TEATRUL DE COMEDIE: Sala Nouă, la 1 km de sediul principal – o ratezi sau nu, râs cu plâns și dureri de picioare!
INSIDER 1: „Nu cred că sunt primul care a dat-o în bară cu Sala Nouă a voastră, aflată la 1 km de locația principală. Îmi asum greșeala proprie dar nu am mai auzit de așa ceva până acum, legat un teatru – parcă ați fi universitate cu corpuri în diferite locații. Aveți săli și prin Pipera sau Berceni? Asa am pierdut piesa de azi.”
INSIDER 2: „Sala Nouă de la Comedie – Înainte de toate, sala: un depozit populat cu scaune proaste puse pe rânduri extrem de apropiate! Practic un om normal nu poate sta așezat, nu-i încap picioarele! Este jenant, s-au câștigat probabil 7 sau 8 locuri cu prețul unui disconfort major: am plecat cu dureri de spate și genunchi!
Piesa. Am văzut „Dă-i bice”: un text tradus fără motiv, din grupul bulevardierelor de la Nottara, cu legătură infimă cu publicul autohton! Să inventăm și să spunem că este o piesă despre lăcomie: de fapt este o încropeală lipsită de logică, cu forțări care încearcă s-o salveze și jucată ciudat și amatoristic, cu replici întregi declamate în stil antic! Nu i-am înteles rostul … Într-o mare de nerealizări iese în evidență jocul Vulpii nu pentru ca a fost mai bun ci pentru că a fost mai puțin prost! A fost amuzantă? Dacă-i întrebi pe cei câțiva spectatori care au râs în hohote la fiecare trivialitate (aceiași care se prăpădesc de râs la orice porcărie spusă la stand up), da, a fost amuzantă, mai ales că „piesa” abundă în multe momente de expresii obscene total rupte de context!
Concluzia este simplă, teatrul de comedie are meritul de a ne fi ratat o seară! Păcat! Nu vom reveni la sala nouă, rămânem la cea veche!”
N.R.: „Sala Nouă a Teatrului de Comedie este situată pe Str. Sfânta Vineri, nr. 11, în București (zona Piaţa Sfânta Vineri). Inaugurat în 2009, acest al treilea spațiu al teatrului este dedicat spectacolelor cu profil comic, găzduind producţii variate, de la clasici precum Shakespeare sau Cehov până la teatru absurd și comedie neagră.”
„Coloana Rubik” de Mihai Zgondoiu. Monumente în mişcare – Patrimoniu dispărut. Sculpturi plasate temporar pe spaţii de monumente dispărute
„HandGun” și este o lucrare a artistului român Bogdan Raţă. Lucrarea reprezintă o mână stilizată, de culoare roșie aprins, care formează gestul unui pistol (mâna-pistol). Potrivit artistului, „HandGun este metafora agresivității umane și emblema Omului Nou, a individului transformat în armă”. Sculptura mea a fost creată pentru a induce ideea de frustrare și confirmă realitatea sumbră că suntem cu toții carne de tun”. Și, într-adevăr, cu toții am fost: în timpul erei comuniste și chiar și acum, Rata a decis să-și vopsească sculptura „mână-picior” de 5 m înălțime în roşu aprins, o culoare istorică care definea partidul comunist. Semnul victoriei, simbol al Revoluției Române din 1989, este transformat de Rața într-un gest teatral de pistol: este victoria Revoluției pierdută? Sculptura a fost expusă temporar în diverse locații din București, inclusiv pe soclul din Piața Presei Libere, care a rămas liber după îndepărtarea statuii lui Lenin în 1990. A făcut parte din programul „Proiect 1990″, care a avut ca scop amplasarea de lucrări de artă contemporană pe acel soclu.
ARHIVĂ: PREVIZIUNI: Jurnalistul român, ori la bal, ori la spital. Sau un şut în fund, un pas înainte?!
3000 DE VOCI: „Dreptate pentru crimele de la Suraia” – Vocea celor fără voce
INSIDER: „Am fost mulți azi. Trebuie să fim mult mai mulți. Acum e momentul să ne implicăm ca cetățeni, să arătăm autorităților că subiectul animalelor fără stăpân nu mai poate fi gestionat pe modelul actual. Trebuie să acționăm individual, iar dacă o facem mulți vom fi imposibil de ignorat.
CUM POȚI AJUTA – CAMPANIE CIVICĂ PENTRU SUSȚINEREA PROIECTELOR L35 ȘI L36 Pentru ca mesajele să ajungă la destinație și să fie luate în considerare: • Intră pe site-ul oficial al Senatului României; • Alege 5–10 senatori (preferabil inclusiv din județul tău); • Trimite emailul de mai jos individual, nu în masă; • Adaugă 1–2 propoziții personale (de ce te preocupă subiectul). Mesajele trimise individual de cetățeni au impact real asupra deciziilor parlamentare.
Subiect Email – Solicitare de susținere pentru proiectele legislative L35 și L36 – protecția animalelor și responsabilitate instituțională
TO: [Adresa senatorului] // SUBIECT: Solicitare de susținere pentru proiectele legislative L35 și L36 – protecția animalelor
EMAIL TEXT: Stimate Domnule Senator / Stimată Doamnă Senator, Vă scriu în calitate de cetățean preocupat de modul în care legislația privind protecția animalelor este aplicată în România și de necesitatea unor măsuri legislative care să prevină situații grave ce au generat recent o puternică reacție publică. Proiectele legislative L35 și L36 reprezintă, în opinia mea, pași necesari pentru îmbunătățirea cadrului legal existent, pentru creșterea responsabilității instituționale și pentru prevenirea abuzurilor și a practicilor care au dus, în repetate rânduri, la scandaluri publice și pierderea încrederii cetățenilor în capacitatea autorităților de a aplica legea.
Consider că adoptarea acestor inițiative legislative ar contribui la:
– creșterea transparenței în gestionarea programelor privind animalele fără stăpân;
– responsabilizarea autorităților implicate în control și supraveghere;
– alinierea practicilor din România la standardele europene privind bunăstarea animalelor;
– reducerea tensiunilor sociale generate de lipsa unor soluții eficiente și umane.
Vă rog respectuos să analizați aceste proiecte și să acordați votul dumneavoastră favorabil în momentul supunerii lor la vot. Cred că sprijinirea unor măsuri echilibrate și responsabile în acest domeniu reprezintă un semnal important pentru societate și pentru încrederea publică în instituțiile statului. Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru activitatea dumneavoastră. Cu respect, [NUME] / [LOCALITATE] / [DATE DE CONTACT]
Câteva sugestii pentru o posibilă abordare din partea fiecăruia: Trimiteți maxim 5–10 emailuri / persoană, nu tuturor senatorilor odată. Fără CC sau BCC. Emailurile multiple sunt filtrate automat. Adăugați o propoziție personală. Exemplu: • „Sunt medic veterinar și văd zilnic consecințele lipsei de reglementare.” • „Sunt părinte și cred că modul în care tratăm animalele spune ceva despre societatea noastră.”
Subiect clar și respectuos. Senatorii ignoră mesajele agresive sau acuzatoare. Mailuri trimise pe parcursul mai multor zile, nu toate în aceeași zi. Faceți și dați mai departe. Separat, am o postare pe wall in care am inclus o serie de mailuri către autoritățile competente din România si Uniunea Europeană (redactate în RO/ENG) în care să cerem dreptate pentru crimele de la Suraia. Mențineți presiunea pe toate fronturile.” SURSA
N.R.: „Protestul din Parcul Izvor organizat de ONG-ul „Dreptate pentru Animale” a avut loc în contextul scandalului izbucnit la adăpostul din Suraia, județul Vrancea, imagini apărute în spațiul public arătând maltratarea și eutanasierea a peste 200 de câini. Cazul a generat reacţii puternice în societate și a reaprins dezbaterea privind modul în care autoritățile gestionează problema animalelor fără stăpân. 15.000, numărul câinilor care au murit la adăpostul din Suraia!”
OANA SAVIN: „Estetica idolilor mei”- legătura indestructibilă dintre omul atotgrăitor și animalul necuvântător
INSIDER: „Pâna pe 22 februarie 2026 la Muzeul Național al Țăranului Român – Sala Irina Nicolau, expoziție de pictură semnate de Oana Savin.
Expoziția „Estetica idolilor mei” aduce în fața privitorului, printr-o cromatică puternică, primară, și prin linii clare, sugestiv expresioniste, legătura omniprezentă și indestructibilă dintre omul atotgrăitor și animalul necuvântător, redefinind retorica acestei relații și, implicit, raporturile de afinitate și apartenență dintre cele două forme de existență.
Lucrările, realizate în trei perioade diferite, sunt firesc legate prin interpretare și reprezentare și reflectă simbolurile acestor idoli cărora pictorița le dedică pânzele sale. Expoziția include și un ansamblu tridimensional, integrat temei reprezentării figurii umane și animale, cu valențe bicolore de alb și roșu.
