PORSCHE 911 CRYSTAL GT3: Fugită în rochia de bal, Swarovski-sclipicioasă direct de la Essen Motor Show
INSIDER: „Crystal GT3: @zperformancewheels demonstrează cum să ieși în evidență la ESSEN MOTOR SHOW cu acest Porsche împodobit cu milioane de cristale!” SURSA
N.R.: „Porsche 911 GT3 este un model de înaltă performanță al mașinii sport 911, cu un motor natural aspirat de 4,0 litri, disponibil cu transmisie manuală sau automată (PDK). Varianta de bază are 510 CP, atinge 100 km/h în 3,4 secunde și o viteză maximă de 311 km/h. Există și varianta 911 GT3 with Touring Package (cu aripă spate discretă) și modelul extrem 911 GT3 RS, optimizat pentru circuit.
Specificații cheie: Motor: 4,0 litri, boxer, natural aspirat; Putere: 375 kW / 510 CP (pentru modelul standard GT3); Accelerație (0-100 km/h): 3,4 secunde (cu transmisie automată/manuală); Viteză maximă: 311 km/h; Transmisie: Cutie manuală cu 6 trepte sau automată cu dublu ambreiaj (PDK); Tracțiune: Spate; Consum: 13,8-13,7 l/100 km (combinat)
Variaţii: 911 GT3: Modelul de bază, cu aripă spate fixă; 911 GT3 with Touring Package: Similar cu modelul de bază, dar fără aripa spate fixă, înlocuită cu un spoiler retractabil automat; 911 GT3 RS: Varianta mai extremă, optimizată pentru circuit, cu aerodinamică radicală și o putere mai mare (până la 525 CP, în funcție de model), conform Porsche.
ARHIVĂ: MAGNOLIU: Porsche Taycan Champagne Rose. Nu este de mâncare! OXXXO VIENA: Prima și singura camionetă Porsche 944 cu 6 roți din lume OXXO 311: „Iubita mea cu ochii ca cafeaua / Şi părul mătăsos ca catifeaua / Că când te văd mă simt ca carameaua”
GALATEEA CONTEMPORARY ART: Expoziția „?” de Lucian Țăran – 60 de bebeluși din ceramică abandonați pe gresia rece – Mai suntem lăsați să fim oameni?
INSIDER: „La Galeria Galateea Contemporary Art (Calea Victoriei nr. 132 din Bucureşti sector 1) are loc până pe 16 decembrie 2025, expoziția „?” a sculptorului Lucian Ţăran. Simbolul interogaţiei deschide eventuale introspecții la nivel personal și social în căutarea unui răspuns salvator la adresa conştiinţei umane contemporane. Întrebarea este dacă omul mai este om, dacă această societate în continuă transformare reuşeşte să salveze oamenii sau să-i ducă spre autodistrugere, datorită dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei care ridică nivelul de pericol în cazul conflictelor pe motive mercantile şi egocentrice de supremație economică și teritorială. În fața acestor provocări e bine să amintim că în natura umană există iubire, pace și compasiune. (Iulian Virtopeanu)
Lucrarea ,,?” a sculptorului-ceramist Lucian Ţăran elimină tot ce nu e necesar. Şaizeci de copii din ceramică. Atât. Nu ai nevoie de explicații. Se înmulţesc în capul tău pentru că aşa fac numerele reale. Nu stau pe loc. Şaizeci devin şase mii care devin ceva ce nu mai poți număra. Şi în această progresie se relevă adevărul pe care vremea noastră a ales să îl ignore: faptul că fiecare formă ceramică reprezintă nu o cifră statistică, ci o viaţă, una sacră.
Te uiți la aceste forme mici și ceva arde. Arderea asta e esenţială. Dacă nu arde, nu funcţionează. Pentru că în ea recunoaştem focul din care ceramica s-a născut-aceeaşi temperatură de 1150 de grade care a transformat lutul în mărturie permanentă. Artistul n-a vrut să ne simțim confortabil. Confortul omoară arta. Artistul a vrut să ne trezească. În această trezire găsim rostul cel mai înalt al artei: nu să ne decoreze vieţile comode, ci să ne facă să vedem ceea ce am ales să nu vedem.
Fiecare copil ceramic poartă greutate. Nu o greutate fizică, ci una emoțională. Greutatea a ceea ce am pierdut, ce pierdem în continuare, ce ne prefacem că nu vedem. Pentru că lutul din care sunt făcuți ne reaminteşte ce suntem cu adevărat – fragili, modelabili, muritori. Întrebarea e chiar acolo: „Mai suntem lăsați sa fim oameni?” Ea te lovește sau nu. Dacă te lovește, o să ştii și răspunsul. În liniştea ce încojoară aceşti mici martori, alături de Ţăran, nu cerem pacea. O pretindem.” SURSA
N.R.: Program – Luni, Miercuri, Vineri: 16.00-20.00 Marți, Joi: 12.00-16.00.. Chiar dacă e închis expoziția se vede din stradă și timpul va încremeni o clipă în momentul în care o zărești în goana zilnică. Și chiar dacă nu te oprești, imaginea îți va rămâne pe retină și te va bântui un timp, iar toate gândurile tale vor fi întrebătoare…
GRAND HÔTEL DU BOULEVARD: Primul Crăciun – cu soldaței „Spărgător de Nuci” pentru uriași, căluți de carusel, globuri supradimensionate și mii de luminițe
INSIDER: „Corinthia Grand Hotel du Boulevard – Decorul exterior al Corinthia Bucharest, creat de renumitul designer lituanian Mantas Petruškevičius, transformă fațada hotelului într-o scenă vibrantă, unde teatralitatea se întâlnește cu nostalgia lumii lui Dickens. Arhitectura Belle Époque capătă o nouă viață sub lumina caldă a mii de metri de ghirlande, într-un spectacol ce evocă eleganța unui decor clasic, reinterpretat cu rafinament contemporan.
Brazi naturali și artificiali, decorațiuni în formă de cai și baloane, precum și structuri ornamentale amplasate pe balcoane și marchize creează o compoziție festivă spectaculoasă. alături de impunătorii soldați „Spărgătorul de Nuci”, fiecare element contribuie la un univers vizual coerent, plin de poveste.
Rezultatul este o atmosferă de sărbătoare cu adevărat feerică, în care luxul discret, inspirația victoriană și magia Crăciunului se împletesc într-un decor care transformă hotelul într-un punct de atracție emblematic al sezonului festiv din București.” SURSA
N.R.: „Grand Hôtel du Boulevard este situat în centrul Bucureștiului, la intersecţia străzilor Calea Victoriei și bulevardul Elisabeta. În 1865 omul de afaceri Jacques Herdan cumpără terenul și începe construcția unui hotel după planurile arhitectului Alexandru Orăscu – primul arhitect din Țara Românească cu studii de specialitate finalizate la Berlin și Munchen (autorul clădirii Universității și a Palatului Dacia din capitală). Clădirea numită Hotel Herdan este inaugurată în 1871 (după alte surse hotelul a început să funcționeze din 1873); are la parter un restaurant franţuzesc și librăria Alcalay. Începând cu 1877 hotelul se numește Grand Hôtel du Boulevard și este primul hotel bucureştean care a tras apă curentă. Dotat de la inceput cu iluminat electric, ascensor, omnibus de la gară, salon de lectură, post telefonic și adresă telegrafică specială. Hotelul este apreciat dar prețurile sunt mari, de exemplu, o cameră modestă costă 12 franci pe zi în 1877.
De-a lungul timpului, Grand Hôtel du Boulevard a găzduit săli de pictură, întruniri parlamentare, iar în saloane, după 1918 se organizează „Pour toi et pour moi”, un club de dans cunoscut în perioada respectivă. În 1934, patru ofiţeri ai armatei române pun la cale un atentat împotriva regelui Carol al II-lea. Aceştia se cazaseră la etajul doi, în camera 44, şi au plănuit uciderea regelui în Noaptea de Înviere, în momentul în care alaiul regal trecea pe sub balcoanele hotelului spre Dealul Mitropoliei, atentatul a eşuat, ofiţerii fiind arestaţi. Mai târziu, regimul de după război a naționalizat hotelul, la parterul acestuia deschizându-se Librăria Academiei, acolo unde fusese celebra Librărie Alcalay. Între 1950 şi 1974 clădirea a fost un sediu ministerial. Hotelul a fost în renovare de mai bine de 10 ani. Niro Investment Group a achiziționat hotelul şi a încheiat un parteneriat cu Corinthia Hotels. Hotelul a fost redeschis în martie 2025 sub numele Corinthia Grand Hôtel du Boulevard.” SURSA
Adresa Bulevardul Regina Elisabeta nr.21, București. Preţ pentru 1 noapte, 2 adulţi – 2.392 lei.
ARHIVĂ: RESTAURARE: Grand Hôtel du Bulevard, ascuns în centrul Capitalei. Peisajul strică faţada!
