Dacă întrebi AI-ul despre cea mai scumpă kendama din lume îți spune despre kendama de aur a lui CRBL (Eduard Mihail Andreianu) de 5000 euro (fără vreo poză!). Confecționată din 43 g de aur de 18 K de către niște prieteni de ai săi din Spania, a fost scoasă la un moment dat la vânzare. CRBL a strâns o colecție de peste 600 de kendame și a creat un muzeu în Dubai pentru a le expune. Pentru a promova și a permite accesul la colecția sa într-un mod inovator, CRBL a digitalizat kendamele și le-a transformat în NFT-uri (Non-Fungible Tokens). Muzeul a fost dezvoltat în paralel cu proiectul Kendama Coin, o iniţiativă a artistului de a explora domeniul crypto prin intermediul pasiunii sale pentru kendama.
În anul 2017, în România era cea mai mare comunitate de kendama din Europa, iar un singur brand vindea lunar câte 50.000 de exemplare. În nici 2 ani nu prea le mai folosea nimeni…
N.R.: „Kendama (jap. けん玉、 „sabie [și] minge”) este o jucărie tradițională japoneză. Aceasta este formată din mâner (ken), o pereche de cupe (sarado) și o minge (tama) care sunt toate legate între ele printr-o sfoară. Scopul este ca fiecare persoană să arunce bila și să o prindă în interiorul unei cupe sau în spațiul dintre acestea. Kendama este de obicei realizată din lemn și cuprinde următoarele: 1. Sabie; 2. Vârf de sabie; 3. Platou; 4. Farfurie medie; 5. Farfurie mică; 6. Minge; 7. Gaură; 8. Fir; 9. Corpul plăcii; 10. Marginea farfurii mici; 11. Marginea platoului; 12. Ţăruş; 13. Capătul din spate; 14. Orificiu de fixare a firului.
Originile jocului sunt disputate. Unii cred că este o variantă a jocului francez cu mingea și cupa, bilboquet (bil „minge”, boquet „copac mic”), o jucărie care datează din secolul al XVI-lea și a fost populară în Europa în secolul al XVII-lea. În aceeaşi perioadă, se crede că kendama a ajuns în Japonia prin Drumul Mătăsii din China, în perioada Edo (1600-1868), unii cercetători specificând că a ajuns între 1420 și 1500. Oraşul Hatsukaichi din prefectura Hiroshima este considerat locul de naştere al kendamei japoneze moderne, deoarece oraşul a devenit primul loc pentru fabricarea kendamei. Hamagatsu Ekusa a creat forma kendamei, care este recunoscută pe scară largă astăzi, în 1919 în oraşul Kure. La începutul secolului al XX-lea, jucăria avea două cupe laterale și era numită minge jitsugetsu (日月ボール), traducându-se literalmente prin „minge cu soare și lună”, datorită reprezentării soarelui de pe minge și asemănării cu cupele cu semiluna. CONTINUARE
BUCUREȘTI – 566 ANI: La evenimentul gratuit iMapp” din Piaţa Constituţiei, spectatorul ideal deține doar un telefon cu NFC & portofel electronic inclus
INSIDER: „De Ziua Bucureștiului, la ediția aniversară „iMapp” din Piaţa Constituţiei (cea de-a 10-a) la cel mai mare concurs de video mapping modial, 7 artiști, câștigători ai celor mai mari festivaluri din lume, și-au prezentat lucrările pe fațada Palatului Parlamentului. Intrarea, liberă.
Garduri și gărdulețe au fost montate începând din Piata Unirii iar echipajele de ordine din belșug direcționau doritorii către întrările dinspre Parcul Izvor și Piața Francofoniei, cu trecere printr-o succesiune de filtre. Control în genți ca la aeroport și confiscat/ donat apa, suc, chips-uri, stick-uri, sandwich -uri, spray deodorant, unghieră, etc. cam tot ce aveai prin geantă, asta dacă vroiai musai să intri la spectacolul gratuit organizat de Primăria Bucureștiului. Bani, carduri, telefon sunt cam tot ce aveai voie să deții pentru a intra la evenimentul minune cu durata de 12 ore (conform informațiilor de pe net!) în zilele de 20 și 21 a.c. Copilul avea o trotinetă și datorită ei am scăpat ușor: „Cu trotinetă nu intrați, sub nicio formă!” Mulțumim, Doamne!
