SĂLAJ, ABSURDISTAN: Subprefectul județului moare la un eveniment pentru gestionarea deșeurilor. Vântul dărâmă terasa peste participanți!
INSIDER: „Subprefectul județului Sălaj, dl. Virgil Ţucaş, a decedat astăzi, ucis de o construcție care s-a prăbușit peste el. Era prezent la un eveniment legat de gestionarea deșeurilor în județul Sălaj, alături de oficiali ai județului, primari, alte persoane interesate.
Locul ales pentru desfășurarea evenimentului a fost o construcție cu structură de lemn și acoperiș din țiglă care nu a rezistat din cauza vântului puternic și s-a prăbușit peste cei aflați pe terasă. Mai mulți participanți au fost răniți, dar cel mai grav lucru este că unul aceștia a murit.
Am scris de foarte multe ori despre indolența și superficialitatea care domnește în domeniul construcțiilor, în aproape toate etapele care însoțesc ridicarea unui edificiu, de la proiectare până la darea în folosință. Avem o legislație destul de precisă, avem specialiști care pot să proiecteze și să asigure execuția, avem instituțiile de reglementare și control, avem funcționarii. Și totuși, avem poduri cărora li se rup stâlpii după șase luni de la darea în folosință și foișoare care se prăbușesc peste oameni și îi ucid.
De ce?” SURSA
ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** CĂDERE & DECĂDERE: Acoperișul românesc dintre artă și meserie ajuns între marketing și mântuială în mai puțin de o sută de ani!
CARNETUL DE ȘOFER: Epopeea eliberării fișei medicale auto la reînnoirea permisului. Cred că m-au confundat cu Prunariu!
INSIDER: „Azi m-am dus să îmi fac o fișă medicală pentru permisul auto. Frate, am zis că m-au confundat cu Prunariu, mă trimit în spațiu. Trei ore prin toate cabinetele medicale posibile, am rezolvat labirinturi, am urmărit libelule, am împuscat rațe, am căutat furnici…brusc, așa, la prima oră, luată din somn, pe nemâncate, îmi venea să îi iau pe toți la palme.
Cum te prindeau, cum începeau grăbiți: dacă am avut vreun accident, dacă am fost internată în spital, dacă am împins vreo babă pe scări, dacă am mâncat semințe și am scuipat cojile pe jos, dacă am băgat paie în fundul bondarilor… breeee… vă rog eu, dați-mi drumu’ de aici să pot să beau și eu o cafea liniștită, să mă trezesc un pic, altă treabă n-aveți decât să chinuiți oamenii de la prima oră a săptămânii?
Primul m-a încolțit psihiatrul, așa era traseul, nu că eu nu aș fi avut vreo privire mai specială, mai ales că tocmai mă cheliseră de vreo câteva sute de lei, in primele 5 minute, înainte de orice.
Nene, psihiatrii sunt de departe țicniții regnului medical, e pentru a suta oară când mi se demonstrează asta. I se zbătea continuu un ochi, își țuguia gura spasmodic, măna era încordată, abia scria cifra 1 sau 9, apăsa în pix mai să rupă hârtia, îi certa pe toți că nu completaseră fișa sau nu scriseseră bine vreo rubrică… ce să mai, om care lucrează o viață întreagă numai cu „glumeți”.
Ei și, că să nu vă mai povestesc și despre doamna de la interne, o matahală care scria cu mânuși, avea pe față mască, vizieră, respira greu si transpira abundent, de ziceai că gata, asta deja e în capsula spațială, să nu vă mai povestesc nici despre bomba sexi de la oftalmologie, o brunetă planturoasă care mă întreba ce scrie pe ultimul rând într-un întuneric de îl tăiai cu cuțitul, „aprinde, Pisi, lumina, că mi-am lăsat farurile în mașină, nu vezi că ne băgăm degetele în ochi, vrei să îți citesc poezii pe bezna asta?”, nu vă mai povestesc de nimeni și trec direct la laboratorul de recoltare sânge.
– Vă e frică de ac?
– Ce frică de ac, doamnă, am făcut zeci de polidine, cu ace de-alea de marochinărie, de pe vremuri, de auzeam cum pârâia carnea când venea tanti Orășel in creierii nopții si incepea sa zdrăngăne cutiuța aia de metal de ziceai că trece personalul de Piatra-Olt prin apartament. Bașca 3 copii, toți 3 la bisturiu, mai stăm de alinturi de-astea cu aculețe cu dimensiuni de microni?
– Vă întreb pentru că vin bărbați cât ușa, cu 3 rânduri de ceafă, unii tatuați și-n nas, care leșină când bag acul în venă.
Rezolvăm noi cu recoltarea, îmi lipește un plăsturel cât un bob de mazăre si mă trimite cu fișa la următorul cabinet.
Și cum stau eu la rănd, văd că plăsturelul era îmbibat și o șuviță de sânge începuse să curgă pe mână în jos. Ma mănâncă sa desfac plăsturelul, găsesc sub el o gâlmă albăstruie cât o nucă si când dau să o apăs, începe dansul.
Mă umplu toată de sânge, in jurul meu se face loc, domnii se lipesc instinctiv de ziduri și incep să se prelingă cu ochii scoși din orbite, de parcă veneam de pe front, cei de la recepție sar grăbiți și mă bagă în cabinetul de recoltări, fix peste un domn cu 3 rânduri de ceafă, cu tricoul alb mulat pe burta pe care scria cu argintiu, elegant, Versace, cu o ancoră tatuată pe un biceps umflat cam la dimensiunile taliei mele.
Până să mă curețe asistenta, să îmi pună o compresă rece și să îmi lipească un abțibild nou, războinicul dormea deja pe scaun cu capul într-o parte, visa cum se luptă el cu o discotecă întreagă. Asistenta îl vede, își dă ochii peste cap, apasă pe o pedală de la scaun, il dă pe invincibil cu zgaidele-n sus și cu capul in jos ca să îi vină sângele înapoi în cap si să-l trezească din visare si, când viteazul nostru deschide ochii, alb ca varul, îi spune languros: „Bună dimineața, iubire, ești bine, să-ți iau niște sânge?
Hahahaaaaa… stăm bine, tovarăși, nu vă fie frică, dacă avem rețea la internet pe front, ii rup bombardierii noștri la Fortnite pe dușmani. Aaa… și berea să fie rece, dacă tot nu mai avem nici fotbal. Nu ne lăsăm până nu înfrângem!” SURSA
CETATEA DEVA: Dintotdeauna în renovare, câteodată vizitabilă și telefericul mereu în reparații. Peisajul de vis necesită gambe antrenate!
INSIDER: „De când mă știu, Cetatea Deva e în renovare. Ba aflu că nu se poate vizita, ba e vizitabilă, ba are teleferic, ba telefericul este în reparații… Pe scurt, nu știam nimic actual despre această cetate, decât faptele istorice din manualele de istorice ori de pe Google.