DEMOLARE BANCOREX: Prima clădire modernă de birouri construită în București – simbol al tranziției spre economia de piață după Revoluția din ’89
INSIDER: „Bancorex, prima clădire modernă de birouri construită în București, simbol al tranziției (post-revoluționare) spre economia de piață, finalizată în 1997 pe Calea Victoriei nr. 15, lângă Palatul CEC. Clădirea a fost ulterior achiziționată de AFI Europe, care intenționează să o transforme într-un proiect de Clasa A cu funcțiuni mixte (birouri, spații de agrement) conform celor mai înalte standarde de sustenabilitate.
AFI a cumpărat anul trecut fostul sediu al Bancorex de la Immofinanz, parte din CPI Property Group. Israelienii au dat pe clădire 27,5 milioane de euro și au planuri de renovare autorizate, asta după ce Immofinanz o cumpărase cu 36 de milioane de euro în 2020 de la BCR.
Lucrările de construcție au fost autorizate chiar de fostul primar, Nicuşor Dan, iar demolarea parţială a început în luna septembrie. Cele mai recente date ale companiei, consultate de Economica.net, arată că la finalizare, clădirea va avea peste 29.000 de mp și are în prezent o valoare contabilă de 32 de milioane de euro. Costurile estimate pentru finalizare sunt de 68,9 milioane de euro, fără costul de achiziție. În total, clădirea va depăşi valoarea de 100 de milioane de euro.” DETALII
YOYO ÎN TRAFIC: Nume predestinat răsturnărilor – la propriu!
INSIDER: „Mici dar nervoase!
O mașină s-a răsturnat în zona hotelului Dobrogea din Constanța.” SURSA
N.R.: „Cvadriciclul nu are ESP, nefiind obligatoriu pentru non autoturisme. A mers cu viteza maximă și a tras de volan. Mașina din imagine este un XEV Yoyo. Aceasta este o mașină electrică mică, concepută pentru mobilitatea urbană, vehicul 100% electric. Poate fi condusă de la vârsta de 16 ani în unele țări. Specificații: Are o autonomie de până la 153 km și poate atinge o viteză maximă de 85 km/h. Vehiculul este omologat conform standardelor europene de siguranță, având un cadru robust din oțel de înaltă rezistență, airbag și sistem ABS incluse standard.”
YO-YO este o jucărie simplă, alcătuită din două discuri egale, ce sunt conectate cu un ax fix, în jurul căruia se rulează un fir. Se presupune că yo-yo-ul este cea mai veche jucărie, exceptând păpușa. Deşi e utilizat încă din cele mai vechi timpuri (prima menționare istorică a yo-yo-ului apartine grecilor, datând din anul 500 i.Hr.), această jucărie a devenit faimoasă în epoca modernä. Chiar și Napoleon și armata sa s-au jucat cu yo-yo-uri înainte de bătălii. Numele „yo-yo” provine din filipineză și înseamnă „vino-vino”.
Jucăria a devenit faimoasă în epoca modernă, în special datorită imigrantului filipinez Pedro Flores, care a început o companie de yo-yo în California în anii 1920. Donald F. Duncan, care era un excelent om de afaceri, a preluat în 1928 sau 1929 compania de yo-yo cu același nume a lui Pedro Flores. A mutat-o din California in Wisconsin, care a devenit curând Capitala Yo-yo-urilor din toată lumea”, fabrica producând 3600 de yo-yo-uri pe minut. Dacă la început yo-yo-ul era făcut din lemn, cu timpul acesta a devenit tot mai stilizat, aducându-i-se noi şi noi îmbunătățiri.
Cum funcţionează yo-yo-ul? V-ați intrebat vreodată de ce yo-yo-ul urcă înapoi odată ce ajunge jos? Deşi are un design atât de simplu, yo-yo-ul folosește de un principiu de bază ale fizicii: conservarea energiei. Legea conservării energiei ne spune că orice formă de energie nu se pierde, ci se transformă în altă formă de energie, rămânând constantă. Aşa este şi în cazul yo-yo-ului, când energia potențială se transformă în energie cinetică, iar aceasta din nou in potențială. Atunci când obiectul coboară are energie cinetică, derivată din energía potențială. Odată ce ața ajunge la capăt, energia cinetică este suficientă pentru a face ca yo-yo-ul să urce înapoi în sus. Apoi, energia cinetică se transformă în energie potențială pe măsură ce yo-yo-ul urcă şi astfel, întregul proces se reia. Din cauza frecării, la fiecare astfel de ciclu, yo-yo-ul va urca tot mai puţin, până când în cele din urma, se va opri cu totul. Dar orice pasionat de yo-yo stie că jucăria se poate. menține pe termen nelimitat în acest proces, dacă obiectul este tras uşor în sus la fiecare ciclu. Această tragere furnizează o energie cinetică suplimentară, care compensează pierderile prin frecare.”
ARHIVĂ: IARNA PE ULIȚĂ: Cum citești plăcuțele unui BMW răsturnat într-o curbă cu polei? OXXO GAURA NEAGRĂ: Moda spălării bolidului la fântâna din Piața Constituției câștigă adepți
CASA MIȚA BICICLISTA: Crăciun unit sub o singură stea și un kilometru de ghirlande luminoase!
INSIDER: „✨ Casa Mița Biciclista — un cer plin de stele și un strop de magie. În acest an, Casa Mița Biciclista își întâmpină vizitatorii într-o atmosferă feerică, transformându-și fațada într-un cer plin de stele care luminează discret una dintre cele mai elegante clădiri ale Bucureștiului. Sub conceptul „Sub aceeași stea”, decorul aduce împreună tradiția, emoția și bucuria sărbătorilor, invitându-ne să privim orașul cu mai multă căldură și speranță.” SURSA
N.R.: „Suntem gata. Întâlnirea sub aceeași stea începe. Anul acesta, Crăciunul de la @lamitabiciclista se aprinde altfel. Vorbim despre sens, despre lumina care nu doar strălucește, ci adună. Pe fațada casei istorice au prins formă 11 stele create special pentru La Mița Biciclista, în urma unui dialog minuțios între Mantas Petruskevicius și echipa noastră. Steaua cea mare, de 5 metri, conduce compoziția ca un reper al orașului. În jurul ei, peste 1 km de ghirlande luminoase și 200 m de ghirlande aurii croiesc un cer nou. Un Crăciun al orașului unit, nu al orașului risipit. Un loc în care oamenii se pot regăsi, fie și pentru o clipă, sub aceeași stea.” SURSA
CANDLELIGHT PREMIUM: „Capodopere pianistice de la Mozart la Chopin” au (i)luminat Palatul Parlamentului!
INSIDER: „Candlelight Premium la Casa Poporului – Având în vedere că aici funcţionează Parlamentul României şi cele mai importante structuri ale statului, la intrare se face un control strict, la fel ca pe aeroport. Trebuie să pui bagajele pe bandă pentru a fi scanate, ca să se asigură că nu ai obiecte interzise. Vizitatorii sunt şi ei verificați, trebuie să treacă printr-o poartă cu detector de metale şi apoi sunt scanați cu un detector mobil. Dacă ai vreo unghieră/ obiect ascuțit în geantă, ți se va reține până după concert, în baza unui „bon”. După ce ai parcurs toți aceşti paşi, cu buzunare și poșete întoarse pe dos și dezbrăcat de paltoane, pălării și umbrele poți pleca cu brațele pline, elegant, către sala C.A. Rosetti să umpli și sufletul.
N.R.: Concertele Candlelight aduc magia unei experiențe muzicale live, multisenzoriale, sub lumina blândă a lumânărilor în locații deosebite din București. „Candlelight Premium, Capodopere pianistice de la Mozart la Chopin” a „(i)luminat” Palatul Parlamentului. Pianist: Marius Boldea – Program: Mozart – Fantezia în re minor KV. 397; Beethoven – Sonata op. 57 în f minor „Appassionata”; Schubert – Sonata în Si bemol major D. 960 (partea I); Chopin – Scherzo nr. 2 op. 31 în si bemol minor. Sala C.A.Rosetti.
Durată: 60 minute (Accesul este permis cu 45 minute înainte de începerea programată, iar participanților li se interzice intrarea ulterioară). Limită de vârstă: 8 ani sau mai mult. Persoanele sub 16 ani trebuie să fie însoțite de un adult” DETALII
MISS UNIVERS ROMÂNIA 2025: Reinterpretare modernă a costumului național – îngeraș cu aripi tricolore și cu stema în frunte!
INSIDER: „Costumul prezentat în imagine este costumul național purtat de reprezentanta României, Cătălina Jacob, la competiția Miss Universe 2025, care a avut loc în Thailanda. Cătălina Jacob a reprezentat România la cea de-a 73-a ediție a concursului Miss Universe, desfășurată în Bangkok, Thailanda, în noiembrie 2025. Cătălina Jacob este fotomodelul și actrița română, în vârstă de 28 de ani cu dublă cetățenie româno-italiană, s-a născut pe 17 iunie 1997. A trăit în Bacău, Abruzzo şi Milano. Cătălina şi-a început drumul în această lume a frumuseții la 18 ani, când s-a mutat la Milano pentru a urma studii în psihologie şi comunicare, combinând educația cu pasiunea pentru modelling. Experiența ei internaţională este impresionantă. A participat la prezentări de modă în oraşe de tradiţie în industrie, precum Milano, Paris, New York şi Dubai, colaborând cu branduri renumite și acumulând experiență valoroasă într-un domeniu competitiv.