N.R.: „Bucureștiul împlinește 566 de ani astăzi, 20 septembrie 2025, de la prima sa atestare documentară, marcând această ocazie prin organizarea „Zilelor Bucureștiului”, care include o serie de evenimente culturale și de divertisment inclusiv plimbări gratuite cu autobuzul turistic și cu tramvaie, trasee culturale, spectacole de teatru și video-mapping. Evenimentele sunt organizate pe parcursul weekendului 20-21 septembrie.
iMapp Bucharest – Winners League este cel mai important eveniment de video mapping din lume, un reper pentru specialiști în domeniul audiovizual și o celebrare a creativității, artei, tehnologiei şi a inovației, devenind un brand al Capitalei, aflat în 2025 la cea de-a 10-a ediție. Din punct de vedere tehnic, iMapp Bucharest este spectacolul artelor vizuale şi al tehnologiei pe faţada de 23.000 de metri pătrați a Palatului Parlamentului cea mai mare „ecran” din lume.
ARHIVĂ: 555 DE ANI: „Bucureştenii au început să huiduie ca la filmele indiene când se rupea pelicula la cinema!” OXXXO iMAPP 2016: Cum să vopsim Casa Poporului? OXXO iMapp 2018: La un secol de modernitate, manifestăm high-tech. Jos cenzura! OXXO iMAPP 2023: Cea mai mare proiecție video din lume (23.000 mp), pe fațada celei mai mari clădiri administrative din Europa, ciuntită de două ferestre!
ZIUA CRUCII: „Ziua Şarpelui”, 14 septembrie – la șase luni de la Alexii (17 martie) se închide pământul pentru plante, insecte & reptile
INSIDER: „În calendarul popular al românilor Ziua Crucii este sinonimă și cu Ziua Şarpelui 🐍. Pământul, deschis pentru plante, insecte și reptile la Alexii (17 martie), se închide, după șase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie). În această zi şerpii, înainte de a se târî spre adăposturile hibernale s-ar aduna în alunișuri unde se încolăcesc unii cu alți pentru a plămădi „piatra nestemată”. De acum este interzisă omorârea șarpelui care ieşea întâmplător în drum. FOTO – Ceramică de Horezu (Ceramica Pietraru).” SURSA
„Dacă ar asculta cineva cu băgare de seamă, vara în liniște deplină, în odaia unei vechi case făcute de lut lipit pe o-ngrădinătură de nuiele în pari și în furci, ar auzi câteodată un ticăit ca al ceasornicului de buzunar. Acest ticăit se crede că este datorit unei vietăți numite Şarpele Casei, Şarpele de Casă, Știma Casei, Ceasornicul Casei sau Ceasornicul Morţii, una și aceeași vietate. Şarpele Casei are înfățișarea unui șarpe obişnuit, dar culoarea solzilor săi este albă, albicioasă sau alb-galbenă, din pricină că trăiește numai în umbră, – ca și planta crescută la adăpost de bătaia soarelui. „E blând și nu mușcă; el trăiește în peretele casei; să nu-l omori că nu-i bine.” Fiecare casă își are Şarpele său; prin unele părți însă, se crede că fiecare suflet din casă își are Şarpele său de casă, care moare odată cu cel pe lângă care și pentru care a trăit sau odată cu năruirea respectivei case. Obişnuit, el nu se arată decât copiilor, cu care de multe ori împarte mâncarea pe care le-o lasă părinţii.” Tudor Pamfile – Mitologia Poporului Român
N.R.: „Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii Crucii lui Isus. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin această sărbătoare se ţine pe data de 14 septembrie. Sărbătorirea descoperirii Sfintei Cruci în ziua de 14 septembrie este atestată la Ierusalim încă din secolul al IV-lea. Înălțarea Sfintei Cruci a început să se sărbătorească abia câteva secole mai târziu la Constantinopol în 14 septembrie, când a fost rememorat, de asemenea, evenimentul readucerii la lerusalim a Sfintei Cruci după ce fusese capturată de perși. Prin această sărbătoare creştinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii: Aflarea crucii (de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare) pe care a fost răstignit Isus și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de episcopul Macarie al lerusalimului, în ziua de 14 septembrie 326; Readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din lerusalim, după care patriarhul Zaharia de lerusalim a înălţat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630” DETALII
„MASA CARE UNEȘTE”, ALBA IULIA: 10.000 de oaspeți, o nouă intrare în Cartea Recordurilor. A treia!