Așa că, dacă mai e cineva în situația mea, e bine să știe următoarele lucruri, culese recent de la fața locului:
– Dacă n-ai condiție fizică, nu prea ai ce căuta pe acolo. Se urcă pe două căi: fie pe scările de lemn (muuuuuulte la număr), aflate pe partea dreaptă imediat ce treci de prima poartă (cetatea avea două porți de apărare situate la distanță considerabilă una de alta); fie pe un drum pavat cu piatră fasonată și cu pantă de urcare destul de mare.
– Telefericul este în renovare. Nu se știe până când.- Se poate ajunge cu mașina până aproape de locul în care urcarea se impune a fi făcută pe jos. Pentru asta, trebuie să plecați la drum de dimineață pentru că puținele locuri unde poate fi lăsată mașina se ocupă urgent. Să nu vă sperie străduțele înguste și abrupte pe unde trebuie să se cațere mașina, cum pot localnicii care stau la casele de acolo, poate toată lumea. Totuși, aproape vă recomand o mașină de teren, iar iarna prudență, căci îmi imaginez cum o fi pe zăpadă în pantă.
– Cetatea, la fel ca alte cetăți de genul ei (Rupea, Feldioara) are binecunoscuta formă de melc. Nu se percepe taxă de intrare pentru că, simplu, nu se intră. Este în renovare. Sunt indicatoare cu accesul interzis. Se putea trece după ele, am văzut turiști făcând-o, dar eu am respectat interdicția, mai ales că obosisem după urcare (o parte din drum și cu copilul în brațe), încât mi-a dispărut gândul de a fenta indicatoarele, căci mai era ceva de urcat.
– De pe terasele alăturate cetății se ivește Deva în toată splendoarea ei și asta face să merite tot efortul. Am văzut de acolo de sus centrul orașului cu hotelul în care am stat, am văzut conturul cartierelor, al bulevardelor largi și străzilor mai mici, cimitirul cel mare cum se întindea pe un teren în valuri și verdeață cât poți să cuprinzi cu privirea. Doamne, ce peisaj!” SURSA
N.R.: „Monument istoric şi de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea (1264) pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.
Prin poziţia sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălţimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului 2 iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămăşiţele unei fortificații dacice.
Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălţimii: prima incintă – formă ovoidală; incinta a doua traseu ovoidal neregulat; incinta a treia – traseu aproximativ semicircular.
ARHIVĂ: ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României *** CETATEA TEUTONILOR: Restaurare da, termopane ba! *** CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori
CONSTANȚA, ROMÂNIA: Crucea noastră cea de toate zilele
INSIDER: „Romania, Constanta…. Îl văd în fiecare dimineață când mă duc la serviciu” SURSA
N.R.: „Există o cruce a omului drept, a doua este crucea omului păcătos pocăit de păcatele sale, iar cea de-a treia este crucea omului păcătos lipsit de pocăință. Care dintre aceste trei cruci este mai uşoară?”
ROMA: Ce se întâmplă cu dorințele din Fontana Di Trevi?
INSIDER: „Când se adună monedele din Fontana di Trevi, are loc o operațiune industrială fascinantă, desfășurată de obicei lunea dimineața sub supravegherea poliției. Muncitorii folosesc mături lungi și pompe de aspirare puternice pentru a strânge tonele de metal de pe fundul bazinului baroc. Ceea ce puțini știu este că acești bani, care însumează aproximativ 1,5 milioane de euro anual, nu intră în bugetul Romei, ci finanțează integral supermarketurile sociale ale organizației Caritas, transformând speranțele turiștilor în hrană reală pentru familiile sărace. Procesul de colectare este gestionat de angajații companiei de utilități ACEA, care intră în bazin echipați corespunzător. Înainte de a începe aspirarea, apa este oprită temporar, iar monedele sunt împinse în grămezi mari folosind perii speciale pentru a nu zgâria piatra prețioasă a monumentului. Sacii albi, grei și plini de metal ud, sunt apoi sigilați sub ochii carabinierilor și transportați cu vehicule securizate către un depozit specializat pentru procesare.
Odată ajunși la centrul de sortare, banii trec printr-o etapă laborioasă de curățare și uscare. Monedele sunt separate de alte obiecte care ajung accidental sau intenționat în fântână, cum ar fi ochelari de soare, bijuterii, jetoane de cazinou sau chiar proteze dentare. După înlăturarea impurităților, mașini automate de numărat sortează monedele în funcție de valoare și tip, pregătindu-le pentru depozitarea bancară. Varietatea valutară descoperită în saci este o dovadă a turismului global, deoarece în fântână nu se aruncă doar euro. Dolari americani, yeni japonezi, lire sterline și monede din toate colțurile lumii sunt amestecate pe fundul apei. Organizația Caritas are acorduri speciale cu băncile pentru a schimba aceste valute străine, asigurându-se că nicio donație involuntară nu se pierde, indiferent de țara de origine a turistului.
Tradiția care generează această avere se bazează pe o legendă urbană simplă, dar puternică. Se spune că, dacă arunci o monedă cu mâna dreaptă peste umărul stâng, te vei întoarce într-o zi la Roma. Dacă arunci două, te vei îndrăgosti de un localnic, iar trei monede garantează căsătoria. Acest ritual face ca mii de oameni să contribuie zilnic la un fond comun, fără să știe exact unde ajung banii lor.
Emporiile Solidarității, finanțate din aceste fonduri, funcționează ca niște supermarketuri obișnuite, dar fără case de marcat fiscale pentru clienți. Familiile aflate în dificultate primesc carduri încărcate cu puncte, pe care le pot folosi pentru a „cumpăra” alimente de bază, scutece sau produse de igienă. Acest sistem oferă demnitate beneficiarilor, permițându-le să aleagă singuri produsele de care au nevoie, spre deosebire de primirea unui pachet standard.
Pe lângă alimente, banii din fântână susțin și o rețea de cantine sociale unde se servește mâncare caldă zilnic. De asemenea, fondurile contribuie la întreținerea adăposturilor pentru persoanele fără locuință și la programe de reintegrare profesională. Astfel, dorințele turiștilor devin un motor economic vital pentru asistența socială a capitalei italiene, acoperind o parte semnificativă din bugetul organizației caritabile. De-a lungul anilor, au existat discuții administrative tensionate privind proprietatea acestor fonduri. Primăria Romei a luat în considerare, la un moment dat, redirecționarea banilor către bugetul local pentru repararea infrastructurii orașului. Totuși, presiunea publică și argumentele morale au prevalat, decizându-se că banii aruncați cu speranță trebuie să servească unor scopuri umanitare, nu administrative. Securitatea monumentului a fost sporită considerabil pentru a preveni furtul monedelor, o practică frecventă în trecut. Înainte de instituirea patrulelor permanente, existau indivizi care intrau noaptea în fântână pentru a sustrage banii cu magneți sau cu plase. Astăzi, orice tentativă de a lua monede din apă este considerată infracțiune și se pedepsește cu amenzi usturătoare, zona fiind monitorizată video non-stop.