Oana Savin este absolventă a Academiei de Artă din București, secția pictură, și s-a remarcat atât ca artist plastic, cât și ca designer, în spațiul românesc și internațional, prin numeroase expoziții colective și personale. A debutat cu o expoziție personală în Sala „Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului.
OANA SAVIN: „Arta mea este recunoștința pentru animale și oameni… sau invers. Le-am construit o lume nemaimazută, de formă și culoare și am grijă să fie nemuritoare. Singura întrebare este: ce o să se întâmple cu noi după se ne priviți? O să plecați și o să ne uitați? Am avut grijă, ca animăluțele și oamenii lor, să vă rămână in spatele ochilor, acolo unde nimic nu dispare, doar se retrăiește în fiecare zi a voastră, de azi înainte. Așa o să simțiți liniștea, frumusețea și miracolul pe care le-ați primit.”
ARHIVĂ: NEW BASTET: FuzzzyArt reinventează portretele cu pisici OXXXO VILA CATENA, ARTĂ CU PISICI: „Cats Are Taking Over”, expoziție despre contrastele timpului prezent, nevoia de afecțiune și interacțiune prietenoasă
„JERTFA ZIDIRII”, BUCUREȘTI 2026: Omniprezentă în arealul european – Manole teleportat în prezent, via ADN!
INSIDER: „Dorel acel Manole teleportat în zilelele noastre, prin negura vremurilor, via ADN!
N.R.: „Manole a zidit-o pe Ana în zidul mănăstirii pentru a rupe blestemul care făcea ca zidurile ridicate ziua să se prăbușească noaptea. Conform baladei, o forță divină a cerut sacrificiul primei soții sau surori care sosește pe şantier, Ana fiind cea care a adus mâncare, transformând-o în jertfă necesară finalizării construcției.
MITUL ESTETIC: Sacrificiul Anei simbolizează necesitatea unui sacrificiu uman pentru creația artistică sau inginerească de excepție, un motiv des întâlnit în folclorul est-european (legenda meșterului Manole, balada maghiară a soției zidarului Kelemen). CONDIȚIE DIVINĂ: Zidirea este rezultatul unui vis sau al unei „voci” care condiţionează succesul de jertfirea celei mai dragi ființe. JERTFA UMANĂ: Prin zidirea Anei, Manole îşi sacrifică fericirea personală pentru a finaliza o operă monumentală.
Meșterul Manole este personajul principal al baladei populare Monastirea Argeșului. El este, potrivit legendei, cel care a proiectat și construit Mănăstirea Curtea de Argeş, pe vremea lui Negru Vodă. El ilustrează mitul estetic în literatura populară, fiind un erou excepțional, înzestrat cu trăsături ieşite din comun, ca orice erou de baladă, intrat, în același timp, în legendele neamului românesc.
„Legenda Mănăstirii Argeșului” sau „Legenda Meșterului Manole” este cunoscută în trei versiuni românești, culese și prelucrate de Vasile Alecsandri, Tudor Pamfile și Gheorghe Dem Teodorescu. Cu o temă foarte asemănătoare este cunoscută și balada maghiară „Soţia zidarului Kelemen” sau „Soţia zidită”, redată în limba română în traducerea lui Petre Saitis. Tot cu o tematică foarte asemănătoare se poate cita legenda cetății Rozafa (Kalaja e Rozafës) din nordul Albaniei, construită de iliri în apropiere de actuala localitate Shkodër (Skodra sau Skutari). Acest obicei, al „Jertfei zidirii”, consemnat de etnografi pe spațiul românesc, este atestat în toate culturile și la toate popoarele în arealul european, îndeosebi la popoarele scandinave și la cele baltice, la popoarele din Peninsula Iberică, dar și la cele din Peninsula Balcanică.” DETALII
ARHIVĂ: RENEGATUL: Cum arată bicicleta lui Gică Contra care dă cu rahat în ventilator? De obicei este chiar Şeful! OXXO PORUMBACU DE JOS, SIBIU: Drumarii au turnat asfalt peste un câine mort. Atât s-a putut! OXXO ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXXO BASTET ÎN DOLJ: În Egiptul Antic, pisicile erau mumificate. În România Modernă, le tragem o vopsea peste ochi!
DESZĂPEZIRE STB, COD ROȘU: Toate cele 17 pluguri 1VU și 3VU pe traseu – 7 pluguri pe străzi, 1 blocat, 1 deraiat și 8 intrate defecte în depou!
INSIDER: „Având în vedere ca ieri a fost o ninsoare super frumoasa, Societatea de Transport București STB S.A. au scos toate cele 17 pluguri 1VU și 3VU pe traseu pentru deszăpezire cu ocazia ninsorilor! Din păcate din toate cele 17 pluguri, toate au întâmpinat probleme. Plugul 029 a fost blocat de un troleibuz defect rămas în gabaritul liniei, plugul 017 era blocat pe Calea 13 Septembrie. Pe scurt ieri dimineață au fost 7 pluguri pe străzi, 1 blocat, 1 deraiat și 8 intrate defecte în depou. Am avut ocazia să prind plugurile 3VU 029 și 031 respectiv 1VU 02! 031 a fost trimis pe linia 41 pentru deszapezire care, chiar și el a fost blocat la Piața Presei, neputând intra în terminal datorită accesului în terminal blocat de zăpadă.” SURSA
N.R.: 1VU-Plug cu un singur post de conducere și o singura perie; 3VU-Plug bidirecțional cu doua posturi de conducere si perii la ambele capete: VTT-Turbofreza. În 1973 primele ieşite din URAC – ITB. URAC – Uzina de Reparaţii „Atelierele Centrale”. din cadrul Regiei Autonome de Transport.
MUZEUL GUGGENHEIM, VENEȚIA: „Pasărea” lui Brâncuși, plecată la o expoziție într-o țară din estul Europei – România!
INSIDER: „Mă învârt prin Muzeul Guggenheim, în Veneția, căutându-l pe Brâncuși și Pasărea lui măiastră de bronz, în cele din urmă o supraveghetoare de sală îmi zice (cu ochii strălucind a patimă), nu e aici, ”Pasărea” lui Brâncuși e plecată la o expoziție într-o țară est europeană, eu de colo care? România, ați auzit? De acolo venea Brâncuși. Mda, am auzit. Zbor înapoi la Cluj, până vine Mihai cu mașina să mă recupereze mă mai plimb prin oraș, în stilul meu căscat, contemplativ, oprindu-mă în mijlocul trotuarului ca să admir vreo cariatidă pe o clădire sau vreun lintou medieval, din calcar de Viștea, la un moment dat descopăr două licee vis a vis unul de celălalt, unul pentru deficiențe de văz și celălalt pentru deficiențe de auz, cel pentru deficiențe de auz proaspăt renovat, celălalt mai poate să aștepte, oricum nu-l vede nimeni, trec oameni mulți și toți grăbiți, încruntați, n-am pomenit nicăieri în lume atâția oameni încruntați ca în România, ar trebui să studiem necazul ăsta mioritic, să înființăm un minister al zâmbetelor, câțiva pensionari blazați și împăcați cu inevitabilul forțează un roșu la trecerea de pietoni în mod cinic și provocator, chiar așa, ce li se mai poate întâmpla, apoi descopăr o librărie-anticariat, dau buzna și prima carte care-mi sare în ochi, ”Memoriile” lui Peggy Guggenheim, o deschid la întâmplare și citesc: ”M-aș mărita cu Brâncuși, aș pune mâna pe ”măiastră” și pe multe altele, dar e un țăran viclean și ar fi în stare să le lase moștenire alteia!” SURSA
„Fabuloasă femeie. Cică până la urmă i-a plătit lui Brâncuși pentru ”Măiastră”, și s-au despărțit, începuse războiul, ea s-a refugiat. Brâncuși i-a dus opera la mașină plângând. În memorii ea se întreabă dacă a plâns pentru ea sau pentru ”Pasăre”. A trăit cu mirarea asta restul vieții. Îi gătea. O primea zilnic în atelier și îi gătea. Un țăran, un oltean destul de primitiv (vulgar pe alocuri), seducându-și femeia gătind. Ce imagine.”
INSIDER 2: „Pentru că azi e Ziua Brâncuși, avem povești vesele cu vameși. În 1926 Brâncuși trimitea în America o parte a lucrărilor, pentru o expoziție.
Vameșii americani s-au uitat mirați la ele. La una au zis „cum adică asta e o pasăre?” și au inclus-o la categoria „Ustensile de bucătărie și echipament medical”. Era vorba despre „Pasărea în văzduh”. L-au pus să plătească taxe pentru materia primă din ea, cam 2.500 de dolari, în banii de astăzi. Brâncuși a dat SUA în judecată și a câștigat. Prin procesul ăsta a schimbat optica asupra artei. Oamenii considerau până atunci că o sculptură trebuie să imite o formă naturală.” SURSA
N.R.: Colecția Peggy Guggenheim este un muzeu de artă modernă de renume, situat în Palazzo Venier dei Leoni pe Grand Canal, în cartierul Dorsoduro din Veneția, Italia. Găzduit în fosta casă a americancei Peggy Guggenheim, acesta reprezintă una dintre cele mai vizitate atracţii din oraş, oferind o colecție impresionantă de artă.