Pentru secţiunea costumului național, Cătălina Jacob a defilat într-o ţinută spectaculoasă, inspirată din identitatea românească, reinterpretat într-o variantă modernă. Look-ul, completat de aripi imense in culorile tricolorului, a avut o estetică ce amintea de prezentările cu „îngeraşi” Victoria’s Secret. Apariția ei a stârnit reacţii entuziaste, atât în rândul publicului, cât şi pe rețelele sociale, unde imaginile au devenit rapid virale. Deşi nu s-a calificat în primele 30 de frumuseți ale planetei, alese din 120 de concurente, Cătălina a făcut o figură frumoasă la Miss Universe 2025, competitie căştigată de Fatima Bosch. Miss Mexic.”
ARHIVĂ: PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern OXXO TATUAJE ROMÂNEȘTI: Stema României, ieșită din suflet direct pe spate!
MASCARONI: „Cicatrici ale fostei frumuseți” a posomorâtului de București
INSIDER: „Am urât posomorâtul ăsta de București încă din prima zi a relației noastre. Ne mai intersectasem noi fugar până atunci, dar în ’98, venit la facultate, când am coborât din tren și talpa mea i-a atins asfaltul, am știut că trebuie să fac orice-mi stă în putință să fug de-aici. N-am reușit, nici după 27 de ani.
Am trăit împreună, așa, ca doi oameni căsătoriți din obligație, împărțind nopți în paturi separate. Am tot încercat în timpul ăsta să-i dau o șansă, să las de la mine, să iert. Și, recunosc, din când în când, parcă-l vedeam zâmbind, ca să nu zic că-mi părea chiar simpatic. Odată mutat în inima lui, la centru, lucrurile s-au schimbat în puțin mai bine, mai ales de când mi-am dat seama că nu e vina lui că e așa cum e, că n-a fost mereu așa, că, asemeni oricui, în tinerețe era mult mai chipeș și mai plin de bun gust. Plimbările lungi, câteva tururi ghidate și niște evenimente la care-am participat mi-au scos în cale, pe lângă timida admirație pe trend ascendent, niște detalii care aveau să mă macine.
Am descoperit că Bucureștiul poartă niște cicatrici ale fostei sale frumuseți, ascunzându-le chiar sub ochii noștri. Se cheamă “mascaroni”. Știu, nici eu nu auzisem de cuvântul ăsta dubios, până recent. Sunt fețele care împodobesc clădirile din vremea tinereții Bucureștiului, unele înfățișând oameni, altele animale, altele personaje mitologice. Sunt mulți, mult mai mulți decât mi-aș fi imaginat, și sunt foarte timizi. Rar se întâmplă să-ți întâlnești privirile cu ale lor, dacă nu-i cauți. Și chiar când îi cauți, poți trece de zeci de ori prin același loc, și să nu ți se arate. Sau oi fi doar eu.
Spuneam, sunt fascinat de chipurile astea misterioase, martorii ăștia tăcuți ai trecerii Bucureștiului. Am început, cu ajutorul Oanei, să inventariez prezența lor. O fac în primul rând pentru mine (mai rar am avut un proiect atât de personal), și-apoi poate pentru vreun rătăcit care-ajunge-n Gara de Nord și nu dă nicio șansă urâțeniei ăsteia de oraș. Are și o valoare documentară demersul, pentru că am fotografiat deja mascaroni pe care știu că în câțiva ani n-o să-i mai vadă nimeni.
Și… asta voiam să zic, în prea multe cuvinte. E îndrăzneț să mă gândesc că o să reușesc să-i inventariez pe toți, la cât de bine se ascund. Am fotografiat câteva sute până acum și sunt încă foarte departe de suma de vreo 2000 la care sper să ajung. Există o pagină de Facebook, există o pagină de Instagram, există o hartă cu fotografii și vă invit pe la toate trei, pun link-urile în comentarii. M-aș bucura să știu c-ați început să-i vedeți. Faces of Bucharest meet the world. Faces of Bucharest e pacea mea cu Bucureștiul, chiar dacă nu cu ăsta de azi.” SURSA
N.R.: „Mascaronii sunt elemente decorative sculptate, sub formă de capete umane, animale sau fantastice, folosite în arhitectură pentru a decora faţadele clădirilor, precum deasupra ușilor, ferestrelor sau pe chei de boltă. Inițial, aveau un rol apotropaic (menit să sperie spiritele rele), dar ulterior au devenit un ornament pur decorativ. Termenul provine din italianul „mascherone” și are la bază latinescul „masca”. Sunt frecvent întâlniți în arhitectura gotică, barocă, Beaux Arts și Art Nouveau.
NOVOSIBIRSK, RUSIA: Monumentul Șoarecelui de Laborator care împletește spirala „geamănă” de ADN – sacrificiul ignorat pentru progresul uman!
INSIDER: „Știați că în Rusia în orașul Novosibirsk se află Monumentul Șoarecelui de Laborator? Novosibirsk, este al treilea oraș ca mărime din Rusia și un important centru științific. Monumentul a fost dezvelit în 2013 în fața Institutului de Citologie și Genetică. Această sculptură remarcabilă din bronz înfățișează un șoarece purtând ochelari și tricotând o catenă de ADN cu dublă spirală.
Monumentul este un simbol al recunoștinței pentru milioanele de șoareci care au contribuit la descoperiri în genetică, cercetarea cancerului și nenumărate alte progrese medicale. Monumentul a fost ideea artistului Andrey Kharkevich, care a dorit să creeze ceva care să recunoască sacrificiul adesea trecut cu vederea pe care aceste creaturi îl fac pentru progresul uman.
Având o înălțime de aproximativ 70 de centimetri, șoarecele stă pe un piedestal de granit, lucrând cu sârguință la elementele constitutive ale vieții. Oamenii de știință de la institut trec zilnic pe lângă el, ca o reamintire constantă a responsabilității etice pe care o poartă. Șoarecii de laborator au jucat un rol esențial în dezvoltarea de tratamente pentru boli precum diabetul, cancerul și Alzheimerul…etc. Asemănarea lor genetică cu oamenii îi face neprețuiți pentru testele medicale. Acest monument servește atât ca mulțumire, cât și ca o meditație asupra relației complexe dintre oameni și animale în progresul științific. A devenit un reper îndrăgit și un loc de pelerinaj pentru oamenii de știință din întreaga lume.” SURSA
N.R.: Monumentul şoarecelui de laborator este o sculpturā din Novosibirsk, Akademgorodok, Siberia, Rusia. Este situat într-un parc în faţa Institutului de Citologie şi Genetică al Academiei Ruse de Științe și a fost finalizat la 1 iulie 2013, coincizând cu cea de-a 120-a aniversare a fondării oraşului.
Monumentul, care se află pe un piedestal de granit, reprezintă un şoarece de laborator purtând ochelari de soare cu pince-nez pe vârful nasului. Şoarecele tine andrele de tricotat în labe şi este reprezentat tricotând o dubla spirală de ADN. Figura din bronz are doar 70 cm înălțime, dar înălțimea totală a monumentului, inclusiv piedestalul, este de 2,5 metri. Spirala de ADN care iese din andrelele de tricotat şerpuieşte spre stånga, arătând astfel că este vorba de ADN-ul Z, un fel de spirala geamănă de ADN, încă puțin înțeles – acest simbol al cercetării ştiinţifice care mai este de făcut. În schimb, ADN-ul B, mai comun (prezentat în lecțiile şcolare), şerpuieşte spre dreapta.
Expoziția Muzeului de Istorie a Geneticii din Siberia – Autorul si artistul A. Kharkevich/ Sculptorul A. Agrikolyansky/Turnātoria M. Petrov/ Instalat de Institutul de Citologie şi Genetică, Filiala Siberiană a Academiel Ruse de Științe – 4 iulie 2013.” DETALII
VRĂBIUȚELE: „Micile Semnale ale Naturii din Orașele Noastre”
INSIDER: „Vrăbiuțele – Micile Semnale ale Naturii din Orașele Noastre – Vrăbiuțele sunt mult mai mult decât simple păsări care ciripesc în jurul nostru; ele sunt adevărați indicatori ai stării mediului. Deși par obișnuite și neînsemnate, aceste mici creaturi reflectă cu o fidelitate uimitoare sănătatea ecosistemelor în care trăiesc. Prezența sau absența lor spune adesea mai multe despre schimbările din natură decât am putea observa cu ochiul liber. În grădini, parcuri sau chiar între blocuri, vrăbiuțele sunt printre primele specii care simt modificările habitatului. Viața lor este strâns legată de disponibilitatea hranei, de calitatea aerului și de diversitatea insectelor. Atunci când mediul se degradează, numărul vrăbiuțelor scade rapid, semnalând o problemă mai profundă. De aceea, cercetătorii le folosesc adesea ca specie indicator, pentru a înțelege mai bine transformările urbane și impactul pe care îl are activitatea umană asupra naturii. Ele trăiesc lângă oameni de mii de ani și cunosc, într-un fel subtil, fiecare schimbare din împrejurimi.