Fontana di Trevi, capodopera lui Nicola Salvi, este alimentată de apeductul Aqua Virgo, aducând apă proaspătă în Roma încă din antichitate. Faptul că monedele aruncate în această apă pură ajung să hrănească oamenii nevoiași adaugă o nouă dimensiune simbolică monumentului. Apa dătătoare de viață și generozitatea anonimă a vizitatorilor se întâlnesc într-un ciclu continuu de binefacere, transformând un simplu gest turistic într-un act de solidaritate umană.” SURSA
ARHIVĂ: IERUSALIM: Ce se întâmplă cu dorințele din Zidul Plângerii?
BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online
INSIDER: ‘Dacă aveți copilul adolescent, cu înclinație spre IT și pofta de un mic contact cu realitatea meseriilor de mâine, vă recomand un loc in weekend: Festivalul Tehnologiei, Piața Constituției.
Eu am fost la câțiva cunoscuți de la Bosch, care expun o motocicletă cu senzori si soft creat in centrul de cercetare din Romania. Dar și un sistem de autopilot pentru mașini, complet funcțional, si care poate fi văzut la treabă.
Toate sunt în producție, dar firește că trebuie făcute și următoarele modele. Si de-aia zic de copiii noștri: ei vor scrie următoarele generații de programe pentru mașinile de pe planeta asta. Și n-o să fie nevoie să plece de acasă pentru asta…” SURSA
N.R.: „Până pe 19 iunie, are loc cea de-a 6-a ediție a Bucharest Tech Week, cel mai amplu festival de tehnologie și inovație din Europa Centrală și de Est, ce revine după doi ani cu evenimente live, în format fizic. Tech Expo, a doua componentă a Bucharest Tech Week, este dedicată publicului larg şi are loc în Piaţa Constituţiei.
Expoziţia oferă vizitatorilor accesul la cele mai noi gadget-uri și tehnologii, dar și la ultimele aplicaţii şi soluţii pentru business şi viaţa personală. Accesul la eveniment este gratuit și se face cu înregistrare pe techexpo.ro. Bucharest Tech Week este organizat de Universum Expo. Partenerul principal al evenimentului este Cognizant Softvision, unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea de produse software și inginerie digitală integrată. Dacă veniți cu bicicleta/ trotineta să nu căutați loc de parcare amenajat pentru că nu există; se leagă „bividiul” de gardul expoziției, la mica înțelegere, „unde nu e banner„. (?!)
Tehnologia, digitalizarea şi inovația vor să schimbe paradigma. Să fie totul electric! Mașini de curse, mașini retro, broasca de la ușă, etc. De remarcat „adevărata” primă super-mașină electrică dezvoltată integral în România de către compania CryptoDATA Tech – Momentum Huvra, masina complet electric cu modul Blockchain dezvoltat integral în România şi care dezvăluie posibilitatea integrării de tehnologii inovatoare în industria automobilelor electrice. Se pare că Momentum Huvra a fost lansată înaintea celei de la Cluj, „care i-a luat fața” doar pentru că aceea a beneficiat mediatic de o tură cu primul ministru.
ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice!
GUSTURI ROMÂNEȘTI: Coliva „marca festiv” zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici în familie?!
INSIDER: „Desert cu grâu și nucă, ghici colivă ce-i! Oare coliva o fi marcă înregistrată? Sau poate că cei de la marketing se feresc de colivă ca de… tâmâie?
Că tot veni vorba de marketing: nu putem să nu remarcăm textul care asociază acest desert cu amintirile dragi ale atâtor generații!
Zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici in familie, toate erau marcate festiv cu prăjituri care sunt parte din amintirile dragi ale multor generații. Gusturi Româneşti îţi aduce prajiturile preferate ale copilăriei.” SURSA
ARHIVĂ: BĂILEŞTI: Cozonaci cu „rahat de taur” aveţi? *** MARKETING: Românul s-a născut poet. Capitalismul l-a făcut vânzător! *** IDENTIC NATURAL: Pate porc cu ficat de gâscă. Sau de rață! *** TABELUL LUI MENDELEEV: Ingrediente folosite pentru produsele de brutărie/ cofetărie din supermarket
REZOLVARE: Dacă ajungi la geamandura cu cruce, nu mai ai nevoie de salvamar!
INSIDER: „Dacă te nimerești lângă geamandura lui Raed și din cauza valurilor îți iei o cruce în cap nu mai ai nevoie de salvamar e cazul de pompe funebre. Geamandura portocalie de înălțimea unui om are și un logo – „Fără aventură, după geamandură”, dedesubt „Pericol de înec după acest punct”. La sfârșit: „36 de de oameni au murit anul trecut după ce au depășit geamandurile. Întoarce-te din drum!” Poate că domnul Raed Arafat a vrut să facă un gest prietenos de Rusaliile creștine… Un musulman plantează cruci!”
RAED ARAFAT: „Am comis-o din nou! Am incercat să facem ceva care sa sporească acțiunile de prevenire a înecurilor pe durata sezonului de vara. Un proiect gândit acum doi ani de specialiști, și finanțat din fonduri non-guvernamentale, care are ca scop semnalarea, într-un mod foarte vizibil, a zonelor periculoase unde au avut loc mai multe înecuri in ultimii ani.
Ca să fie vizibil si sa atraga atentia, nu putea fi o mica minge plutitoare , fiind necesara o vizibilitate mai mare când te apropii de zona de pericol. Ideea unei cruci de culoare roșie poate fi interpretata in mai multe feluri, insa ea semnalează pericolul de la distanta, iar când te apropii de ea si mai mult, poți citi si textul de avertizare, atragandu-ti atenția că deja ești foarte aproape de pericol. Poate din lipsa de subiecte in spațiul public, si prin grija unor personaje care indiferent ce am face, tot prost e, s-a umplut facebook si media de comentarii, inclusiv a unor “așa ziși responsabili” in domeniul salvării din mare, pentru care interesul principal este de a “nu deranja si a se înscrie in trendul criticilor” in loc de a fi interesați de salvarea de vieti si de implementarea unor metode inovative cu probabilitatea ca prin noile metode câteva vieți sa fie salvate. Un ”specialist” din cadrul Asociației de Salvamari spunea că “nu putem crucifica litoralul Marii Negre”!
Situația stă altfel totuși: In total, numărul geamandurilor este de 5 distribuite astfel: 2 la Mamaia, una la Eforie Nord/Eforie Sud, una la Vama Veche si una la Saturn. Cu siguranță a vedea o geamandură roșie cu o cruce de la distanta are un impact mult mai mic decât a vedea sub nasul tau, si a copiiilor tai, cum se scoate un inecat de ctre Salvamar si pompieri si ulterior incercarea de a-l readuce in viața in public de către echipajele SMURD și ale Ambulanței. Este mult mai traumatizant pentru un adult, și mai ales pentru un copil, să vadă o resuscitare si o persoană declarată decedată decât să vadă o geamandură la distanță care îi avertizează pe aventurieri, pentru ultima dată, înainte de a se transforma într-un înecat salvat, înecat resuscitat, cu sau fără sechele, sau într-un decedat. Atacurile nefondate la astfel de inițiative si modul in care sunt prezentate ele ca titluri in diferite entități mediatice nu va duce decât la descurajarea inițiativelor menite să vină în serviciul populației.