INSIDER: „Alba Iulia intră din nou în Cartea Recordurilor – „Masa care unește” – pregătită pentru cei 10.000 de oaspeți!.”‘ SURSA
N.R.: Sâmbătă 13 septembrie 2025 Alba lulia a doborât pentru a treia oară un record mondial, de data aceasta cu „Masa Care Uneşte”, cea mai mare masă din materiale reciclabile din lume, la care au participat 10.000 de oameni şi care s-a întins pe 2,7 kilometri în interiorul Şanţurilor Cetății Alba Carolina, masa a fost construită din aproape 1.500 de europaleţi şi 2.700 de panouri doka, iar în jurul ei au fost aşezate 5,4 kilometri de bănci şi scaune. Pe masa decorată cu 10.000 de fire de flori, s-au regăsit 10.000 de farfurii din ceramică reciclată, special create pentru eveniment, iar pentru cei 10.000 de comeseni s-au pregătit cinci tone de mâncare şi 5.000 de litri de apă.
Recordurile anterioare au fost: în 2009 – „Marea Îmbrăţişare a Cetății Alba Carolina” (9.800 de oameni, printre care şi şeful statului de la acea vreme, Traian Băsescu, pe un traseu lung de 3.450 de metri, înconjurând astfel fortificația bastionară, care are formă de stea) şi în 2018 cea mai mare hartă a unei ţări formată din peste 4.800 de persoane, în interiorul căreia a fost format şi numărul 100, având in vedere că în acel an s-a împlinit un secol de la Marea Unire din 1918. (Denumirea oficială a recordului a fost de „Largest human image of a country/continent” („Cea mai mare imagine formată din oameni a unei ţări/continent”).
Dacă ‘recordurile anterioare au fost initiative ale administrației locale, de această dată, ideea „Mesei Care Uneşte” îi aparţine unei tinere antreprenoare din Alba Iulia, Alexa Vilcan, aceasta organizând anterior o serie de astfel de mese comunitare inedite în locuri spectaculoase din România, precum în Munţii Retezat sau Peştera Meziad.
ALEXA VÎLCAN: „Masa care Uneşte’ este mai mult decât o masă de 2,7 kilometri. Este un simbol al legăturilor dintre oameni, al puterii comunităţii şi al felului în care tradițiile pot prinde viață în prezent.’
În proiect au fost atrase peste 40 de companii, care au donat de la mâncare şi băuturi până la bänci, farfurii, tacâmuri, flori, detergenţi şi şervetele. Numărul persoanelor implicate în organizare a fost de peste 1.000.
După anunţul Guinness World Records, au putut intra în Şantțurile Cetăţii şi persoanele care nu au prins loc la mas comunitară. Organizatorii au pregătit spectacole ale ansamblurilor folclorice din zonă, activități pentru copii, show-uri şi concerte.
Primul record mondial înregistrat în judeţ, a fost în 2007 la Gârda, tot de o localitate din Apuseni: Cel mai mare balmoş din lume. La Târgul de Turism Arieşeni – Gârda Scărișoara, moții au preparat cel mai mare balmoş din lume cu o greutate de 510 kilograme, fiind inclus în The Book of World Records. Rețeta balmoşului: 443 de kilograme de smântână, de la producătorii locali din Gârda şi Arieşeni, 4,43 kilograme de sare, 35 de kilograme de făină albă și 55,3 kilograme de mălai. După ce toate aceste ingrediente au fiert pentru câteva ore, au rămas 500 kg de balmoş tradiţional, adică peste 2.000 de porţii, care au fost împărţite celor prezenţi la Târgul de Turism.
Judeţul Alba a mai stabilit un Record Guinness, tot în 2009, când, în Roşia Montană, peste o sută de localnici, adunaţi pe stadionul din localitate, au căutat aur cu şaitrocul, un vas de lemn cu fundul curbat, folosit pentru separarea aurului din minereul sfärämat. S-a căutat aur în aluviunile aduse de pe râurile din zonă, în jurul unui jgheab de aproape 50 de metri lungime. Localnicii au găsit paiete de aur, care au fost apoi trimise pentru analiza la Facultatea de Biologie şi Geologie din cadrul Universității „Babeş-Bolyai”.” DETALII
ARHIVĂ: GUINNESS WORLD RECORDS: Pianistul Thurzo Zoltan cântă pe Everest „Deșteaptă-te, române!” la 5325 m altitudine susținând înființarea la Oradea a Muzeului de Istorie Muzicală Sándor Thurz! OXXO BISTRIŢA-NĂSĂUD: Dublu record mondial în Cartea Recordurilor – 9.506 patricipanţi în costume populare tradiţionale au dansat „Roata de la Runc”! OXXO PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România! OXXO CARTEA RECORDURILOR: Diorama Star Wars cu 1500 minifigurine și peste un milion de piese lego pe suprafața de 45.7 metri pătrați la Art Safari din București OXXO CARTEA RECORDURILOR: Alice Ene, 14 ani, cel mai tânăr pilot profesionist de drift și campioană europeană! OXXO CARTEA RECORDURILOR: Cea mai mică bancnotă din lume (27.5 x 38 mm), emisă în România, valorează 30 de euro pe Okazii OXXO DRAGOBETE: Cea mai lungă scrisoare de dragoste? OXXO RECORD: Voluntariat cu de-a sila pentru „Cea mai mare salată din lume”! OXXO MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP! OXXO MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI: Guinness World Records cu circuit închis în România
TURUL ROMÂNIEI, CICLISM: „Mica Buclă”, a 57-a ediție – 830 km în 5 zile/ etape cu 25 de echipe din 14 ţări!