În același timp, vrăbiuțele aduc un strop de viață și energie în fiecare loc în care se așază. Sunt curioase, jucăușe și se adaptează cu ușurință, transformând orice colț într-un mic univers plin de mișcare. Prin simpla lor prezență, ne amintesc că orașele pot rămâne vii și conectate la natură, atâta timp cât știm să protejăm mediul în care trăim împreună.” SURSA
N.R.: „Vrăbiile sunt păsări comune, sedentare (nu migrează pe distanţe lungi, ci rămân în zonele de cuibărit și pe timpul iernii) din familia paseridelor, cunoscute pentru adaptabilitatea lor la prezența omului. De dimensiuni mici (14-15 cm), se hrănesc cu semințe, insecte și resturi alimentare, construiesc cuiburi în scorburi sau clădiri și depun de obicei 4-5 ouă de trei ori pe an, fiind clocite de ambii părinți timp de 14 zile. Masculii sunt de obicei mai colorați, în timp ce femelele au un penaj mai uniform, cenuşiu.
În România trăiesc 4 specii de vrăbii: Vrabie de câmp (Passer montanus); Vrabie de casă (Passer domesticus); Vrabie negricioasă (Passer hispaniolensis); Vrabie de stâncă (Petronia petronia). Primele trei trăiesc și în Republica Moldova.
Vrabia de casă (Passer domesticus): Răspândită în Eurasia și Africa de Nord, trăiește aproape exclusiv în localități. Vrabia de câmp (Passer montanus): Se întâlnește în Europa și Asia, fiind comună în zonele rurale, parcuri și livezi, dar nu la fel de dependentă de localități ca vrabia de casă. În România există aproximativ 1.380.000 – 2.750.000 de perechi de vrăbii de casă, iar estimările pentru vrabia de câmp sugerează o populaţie de 1.400.000-2.800.000 de perechi cuibăritoare. Pentru celelalte două specii existente, datele despre populaţia lor sunt mai puțin specifice.” DETALII
ARHIVĂ: POLIȚIA ANIMALELOR: Adi din Covasna a ieșit cu Opelul la vânătoare de vrăbii
ȘOFRAN: „Cel mai scump aliment vândut acum la Lidl – 20.000 euro/ kilogram!”
INSIDER: „Am găsit cel mai scump aliment vândut acum la Lidl – 20.000 euro kilogramul! Ați gătit vreodată cu șofran?” SURSA
N.R.: Şofranul (Crocus sativus) este o plantă mediteraneană, din care se poate extrage condimentul șofran, uleiuri aromatice, precum şi numeroase alte substanțe cu utilizări în medicină, cosmetice (creme antirid) şi alimentație. Proprietăți: Aromatizant; Stimulator digestiv; Purgativ; Întăritor; Afrodiziac. Șofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume. Originile nu sunt certificate însă par a se situa în Orientul mijlociu. Arabii au adus șofranul în Peninsula Iberică în secolul al X-lea. Cuvântul „azafran” (condiment în spaniolä) provine din zafaran din araba. A fost introdus în Europa de mauri prin Spania, la ora actuală fiind cultivat in Spania (La Mancha) si Grecia, Franța (cea mai bună calitate), Italia, iar în restul lumii in Maroc, Casmir, Iran (cel mai mare producător) sau China. Prețul său ridicat (30.000-40.000 euro/kg) se datorează faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltate intre 130.000 și 250.000 de flori din care se rețin numai staminele (partea superioară a pistilului ce este divizată în 3) ce se usucă până la pierderea a 4/5 din umiditatea lor, dar și de faptul că este o cultură manuală ce nu suportă mecanizare decât la lucrările solului. Șofranul, numit și aurul roșu era considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantă tinctorială ce dădea o culoare galben auriu, ca a soarelui, hainele conducătorilor fiind vopsite cu extractul stigmatelor de Crocus.
Șofranul este plantă erbacee, perenă, cultivată, ce poate atinge 30-40 cm în înălțime. Frunzele sale sunt lungi şi înguste. Fructele sale sunt mici şi albe. Florile sunt violete, cu linii purpurii. Se înmulteste numai prin bulbii. Din septembrie până în noiembrie, planta produce flori albastre-violet, cu pistile lungi, roșii. Frunzele, care sunt asemănătoare firelor de iarbă, cresc în acelaşi timp în cazul unei umidități accentuate şi după deschiderea florii pe timp de secetă. Staminele roșii conţin uleiuri esențiale, substanţe amărui şi colorant galben. Şofranul este o plantă de altitudine, iubind verile aride şi iernile răcoroase, suportänd înghețul până la -13 °C. Se plantează bulbii în luna iulie-august, la adâncimi cuprinse între 15 şi 30 cm, in funcție de climă şi teren, florile se recoltează în lunile septembrie-noiembrie. Florile se recoltează deschise, după ce roua s-a ridicat, se emondează (separarea stigmatelor de floare) şi usucă în aceeaşi zi. Uscarea se face la 40-60 °C, până la pierderea a 4/5 din greutate. Staminele se așează în recipiente din sticlă, închise ermetic, ferite de lumină şi umiditate. Se pot folosi după 30 zile, timp în care condimentul işi formează aroma.
Spania exportă şofran din secolul al XIV-lea, azi deține 70% din piața mondială. Era un articol valoros cu secole înainte si în Persia. Fenicienii dedicau prăjituri cu șofran zeiței Astarte (zeiţă a dragostei, sexualității, fertilității și a războiului – Ishtar la sumerieni/ Afrodita la greci/ Venus la romani). Fragmente mici de șofran s-au găsit şi în mumiile egiptene. Cleopatra il folosea în preparatele sale cosmetice. Șofranul este menționat de Homer, Plinius cel Bătrân, Hipocrate, Chaucer sau Shakespeare. În evul mediu, Eduard al III-lea impune fermierilor englezi cultivarea plantei, numită aici „crockers”. În 1838, în America agenda medicală arăta că în doze mici, înviorează spiritul..…
Arabii, cei mai mari consumatori de șofran, îl folosesc la aromatizarea mâncărurilor din miel, oaie, pui, orez. în Franţa este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Şofranul se utilizează la condimentarea pâinii, sosurilor, supelor de peşte şi a felurilor pe bază de orez, conferindu-le în acelasi timp o culoare foarte plăcută; trebuie folosit cu moderație, nu mai mult de 2 grame pe zi, fiindcă în cantitate mare, condimentul devine nociv și poate crea tulburări de comportament. Consumul preparatelor condimentate cu șofran nu este recomandat femeilor gravide, căci șofranul poate provoca avortul. Persoanele care suferă de tulburarea bipolară trebuie să evite șofranul, planta poate declanşa un comportament agresiv, chiar violent.
Ultima duminică din luna octombrie în regiunea La Mancha, Spania este sărbătoarea încheierii culesului, la care iau parte localnicii dar şi oameni veniți din toată Spania sau turişti. O Dulcinee este aleasă regina sărbătorii, iar Don Quijote şi Sancho Panza, în costume de epocă îşi fac apariția triumfală (toate, personaje ale romanului spaniol al lui Miguel de Cervantes).” DETALII
Şofranul se cultivă și în România, dar este o cultură mai rară din cauza costurilor inițiale ridicate. Există însă producători în diverse județe, precum Arad, laşi, Suceava, Buzău și Caraş-Severin, care au obţinut profituri bune din această cultură.
GRAND EGYPTIAN MUSEUM: „Portal spre o lume care încă respiră prin fiecare artefact”
INSIDER: „Dupa ce se decantează toată informația, rămâi cu un sentiment greu de explicat — că nu doar ai fost într-un muzeu, ci într-un portal spre o lume care încă respiră prin fiecare artefact. La Grand Egyptian Museum, totul devine mai clar: istoria e ceva ce simți. Îți rămâne în piele si în liniștea cu care privești coloșii lui Ramses și te întrebi câte povești mai ascund încă pereții ăia uriași.
Și mai rămâi cu un sentiment pe care la început nu poți să-l explici, până când îți dai seama că, de fapt, este fericire pură. ♥️ ” SURSA
ARHIVĂ: ORIGINI: Artefacte vechi de peste 6.000 de ani ne arată de unde au venit „eroii civilizatori”? OXXO KARNAK: În Marele Templu, Sala Hipostilă are o suprafaţă de 6.000 metri pătraţi. Notre Dame din Paris și catedrala St.Paul din Londra ar fi pierdute între pereţii lui! OXXO HALOU SOLAR, GIZA: Codul 777, mărturia conexiunii tărâmurilor pământesc & celest – Trezirea! OXXO EGIPT: „Nu, nu e vreun aeroport românesc, ci tabela de plecări din aeroportul Hurghada!”