Locație: Palazzo Venier dei Leoni, Dorsoduro, Veneția. Colecție: Opere de artă modernă, inclusiv picturi și sculpturi de la începutul secolului XX, susținute de Peggy Guggenheim. Importanță: Este unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă din Italia. Istoric: A fost casa lui Peggy Guggenheim, fiind transformat ulterior într-un muzeu dedicat colecţiei sale. Muzeul oferă vizitatorilor posibilitatea de a admira artă de calitate într-un cadru istoric unic.
PEGGY GUGGENHEIM: „Ani de zile voiam să cumpăr un bronz de-ale lui Brâncuși, dar nu îmi permisesem. Acum părea să fi sosit momentul pentru această mare achiziție. Am petrecut luni întregi apropiindu-mă tot mai mult de Brâncuși, înainte ca această vânzare să se producă efectiv. Îl cunoșteam de 16 ani, dar nici nu visasem că aveam să intru în asemenea complicații cu el. Era foarte dificil să discuți despre preț cu Brâncuși, iar dacă aveai cumva curajul s-o faci, trebuia să te aștepți să-ți ceară o sumă monstruoasă. Eram conștientă de asta și speram ca marea noastră prietenie să ușureze lucrurile. Totuși, am ajuns să ne certăm groaznic când el mi-a cerut 4 000 de dolari pentru Pasărea în spațiu.
Atelierul lui Brâncuși se găsea într-o fundătură. Era un atelier imens, plin cu sculpturile lui enorme, și arăta ca un cimitir, numai că sculpturile erau mult prea mari ca să stea pe morminte. Lângă această încăpere mare era una mică, cea în care lucra efectiv. Pereții erau acoperiți cu toate instrumentele imaginabile necesare muncii lui. În mijloc se afla un cuptor în care își încălzea uneltele și topea bronzul. În acest cuptor gătea și mese delicioase, arzându-le intenționat doar ca să se prefacă apoi că fusese o greșeală. Mânca la o tejghea și avea băuturi minunate, preparate cu grijă. Între această încăpere mică și cea mare, care în timpul iernii devenea de nefolosit din pricina că era teribil de friguroasă, exista o mică firidă în care Brâncuși punea muzică orientală la un gramofon făcut chiar de el. La etaj se găsea dormitorul lui, ceva foarte modest. Întreaga locuință, inclusiv dormitorul, era acoperită de pulbere albă de la sculpturi.
Brâncuși era un bărbat micuț și extraordinar, cu barbă și ochi întunecați și pătrunzători. Pe jumătate țăran isteț, pe jumătate zeu adevărat. Te simțeai foarte fericită alături de el, dar din păcate a devenit prea posesiv cu mine și voia să îi dedic tot timpul meu. Îmi spunea Peghița și mi-a destăinuit că îi place să facă lungi călătorii, în care înainte luase cu el și fete frumoase. Acum voia să mă ducă pe mine, dar eu nu am vrut. Îi plăcea, de asemenea, să meargă la hoteluri elegante din Franța, unde sosea îmbrăcat ca un țăran, ca apoi să comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese în India ca să-l vizitez pe Maharajahul din Indore, în a cărui grădină plasase trei Păsări în spațiu, una în marmură albă, alta în marmură neagră și alta în bronz. Se întorsese, de asemenea și în România, țara lui, unde guvernul îi ceruse să creeze monumente publice. Era foarte mândru de asta. Își dusese mare parte din viață într-un mod foarte auster, dedicând-o în întregime operei sale. Sacrificase totul pentru asta și renunțase în mare parte la femei, până la suferință.
La bătrânețe a fost foarte singuratic. Avea mania persecuției și credea încontinuu că oamenii îl spionează. Atunci când nu gătea pentru mine, se îmbrăca elegant și mă scotea la restaurant. Mă iubea foarte mult, dar eu nu am reușit niciodată să obțin ceva de la el. Laurence Vail mi-a sugerat în glumă să mă căsătoresc cu Brâncuși ca să moștenesc toate sculpturile sale. Am luat în calcul această posibilitate, dar am descoperit în curând că el avea alte idei și nu voia să-i fiu moștenitoare. Ar fi preferat să-mi vândă totul și să-și ascundă banii în opinci.
După cearta aceea, am dispărut câteva luni din viața lui Brâncuși, timp în care am cumpărat o pasăre mult mai veche a lui, numită Măiastra, cu o mie de dolari, de la sora lui Paul Poiret. Era prima lui pasăre și data din 1912. Era o pasăre minunată, cu o burtă enormă, dar eu tânjeam încă după Pasărea în spațiu, care arăta foarte diferit. Am rugat-o pe Nellie, căreia el îi spunea Nelița, să se ducă și să încerce să aplaneze cearta noastră. Am revenit la atelierul lui și am reluat discuția despre vânzare. De data aceasta, am stabilit prețul în franci și am economisit o mie de dolari, pentru că i-am cumpărat din New York. Brâncuși s-a simțit tras pe sfoară, dar a acceptat banii. Brâncuși își șlefuia toate statuile de mână. Cred că de asta erau atât de frumoase.
Această Pasăre în spațiu avea să-i dea de lucru timp de mai multe săptămâni. Când a terminat-o, nemții erau lăngă Paris, iar eu m-am dus și am luat-o cu mica mea mașină, ca să o împachetez și să o expediez la timp. Pe fața lui Brâncuși curgeau lacrimile. Am fost sincer mișcată. N-am aflat niciodată de ce era atât de tulburat, dar am presupus că era din cauză că se despărțea de pasărea lui preferată.” – Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de artă, p. 72-74 (Pandora Publishing, 2016)
FOTO 4 – „Pasărea” lui Peggy Guggenheim
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXXO CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris OXXO GHID PRACTIC, MNIR: Cum să reproducem „Domnișoara Pogany” de Constantin Brâncuși din pastă sărată. Bibelou, mărțișor sau gustare! OXXO BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România!
RO-ALERT 04:19 AM: Sunet de Apocalipsă în miezul nopții, AI îți citește mesajul cu voce tare – ninge abundent, iarna!
INSIDER: „Iertați-mă, dar să dai RoAlert la 04:19 dimineața în București ca să le spui oamenilor treziți buimaci din somn de sunetul de Apocalipsă al alertei că NINGE abundent… trebuie să fii idiot! Efectiv idiot! Cine stă prost cu inima… ghinionul lui!” SURSA
INSIDER 2: „Ah, și ca să fie treaba treabă, de curând am și un al doilea telefon – Android de data asta – care după ce a sunat alarma s-a apucat să citească cu voce AI mesajul! La iPhone nu am pățit niciodată, dar se pare că Androidul îți și citește. Fix ce îți dorești la 04:19 am.”
INSIDER 3: „Bă, ăștia cu ro-alert! Ați căzut în cap? Ce pana mea dați, ba, alarme nocturne, ca să ne anunțați că e iarnă? Așa era zapada în copilărie, fraierilor, când mergeam singuri la școală! Șeful vostru e de la Nablus sau Damasc, n-are de unde să știe ce-i iarna, dar voi? Mai bine v-ați apuca să dați zăpada de pe carosabil, distinșilor, că și pe comuniști îi lua iarna prin surprindere, dar până la ora asta băgau plugul, nu se smiorcăiau pe ro-alert!” SURSA
INSIDER 4: „𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐥𝐞𝐫𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐧𝐞. M-a trezit la 5 dimineața un sunet strident de RoAlert. Să îmi sară inima din piept. Mesaj de avertizare meteo…. afară – liniște. O palmă de zăpadă așezată cuminte peste noapte. La ora 7, încă unul un RoAlert.
Și m-am întrebat: când am început să ne speriem de iarnă? Acum 20–30 de ani, o ninsoare ca aceasta era pur și simplu … iarnă. Drumuri curățate mai greu, poate o întârziere, poate o zi în care lucrurile mergeau mai încet, dar nu era trăită ca un pericol iminent. Astăzi, înainte să vedem fulgii, auzim alarma. Din punct de vedere psihiatric, fiecare alertă stridentă activează în creier exact același sistem care se activează în fața unui pericol real. Amigdala nu face diferența între „pericol major” și „posibil inconvenient”. Corpul reacționează la sunet, nu la cantitatea de zăpadă. Crește ritmul cardiac, crește tensiunea arterială, se eliberează cortizol, somnul se fragmentează.
Pentru un om cu anxietate, pentru cineva cu atacuri de panică sau cu vulnerabilitate la stres, aceste declanșatoare repetate nu rămân neutre. Pot genera: • atacuri de panică nocturne; • hipervigilență pe parcursul zilei; • senzația de pericol difuz, fără obiect clar.