Ca sa ating si un alt subiect despre care am vrut sa scriu, acum câteva zile am primit un mesaj pe telefon cu o poza dintr-un mesaj de avertizare asemănător mesajelor Ro-Alert, insa acesta era scris in limba Greaca si Engleza. Persoana respectivă îmi scrisese ca “o urmărim cu mesajele Ro-Alert și în Grecia” când de fapt ea primise un mesaj de avertizare al autorităților Elene pentru un fenomen meteo extrem folosind un sistem de avertizare asemănător celui din Romania care a fost implementat recent. Și in cazul Ro-Alert, am uitat ca evenimentul declanșator pentru a instala un astfel de sistem a fost decesul a 6 persoane in urma unei furtuni, care a durat câteva minute, in anul 2017. La începutul anului 2018 sistemul a fost deja instalat si operațional. Niciodată după un mesaj dat nu scăpăm de comentarii si critici venite din partea celor deranjați, fara a se gândi că unii aveau nevoie de acest mesaj ca să se protejeze pentru că nu toți sunt in casele lor si nu toți sunt in locuri ferite de impactul periculos al unei furtuni, de exemplu. Din când în când, mai apare o persoană care din iresponsabilitate încearcă să învețe oamenii cum sa dezactiveze Ro-Alert, iar unii cad in astfel de capcane și îl dezactivează, fiind în imposibilitatea de a mai primi mesajele de avertizare din partea autorităților. Tot ei vor fi primi care ne vor critica că nu am făcut tot ce ne sta in putință când vor păți ceva ce putea fi prevenit. Incercam sa facem tot ce se poate pentru a preveni, chiar daca prevenirea nu are succes 100% niciodată, insa pentru a reuși mai mult avem nevoie de responsabilitate in modul in care mesajele noastre si acțiunile noastre sunt prezentate populației.” SURSA
VIA VALAHIA: Primii 10 km marcați între comuna Corbi și Nucșoara, județul Argeș. Atenție la intersecții, te poți rătăci!
INSIDER: „Despre proiectul Via Valahia nu se știu multe, poate pentru că nici nu a fost prea mult mediatizat, dar, ce putem să vă spunem este că își propune să scoată în evidență frumusețea sudului României, luând contact cu istoria, cultura, peisajele încântătoare și legendele locurilor. În imagini, primii 10 km marcați, între comuna Corbi și Nucșoara, județul Arges. Ce vedem pe traseu:
* La punctul de start, avem un muzeu de familie – Căsuța albastră, unde se expune o gospodărie tipică acestei zone a țării. Ce este mai interesant descoperim în spatele ogrăzii, chiar încrustat in jgheabul de piatră: ceea ce par a fi urmele unui uriaș. De asemenea, conform legendelor locale, prima cristelniță săpată în piatră, utilizată la primele ceremonii de botez de pe aceste meleaguri;
*Apoi, chiar lângă acest loc minunat, avem Mănăstirea Corbii de Piatră, unică în România, unul dintre cele trei puncte energetice ale județului Argeș, alături de Nămăiești și Cetatuia Negru Vodă.
*Pornim la drum și vedem satul Jgheaburi de sus, ajungem la lacul Învârtita din Nucșoara și trecem pe langa casa Elisabetei Rizea, ce urmează a fi transformată într-un muzeu.
Mai multe despre toate acestea, în video, unde am avut și norocul de a ne fi prezentate mai multe aspecte interesante de către nepoata celei care a locuit zeci de ani in căsuța albastră.” SURSA
N.R.: Biserica Mănăstirii Corbii de Piatră este săpată în stâncă și are 2 altare pe un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică în România. Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detaşabil. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Voievod Neagoe Basarab.
Deschis din 23 ianuarie, Via Valahia, cel mai nou trase. de drumeţie din România, va avea aproximativ 150 de kilometri marcaţi până în 2024 şi trece prin zeci de locuri cu poveşti fascinante şi peisaje de vis. Proiectul traseului de drumeţie Via Valahia, ce se întinde pe 150 de kilometri, a fost demarat anul trecut de către Asociaţia Montana Vidraru, reprezentând un traseu tematic de drumeţie, ce are ca obiectiv redescoperirea a zeci de repere istorice,
culturale, geografice şi gastronomice din sudul României. În prima etapă, traseul porneşte din comuna argeşeană Corbi, mergând apoi spre Nucşoara, coborând spre Brådet, pentru ca apoi să treacă dealurile şi să ajungă la Corbeni. Din comuna argeşeană Corbeni, traseul de drumeţie va merge spre Arefu, îndreptându-se apoi spre Sălătrucu şi, după ce urcă pe Muntele Poiana Spinului, va coborî în Ţara Loviştei, ajungând până la Olt, la Racoviţa-Perişani. Din această rută se va desprinde un traseu spre Curtea de Argeş. În a doua etapă, traseul Via Valahia va porni din comuna Corbi spre Slănic, Bughea, Albeştii de Muscel pentru a ajunge la Câmpulung Muscel. De acolo, în a treia etapă, Via Valahia se îndreaptă spre Nămăieşti şi Mateiaş, pentru ca mai apoi să coboare pe Valea Dâmboviţei la Cetăţeni pentru a ajunge în final la Târgovişte.În prezent, este marcată portiunea de 10 kilometri dintre comunele Corbi şi Nucşoara, urmând în martie porţiunea Nucşoara-Brădet. În total, până în toamna acestui an vor fi marcaţi şi trasaţi cu hărţi GPS 80 de kilometri din traseu, până în comuna argeşeană Sălătrucu. În 2023 vor fi marcate părţile traseului ce merg spre Câmpulung Muscel şi Curtea de Argeş, iar în 2024 se va finaliza tot acest proces, până la Târgovişte. În total, traseul de drumeţie”
GRADINA BOTANICĂ BUCOV, PRAHOVA: 50 de copii veniți în excursie cu autocarul sunt poftiți de paznic să viziteze gradina online
INSIDER: „Lunea nici iarba nu crește, darămite să se deschidă porțile la Gradina Botanică Bucov pentru un autocar plin cu 50 de copii…ne-au întors spatele spunând că trebuia să verificăm site-ul lor …ei azi nu lucrează …oare cine le-a scris programul acesta pe google???Nici măcar nu și-au permis să ne cheme un superior cu care să putem sta de vorbă, ne-au împins afară și ne-au întors spatele: haaaa noi nu discutăm …superiorul are treburi mai importante (cred că uda florile )…cred că aveau treabă foarte multă …așa e când lucrezi la stat și salariul vine sigur la sfârșitul lunii …te doare la bascheți de 50 de copii bucuroși care-ți bat la poartă să te viziteze…e clar nu ne mai facem bine, valorile sunt altele decât cele cu care am fost crescută: omenia, ospitalitatea, respectul față de semeni și modelul pe care-l dăm copiiilor noștri…
PS: Am verificat si site-ul unde nu scrie nimic ca lunea ar fi inchis …” SURSA
DACIA CAYENNE: Când vrei să fii patriot, dar ești prea bogat
INSIDER 1: „Când vrei să fii patriot, dar ești prea bogat”
INSIDER 2: „Când vrei să-ți păcălești vecinii că nu ai o mașină scumpă pentru care să te invidieze”
INSIDER 3: „Când trebuie să mergi la o programare la fisc” SURSA
ARHIVĂ: BMW-EMU: Cum se plimbă dracii prin Craiova? *** BUCHAREST RELOADED: Moș Crăciun aduce bradul cu Lamborghini. Nici sania cea nouă nu prea are portbagaj! *** INIMA DE BMW: „Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.” *** MANNEKEN PIS: “Băiețelul pișăcios” va salva Bucureștiul de trafic, poluare, locuri de parcare și taxa de oxigen?