INSIDER: „🚴♂️ Turul României la ciclism – Etapa Bucureșteană. Turul României, supranumit și „Mica Buclă”, este cea mai importantă competiție ciclistă pe șosea din țară și una dintre cele mai vechi din Europa de Est, fiind organizată pentru prima dată în 1934. În fiecare an, sute de sportivi profesioniști din echipe internaționale și românești pedalează pe trasee spectaculoase, care unesc marile orașe și zone pitorești ale României. Competiția are mai multe etape, iar Bucureștiul are onoarea de a găzdui finalul, într-o atmosferă plină de energie și entuziasm. Capitala devine un adevărat stadion în aer liber, unde bulevardele se umplu de culoare, viteză și aplauzele spectatorilor. Etapa bucureșteană nu este doar o demonstrație sportivă, ci și o sărbătoare a ciclismului, care aduce mai aproape de public spiritul competiției și frumusețea acestui sport. Pentru spectatori, e un moment unic de a vedea cicliști de elită concurând pe străzile orașului, iar pentru sportivi, linia de sosire din București înseamnă încheierea unei curse de rezistență, strategie și perseverență. SURSA
N.R.: „Turul României 2025 – ediția a 57-a, cel mai important eveniment de ciclism al anului, a pornit pe 10 septembrie din Craiova și-a propus anul acesta un traseu ce străbate sud-estul țării. 5 zile, 5 etape pline de adrenalină, +830 km: Etapa 1 Craiova – Râmnicu Vâlcea; Etapa 2 Piteşti – Pasul Dichiu; Etapa 3 Braşov – Buzău; Etapa 4 Buzău – Slobozia; Etapa 5 Circuit în București. 25 de echipe din 14 ţări!
Etapa 5: București – 95 km
Traseu: START bd. Libertăţii, între Splaiul Independenţei şi bd. Naţiunile Unite – str. Bogdan Petriceicu Haşdeu – Pod Haşdeu – traversare Splaiul Independenţei şi bd. Mihail Kogălniceanu – str. Vasile Pârvan – str. Berzei – str. Buzeşti – Piaţa Victoriei – Calea Victoriei – Pod Naţiunile Unite – Splaiul Independenţei (pe contrasens) – stânga bd. Libertăţii FINISH. O singură inimă care bate pentru ciclism!” ♥️ DETALII
ARHIVĂ: CRAIOVA CICLISTĂ: Primul velodrom indoor din România, gata în 2027! OXXO PERMIS DE BICICLIST: Dacă nu pedalezi în casă, curte ori pe câmp, trebuie să cunoști legislația rutieră, să ai stop, far și alcoolemia sub 0.4g/l. OXXO MOBILITATE: Peste 2.500 de biciclişti ridică pumnul: „Trăim în cea mai poluată capitală europeană!” OXXO BIKE FEST: Biciclistul român, beat de Coca-Cola! OXXO SIMFONIA DESTINULUI: DoodleChaos se plimbă cu bicicleta prin Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven OXXO BATE ȘAUA: După cât timp ajunge și în România invenția numită “pistă pentru biciclete”?
SOCIETATEA DE TRANSPORT BUCUREȘTI: Repetiții pentru Ziua Națională sau urează României „La mulți ani!” în fiecare zi?
INSIDER: „STB sărbătorește momentele importanta ale românilor printr-o surpriză colorată, de obicei un tramvai vopsit/ colantat tematic. Pe lângă Tramvaiul Roz de Valentine’s Day/ Dragobete, Tramvaiul Iepurașului, Tramvaiul lui Moș Crăciun, anul trecut a apărut în peisaj de 1 Decembrie și tramvaiul felicitare de Ziua Națională. L-am revăzut zilele trecute, strălucitor că în prima zi și nu știu dacă STB face probe cu trei luni înainte ori pur și simplu urează României „La mulți ani!, în fiecare zi.