Nu zăpada provoacă atacul de panică, percepția pericolului iminent o face. Apoi apare fenomenul colectiv. Magazine golite preventiv. Oamenii cumpărând apă și conserve pentru două zile de ninsoare moderată. Mesaje alarmiste redistribuite în lanț. Nu pentru că realitatea ar impune asta, ci pentru că alerta ne-a activat frica. Frica este contagioasă, mai contagioasă decât gripa. Există și un efect despre care vorbim prea puțin: oboseala de alarmă. Când suntem expuși frecvent la mesaje de urgență pentru situații gestionabile, sistemul nostru psihic fie rămâne într-o tensiune constantă, fie începe să ignore alertele, iar într-o zi, când pericolul va fi cu adevărat major, reacția poate fi întârziată. Cred în prevenție, cred în necesitatea avertizării, însă cred și în proporționalitate și rațional.
O societate expusă constant la tonuri apocaliptice își scade pragul de toleranță la disconfort. Iarna înseamnă zăpadă, vara înseamnă căldură, toamna înseamnă ploaie. Nu orice inconvenient este o catastrofă, nu orice ninsoare este un dezastru. Poate că nu trăim vremuri mai periculoase, poate că trăim vremuri în care sunetul alarmei a devenit mai puternic decât evenimentul în sine. Și poate că sănătatea mintală colectivă are nevoie, uneori, nu de o alertă în plus… ci de puțină liniște.” SURSA
ARHIVĂ: RO-ALERT: Tornada nu a fost anunțată pentru ca a fost “surpriză” OXXO SIMFONIA RO-ALERT: Simfonia Lumii Noi compusă de Antonín Dvořák remixată la Festivalul George Enescu OXXO DN 25, JUDEȚUL GALAȚI: „Am sunat la 112 și a zis să ne evacuăm singuri!”
„TU EȘTI BRÂNCUŞI!”: Oglindire gratuită la poarta nouă Artmark/ Poarta Sărutului lui Brâncuși, la 150 ani de la naşterea lui
INSIDER: „Dacă acum 2 ani, influencerii au huiduit aproape în cor inițiativa Primăriei Sectorului 3 de a recrea Poarta Sărutului la scara 1:1 din carton presat la Hala Laminor, anul acesta același cor se extaziază la „poarta nouă” – oglinda în formă de Poarta Sărutului a Palatului Cesianu-Racoviță, Artmark pe scurt.”
N.R.: „Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu şi Artmark marchează 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi prin proiectul cultural „Tu ești Brâncuşi!”, o intervenție artistică ce recreează „Poarta Särutului” la intrarea în curtea Palatului Cesianu-Racoviţă din Bucureşti. În perioada 13 februarie – 9 martie, Poarta sărutului” devine o oglindă monumentală care nu este doar un obiect de privit, de oglindit, ci un spațiu de träit, un prag urban în care trecătorii se văd în simbolul brâncuşian al iubirii, unităţii şi continuității, se arată într-un comunicat. În lectura culturală românească, poarta” propusă de Brâncuşi este un prag între etape ale vieţii şi împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făptuiri magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. (…) naşteri, nunţi, morţi”, observa Mircea Eliade în articolul „Teme folclorice şi creație artistică”. Accesul publicului la poarta „Tu esti Brâncuşi!” este liber.” DETALII
ARTEFACT: Poartă digitală (AR) deschisă pe Dâmbovița
INSIDER: „Dâmboviţa Delivery – eveniment organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Nod Makerspace, parte a programului „Dâmbovița Apă Dulce”, care își propune să reînvie malurile râului Dâmbovița prin activități comunitare, plimbări cu caiace și canotci (la Debarcaderul Timpuri Noi sau Opera Română). Evenimentul are loc periodic, vara & toamna.
Un portal AR (Realitate Augmentată) este o poartă digitală imersivă care permite utilizatorilor să treacă din lumea reală într-o lume virtuală 3D, folosind smartphone-uri sau căști AR, oferind o experiență interactivă în acea locație. Aceste experiențe permit explorarea unor noi dimensiuni, fiind utilizate în jocuri, marketing, design interior și divertisment, oferind un nivel ridicat de angajament fără echipamente complexe.
Utilizatorii plasează un „portal” virtual în mediul lor fizic, apoi intră fizic prin el pentru a explora un mediu complet virtual. Portalurile AR folosesc tehnologii de realitate augmentată precum ARCore sau ARKit, fiind accesibile prin intermediul aplicațiilor mobile. Portalurile AR pot fi create și ancorate în locații fizice folosind instrumente precum AR Code, permițând o experiență interactivă la scară largă.”
ARHIVĂ: DÂMBOVIȚA DELIVERY: Teoretic, s-a deschis cel mai mare spațiu nefolosit al Bucureștiului. Practic, avem unde, avem cu cine, dar nu avem cu ce! OXXO YOGA PE DÂMBOVIȚA: Armonia minte-corp, la nivelul următor
OLIMPIADA DE IARNĂ, ITALIA 2026: Olimpieni primesc Inele Olimpice pe post de paste festive – Fanii lor, înghit în sec!
INSIDER: „Sportivii de la Jocurile Olimpice de Iarnă 2026 organizat în Italia s-au bucurat în Satul Olimpic.m, săptămâna aceasta, de paste în formă de inele olimpice. O postare pe Instagram, distribuită de contul oficial al evenimentului sportiv internațional, îi arată pe concurenți servindu-se din farfurii cu aceste paste festive. Peste 600 de kilograme de paste sunt servite zilnic în cele trei cantine în Satul Olimpic la cele 4.500 de mese pregatite zilnic din Milano, aproape 4.000 in Cortina și 2.300 in Predazzo pentru sportivii olimpici.
Comitetul Internațional Olimpic a anunțat pastele speciale încă din octombrie anul trecut, o dată cu pornirea numărătorii inverse de 100 de zile până la Jocurile Olimpice. Tăițeii în ediție limitată nu sunt disponibili pentru cumpărare. Renumitul bucătar Italian Carlo Cracco, unul dintre cel mal cunoscuți bucătari din Italia şi deţinător a şase stele Michelin, a creat un fel de mâncare folosind pastele speciale. Pasta alla Crudaiola, cu inele olimpice în trei culori, îmbogățită cu câteva ingrediente mediteraneene de bază, cum ar fi colatura di alici (esența de hamsil), másline şi ulel extravirgin, celebrează cel mai cunoscut ingredient al ţării roşia.” SURSA
N.R.: Simbolul Olimpic/ Inele Olimpice – Cele cinci inele întrepătrunse reprezintă cele cinci continente locuite ale lumii (Africa, Asia, America, Europa și Oceania) și unirea lor prin mișcarea olimpică, precum și întâlnirea atleților din întreaga lume. Culorile: Inelele sunt albastru, galben, negru, verde și roșu, așezate pe un fundal alb.
Origine: Simbolul a fost conceput în 1913 de baronul Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne. Contrar credinței populare, culorile nu corespund direct unui continent anume. Ele au fost alese pentru că cel puțin una dintre aceste culori se regăsește pe drapelul fiecărei națiuni.
PODUL POEZIEI, BUCUREȘTI: Pe Calea Victoriei, 122 de bolarzi acoperiți cu plăci de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți
INSIDER: „Podul Poeziei” (inaugurat în anul 2022) între Calea Victoriei – str. George Enescu. Texte memorabile, semnate de 118 poeți dispăruți, acoperind peste două secole de poezie românească, de la Anton Pann până la Adrian Diniș – un prea tânăr poet contemporan dispărut. În zona care marchează accesul spre MNLR dinspre Calea Victoriei, în două segmente care converg, prin Str. George Enescu, spre Biserica Albă, sunt 122 de bolarzi acoperiți în plan orizontal cu plăcuțe de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți: de la Calea Victoriei 106 (curba care marchează accesul în grădina și cafeneaua de lângă Athénée Palace Hilton) până la curba din Str. George Enescu, și de aici – pe trotuarul opus până la Calea Victoriei nr 116 (curba care marchează accesul spre Școala nr 5).
ELENA FARAGO (1878-1954) „trecea un om pe drum aseară, trecea cântând încet pe drum, ştiu eu? poate cânta să-i pară drumul mai scurt, ori poate cum era aşa frumos aseară, poate cânta ca să nu-i doară că-i singur numai el pe drum?
trecea, şi eu eram la poartă şi şi-a văzut de drumul lui, dar ce mi-o fi venit deodată de am oftat, n-oi ști să spul, şi nu-mi venea să plec din poartă, şi parc-un dor de viaţa toată m-a prins privind pe urma lui…”
N.R.: Iniţiat de scriitorul Mugur Grosu, „Podul Mogoşoaiei 2.0 / un traseu cultural pe Calea Victoriei” este unul dintre proiectele câştigătoare ale Burselor de idei „Bucureşti RE:imaginat” selectate pentru a fi implementate de ARCUB – Centrul Cultural al Bucureştiului pe parcursul anului 2022.