BOOKFEST: „Șarpele cetății”, cel mai incitant şi revelator roman despre realitatea din România, lansat de Editura RAO la ROMEXPO
INSIDER: „Titlul cărții, Șarpele cetății, include atât simbolul pozitiv al șarpelui, prin Albert Baran, cât și pe cel negativ, prin adversarii săi, cei care pun în pericol stabilitatea „cetății”. Fiecare om, casă, oraș, țară – „cetate” – are „un păzitor”, vizibil sau nu, mic sau mare, sub diferite forme, dar care ajută la păstrarea echilibrului, speranței și credinței. Albert Baran este un jurnalist de investigație care dorește să atragă atenția asupra fenomenului de manipulare din societatea românească prin anchetele sale. Baran întruchipează mitul eroului modern, al individului care crede că „poate face diferența” și poate schimba lumea prin atitudinea și comportamentul său. Atât Albert Baran, cât şi restul personajelor, întruchipează tipologii ale societății actuale. De altfel, faptele reale sunt reinterpretate în roman pentru a evidenția evenimente şi manifestări prezente. Pe lângă aventurile fiecărui personaj, cartea prezintă şi situaţia anumitor profesii care, din motive diferite, traversează momente de criză în societatea actuală – exemplul jurnalistului de investigație care, concurat de puterea şi impactul rețelelor
de socializare, se luptă să-și păstreze menirea. Şarpele cetății este un roman despre societatea românească de azi. Cititorului îi este uşor să identifice anumite personaje în oamenii din jurul său, dar surpriza vine la descoperirea modului în care eroii privesc lucrurile, se raportează la ele și acționează. Concluzia este că ,,se poate și altfel!”, oricât de greu ar fi de crezut.” DETALII
N.R.: „Cea de-a XV-a ediție a Salonului International de Carte Bookfest are loc în perioada 1 – 5 iunie 2022, la Complexul Expozițional Romexpo (Bd. Mărăști 65-67, Bucureşti) în pavilionul B2, iar Invitatul de Onoare este Japonia. Salonul Internațional de Carte Bookfest este organizat de Asociaţia Editorilor din România, sub egida Federației Editorilor din România, cu sprijinul Ministerului Culturii şi al Ambasadei Japoniei din Bucureşti. Program de vizitare: 10.00-20.00. Intrarea liberă.
CĂDERE & DECĂDERE: Acoperișul românesc dintre artă și meserie ajuns între marketing și mântuială în mai puțin de o sută de ani!
INSIDER 1: „Pe strada Episcop Radu (N.R.: nr.29) din București se găsește o casă construită în stil neoromânesc, pe al cărei acoperiș se află o statuie din fier de peste trei metri. Statuia înfățișează un cavaler în armură cu brațul stâng ridicat, ținând în mână un ciocan.
Casa i-a aparținut tinichigiului ornamentist Alexandru Dimitriu. În semn de respect față de breasla din care făcea parte, acesta a așezat statuia pe acoperișul casei sale.” SURSA
INSIDER 2: Nu este prima oară când o furtună ridică acoperișurile de pe blocuri și le pune în parcarea din față. Până mai ieri, eram obișnuiți cu astfel de întâmplări în cazul unor blocuri vechi peste care s-au adăugat acoperișuri făcute de mântuială, cu proiectanți care, fie că nu știu să țină cont de toate încercările la care poate fi supusă o construcție, fie – chiar dacă știu – le ignoră. Dar iată că aceeași problemă se regăsește și în cazul unor blocuri noi, ceea ce înseamnă că nenorocirea proiectanților de proastă calitate este mai răspândită decât pare.
Oricum, în ambele tipuri de situații trebuie să observăm lipsa de implicare a instituției publice care ar trebui să vegheze la calitatea construcțiilor, respectiv Inspectoratul de Stat în Construcții.
Iar dacă astfel de efecte avem după o banală ploaie însoțită de furtună de vară, gândiți-vă la cum vor reacționa blocurile nou construite la preconizatul cutremur…
Sursa foto: capturi de ecran după reportaj Euronews Romania.” SURSA
N.R.: Casa Alexandru Dimitriu, 1933. Stil neoromânesc. Proprietarul, tinichigiu ornamentist, a realizat decorațiunile din metal pentru numeroase clădiri publice, religioase şi particulare din țară, printre care: Ateneul Român, Palatul Patriarhiei, Palatul Fundației Regale Carol I, Gara de Nord, Palatul Culturii din laşi, Palatul Sturdza din Miclăuşeni. Ca semn distinctiv pentru breasla meşterilor fierari, a aşezat pe acoperişul casei lui statuia de 3,5 m a unui cavaler în armură, ţinând în mână un ciocan.
PARK & RIDE PANTELIMON, BUCUREȘTI: Non-stop, 500 de locuri și deocamdată gratuită. Cam departe de metrou și de gara din zonă!
INSIDER 1: „Azi dimineață s-a deschis parcarea de la Cora Pantelimon! Șoferii care intră în București prin partea de est a orașului pot parca aici autoturismele personale și își pot continua călătoria cu mijloacele de transport în comun. Intrarea și ieșirea se fac prin Șoseaua Pantelimon.
Parcarea are 500 de locuri și funcționează non-stop, accesul fiind gratuit până când Consiliul General va stabili tarifele și administratorul parcării.
Parcarea face parte din Nodul Intermodal Park&Ride Cora Pantelimon, iar terminalul permite accesul rapid la liniile urbane și metropolitane de transport în comun.”
INSIDER 2: „Există o parcare de genul ăsta la lac Străulești Este goală. Prețuri modice.”
INSIDER 3: „Felicitări … pariu că va rămâne goală. Eventual voi fi parcate epave cu lunile. Transportul in comun e o mizerie. Cine își lasă mașina ca să se urce intr-un tomberon care il asigură că întârzie la destinație?
INSIDER 3: „Acest tip de parcări, de periferie, ar putea fi o soluție numai dacă rămân gratuite. Doar printr-un cost mai mic vei încuraja omul să-şi lase maşina în parcare în favoarea transportului în comun. Altfel, dacă plăteşte la periferie, plăteşte şi în oraș, va prefera să meargă cu ea până în centru fiind mai comod.”