MONOPOST FERRARI LEGO: Realizat la scara 1:1 din peste 400.000 de piese, greutate 1,5 tone – lângă un SF-23!
INSIDER: „Începând de astăzi, în Băneasa Shopping City, se vor găsi două exponate care nu trebuie ratate: • un monopost Ferrari de Formula 1 din piese LEGO, la scara 1:1. Realizat din peste 400.000 de piese, cântărind circa 1,5 tone, acest monopost a fost condus de Charles Leclerc în cursa demonstrativă de la Miami (și poartă urmele confruntării de pe circuit). Exponatul poate fi admirat până pe 30 noiembrie.
• un monopost Ferrari SF-23 adus în România de Bitdefender, partener oficial al Scuderiei Ferrari. Este un motiv de mândrie pentru fiecare dintre noi că o companie românească are sigla pe monopostul celei mai celebre echipe de Formula 1. ” SURSA
N.R.: Ferrari SF-23 (cunoscut şi sub denumirea sa internā, Proiectul 675) este o maşină de curse de Formula 1 proiectată şi construită de Scuderia Ferrari care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 din 2023. Maşina a fost condusă de Carlos Sainz Jr. şi Charles Leclerc în timpul curselor de Grand Prix. A fost singura maşină care nu a fost Red Bull Racing și care a obținut o victorie în sezonul 2023, Sainz câștigând Marele Premiu de la Singapore din acel an. Maşina a fost dezvăluită ca SF-23 pe 7 februarie 2023, cu o săptămână înainte de lansarea oficială. Ferrari a început anul cu o evoluție a designului său pentru 2022. Cu toate acestea, a devenit curând clar că conceptul initial de aerodinamică „în stil cadă de baie” al Ferrari, cu poduri laterale, începuse să stagneze în ceea ce privește performanţa, iar la Marele Premiu al Spaniei, a fost introdusă o modernizare majorā, schimbând podurile laterale pentru a încorpora un design al rampei downwash similar cu cel al Red Bull. Pe măsură ce anul a progresat, Ferrari a dobândit o mai bună înțelegere a maşinii sale, prin îmbunătățiri personalizate pentru Monza, care i-au îmbunătățit ritmul, permițându-i să obțină pole position-ul și o victorie în cursa de la Singapore.
Şasiu:.Compozit din fibră de carbon cu celulă de supraviețuire și structură de tip fagure de miere. Suspensie – față: Tijă de împingere cu braț dublu; -spate: Tijă de tracțiune cu braț dublu. Motor V6 turbo de 1,6 L (98 cu in) cu injecţie directă, limitat la 15.000 RPM într-o configuraţie cu tracțiune spate, montată central, de 1,6 L (98 cu in) cu un singur turbo, montat central pe spate. Motor electric: Sisteme de recuperare a energiei cinetice şi termice. Transmisie: Ferrari 8 cutii de viteze secvenţiale înainte + 1 cutie de viteze inversă semiautomată. Frâne: Brembo.” DETALII
ARHIVĂ: PARKLAKE: McLaren MCL35M refăcută din 288.315 piese de lego, în mărime naturală
ECATERINA TEODOROIU: În București are două statui – amândouă în sectorul 5!
INSIDER: „În Sectorul 5 din București pe 1 Decembrie 2019 a fost dezvelită statuia primei femei combatante din Armata Română, sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, într-un parc pe bulevardul George Coșbuc lângă Academia Tehnică Militară (între Piața Regina Maria și Chirigiu, peste drum de palatul Bragadiru) – statuie realizată de sculptorul Alexandru Papuc.
Tot în sectorul 5, pe Soseaua Panduri Nr.16-18 (la intersecția cu strada Mihail Cioranu, într-un scuar la două sute de metri în spatele statuii lui Tudor Vladimirescu), Eroina de la Jiu a fost imortalizată în bronz de către artistul Valentin Duicu de la Tismana, statuie inaugurată în 2023.
N.R.: „Ecaterina Teodoroiu (nume la naștere Cătălina Vasile Toderoiu, n. 14 ianuarie 1894, Târgu Jiu, România – d. 22 august 1917, Secui, România) a fost o cercetașă şi participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârşitul bătăliei de la Mărăşeşti luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia Ecaterina Teodoroiu a plecat la Bucureşti pentru a deveni învăţătoare, iar acolo a contribuit la înfiinţarea primelor organizații de cercetaşi din țară. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat si a fost rănită de două ori. În spital a fost decorată de casa regală şi avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la Bătălia de la Mărăşeşti, unde a murit comandând un pluton de infanterie, ultimele ei vorbe fiind: „Luptați băieți! Apărați țara!”
Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată şi apoi distorsionată de regimul comunist. După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o eroină a României Mari. Iniţial înmormântată în comuna Fitioneşti din județul Putna, osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu într-un mausoleu din centrul oraşului. După venirea regimului comunist, deşi acesta promova personaje istorice cu origini umile pentru a arăta contribuția ţărănimii şi muncitorilor la cultura țării, Ecaterinei Teodoroiu s-a dat o importanță foarte redusă: prin studiile făcute, ea urma să acceadă în clasa burgheziei, imaginea sa fusese asociată foarte frecvent cu familia regală, iar mişcarea cercetaşilor din care făcea parte era considerată, la fel, o organizație burgheză „reacționară”. După anii 1960, regimul comunist a virat spre naţionalism şi în timpul lui Nicolae Ceaușescu imaginea Ecaterinei Teodoroiu a fost din ce în ce mai des prezentată ca pe cea a unei eroine naționale, în 1978 realizându-se şi un film despre ea. Legăturile cu casa regală şi rolul în fondarea mişcării cercetaşilor au fost însă trecute sub tăcere. După revoluția din 1989, din cauza utilizării ei de către propaganda comunistă, prezența imaginii ei în contextul comemorărilor contribuției româneşti la Primul Război Mondial a continuat să fie una discretă. Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept casă memorială „Ecaterina Teodoroiu, Centrul local de cercetaşi din Târgu Jiu îi poartă numele.
Există multiple monumente in cinstea ei: # Monumentul Ecaterina Teodoroiu” – sculptor Dumitru Mățăcanu (1888-1929), ridicat la Slatina. Construcția a început în 1921 şi a durat până la 31 mai 1925, fiind primul monument din țară ridicat în memoria eroinei. Pe un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în stil baroc, cu colțurile sub forma unor coloane adosate, se află statuia din bronz a eroinei, realizată în mărime naturală, într-o atitudine dinamică, cu mâna stângă ținând arma în cumpănire iar în mâna dreaptă, ridicată, ţine o cască ostășească.
# Monumentul Ecaterina Teodoroiu din Brăila (sculptor Vasile lonescu-Varo, 1928) se compune din sculptura ronde-bosse din bronz turnat şi patinat montată pe un soclu din zidărie cu ciment. Pe soclu, la bază, este încastrată o placă de bronz cu inscripția: Sublocotenent/erou/ECATERINA/TEODOROIU/căzută în luptele de la/Märäşeşti august 1917. Din 1974, monumentul se află amplasat în fața Liceului Gh. Munteanu Murgoci”.
# Monumentul Victoriei (Biruinței) (sculptor Oscar Han, 1934), amplasat la Tișița, reprezintă o imortalizare a victoriei din 1916-1918. Monumentul de bronz, cu o înălțime de 2,50m, o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu cu sabia ridicată deasupra capului. Inițiatorul monumentului a fost Pamfil Şeicaru, pe cheltuială proprie. La inaugurarea din 20 septembrie 1934 au participat regele Carol al II-lea al României şi Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.
# Mausoleul Ecaterina Teodoroiu (sculptor Milita Petraşcu, 1936), ridicat la Târgu Jiu. Monumentul, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 m şi înălțimea 2,10 m, are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viaţa şi activitatea militară a Eroinei de la Jii – Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu. Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe faţa dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal, pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar, celelalte două fețe ne-o înfăţişează în război, pornind la atac cu plutonul şi momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldaţi. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.
# Monumentul eroilor din Azuga (sculptor loan lordănescu, 1937), Constă din două grupuri statuare în mărime naturală, din bronz, în dreapta o femeie simbolizând Patria sprijină un ostaş rănit; în stânga Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când este lovită de un glonț ucigaș, lângă un soldat sprijinit de un tun.
# Monumentul Sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu (sculptor D. Iliescu, 1972), este amplasat la 500 m nord-vest de satul Muncelu, comuna Straoane, pe partea dreaptă a drumului către Soveja. Are un soclu. Pe partea frontală a soclului din piatră fățuită este montat un basorelief, care o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu. Sub acesta se găseşte o placă din marmură pe care se află inscripția: Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea Patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.