Proiectul a fost organizat în parteneriat cu 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞.” DETALII
ARHIVĂ: PARCUL COPOU, IAȘI: Bănci „ale tristeții și ale bucuriei” cu versuri din poezii – Mihai Eminescu & Veronica Micle OXXO MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România! OXXO TIMIȘOARA: „Poezie la semafor. Am prins culoarea care mi-a schimbat starea” OXXO 13 TREPTE: Shakespeare, trepte de aur spre o „culme a culmii”
BALADĂ PENTRU RODICA: Pisica stației meteo din Vârful Omu veghează între Pământ și stele, din locul cu cea mai mare altitudine locuită din România
INSIDER 1: „Dacă vă întrebați ce mai face dna. meteorolog Rodica, pisica de pe Vârful Omu: 📸 Sergiu Olteanu” SURSA
INSIDER 2: „Rodica, celebra pisică de la stația meteorologică Vârful Omu, a devenit de-a lungul timpului mai mult decât un simplu personaj simpatic întâlnit de turiști. Pentru mulți iubitori ai muntelui, ea este un simbol al liniștii, al lucrurilor simple și al acelei legături tăcute dintre oameni, animale și natură. Povestea ei l-a inspirat pe Mihai, un creator de muzică și povești pentru copii, care a lansat zilele trecute o melodie inspirată tocmai de ideea pe care Rodica o reprezintă – tihnă, munte, legătura dintre om și animale, chiar și în locuri mai puțin obișnuite.
„Nu e nimic comercial agresiv, nu e reclamă clasică – mai degrabă un mic omagiu, sincer”, spune Mihai. Melodia nu încearcă să vândă, ci să transmită o stare: aceea pe care o simți când ajungi sus, când zgomotul dispare și rămâi doar tu, muntele și o poveste care se așază încet.
Melodia poate fi ascultată online, pe YouTube, iar cei care iubesc muntele sau poveștile spuse cu blândețe vor regăsi, probabil, ceva familiar în ea. Uneori, astfel de omagii discrete spun mai mult decât orice.
Pentru că, așa cum spune și Mihai, „Rodica chiar merită tot internetul uneori”.”
N.R.: Mascota stației meteorologice de pe Vârful Omu (2505 m), pisica Rodica trăiește la cea mai mare altitudine locuită din România (Munții Bucegi) devenind un simbol iubit de turişti şi salvator al stației de pârși și lilieci. Prietenoasă și rezistentă, felina este tovarășul neoficial al meteorologilor în condiții extreme.
„Rodica, o pisică de rasă comună, a fost adusă la Staţia Meteorologică de pe Vârful Omu de un medic veterinar din Bucureşti în octombrie 2015, pe vremea când avea doar câteva luni. Adoptată de echipa de specialiști de acolo, aceasta trăieşte de ani buni în cel mai înalt punct locuit permanent din România. Ea este responsabilă cu vânarea pârşilor, un fel de şoareci de munte, care invadează de multe ori stația. De asemenea, ea trăiește aventuros la 2.500 de metri altitudine și are grijă să ţină și alte animale la distanţă.
„Ne-a adus-o cineva din București pe când era pui și mare bine ne-a făcut. E curată, harnică și e un mare vânător. De fapt, de asta ne e de mare ajutor. Primăvara ne invadează pârşii, care sunt nişte rozătoare foarte agresive. Dau năvală la tot ce avem prin magazie, iar Rodica îi vânează pe capete și așa ne protejează alimentele”
Rodica nu este prima mascotă a Stației Meteorologice de pe Vârful Omu. Înaintea ei, echipa de specialişti a avut grijă de Artică. Motanul a trăit 13 ani acolo, fără să coboare de pe munte.” DETALII
INSIDER 3: Vulpița Lili și pisica Rodica sunt cele doua vedete care locuiesc la stația meteorologică de pe Vârful Omu.” SURSA
ARHIVĂ: CABANA OMU: Liniște hibernală la 2507 m imortalizată de meteorologul de serviciu OXXXO BUCEGI – ȘAUA ȘUGĂRILOR: Noul container-refugiu răsturnat de rafale vânt de 109 km/h. Surpriză sau ghinion?! OXXO METEO: „Device” universal pentru starea vremii!
METAMORFOZA – TEATRUL EXCELSIOR: „Fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschidă”
INSIDER: „Să mergeți să vedeți “Metamorfoza” după Kafka, la Excelsior, spectacol în regia lui Yuri Kordonsky, cu un Malrius Turdeanu de zile mari în rolul lui Gregor. O să ieșiți din sală năuciți, o juma’ de oră n-am putut să articulez niciun cuvânt! Toți actorii joacă tulburător, regia e ceva nemaivăzut (de mine, cel puțin), iar scenografia e uluitoare. Știu, cam multe cuvinte mari pentru o postare, dar, credeți-mă, n-am mai trăit de mult un spectacol de teatru cu o asemenea intensitate!” SURSA
INSIDER 2: „‘Metamorfoza’ după Kafka la Teatrul Excelsior în regia lui Yuri Kordonsky este unul dintre acele spectacole pe care nu pot să nu le apreciez ca artă teatrală, dar despre care la final nu pot spune că mi-au plăcut. Kordonsky a preluat de la Kafka tema și intriga, dar a ales să le despoaie de multiplele interpretări alegorice concentrându-se pe drama unui individ lovit de o plagă fără nume și a unei familii care-și găsește treptat puterea de a reveni la o normalitate care exclude pe cel diferit. Soluțiile scenice imaginate de regizor pentru reprezentarea monstrului sunt geniale iar spațiul scenic construit împreună cu Oana Micu este sumbru și expresiv. Și totuși, în final, am rămas cu o senzație de neîmplinire. Kafka este un vizionar dincolo de critica societății în care a trăit și care-l înăbușea, și reducerea ‘Metamorfozei’ la un joc oniric de horror nu mi s-a părut a folosi complet textul. Marius Turdeanu și cei din jurul lui joacă minunat, dar cu rolurile celor din restul familiei textul a fost mai puțin generos. În concluzie, ‘Metamorfoza’ la Excelsior este aproape o lecție de teatru, însă nu și cel mai bun spectacol după Kafka pe care l-am văzut.” SURSA
INSIDER 3: „Mie mi-a plăcut mult, pentru că am simțit că a trecut semnificațiile sociale ale lui Kafka într-un nivel emoțional, pe care mi-e mult mai ușor să-l înțeleg. Cel puțin scena finală mi s-a părut atât de clară… în lume doar cei „frumoși”, doar cei care se pot face văzuți și pot convinge, au dreptul la viață și lumină (ceea ce în societatea de azi, care e doar despre „vizibilitate”, e și mai adevărat)
N.R.: „O producție despre fragilitate, transformare şi puterea de a privi în ochi ceea ce ne înspăimântă. Un spectacol despre noi toți. Recomandare: + 14 ani. Durata: 2h 10 (fără pauză). Nuvela celebră a lui Kafka, Metamorfoza, te lovește ca o palmă peste față. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă. Mai exact, într-o larvă de Chrysopa perla, o insectă din familia Chrysopidae şi subfamilia Chrysopinae. Fără explicație. Fără scăpare. Brutal. Absurd. Gregor Samsa, fiu exemplar şi comis-voiajor de încredere, devine peste noapte un corp de neatins. Familia lui, speriată la început, îl şterge treptat, în täcere, din propria viață, în timp ce, dincolo de fereastră, lumea îşi vede de drum, nepăsătoare. La fel ca noi, în fiecare dimineață, Gregor se trezeşte intr-o lume în care podelele se clatină, pereții se sfărâmă, uşile nu se mai deschid, iar tăcerea se întinde ca o boală. Şi rămâne prins, ca şi noi, între cine credea că este şi cine se teme că a devenit. Versiunea noastră a Metamorfozei nu e despre o insectă, ci despre fiecare dintre noi. Despre cum frumuseţea şi cruzimea, dragostea şi dezgustul, ruptura şi armonia pot träi împreună în orice familie, în orice casă, în orice lume. Kafka lasă această rană deschisă. Noi o păstrăm la fel. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă, o larvă de Chrysopa peria. Lumea nu observă: e fräntä, indiferentă, ternă. Şi totuşi, undeva, ascunsă în toate astea, se naşte o frumusețe fragilă. Pentru că nicio metamorfoză nu e completă până nu-și întregeşte ciclul. Metamorfoza lui Kafka nu e o metaforă. E o oglindă. Aşa cum spunea Nabokov: fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschida” (Yuri Kordonsky).” DETALII
Adresa: Teatrul Excelsior – strada Academiei nr.28, București sector 1
PASAJUL LATIN: Lecție de istorie urbană – pietonii Bucureștiului contemporan își (re)amintesc de ADN-ul daco-roman
INSIDER: „Pasajul Latin – o trecere subterană prin istoria orașului! Ascuns sub agitația Centrului Vechi, Pasajul Latin este mai mult decât o simplă cale de traversare: este un spațiu simbolic, un loc unde Bucureștiul contemporan se întâlnește cu rădăcinile sale istorice și culturale. Pasajul leagă strada Lipscani de Piața Sfântul Gheorghe și Piața Roma, oferind o trecere pietonală sub Bulevardul I.C. Brătianu, una dintre arterele majore ale orașului. Construit inițial la sfârșitul anilor ’60 – începutul anilor ’70, sub numele de Pasajul Lipscani, spațiul a fost gândit ca o soluție practică pentru traversarea zonei centrale intens circulate. În anul 2012, pasajul a fost reamenajat și redeschis sub numele actual, Pasajul Latin, într-un demers care a urmărit nu doar modernizarea, ci și încărcarea lui cu semnificație identitară. Numele ales nu este întâmplător. Pasajul evocă moștenirea latină a poporului român, iar acest mesaj este susținut vizual prin basoreliefuri, hărți istorice și panouri tematice. Pe pereții săi pot fi observate reprezentări inspirate din istoria Daciei și a Imperiului Roman, fragmente ce amintesc de Columna lui Traian, precum și hărți vechi ale Țărilor Române și ale Bucureștiului de altădată. Astfel, trecerea prin pasaj devine o mică lecție de istorie urbană, accesibilă oricui.