INSIDER 4: „Această parcare este minunată dar e absolut inutilă! Poziţia ei este greşită, utilitatea ei este zero. Parcarea trebuia făcută lângă metrou, care nici el nu e prea folosit in zonă! Bani cheltuiti degeaba de administraţie!” SURSA
OTOPENI, ILFOV: Dorel vopsește balustrada. Și asfaltul și copacii și mașinile de sub pod!
INSIDER: „Acum câteva ore pe podul de la Otopeni. Băieții au vopsit balustradele (peste rugină, normal!), au vopsit și asfaltul și…. mașinile care se aflau parcate sub respectivul pod.” SURSA
INSIDER 2: „Dorel în actiune: În Otopeni s-au vopsit balustradele podului. Cu tot cu ceea ce era prin zonă: mașini parcate, mașini în trecere, oameni, buruieni, stâlpi, borduri. Totul s-a vopsit. Să fie frumos! Foto: Cosmin Nicolae” SURSA
ARHIVĂ: SECTOR 6: Amenajări din fonduri U.E. Ori banii sunt puţini, ori cineva fură, ori Dorel se plictiseşte repede?! *** ASFALT TANGO: “Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** POARTĂ BETON: “Noi muncim, nu gândim!” *** SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid!
BIBLIOTECA ANTIM IVIREANU, VÂLCEA: Cea mai mare cupolă de vitralii din lume
INSIDER: „Cea mai mare cupolă de vitralii din lume la Râmnicu Vâlcea. Recordul „Largest stained glass dome: The Ramnicu Valcea County Library” a fost publicat încă din primavara anului 2020 pe site-ul Academiei Recordului Mondial, cea mai mare organizaţie care verifică şi omologhează recordurile mondiale. Cupola cu vitralii de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea din Râmnicu Vâlcea, realizată de artistul vâlcean Gheorghe Dican, cea mai mare cupolă de vitralii din lume.
Vitraliul are 12 ovale, cu 12 compoziţii care ilustrează principalele tipuri de scriere cunoscute (tărtăria, cuneiform, fenician, hieroglific, persan, chirilic, demotic, etc.), iar cele două corpuri de iluminat se compun sub forma globului pämäntesc cu mediane şi paralele, cam aşa arată partea inferioară. Partea superioară a globului simbolizează motivul solar. Primele manifestări ale Creaţiei Divine: aerul, focul, pământul şi apa stau la baza lucrării.” Text/foto: Centrul de Informare și Promovare Turistică Vâlcea” SURSA
N.R.: „GHEORGHE DICAN – Născut la 25.02.1960 în comuna Cernişoara, Jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Arte şi Design Timişoara. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Maestrul Gheorghe Dican, creatorul ei, recunoaşte timid că reprezintă cea mai mare realizare a sa. Este cel mai mare vitraliu din România şi din lume pe acest tip de rezolvare tehnică, adică pe post de acoperiş. Deşi clădirea în sine este o clonă a bibliotecii de la Piteşti, am modificat (toți ce care am lucrat) un pic proiectul – am mărit dimensiunea interioară, holul acela mare, în aşa fel încât să nu se obtureze spațiul, ca la Argeş, printr-un plafon vitrat la etajul 2, ci ne-am dus în sus, pe post de acoperiş şi a căpătat o dimensiune monumentală care ii da măreţie.”
Creaţia „Facerea Lumii” este alcătuită din 86 de module aşezate pe o suprafaţă de 142 mp, fiind construită la aproximativ 30 m înălțime de la baza edificiului. Sticla colorată este executată manual, cu armătură de plumb, în tehnica străveche a vitraliului.”
RUDOLF NUREYEV: Cel mai mare balerin al sec. XX născut în tren, în Siberia, înmormântat la Paris unde a trăit extazul
INSIDER: „Acesta e mormântul din Paris al celebrului balerin Rudolf Nureyev (1938-1993). Iar ceea ce acoperă mormântul nu este o cuvertura, ci un mozaic! Un prieten al său a creat acest mozaic realist, cu motive baskire, evocând ținutul din Rusia, de unde se trăgea Nureyev.” SURSA
N.R.: „Rudolf Hametovici Nureev (în tătară, Rudolf Xämit uli Nuriev) (п. 17 mai 1938 d. 6 ianuarie 1993) a fost un balerin de origine tătară din Uniunea Sovietică. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai talentați balerini ai secolului XX. Nureev s-a născut în zona lrkutsk, în timp ce mama sa călătorea cu trenul (prin Siberia) spre Vladivostok. Aici bunicul său, de origine tătară, era comisar politic. A copilărit în Başchiria, în apropiere de Ufa. Încă de mic copil a fost atras de dansurile folclorice başkire. Din 1955 a început să urmeze cursurile de balet, fiind invitat la Institutul Coregrafic din Vaganova, patronat de Școala de balet Kirov din Leningrad. Cu toate că a început studiul baletului la 17 ani, târziu pentru a face carieră de balerin, a fost repede recunoscut ca fiind balerinul cel mai talentat pe care şcoala l-a avut. În scurt timp, Nureev va deveni unul dintre cei mai faimoşi balerini ruşi, fiind invitat să danseze la Viena.
Anul 1961 a fost un punct de cotitură în viaţa lui: în urma unui accident, prim-solistul Baletului Kirov, Konstantin Sergheev, nu a mai putut dansa, iar în locul acestuia, pentru o prestație la Paris, a fost ales Nureev. Prezenţa sa i-a uimit pe specialiştii în tehnica baletului. La Paris ia hotărârea să nu se mai întoarcă în Uniunea Sovietică. Atunci l-a cunoscut pe balerinul Erik Bruhn, care i-a devenit protector, prieten, cât şi partener de viaţă.
În 1962, este invitat de către balerina Margot Fonteyn pentru a dansa într-o gală de balet, alături de Royal Ballet, la Londra. În anii ’70, a jucat în mai multe lungmetraje și a ajuns în Statele Unite pentru un spectacol preluat de pe Broadway: Regele şi cu mine.
În anii ’80, se îmbolnăveşte de SIDA. În 1983, devine directorul Baletului Operei din Paris. În 1988, Nureyev este numit Cavaler al Legiunii de Onoare. În 1992, ministrul francez al culturii i-a acordat ceea mai înaltă distincție a Franței în domeniul artistic: Commandeur des Arts et des Lettres. A murit la vârsta de 54 de ani. Este înmormântat în cimitirul Sainte-Genevieve-des-Bois.” DETALII
Imitația de covor a fost făcută tocmai pentru că Nureyev era pasionat de covoarele vechi ale etniilor asiatice din care făcea parte şi el, având și o impresionantă colecție. Simulează un covor kilim cu care se acoperă sicriele rătăcitorilor în cultura caucaziană. Textura şi pliurile sunt incredibil de realiste. Opera de artă a fost proiectată de către italianul Ezio Frigerio, un mare prieten al dansatorului, care a fost și autorul decorului pentru baletul „Romeo şi Julieta”
ATENEUL ROMAN: Bucharest CellEast Festival pentru melomanii fara vârstă. Cel mai tânăr spectator are 4 luni!