N.R.: „🇷🇴 De Ziua Națională a României (1 Decembrie 2024), Societatea de Transport București este mândră să fie parte din comunitatea care unește oamenii și locurile dragi. Celebrăm împreună valorile și tradițiile românești, contribuind la o călătorie mai frumoasă prin viața orașului. La mulți ani, România!” SURSA
ARHIVĂ: TRAMVAIUL LUI MOȘ CRĂCIUN: Circulă pe linia lui 41, merge la West Side Christmas Market din Drumul Taberei! OXXO BUCUREȘTIUL ROZ: Tramvaiul Sfântului Valentin ridică frecvența celor timizi OXXO DEPOUL DUDEȘTI: #SavePoetry – „Fără poezie, viața e pustiu!”
TRANSPORT PUBLIC PE APĂ TIMIȘOARA: Regata Bega – 13 ambarcațiuni venite din Serbia, în centrul Timișoarei. De trei ani reface legături & șterge granițe!
INSIDER: „În seara asta, 13 ambarcațiuni au venit pe Bega din Serbia până în centrul Timișoarei. Pentru al treilea an la rând, Regata Bega aduce împreună oameni, reface legături și șterge granițe. Echipajele au venit din Belgrad, Novi Sad sau Zrenjanin, vizitează orașul, iar după un weekend la Timișoara se vor întoarce acasă. Felicitări echipei Ecluze pe Bega pentru tradiția frumoasă pe care ați creat-o.”‘ SURSA
N.R.: „Ecluze pe Bega si REGATA BEGA sunt proiecte ale Asociației Culturale Ecluze, organizație neguvernamentală fondată în 2025 de D Proiect, D’arc Timisoara şi Asociația Suporterilor Timişoreni Druckeria, dedicată activării culturale a malurilor Begăi, redescoperirii patrimoniului local și reconectării Timişoarei cu apele sale.” SURSA
MAGAZINUL VICTORIA, BUCUREȘTI: Inaugurat în 1928 & denumit “La Fayette” după celebrul magazin parizian. Clientela socialist-muncitorească făcea rost de iz occidental cu „pile” ori mare noroc!
INSIDER 1: „Magazinul Victoria – fostul Galeries Lafayette – este unul dintre reperele istorice ale Căii Victoriei. Un reper al bulevardului (N.R.: Calea Victoriei), Magazinul Victoria a fost inaugurat în 1928 sub numele de “La Fayette”, după celebrul mare magazin parizian care i-a servit drept model. Proiectat de arhitectul Herman Clejan, edificiul impresionează prin stilul său Art Déco, cu linii elegante și o fațadă monumentală care evocă modernitatea anilor ’30. Ridicat pe locul unde odinioară se afla renumita librărie Socec, clădirea a devenit rapid un simbol al vieții urbane bucureștene: un spațiu al eleganței, al bunului gust și al noilor tendințe. În perioada comunistă, numele s-a schimbat în Magazinul Victoria, dar clădirea și-a păstrat aura de reper central al Capitalei. Astăzi, rămâne unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite locuri de pe Calea Victoriei, o punte între Bucureștiul interbelic și prezent.”
„Istoria sa nu a fost lipsită de încercări, într-adevăr un incendiu devastator în 1979 a afectat etajele superioare, dar clădirea a fost refăcută și a continuat să funcționeze, păstrându-și statutul de reper central.” SURSA
INSIDER 2: „Aveau o cofetarie micuta pe la etajul 3. După fiecare raid de cumpărături pe care îl făceam cu mama prin magazin, aici ne răsfățam cu o amandina si un Cico.”
INSIDER 3: „În anii 70, până la deschiderea magazinelor Cocor și Unirea, doar Victoria și București erau magazinele universale ale Bucureștiului. Era o aglomerație în acea perioada la Victoria – se găseau foarte multe articole! Anunțau prin difuzoare ce marfă nouă au primit.”
INSIDER 4: „Acest magazin a fost cândva o splendoare, un magazin cu articole rafinate și frumos aranjat, Am intrat în magazin și în această vară, dar din păcate acum a devenit un bazar, ca un fel de Bucur Obor dar în mai rău. În plus eu eram singura clientă din magazin. Nu era nimeni în afara comercianților. Foarte trist.”
INSIDER 4: „De Paște și de Crăciun,părinții ne duceau să ne înnoiască. „
INSIDER 5: „Era un reper în anii „50. În Cartea de Bucate „Sanda Marin” erau fotografii cu produsele de menaj din magazin”
INSIDER 6: „Sus pe terasă era un restaurant unde mergeam cu părinții”
infoINSiDER.ro 