Legătura simbolică este completată de apropierea Piaței Roma, unde se află statuia Lupoaicei cu Romulus și Remus – un alt reper ce trimite la originile latine. Împreună, aceste spații construiesc un fir narativ despre identitatea Bucureștiului, oraș aflat la granița dintre Orient și Occident, dar ancorat profund în cultura europeană.
De-a lungul timpului, Pasajul Latin a cunoscut perioade de neglijare, fiind afectat de vandalism sau lipsa întreținerii constante. Cu toate acestea, el rămâne un loc special, un punct de trecere care invită la oprire, la privire atentă și la reflecție. Nu este un muzeu clasic, ci un muzeu urban discret, integrat în viața de zi cu zi a orașului. Astăzi, Pasajul Latin continuă să spună o poveste despre București: un oraș grăbit la suprafață, dar plin de istorie, simboluri și memorie sub pașii celor care îl traversează. Un loc care merită redescoperit, privit cu răbdare și înțeles dincolo de rolul său funcțional.” SURSA
ARHIVĂ: ANIVERSARE: Columna lui Traian are MCM ani. Copia din România merge pe LXXXIII…
OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI: Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban – ansamblul de balet în chiloți, muzica lui Mozart remixată, supratitrarea mai mult lipsă, spectatori plecați după primul act
INSIDER: „RUȘINE CELOR DIN CONDUCEREA OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI!
SPECTACOLUL DON GIOVANNI JUCAT ÎN ACEASTĂ SEARĂ A FOST TURNAT ÎNTR-UN BORDEL, NU PE O SCENĂ CULTURALĂ! 👎
Psihopații din zilele noastre și-au băgat coada și în cele mai prestigioase instituții culturale din țară, reușind în această seară să transforme OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI într-un BORDEL de prost gust. Și atât de profesionistă este conducerea Operei Naționale București că a reușit „performanța” de a face praf celebra piesă Don Giovanni scrisă de marele W.A Mozart care ar fi trebuit să arate altfel în seara asta, însă când obsedații „telectuali” suferă de NIMFOMANIE, atunci au reușit într-un final să joace această ORIBILITATE. Ideea este că nu s-a respectat linia melodică originală concepută de Mozart, iar decorurile și costumațiile din această seară nu au avut nimic în comun cu spectacolul clasic care s-a jucat timp de câteva sute de ani. Iar supratitrarea mai mult NU a mers.
Evident ca nu pot atașa imaginea manechinei care mima pe scenă o partidă de sex oral făcută unui dansator și nici acea captură care a surprins un balerin în timp ce întreținea raporturi sexuale cu o manechină, aflați fiind în poziția doggy style. NU, deci este prea mult! Am plecat împreună cu băiatul și cu soția imediat după primul act XXX și am surprins pe hol mai multe familii si cupluri care au părăsit mult mai devreme locația OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI. Ne uitam șocați unii la alții și nu ne venea să credem ce s-a putut întâmpla pe una dintre marile scene ale culturii românești. În aceste momente se învârte în mormânt marele George Ștephănescu (1843-1925), fondatorul Operei Române.
NU mi-am închipuit niciodată că specia umană a decăzut într-un asemenea mod, dar nu ar trebui să ne mai mire nimic la câte ni s-au întâmplat în ultimii ani. De acum înainte voi sufla și în iaurt atunci când voi mai merge la un spectacol „cultural” împreună cu familia mea. E plin peste tot de regizori pedo și trans, nu de altceva. Cert este că grotescul și SATANISMELE au penetrat toate instituțiile culturale românești și nu știu dacă vom mai reveni vreodată la starea de NORMALITATE specifică vremurilor de odinioară. Îmi pare rău că am cheltuit 450 RON pe 3 bilete doar ca să asist la un spectacol porno grotesc. Să vă stea în gât acest show, obsedaților ce sunteți voi! 👎 SURSA // VIDEO
N.R.: „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart (libret de Lorenzo Da Ponte) este o operă în două acte се urmărește decăderea unui nobil seducător, arogant și nelegiuit. După ce seduce femei și îl ucide pe Comandor, Don Giovanni refuză căinţa, fiind în final tras în iad de statuia spectrală a acestuia.
Rezumat pe scurte: Actul I: Don Giovanni, ajutat de servitorul său Leporello, o seduce pe Donna Anna, ucigându-i tatăl (Comandorul) care intervenise. El continuă să caute aventuri, încercând să o seducă pe Zerlina, dar este oprit de Donna Elvira, o fostă iubită. Actul II: Don Giovanni schimbă hainele cu Leporello pentru a o seduce pe camerista Donnei Elvira. În cimitir, el sfidează statuia Comandorului ucis, invitând-o la cină. Finalul: La cină, statuia sosește și îi cere lui Don Giovanni să se căiască. Refuzând, el este pedepsit și târât în iad de forțe supranaturale. Opera combină elemente de comedie, dramă şi supranatural, fiind considerată una dintre cele mai importante creații muzicale.”
ARHIVĂ: OEDIP, BULANDRA: Regizat de Andrei Şerban, după reinterpretarea lui Robert Icke a tragediei lui Sofocle. Miturile antice se transformă în breaking news! OXXXO CEHOV MĂCELĂRIT: „Actorii de la TNB, condamnați într-o regie care este o pedeapsă”
SMART & GAZONAT/ BUCUREȘTI: Numai oxigen nu dă!
INSIDER: „Bot îmblănit! SURSA
N.R.: Maşină Smart (producător german – Daimler AG.) ecologică pe stradă în Bucureşti, România – acoperită cu gazon artificial, probabil Compania: Easigrass (The artificial grass company) – firma de iarbă artificială. Nu știm ce-o fi scris în acte la culoare, dar îți cam vine să te duci să o mângâi.” DETALII
ARHIVĂ: IARBA VERDE DE ACASĂ: Mercedes Benz Hemp Power și BMW Green Grass Forever OXXO VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic” OXXO DEGRADABILE: Monument istoric, consolidat cu gazon din plastic. PVC-ul are garanţie doar 100 de ani! OXXXO TRAMVAI 41: Codrul Vlăsiei se întoarce cu mocheta verde în Crângași!
ȘOARECII DIN BRAȘOV: „Nu lăsați pisica portocalie în librărie”
INSIDER: „Văzusem pe FB poza cu „nu lăsați…” și mă întristasem. Nu știam că e din iubitul meu Brașov… Iar azi am văzut „pe viu” și poza, și pisoiul. Dădea târcoale, frumos și supărățel.” SURSA
INSIDER 2: „Când am fost acolo în decembrie, i-am dat drumul în magazin, era foarte frig….ce-i drept, eu am citit tot, mai puțin cuvântul „NU”.”
N.R.: Librăria George Coșbuc – strada Republicii nr.29, Brașov.
BONUS MALUS: La fiecare tort de Auchan, plătești o felie în plus?
INSIDER: „Priviți această speță tot în Auchan .. tort comercializat cu greutate marcată pe etichetă de 1,05 Kg și preț de 74,68 lei plătit la casă … în realitate 0,790 Kg la cântărire în magazin și ulterior la ANPC … și ei ne suspectează pe noi de furt ???” SURSA
ARHIVĂ: FABRICAT ÎN ROMÂNIA: Ardei „California Roşu”, produs românesc, de origine olandeză! OXXO IDENTIC NATURAL: Doriți un porc cu ficat de gâscă? Sau de rață? OXXO MEGA IMAGE: “Vindem hering în piele de somon”
COIFUL DE LA COTOFENEȘTI: Replică decorativă (scara 1:1) pentru muzee, nostalgici & generațiile viitoare – „Printat în România, cu drag pentru istorie!”