INSIDER: „Are doar patru luni și a stat lângă mine astă seară, într-o lojă a Ateneului Român, ascultându-l pe Răzvan Suma…la prima ediție a Bucharest CellEast Festival.
I-am întrebat pe părinți, într-o pauză, cu ce se ocupă. Mi-au spus senini: Avem o firmă de închirieri auto, dar acum ne ocupăm mai mult cu bebelușa!
Muzica e pentru melomani…fără vârstă!” SURSA
MARCĂ ÎNREGISTRATĂ: Cine brevetează invențiile OSIM?
INSIDER: „Cum zice americanul: There, I fixed it! Doar că puțini străini pot ghici ce scrie pe afișul clădirii (N.R.: „ATENȚIE! CADE TENCUIALA”) SURSA
N.R.: Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – strada Ion Ghica Nr.5, București
ARHIVĂ: IMM/PFA: Nimic nu se aruncă, totul se transformă! *** BUZĂU: Invenții de carantină *** ECO: Iedera şi celofanul, mai bune ca termopanul! *** MAŞINI PANSATE: Ce piesă auto au în comun un BMW Z4, un Peugeot şi o Dacie 1310 full option? *** AUDI, AUDIER, AUDIEST: Upgrade A4 to A8
ZĂRNEȘTI, JUDEȚUL BRAȘOV: Rezervația Libearty – Cel mai mare sanctuar al urșilor bruni din lume, 117 urși pe 69 de hectare
NSIDER: „Sanctuarul urșilor de lângă Zărnești. La aproximativ nouă kilometri de Zărnești, județul Brașov, am aflat cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. Aici, pe o suprafață de 69 de hectare, într-o pădure de stejari, trăiesc 117 urși, fiecare cu o poveste tristă, însă cu un final oarecum fericit. Ei au fost salvați din cuști ținute pe proprietăți private, pe terase de restaurante, hoteluri, pensiuni, cabane sau benzinării, ca atracție turistică, ba chiar din parcuri zoologice sau circuri. Șansa lor s-a numit Asociaţia „Milioane de prieteni“, al cărui suflet a fost de la bun început Cristina Lapis, care, în 2005, a înființat Sanctuarul Libearty.
Pentru a ajunge aici, ne-am abătut din drumul care leagă orășele Zărnești și Râșnov în stânga, cale de circa 3 km, pe un drum neasfaltat, dar accesibil auto chiar până la poarta rezervației de urși. Ne cumpărasem bilete on-line cu mult timp înainte, deoarece n-am vrut să ratăm obiectivul, așa cum se întâmplase altădată. În apropierea porții de acces se află o parcare generoasă, unde puteți parca gratuit. Am așteptat ora de intrare și, însoțiți de un ghid, am început mica ,,aventură“ în lumea urșilor bruni. Mai întâi, ni s-a prezentat un film, din care am aflat parte din istoria acestui proiect deosebit. Interesant este motivul care a stat la baza înființării acestui sanctuar: în memoria ursoaicei Maya. Dar cine a fost Maya? Cu peste 20 de ani în urmă, ursoaica Maya era ținută într-o cușcă murdară, din curtea unei pensiuni de lângă Castelul Bran. Ca urmare a numeroaselor reclamații din partea turiștilor străini care vizitau România, World Animal Protection (WAP) a contactat-o pe Cristina Lapis, în încercarea de a găsi o soluție pentru situația dramatică a ursoaicei Maya.
În ciuda ajutorului pe care i l-a dat Cristina, traiul în captivitate a făcut ca ursoaica să intre în depresie și a început să se automutileze: și-a ros laba dreaptă până la os. În cele din urmă, în 2002, Maya a murit, iar Cristinei Lapiș a jurat că va face tot posibilul ca niciun urs să nu mai treacă prin aceste chinuri.S-au scurs, iată, 17 ani de la înființarea acestui așa-zis azil al urșilor bruni și, după o viață chinuită, tot mai multe astfel de animale găsesc aici hrană, libertate, mediul lor natural. Apropo de hrană! Știți cât consumă blănoșii pe zi? 2,5 tone de mâncare. Și fiindcă nu se primește nicio subvenție din partea statului, iar toate sursele de finanțare sunt private, asociația face, pe Facebook, următorul apel către cei cu suflet mare: ,,Ajută-ne să aprovizionăm cămara ursului! Cei 117 urși aflați în grija sanctuarului AMP Libearty au nevoie de legume, fructe, carne macră, ouă și miere! Cu ajutorul tău putem umple burticile blănoșilor! Masa unui urs pe zi costă circa 10 euro. 2,5 tone de mâncare pe zi! “
Turul pe care l-am făcut a durat circa o oră. Timp suficient să ne încărcăm cu poveștile aproape incredibile ale multor exemplare de aici. Au văzut mulți urși parcă fericiți de noua lor viață, dar și alții încă marcați de experiențele trecutului. Ba chiar și unele cuști în care au fost ținuți închiși. Tristețe și fericire în acest areal vegheat de Munții Făgăraș. Încă acoperiți de zăpadă pe creștete și cu turme de mioare păscând la poalele lor. Un peisaj care te copleșește, care te face să visezi și să speri. IMPORTANT! Sanctuarul ,,Libearty” Zărnești nu primește în vizită copii sub cinci ani, din motive de siguranță. Până la 30 iunie, în cursul săptămânii, de marți până vineri, sunt doar două ore de intrare, respectiv 10.00 și 11.15. Prețul biletelor: Adulți – 60 de lei; Student – 45 de lei; Copil (5-18 ani) – 30 de lei. Sâmbăta și duminica, se poate intra la 10.00, 10.45 și 11.15, prețul biletelor fiind mai scump cu 5 lei decât în cursul săptămânii. În fiecare tur vor fi acceptate cel mult 50 de persoane!
ATENȚIE! În zilele de sărbătoare din timpul săptămânii, declarate libere oficial, se aplică prețurile de weekend. Accesul în sanctuar cu orice tip de aparat foto-video cu excepția telefoanelor se taxează suplimentar cu 50 de lei. Excepție fac tururile special dedicate fotografilor profesioniști.” SURSA
N.R.: Ursul brun are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălțime de până la 1,5 m la greabăn şi o greutate maximă de 600 kg. Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură şi până la 50 de ani în captivitate.
ARHIVĂ: TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!” *** TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii *** PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor! *** SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! *** ROMÂNIA: Țara în care nu poți să trăiești, dar nici să mori!