# Statuia Ecaterinei Teodoroiu (sculptor lulia Oniţă, 1978), amplasată în Târgu Jiu, pe bulevardul ce-i poartă numele, vis-a-vis de Școala Generală Ecaterina Teodoroiu”;
# Bustul Ecaterinei Teodoroii (sculptor Florin Musta, 1994), turnat in bronz, montat pe un soclu din marmură, este amplasat pe aleea personalităților istorice de pe platoul din faţa Mausoleului de la Mărășești.
Din 1 decembrie 2021 a fost pusă în circulație bancnota de 20 de lei cu chipul ei.” DETALII
LINS DUPĂ SCUIPAT: FDA recomandă vehement substituția hormonală la menopauză, după ce a hulit-o 25 de ani. Se elimină avertizările din prospecte!
INSIDER: „“Ne pare rău că v-am speriat, substituția hormonală nu crește riscul de boli cardiovasculare, atac cerebral, cancer de sân, demență și Alzheimer, din contră, vă schimbă viața în bine și chiar vă salvează viața”! Cam așa sună declarația făcută de dr. Marty Makary, comisar al mult-temutei agenții americane FDA (Food and Drug Administration). După 25 de ani în care s-a vorbit doar despre riscurile terapiei hormonale pentru menopauză, FDA și-a schimbat atitudinea cu 180 ° și a anunțat că renunță la avertizările care au ținut femeile departe de acest tratament, considerat acum “life-changing” și “life-saving”.
“Cu excepția vaccinurilor și antibioticelor, nu există un tratament care să îmbunătățească sănătatea femeilor la nivel de populație mai bun decât tratamentul de substituție hormonală în menopauză”, a spus Makary.
Schimbarea de atitudine este năucitoare, dacă până acum se recomandau cele mai mici doze de hormoni pentru o perioadă cat mai scurtă, în prezent s-a trecut în extrema cealaltă, li se spune femeilor să facă substituție hormonală timp îndelungat. Firmele producătoare de hormoni vor trebui să schimbe inclusiv prospectul medicamentelor, să elimine avertizările care generau frică și să includă noile recomandări, care încurajează pacientele. După 20 de ani în care prospectele hormonale au fost mai degrabă sperietoare, este timpul ca ele să fie schimbate pe baza unor rezultate bine documentate. “Chiar dacă subiectul este controversat, este un pas în direcția bună”, spune dr. JoAnn Manson, ex-președintele Societății de menopauză.
Cine a pus semnalul de alarmă pe terapia de substituție hormonală? Același FDA care, pe baza unui studiu, a lansat în 2003 un avertisment: tratamentele pentru menopauză care conțin estrogen pot crește riscul de cancer de uter, cancer de sân, accident cerebral, demență sau tromboză la femeile cu vârsta mai mare de 65 de ani. Prospectele medicamentelor au inclus aceste avertizări, doctorii au devenit reticenți în a recomandat tratamentul, iar prescripțiile medicale au scăzut cu 70%.
‼️Dacă în anii ‘90 una din 4 femei la menopauză urma un tratament hormonal, în 2020 numărul a scăzut la una din 25. A fost suficient un studiu și o avertizare FDA ca să punem terapia hormonala în cui timp de 30 de ani! Și uite așa, milioane de femei de vârstă medie au fost condamnate la bătrânețe
“Este o tragedie oribilă”, spune dr. Erika Schwartz, autoarea unui bestseller cu titlul “Don’t let your doctor kill you” (nu-ți lăsa doctorul să te omoare). Ghidurile medicale spun acum că cele mai mari beneficii și cele mai mici riscuri apropo de substituția hormonală le au femeile cu vârsta sub 60 de ani și cele aflate în premenopauză.
“Cu 10-15 ani înainte de a intra la menopauză, hormonii încep să scadă. Pe măsură ce corpul tău nu mai produce hormoni, ai nevoie de hormoni din exterior. Deci nu vorbim despre substituție hormonală, ci despre suplimentare hormonală”, a spus dr. Schwartz. “Bolile cronice precum osteoporoză, cancer, Alzheimer și bolile cardiovasculare sunt boli ale bătrâneții, iar una dintre cauze este pierderea hormonală”.
În octombrie 2025 într-un interviu la CNN, comisarul FDA dr. Marty Makary declara în legătură cu tratamentul hormonal în menopauză: “Este o adevărată tragedie, este probabil cea mai mare greșeală din medicina modernă, care a avut ca rezultat excluderea/privarea a 50 milioane de femei de la un tratament incredibil”. Oare ce mai e de comentat?!” SURSA
INSIDER 2: „Eu nu mai pricep nimic, ba suntem prea mulți și trebuie să ne rărească, ba vor să ne salveze? Ne decidem și noi odată??? Parcă ei sunt la menopauza… Oricum, nu cred că mai există multe persoane care să mai aibă încredere în medicina alopată. Deci, fruntea sus, e normal s6a îmbătrânim.”
INSIDER 3: „Oare?! Miliarde de femei au trecut prin menopauza fără acest tratament. Și au trăit mai mult decât bărbații ca medie de vârstă. Doar o afacere bine mediatizată.”
INSIDER 4: „Când at6i fost sinceri? Firma care a prezentat atâtea riscuri în prospect și care acum spune altceva mai poate fi luată in serios?”
LINS DUPĂ SCUIPAT: FDA a hulit 25 de ani substituția hormonală la menopauză. De o lună s-a răzgândit și o recomandă vehement, inclusiv schimbarea prospectelor medicamentelor!
LINS DUPĂ SCUIPAT: FDA recomandă vehement substituția hormonală la menopauză, după ce a hulit-o 25 de ani. Cere și schimbarea prospectelor medicamentelor!
RAIUL DULCIURILOR: Bomboanele Roshen „neobservate” în micile insule din mall-urile bucureștene, luate cu asalt după influencer-eală!
INSIDER: „Aglomerație mare la noul magazin de dulciuri Roshen, din Piață Unirii. E deschis de numa’ câteva zile. Seara, tot colțul e luminat frumos, ca de Sărbători. Arată bine, n-am ce zice! Lume multă pe băncile de afară – unii își fac selfie, alții trag de copii care nu vor să plece, alții pur și simplu gustă din produsele abia achiziționate. Intru. Coada lungăăă. Ocupă, practic, tot parterul (magazinul are și etaj). E ca un șarpe care se mișca lent-lent printre produse, astfel că nu prea poți ajunge la multe dintre ele să le vezi. Nici nu știu cum și-au achiziționat unii, dar au reușit cumva, căci au brațele pline cu pungi și cutii.
“La Catedrala ai stat 10 ore la coadă și aici nu stai o oră??” – aud reproșul unui tânăr către partenera lui. Sunt și străini la coadă – ucrainieni, spanioli. Prețuri? De la mici până la foarte mari! Napolitane de 4,51 lei, dar și bomboane din ciocolată de 329,50 lei/kg! Un copil are o criză de tantrum. Lovește cu putere podeaua cu picioarele, strigându-i mamei că vrea și el dulciuri. “Ai destule acasă!” – îi răspunde ea și îl trage înspre ieșire. Bietul copil, a fost adus până aici, dar el nu știe ce e aia “window shopping”…
Prima oară când am aflat de bomboanele Roshen a fost la Târgu Neamț, în timpul unor filmări. Moldovenii erau cu un pas înaintea noastră, ei le mâncau de multă vreme de la vecinii lor, ucrainienii. 🇺🇦 Tot atunci am aflat ca firma e fondată de fostul președinte al Ucrainei – Poroshenko! De unde și numele firmei – …Roshen… Tare, nu? (Înțeleg că firma e tot a lui sau, mă rog, a familiei.) Apoi am regăsit bomboanele în micile insule din mall-urile bucureștene. Nu prea vedeam lume îngrămădindu-se sa le cumpere. Spre deosebire de acum! Ca să vedeți ce înseamnă “haina” și social media! Locul e, practic, “instagramabil”. 📸 Arată ca în Occident, cu mașinării luminoase în vitrină, care iți iau ochii, cu vase mari din sticlă, pline cu bomboane colorate, dar și cu o varietate de produse nevăzută până acum, probabil, într-un magazin din România. De aici și buluceala. Îmi dau seama că subiectul “coada de la Catedrala Neamului” e deja un leitmotiv, căci mai aud pe cineva: “La cele sfinte am stat la coadă, la bomboane nu stăm!” Nici eu nu stau. Așa că nu va pot spune nimic despre cum sunt multe dintre ele, pe care le vad pentru prima dată. Ce știu sigur însă e că, bune sau rele, toate se depun. Vă zic din proprie experiență…
#roshen SURSA
N.R. Locației: Piața Unirii în stație la tramvaiul 32 – Bulevardul Unirii nr. 20, București sector 3. Program: zilnic 08-21.
BUCUREȘTI NEIUBIT: Cine salvează picturile murale ale lui Constantin Piliuță din fostul Restaurantul Cișmigiu, actuala Registratură a Primăriei Generale?!