INSIDER 1: „Dacă tot s-a împlinit anul de la furtul Coifului de la Coțofenești, iar ministrul culturii – fost ori actual/ oficialități de toate gradele încă ridică din umeri mirați, restul românilor încercă să îi păstreze, fiecare cum poate, amintirea vie… Replica decorativă, Coiful dacic de la Coțofenești – Reproducere 3D la dimensiuni reale (Scara 1:1) – imprimare 3D, 25x19cm, auriu antichizat.
Redescoperă o bijuterie a istoriei geto-dace cu aceasta reproducere fidelă, realizată prin imprimare 3D, a celebrului Coif de aur de la Cotofenesti. Modelul este imprimat la scara 1:1, respectand dimensiunile si detaliile autentice ale artefactului original, descoperit in județul Prahova. Un obiect ideal pentru: Colecționari de piese istorice, Profesori și pasionați de istorie, Muzee, expozitii si decor tematic, Iubitorii civilizatiei dacice. Caracteristici tehnice: Material: PLA Premium, Culoare standard: Auriu antic. Printat în România, cu drag pentru istorie. Produsul este realizat la comandă – timp de execuție: 1-3 zile lucrătoare de ForgeX3D. Preț 130 lei. Nota: Acest produs este o reproducere artistică. Nu este realizat din aur și nu este un obiect istoric original.” SURSA
INSIDER 2: „Un an de la furtul Coifului dacic de la Coțofenești. Detectiv de artă: „Coiful de la Coțofenești va fi returnat” În noaptea de 25 ianuarie 2025, patru artefacte dacice de valoare inestimabilă au fost furate din Muzeul Drents din Olanda, într-un jaf care a durat mai puțin de trei minute. Coiful de la Coțofenești este, consideră detectivul de artă Arthur Brand, intact, împreună cu brățările. Asta pentru că, dacă ar fi fost topit, valoarea lui nu ar mai fi fost aceeași.” SURSA
N.R.: „Coiful de la Coțofenești este un coif de paradă din electrum, un aliaj natural de aur, argint și cupru, care este considerat de unii experți în domeniu ca fiind un produs al artei traco-getice ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.. Coiful este astăzi dispărut în urma unei spargeri la Muzeul Drents. Coiful a fost descoperit în anii ’20 ai secolului al XX-lea în satul Coțofenești, azi parte din comuna Vărbilău din județul Prahova, în locul numit Vârful Fundăturilor. Este posibil ca locul în care a fost găsit să fi adăpostit un mormânt bogat, însă s-a recuperat doar acest obiect de formă oarecum conică cu o deschizătură dreptunghiulară pentru faţă. Arheologul loan Andrieşescu, profesor de civilizație preistorică la Universitatea din Bucureşti, a condus o investigatie atentă a sitului, echipa sa ajungând la concluzia că artefactul nu făcea parte dintr-un mormânt sau tezaur, ci ținea doar de o aşezare geto-dacă de cultură La Tène.
Calota coifului este ornamentată în tehnica au répoussé cu proeminențe ce reproduc nişte ţinte/nituri ale unei ferecături. În partea din față se vede o pseudovizieră, tot în stilul au répoussé, decorată cu doi ochi apotropaici, deasupra lor fiind reprezentate sprâncenele de o factură stranie, prelungite și dublate, terminate în volute. Obrăzarele sunt făcute în aceeaşi tehnică, ele cuprinzând scena sacrificiului berbecului de către eroul înveşmântat în zale, cu coif şi manta fluturândă. Pe apărătoarea de ceafă apar animale fantastice grifoni cu boturi de ierbivore cu cioc, şi harpii sau himere. Coiful de la Coțofenești poate fi un obiect cu decor sincretist. A fost probabil confecţionat într-un atelier grecesc într-un stil caracteristic produselor destinate populaţiei locale, la finele secolului al V-lea sau începutul secolului al IV-lea. Prin unele motive decorative sugerează unele influenţe iraniene. Pe de altă parte, unele detalii, ca de exemplu pumnalul cu antene din mâna eroului, trădează influențe vest-europene sau central-europene.
Coiful este o piesă din aur care cântăreşte 770 grame. îi lipseşte doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Naţional de Antichități din București și păstrat acolo până în 1970, fiind expus apoi la Muzeul Naţional de Istorie a României, în sala tezaurului istoric. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760%, Ag = 225% și Cu = 10%. Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofenești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofenești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) şi de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei.
În 2024, Muzeul Naţional de Istorie a României, în colaborare cu Drents Museum din Assen, Olanda, a organizat expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” („Dacia! Regatul aurului și argintului”). Expoziția a inclus 673 de exponate, provenite din peste 50 de tezaure din colecțiile a 18 muzee din România. Printre acestea se număra și coiful dacic, alături de diadema de la Buneşti-Avereşti, piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, precum și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. Evenimentul a marcat 30 de ani de la prima expoziție de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez şi s-a desfăşurat în perioada 7 iulie 2024 – 26 ianuarie 2025. Cu o zi înainte de încheierea expoziției din Assen, în noaptea de 24/25 ianuarie 2025, un grup de indivizi au folosit explozibil pentru a sparge un zid exterior din beton armat al muzeului. După ce au pătruns în clădire, aceștia s-au îndreptat direct către vitrinele care găzduiau coiful dacic și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. În dimineața următoare, autoritățile olandeze și cele române au confirmat furtul acestor artefacte. În 29 ianuarie 2025, trei suspecți au fost reținuți în localitatea Heerhugowaard din Olanda de Nord şi un altul este căutat. Potrivit poliției neerlandeze, cei trei suspecți reținuți sunt cetățeni olandezi și ar fi originari din această regiune. În mai 2025, Parchetul a presupus că artefactele nu au fost topite şi sunt încă ascunse undeva.
Coiful în filatelie – Pe 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripţia Coif traco-getic Coțofenești-Prahova, care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga. Coiful în numismatică – Pe 24 decembrie 1999, Banca Naţională a României a pus în circulație o monedă de aur 999%, cu greutatea de 1,224 grame şi diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripţia circulară COIF POIANA COTOFENEŞTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată Istoria Aurului.” DETALII
INSIDER 3: „Cand coiful era expus la muzeu petreceam minute in sir sa-l fotografiez si sa-l admir. Coiful de aur de la Coțofenești. Acesta nu este doar un obiect de protecție militară (fiind mult prea greu și prețios pentru luptă), ci un obiect sacerdotal, o coroană-coif folosită de regii-preoți geți în ritualuri de legătură cu divinitatea. Din punct de vedere spiritual și simbolic, acest obiect este o hartă a unei viziuni despre lume („axis mundi”) și a puterii sacre.
Iată o analiză detaliată a simbolismului regăsit pe acest artefact:
1. Ochii Apotropaici (Ochii care văd totul) Pe partea frontală, deasupra vizierei, sunt reliefați doi ochi uriași, proeminenți.
Simbolism: Aceștia au un rol apotropaic (de protecție împotriva spiritelor rele și a „deochiului”). Din perspectivă mistică, ei reprezintă „vederea spirituală”. Regele care purta acest coif nu privea doar cu ochii fizici, ci era înzestrat cu o vedere divină, capabilă să pătrundă în lumea invizibilă.
Semnificație profundă: Este vorba despre trezirea conștiinței și despre capacitatea liderului de a fi un „văzător” pentru poporul său.
2. Ritualul Sacrificiului (Jertfa Berbecului)
Pe apărătorile de obraji, vedem o scenă centrală: un personaj (regele sau un preot) care înjunghie un berbec.
Simbolismul Berbecului: În antichitate, berbecul era simbolul forței vitale, al energiei creatoare și al soarelui.
Actul Sacrificiului: Din punct de vedere spiritual, sacrificiul nu era un act de cruzime, ci unul de transmutare energetică. Sângele vărsat reprezenta eliberarea vieții pentru a hrăni pământul sau divinitatea. Pentru inițiat, reprezintă „uciderea ego-ului” sau a naturii animalice pentru a lăsa spiritul să triumfe.
3. Animalele Fantastice (Gripul și Creaturile Hibride)
Pe restul coifului apar figuri de animale cu aripi, cozi de șarpe și trupuri de leu sau pasăre.
Hibridizarea: Combinația între elemente terestre (leu), cerești (aripi) și subpământene (șarpe) sugerează stăpânirea celor trei lumi.
Gripul: Acesta este gardianul comorilor spirituale. Prezența acestor creaturi indică faptul că purtătorul coifului trăia într-un spațiu aflat la intersecția dintre mit și realitate, având acces la cunoștințe „interzise” sau ascunse omului de rând.
4. Cele 50 de Rozete (Calota Coifului) Partea superioară este acoperită de rânduri de proeminențe conice (rozete).
Simbolism Solar: Fiecare rozetă este o reprezentare a soarelui sau a stelelor. Aranjarea lor repetitivă sugerează ordinea cosmică și infinitul.