CĂLIMĂNEȘTI – CĂCIULATA, VÂLCEA: Parcul „Poiana lui Căliman” , poveste devenită realitate pe marginea drumului DN 7/ E 81
INSIDER: Parcul „Poiana lui Căliman” (la hotarul dintre Călimănești și Căciulata, judetul Vâlcea), este o poveste devenită realitate cu ajutorul unor tineri peisagiști și artiști locali, Aurel, Ștefan și Florin. Cei şapte cai arămii aleargă, apoi zăbovesc în jurul cascadei, ridicându-se pe copitele din spate și fornăind zgomotos pe nări. Un minunat armăsar veghează iazul și cascada, care în lumina soarelui capătă culorile curcubeului. Un parc creat în jurul unei legende locale. Se află amplasat chiar pe marginea drumului principal (Calea lui Traian sau DN 7 / E 81), la hotarul dintre Călimănești și Căciulata. SURSA
LEGENDA: „Un cioban s-a spovedit cälugărilor Mânăstirii Cozia, afirmând că s-a vindecat de „metehnele trupului” scăldându-se într-un lac din Câmpul lui Căliman și crede că are „puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate și oile rănite s-au vindecat”. Călugării au verificat mărturia ciobanului şi au găsit în jurul mănăstirii izvoare de unde „cură piatra pucioasă”. Însuşi ctitorul Mănăstirii Cozia domnitorul Mircea cel Bătrân a venit şi s-a tratat aici la bătrâneţe. Mai târziu a venit spre vindecare şi urmaşul său Matei Basarab”.
Parcul tematic are o suprafață de 4 hectare și a fost inaugurat în primăvara acestui an. Pe lângă cei şapte cai în mărime naturală mai găsim aici un mic lac cu cascadă, spații întinse cu gazon și vegetație decorativă, chioşc cu mese de şah, loc de joacă pentru copii, bănci-leagăne, clădire admimnistrativă şi toalete.
CRAIOVA: Cea mai mică și mai eco mașină de poliție din lume patrulează prin parcurile urbei
INSIDER: „Polițiștii locali din Craiova se deplasează în parcurile urbei și prin anumite zone pietonale cu ajutorul a cinci maşini electrice. Acestea au autonomie de aproximativ 120 de kilometri, prind o viteză de 50-60 de kilometri şi au două locuri. Ele sunt dotate cu aer condiţionat şi sirenă. Chiar dacă este puţin rigidă la interior, maşina se deplasează destul de repede. Dimensiunea mică îi ajută pe poliţiştii locali să o manevreze cu uşurinţă. Autovehiculul se conduce extrem de uşor şi are cutie de viteze automată. Prețul unui autovehicul 9500 euro.” DETALII
ARHIVĂ: EINS, ZWEI, POLIZEI: Cum îţi zâmbeşte şarmant un poliţist călare? …Şi ce lasă în urmă! *** POLIŢIA SEGWAY: După achiziţia unor „jucării” de 6.000 de euro bucata, hoţii sunt fugăriţi cu 20 km/h! *** 1 IUNIE: În vizită la MAI: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Miliţian pe Lotus!
CRAIOVA: Lucrările făcute de mântuială, amendate de furtună!
INSIDER: „Cartierul Craiovița Nouă din Craiova, după furtună de azi-noapte” SURSA
ARHIVĂ: FURTUNĂ: Ce se întâmplă când se supără Dumnezeu? *** CRAIOVA: Crucea Bisericii Sf. Gheorghe stătea să cadă câțiva de ani. În final, tot Dumnezeu are grijă de ele!
FORTUL CHITILA, ILFOV: Construit de Carol I pentru apărare. După 120 ani, doar mizerie și paragină la 13 km de centrul Bucureștiului!
INSIDER: „Cui i-e frică de fantome? Sau, cu alte cuvinte, cine are fasmofobie? De ce vă întreb? Fiindcă eu am trăit o astfel de temere recent, în timpul vizitei la Fortul nr. 1 Chitila, și greu mi-a fost să mă plimb prin măruntaiele fortificației vechi de peste 120 de ani. Mă așteptam ca din întunericul fortului, pe care-l mai dispersam cu lumina lanternei, să-mi apară oricând vreo nălucă. Paragina, mizeria, scările înguste și umede uneori mi-au amplificat sentimentul de nesiguranță. Așadar, aviz amatorilor care au de gând să ajungă aici singuri! Nu vă aventurați, mai ales dacă sunteți ,,slabi de înger”, ca mine!
Cu fasmofobie sau nu, un lucru este cert: veți descoperi în acest loc, aflat la doar 13 kilometri de centrul Bucureștiului, o pagină importantă de istorie. O istorie pe care, din păcate, nu reușim să o prețuim, să o valorificăm și s-o arătăm și altora, ci o îngropăm în uitare, în neputință, în nepăsare. Pentru cei care nu știu, trebuie spus că Fortul nr. 1 Chitila a fost primul din rețeaua de 18 forturi (la care s-a adăugat, între fiecare fort, câte o baterie intermediară) construite de-a lungul centurii Capitalei cu scopul de a apăra Bucureștiul de potențiali inamici.
Tot acest sistem de fortificații ce înconjoară Capitala, construit la comanda Regelui Carol I, în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a costat statul român mai bine de 110 milioane lei aur, echivalentul a peste 600 de milioane de euro, astăzi. Din nefericire, de toată această investiție s-a cam ales praful, deoarece, în timpul Primului Război Mondial, cele 36 de forturi și baterii (din care azi mai ,,supraviețuiesc” vreo 30) au devenit demodate și ineficiente împotriva bombardamentelor aeriene și noilor tehnologii de război.
Ce am găsit în fortul de la Chitila? Ziduri groase din cărămidă, de câțiva metri, un labirint impresionant de zeci, poate sute de camere, legate între ele prin culoare înalte, multe dintre acestea rezistând foarte bine împotriva trecerii timpului, a intemperiilor și a prezenței oamenilor aici. Ici, colo, câte-o haină ponosită așezată pe jos, pereți pictați sau scrijeliți cu declarații de dragoste, cu cuvinte obscene sau câte vreo înjurătură, după chipul și asemănarea autorilor-exploratori ce au trecut pragul fortului.
Între zidurile fortificației, mlaștină, vegetație ce te duce cu gândul la Delta Văcărești, câteva cărămizi pe care poți păși fără să te uzi, gunoaie, multe gunoaie care te fac să te-ntorci din drum. Am ajuns și la două încăperi (una fără cupolă), destinate, se pare, amplasamentului pieselor de artilerie de diferite calibre. Am mers chiar pe un drum pietruit ce înconjoară fortul, însă ne-am oprit când o haită de câini a început să latre și să ne dea târcoale. Ne apropiam de teritoriul lor, o zonă, din câte am putut observa, în care sunt amenajate câteva ateliere. Am urcat chiar și pe ziduri, printre copaci și vegetație, ca să vedem panorama locului. Una obturată, murdară, tristă. Și cât de frumos ar putea fi!
IMPORTANT! Dacă doriți să vizitați fortul, aveți nevoie neapărat de o lanternă. De asemenea, vă recomandăm să purtați bocanci. Gara Chitila este foarte aproape de fort, așa că trenul poate fi o variantă bună de călătorie.” SURSA
ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?” *** JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”
infoINSiDER.ro 