INSIDER: „Restaurantul ”Cișmigiu” se afla pe Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej (actual Regina Elisabeta 42) la parterul ”blocului de locuințe cu 56 balcoane” construit in 1959 și proiectat de către Institutul Proiect București. Închis la finalul anilor ’90, spațiul fostului restaurant a stat nefolosit niște ani buni pentru ca în 2006 să fie preluat în administrarea Primăriei Capitalei și transformat în ”Centrul de Informare și Documentare pentru Relații cu Cetățenii al Primăriei Municipiului București” (Registratură).
La demisolul restaurantului era un spațiu circular cu raza cam de 7-8 metri și amenajat ca bar. Iar o particularitate a acestui spațiu erau picturile murale cu teme gen ”Belle Epoque”, realizate de Constantin Piliuță în anul (probabil) 1973. Picturile au suferit stricăciuni în urma lucrărilor de amenajare și transformare a spațiului fostului restaurant în registratură, din cauza intervențiilor ”meșterilor” dar și a ignoranței și nepăsării responsabililor cu aceste lucrări. Nu e prea târziu ca aceste lucrări să fie restaurate și salvate, chiar dacă din 2007 și până acum nu a interesat pe nimeni dintre cei aflați în clădirea din apropiere de unde se conduc destinele orașului.” SURSA
N.R.: Constantin Piliuță (n. 4 februarie 1929, Botoșani d. 3 mai 2003, București) a fost un pictor român. A studiat la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti (1945-1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, apoi a lucrat pictură de şevalet, grafică, scenografie pentru teatre din Botosani şi Bucureşti, frescă. În desen și în pictură, înţelese ca modalități traditionale de exprimare, rămâne adeptul unui figurativ care îşi găseşte în propria sa metamorfoză resursele expresivității. Tonurile luminoase, degajate de impurități compun o lume aerată, în care meditaţia se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură şi vitală. Cu aceleaşi posibilități de esențializare, pictorul abordează şi alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Ştefan Luchian) şi compoziți de evocare istorică. În domeniul artei monumentale a realizat. în colectiv, portrete de voievozi și cărturari (frescă în tempera la Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), compoziția de artă monumentală pentru Hidrocentrala Porților de Fier (1973), panouri decorative (mozaicuri din sticlă colorată şi marmură). Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de arta românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varşovia (1979), Varşovla, Praga, Leningrad (1972), Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow (1974), Lisabona, Ankara, Atena (1975), Praga, Istanbul (1976), Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia (1977); Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin (1978); Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico (1979); München (1994).
O ultimă expoziție personală a fost organizată, în 2002, la galeria GalAteCa a Bibliotecii Universitare Centrale. Pe 24 februarie 2003, Preşedinţia Romaniei i-a conferit Ordinul Național „Steaua României in grad de Cavaler pentru îndelungata activitate creatoare, originalitatea şi talentul pictural deosebit, recunoscute pe plan național şi internațional.
În anul 2004 , o galerie dedicată memoriei pictorului Galeriile de Artă Constantin Piliuță – a fost inaugurată pe Calea Victoriei nr. 210. În anul 2021, in cadrul evenimentului Art Safari Bucureşti a fost organizată, între altele, expoziția „Constantin Piliuță. Culoare de zenit”, un omagiu adus pictorului care omologhează în pictura românească scena de gen ca expresie a derizoriului cotidian şi tablourile cu subiect floral ca loc de manifestare a esteticii simplităţii şi armoniei paletei. În prezent operele lui Constantin Piliuță apar frecvent în cadrul licitațiilor Artmark și la vânzare pe OLX sau Ocazii.
CANDELABRUL DIN PARACAS, PERU: Geoglifă preistorică de 181 metri, sculptată pe fața nordică a peninsulei
INSIDER: „Candelabrul este o geoglifă misterioasă desenată într-o dună de nisip cu mii de ani în urmă. Nu se știe cine a făcut acest desen și cu ce scop dar ce este ciudat, nu se șterge chiar dacă privește spre ocean iar oceanul aduce furtuni uriașe și vânturi puternice. Oare cum de rezista așa de mii de ani?! Nimeni nu știe!’ SURSA
N.R.: „El Candelabro” – geoglifă preistorică masiv sculptată pe fața nordică a Peninsulei Paracas din Peru. Geoglifa are o înălțime de aproximativ 181 de metri și este tăiată la o adâncime de circa 1,20 metri în solul deşertului. Este cunoscută și sub numele de „Trident” şi este vizibilă de la o distanţă de până la 12 mile marine, servind probabil ca un semn pentru navigatori. Scopul exact al creației sale rămâne necunoscut, deși o teorie sugerează că ar putea reprezenta tridentul, un simbol al zeului Viracocha din mitologia sud-americană. Ceramica găsită în apropiere a fost datată cu radiocarbon în jurul anului 200 î.Hr., în perioada culturii Paracas. Cea mai bună modalitate de a vedea geoglifa este în timpul unui tur cu barca către Insulele Ballestas, deoarece oprirea pentru vizualizare face parte din itinerariu.
ARHIVĂ:
SOL REX REGUM: „Soarele, Regele Regilor”, ceas solar de 20 metri – măsoară timpul pe Via Transilvanica
INSIDER: SOL REX REGUM – „Soarele, Regele Regilor”, un ceas solar cu diametrul de 20 de metri, a fost amplasat pe 7 noiembrie 2025 pe Via Transilvanica, „drumul care unește”, la Dealu Negru, județul Bistrița-Năsăud. Piesa centrală, gnomonul, a fost sculptată în formă de fluture de către artistul Alexandru Burlacu, plecând de la conceptul lui Damaschin Berende. Acest simbol puternic a fost realizat din andezit, aceeași piatră folosită pentru bornele care ghidează drumeţii pe Via Transilvanica. ” SURSA
ARHIVĂ: CADRANE SOLARE: Bistrița, Poarta Transilvaniei -„Fără soare eu rămân tăcut” OXXO RITUAL SOLAR LA MAMAIA: „Purtau în ele nu doar funcția de a măsura timpul, ci întreaga poezie a legăturii dintre om, soare și pământ”
MIREILLE MATIHEU, TURUL EUROPEI: Start Concert Aniversar – 60 de ani de carieră, la Sala Olympia din Paris!
INSIDER: „Mă țin de cuvânt și vă spun despre ce am făcut vineri la Paris. Acum câteva săptămâni, înainte de culcare, mi-a venit în gând Mireille Mathieu. Nu mă întrebați de ce. Am căutat rapid pe internet să aflu ultimele vești și vârstă ei, pierdusem șirul anilor. 79 de ani și concert aniversar pentru 60 de ani de cariera la Paris, la sala Olympia. Intru pe loc să cumpăr bilete exact în prima zi a turului, pe 24 octombrie. Mare noroc, căci ele s-au epuizat imediat. Ajungem la concert. Eu, cu mare emoție în suflet, căci Mireille mi-a bucurat viața și îi știu piesele pe de rost. Evident, ca și întreaga sală. Pe un rând din fața, și Enrico Macias. Și privighetoarea din Avignon a început. Aceeași forță, aceeași voce ca în copilăria mea, fără nicio deosebire. Aceeași prezență de femeie-copil, zâmbitoare și bună. Așa am perceput-o mereu, așa este și acum. Am plâns, am râs, am aplaudat-o frenetic, minute în șir. A cântat 2 ore jumatate, cu reveniri la scenă, cu minunate interacțiuni cu publicul. A mulțumit colegilor artiști aflați în sală, personalităților internaționale, printre care și Ministrul Culturii din China. Mireille are o voce perfectă și este o artistă disciplinată dintotdeauna. Urmează un an de concerte în multe orașe din Europa, în special în Franța și Germania. Am trăit o seară tulburătoare. Și iar le mulțumesc părinților mei pentru muzică.♥️’ SURSA
N.R.: „În turneul european, Mireille Mathieu va susține un concert și în România, la Sala Palatului din București pe 22 februarie 2026. Mireille Mathieu (n. 22 iulie 1946, Avignon, Franța) este o cântăreață franceză. De-a lungul carierei sale ea a înregistrat peste 1200 de cântece în 11 limbi, având vânzări de 122 de milioane de albume în lumea întreagă. A fost descoperită de Johnny Stark, managerul celui mai mare cântăreț la acea vreme, Johnny Hallyday. După apariția sa la televiziune, în 1965 și după debutul de la Teatrul Olympia, a fost imediat declarată succesoarea lui Edith Piaf.
Olympia cunoscută în mod obişnuit sub numele de L’Olympia sau în lumea vorbitoare de limba engleză ca Olympia Hall) este o sală de concerte din arondismentul 9 din Paris, Franta, situată la numărul 28 pe Boulevard des Capucines, la egală distanţă de Biserica Madeleine şi Opéra Garnier, la 300 de metri nord de Piaţa Vendôme. Cele mai apropiate stații de metrou/RER sunt Madeleine, Opéra, Havre-Ceumartin şi Auber.