Protecție Divină: Acoperirea creștetului capului (zona chakrei coroanei în alte tradiții) cu simboluri solare indică faptul că mintea purtătorului era sub directa influență a luminii divine. Este „iluminarea” transpusă în metal prețios.” SURSA
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului” OXXO MĂRȚIȘOR 2025: Nici o româncă fără tezaur în piept OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
MOIRA MURAL, SECTOR 4: Să învățăm valoarea acceptării, a umilinţei, a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem și reconectarea cu rădăcinile!
INSIDER: „Undeva, între Tineretului și Piața Unirii, la București. Semne ale reconectării noastre cu rădăcinile, oriunde ne-am afla.” DETALII
N.R.: Lucrarea de artă stradală „Moira”, creată de artistul Recis (Sweet Damage Crew), este amplasată în București pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 23, lângă metrou. Muralul este cunoscut pentru stilul său distinctiv și detaliile specifice crew-ului, îmbogățind peisajul urban local. SURSA
Muralul situat în zona Tineretului, are 250mp și este pictat de Recis, în 2018, inspirat fiind de viața satului şi prezența femeilor de altădată la şezători – întruchipează o fată tânără care toarce, reinterpretată în maniera proprie a artistului. Munca la acest desen a durat mai bine de opt zile. Este doar una dintre picturile murale de mari dimensiuni pe care Recis le-a realizat de-a lungul timpului, atât pe cont propriu, cât și-n echipă, alături de Biex, Boeme, Cage, Lost. Optics, Pandele şi Shatran, ceilalţi membri ai Sweet Damage, crew-ul care a popularizat arta stradală şi care a reuşit să schimbe în bine percepția publică despre ce înseamnă graffiti şi care este potențialul lui când vine vorba de transformarea spațiului vizual urban. Recis este născut și crescut în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” cu diplomă în Concept/Graphic și Product Design. A lucrat în studiouri de arhitectură și design, a făcut grafică digitală, ilustrații, design de concept și produs. Azi se întreţine exclusiv din arta murală şi se bucură că poate să trăiască din ceea ce-l împlineşte” SURSA
În mitologia greacă, Moirele (sau Moirae) sunt cele trei zeiţe ale destinului, fiice ale lui Zeus și Themis, care hotărau soarta oamenilor de la naştere până la moarte. Cele Trei Moire (Ursitoarele Greciei Antice) torceau, măsurau și tăiau firul vieții. Clotho („Torcătoarea”): Începe să toarcă firul vieții. Lachesis („Repartizatoarea”): Măsoară lungimea firului și decide evenimentele. Atropos (,,Inflexibila”): Taie firul vieții cu foarfeca, marcând moartea.
Termenul „moiră” înseamnă și „soartă/destin” – Controlau destinul tuturor, inclusiv forțele divine; Personifică soarta individuală și inevitabilul. Ele ne reamintesc că viața este trecătoare, că există un ordine cosmică pe care nu o putem controla și că trebuie să ne acceptām soarta, oricât de bună sau rea ar fi aceasta. Prin această înțelegere, Moirele ne învaţă valoarea acceptării, a umilinţei şi a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem.
ARHIVĂ: SECTOR 4: Pictură murală cu Vinicius Junior în tricoul echipei naționale a României, pe un bloc de zece etaje OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO CRAIOVA: „Tribut Marin Sorescu” by Obie Platon OXXXO NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii! OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina OXXO MURAL INTROSPECTIV, POLONIA: Copilul se uită la bărbatul care a devenit și bărbatul, la copilul care a fost cândva
RECICLARE?!: Numărul Oamenilor săraci care supraviețuiesc din gunoaie crește – pentru scăderea trendului se aplică o „securitate sporită” a containerelor!
INSIDER: „Reciclarea funcționează! Indiferent cine reciclează, hainele oricum ajung la vânzare sau cârpe deci scopul este atins. Dar când am văzut la un moment dat că nu mai mișcă m-am speriat un pic. #reciclare” SURSA
INSIDER 2: „Sunt mulți oameni săraci care nu au bani să își cumpere haine, nu e de râs, credeți că lor le place să facă asta? Gândiți, nu doare!”
INSIDER 3: „Aici în Belgia în urmă cu câţiva ani, a murit un român căutând în container. A intrat tot așa și s-a asfixiat. Ferească Dumnezeu și apară! În Franța la fel…mai bine de 10 persoane.”
N.R.: „Un român de 52 de ani a murit, pe cand încerca să fure haine vechi dintr-un container în care se adună donațiile de textile pentru Crucea Rosie germană. Trecătorii au descoperit trupul neînsuflețit. Cel mai probabil, omul s-a aplecat prea mult, prin clapa de deschidere, în interiorul containerului, care nu era plin, și nu a mai putut ieși. Cazul nu este singular în Germania. Containerele cu haine vechi au fost, în toată perioada imigrației de după 1990, ținta borfașilor și a oamenilor săraci. Dacă, la început, aceste containere erau mai puțin securizate, cele noi seamănă cu o cursă de șoareci în care, dacă ai intrat, cu greu mai poți ieși.” DETALII
Fenomenul persoanelor sărace care caută haine sau alte obiecte utile în containerele de donații este unul real și cunoscut dintotdeauna. Aceste containere, destinate colectării de haine și încălțăminte pentru caritate, au fost adesea ținta persoanelor nevoiașe. Riscuri: Căutarea în aceste containere poate fi periculoasă. Au existat cazuri documentate în care persoane au rămas blocate sau chiar au murit în interiorul containerelor în timp ce încercau să intre sau să iasă. Securitate: Din cauza acestor incidente, containerele mai noi sunt proiectate cu mecanisme de securitate sporite pentru a preveni accesul neautorizat al persoanelor.”
ARHIVĂ: ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi OXXO PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”
ȘCOALĂ NORDICĂ, BUCUREȘTI SUD: „Școala copiilor fericiți & inteligenței artificiale” – Restul, mioritice!
INSIDER 1: „S-a strigat bingo în materie de marketing școlar. Totul e aspirațional la această școală nordică din sudul Bucureștiului. Cât de în nord, nu e clar. Poate fi ca în Finlanda sau ca în Pipera. Școala noastră are laboratoare de wellness și mindfulness în care crește puiul fericit și isteț cu Google. Nu se dau teme sau note mici, dar anul trecut am fost nevoiți să exmatriculăm doi elevi emo. Până să descoperim Chat GPT, la academia noastră predau mai mulți antrenori de genii, pe care i-am înlocuit cu programatori de genii. E atât de elitistă, încât nu primim decât copii care au făcut grădinița la Căsuța Paleologu.” SURSA
INSIDER 2: Următorul conce(r/p)t: „Școală Sudică de copii triști și inteligență naturală”?! Atenție cade tencuiala!
N.R.: „Nordic Elite School – Singura școală SMART din România! Primul Planetariu digital din București! Primul Planetariu digital dintr-o școală din România! Planetariul este şi laborator STEAM! Şcoala copiilor fericiți și a inteligenţei artificiale!” DETALII
ADRESA: Splaiul Unirii 176, Sector 4, Bucureşti
VEIOZĂ CU PISICĂ: Ce am comandat și ce am primit!
INSIDER: „Bună seara, în data de 15.12.2025 am plasat o comandă la Popescu București și anume o veioza din vitralii, plătit 160 de lei. În data de 06.01.2025 am primit comanda, însă în tot acest interval de timp am avut posibilitatea de a urmări traseul comenzii ce venea din.. China. Ceea ce am primit nu corespunde absolut deloc cu ceea ce se prezenta în postarea acestei așa zise firme. Ulterior am văzut si destule rewieuri negative legate de.. Popescu București. A doua a zi am și trimis mail în ideea de a returna produsul și evident până astăzi nu am avut niciun răspuns. Voi face demersurile necesare și la Anpc. Atașez 2 fotografii, una cu imaginea obiectului de pe acest site mincinos, cea de a 2 a cu ceea ce am primit defapt.” SURSA
INSIDER 2: „Buna ziua! Vreau să fac reclamă negativă site-ului „Boutiqul Mariei”. Am comandat de la ei o lampă/ veioză în vitraliu model pisică. Cu toate ca pe site scria că se livrează în 3…5 zile mi-a ajuns mult după ziua de naștere a unei prietene pentru care o cumpărasem (mai bine sincer!) Atașez poze cu ce vinde online și cu ce am primit. Am primit o chinezărie din plastic șpreiată ieftin și cu puternic miros de chimicale. Am cerut retur pe site…dar nu mă aștept la miracole… Postez doar pentru a nu cădea și alții în aceeași plasă cum am pățit eu. Zi faină! SURSA
N.R.: Aceeași fotografie este prezentă pe mai multe site-uri unde se vând veioze decorative cu pisici. Inclusiv pe eMag unde prețurile variază între 113 – 235 lei. Există și varianta „cățelul Max”
infoINSiDER.ro 