Sala a fost deschisă în 1893 de către unul dintre cei doi co-creatori ai locației Moulin Rouge şi a găzduit numeroase spectacole de operă, balet şi music-hall Spectacolele teatrale au scăzut la sfârşitul anilor 1920, iar Olympia a fost transformată intr-un cinematograf, înainte de a fi redeschisă ca locație în 1954, cu Bruno Coquatrix ca director executiv. Din anii 1960, a fost un loc popular pentru trupele rock.
Olympia a fost amenințată cu demolarea la inceputul anilor 1990, dar a fost salvată printr-un ordin de conservare. Inclusă inevitabil intr-un grup de clădiri care au făcut parte dintr-un amplu proiect de renovare, întreaga clădire a fost demolată şi reconstruită în 1997. Faţada şi interiorul locației au fost păstrate. Vivendi a achiziționat Olympia in 2001 şi aceasta rămâne o locație populară. Locația este ușor de recunoscut după literele gigantice strălucitoare, alb pe roșu, care îi anunță numele.
În acest loc legendar de concerte și divertisment parizian au evoluat artişti precum Edith Piaf, Jacques Brel, Barbara şi Johnny Hallyday, Billie Holiday, The Beatles, The Rolling Stones, etc.
LÂNGĂ PRIMĂRIE, SECTOR 3: Dorei de la STB repară cabluri căzute, fără să semnalizeze intervenția/ oprească traficul – o dubă acroșează un cablu care ridică o femeie și o trântește pe carosabil. Doamne, Apără-ne!
INSIDER 1: „Un cablu s-a rupt, o persoană este în comă la spital. Un cablu de tensiune acroșat de o dubă s-a rupt și a lovit o persoană care se afla în proximitate. Lovitura a fost în zona capului iar persoana din câte am înțeles se află la spital și este în comă. Frustrarea pe care o simt în aceste momente nu poate fi descrisă în cuvinte. Am auzit și niște explicații menite să liniștească spiritele care spuneau că era o doamnă în vârstă. De parcă asta ar fi o veste bună. Astăzi, cineva este posibil să ne părăsească din cauza nepăsării, a incompetenței și a corupției. Astăzi cineva a primit un telefon și a fost anunțat că o persoană dragă se luptă între viață și moarte. Dumnezeu să îi dea putere și să trăiască.”‘ SURSA
INSIDER 2: „București sector 3, vizavi de Primărie S3 – Din păcate am fost in tramvaiul care era în stație. O echipă de intervenții STB era pe partea cu Mc-ul și lucra încercând să prindă cablul rupt. Din păcate nu a fost semnalizată lucrarea cu absolut nimic în dreptul trecerii de pietoni ca maşinile să poată încetini sau chiar opri. Duba când a trecut a agăţat cablul rupând și alte cabluri și l-a tras după ea, cablul a tras oamenii care erau în stația de STB pe partea cu Mc-ul. Din păcate o doamna se afla în spital. Sănătate multa d-nei care a fost aruncată!🙏”
INSIDER 3: „Un lucru grav s-a întâmplat astăzi în București și nu vreau să trecem prea ușor cu vederea incidentul. Nu este o fatalitate, nu este o întâmplare, mâine poate fi oricine în locul femeii de 69 de ani. Aceasta era în zona refugiului de tramvai în Dristor. Mai exact, era pe banda 1, pe lângă niște taxiuri parcate, mergea spre stația de autobuz, care era la doar câțiva metri. În stație erau mai mulți oameni, deci tragedia putea fi mai mare. La un moment dat o dubiță a trecut pe acolo, a agățat un cablu de tramvai, l-a rupt. Cablul rupt a ridicat-o pe femeie pe sus. A aruncat-o în aer și a trântit-o la pământ, pe carosabil. Imaginile sunt groaznice. Le-am văzut. Femeia este în stare foarte gravă, la spital. Până să fie găsiți vinovații, trebuie să înțelegem ce s-a întâmplat? Știm că acolo era o lucrare desfășurată de companii ale municipiului București. (…) SURSA
INSIDER 4: „Doamna are picioarele retezate și este în comă! Numai un miracol o mai poate salva!!!”
N.R.: „Până de curând, se lucra la țevi (tot in zona aia), care erau înșirate pe trotuare și erai obligat să mergi pe carosabil și pe unde te puteai strecura… Dar, la noi, mortul e vinovat, întotdeauna!”
TIMPURI NOI: La ora 10:25, următorul metrou va veni la 09:27. Viitorul a început ieri!
INSIDER: „Imagini cu casa memoriala George Enescu din Sinaia.”‘ SURSA
N.R.:
ARHIVĂ: CARANSEBEȘ: “Cine-i născut pe 34 decembrie, hai sus, hai sus, hai sus!” OXXO BRAȘOV: Chronos și Kairos călare pe mașina timpului OXXO APM BRĂILA: -35°C, record de temperatură! Senzorii sunt în Alaska?! OXXO PAȘTELE CAILOR: Data de expirare pentru produsele cu “E”-uri nemuritoare! OXXO MUNTENEGRU: 180 de ani înaintea tuturor!
AUTO BULGĂREASCĂ: Sin R1 – motor de 6,2 l în V8, putere 659 CP și atinge 100 km/h in 3,5 s. Preț, 200.000 dolari!
INSIDER: „Sin Cars este un producător bulgar de super-automobile sportive cu sediul în Bulgaria şi Germania. SIN Cars a fost fondată ca SIN Cars Limited de către inginerul şi pilotul de curse bulgar Rosen Daskalov în Marea Britanie in 2012. În 2015, compania a început producția de automobile de teren Sin R1. Versiunea legală care poate circula pe un drum public a Sin R1 dispune de un motor de 6,2 litri in V8, care produce 444 CP şi poate ajunge la viteza de 100 km/h in 3,5 secunde, greutate 1290 kg. Compania şi-a mutat sediul în München, Germania şi în Ruse, Bulgaria,
În noiembrie 2018 au început planurile de publicare pentru a finanța expansiunea pe piața automobilelor. În acest sens Daskalov a afirmat că: „Scopul nostru este så vindem o maşină multifuncțională proiectată pentru oraşele mici care să poată fi folosită la livrările de curierat, taxi şi transport, Oraşele din Europa au nevoie de acest tip de transport. Centrele oraşelor vor fi inchise în curând pentru autovehiculele diesel, iar China este departe şi noi putem oferi o calitate mai bună. SIN Cars a participat în campionatul de lungă distanţă GT4 European Series în sezonul 2015 cu modelul cu specificațiile Sin R1 GT4. Sofia Car Motorsport a terminat pe locul 8 in clasamentul final. Pentru 2016, echipa Racers Edge Motorsports s-a alăturat echipei Pirelli World Challenge folosind modelul cu specificațiile SIN R1 GT4 pentru sezonul respectiv. MODELE SIN R1 (autoturism, versiunea rutieră); SIN R1 RS (maşină de curse); SIN S1 (autoturism modular) SURSA
N.R.: CULORI de bază caroserie (nemetalice): alb, negru, roșu, galben, verde, portocaliu.Culori speciale disponibile la dorința clientului. MOTOR: 6,2 l, V8 supraalimentat, 650 CP. Motor supraalimentat cu opt cilindri, montat central, montare rigidă. Cilindree: 6200 cm3. Alezaj și cursă: 103,25 × 92 mm. Turație maximă: 6300 RPM. Putere maximă: 650 CP, 485 kW. Raport de compresie: 9,1:1. Cuplu maxim: 820 Nm. Răcire electrică cu apă cu management termic pentru motor și cutie de viteze. ȘASIU ȘI CAROSERIE: #Cadru – bazat pe cadrul tubular de curse omologat FIA cu protecție laterală și a acoperișului. #Caroserie – fabricată din fibră de carbon și materiale compozite. Aripă spate activă. JANTE DIN ALIAJ faţă de 9×19″; Jante din aliaj de 11×19″. ANVELOPE Faţă: Michelin Pilot Sport 4 S 245/35/19 *Anvelope opționale Michelin Pillot Super Sport 245/35/19, contra cost; Spate: Michelin Pilot Sport 4 S 305/30/19 *Anvelope opționale Micheline Pilot Super Sport 305/30/19, contra cost. LOCURI: Scaune SIN CARS din carbon nereglabile. *Scaunele Recaro complet ajustabile sunt disponibile la cererea + cost suplimentar” DETALII
„Prețul unui Sin R1 poate varia în funcție de model și de specificații. Un model de stradă a fost cotat la aproximativ 72.000 de lire sterline la momentul lansării. O variantă de curse, numită R1 GTB, a costat 110.000 de lire sterline. De asemenea, un model R1 VTX Track Car din 2017 s-a vândut la licitație pentru 110.000 de dolari. În 2025, conform Chat Gpt, prețul Sin R1 (Bulgaria) se invarte pe la 200.000€.
infoINSiDER.ro 