PODUL DE PIATRĂ: “Dacă mă pozam cu 3 mitraliere, imediat se sesiza cineva”
INSIDER: „Este a doua oară când postez despre această situație. Dacă mă pozam cu 3 mitraliere, imediat se sesiza cineva…DN1A, zona Brădet, pod râul Doftana.”
SURPRIZĂ: „Două pungi de macrou cu viermi, vă rog!”
INSIDER: „Dragii mei, mare atenție la magazinul Lidl! Ieri am luat 2 pungi de pește macrou pentru că avea copila mea poftă…. și surpriză, atunci când să desfac peștele un damf „îmbietor” mi-a mutat nasul din loc, am zis că sunt eu nebună….desfăcând peștele și încercând să îl curăț surpriză, tot peștele din pungă plin de viermi/tenie și ouă ale acestora! Ca niște proști am aruncat bonul (nu ne așteptam să ne trebuiască sau să întâmpinăm astfel de probleme)! Lidl Pantelimon IF” SURSA
UPDATE: „Dragi mei am fost în magazin cu peștele, am vorbit cu șefa de magazin și cu șeful mare, danșii au scos pește și l-au examinat și ei, și au ajuns la aceeași concluzie, bineînțeles că i-a izbit și pe ei mirosul, au facut poze și ei…. au spus că va fi scos din toate magazinele Lidl, (…) și mi-au returnat banii. Acum eu nu am facut această postare de a denigra sau de a face rău cuiva, am postat să trag un semnal de alarmă pentru cine cumpără acest tip de pește să aibă mare grijă!”
HOLOGRAME: Constantin Brâncuși ne-a vizitat de ziua lui. Pe când îi întoarcem vizita la Hobița?
INSIDER: “Constantin Brâncuși, în hologramă, a vizitat curtea Muzeului Național de Artă al României pe 19 Februarie, de ziua lui.
144 de ani de la nașterea marelui sculptor român au fost sărbătoriți și printr-un spectacol holografic și de video mapping.
Deși oficialii au întârziat sfertul academic și ploaia deasă și rece a fost foarte prezentă la întâlnire, câteva sute de
bucureșteni, foarte mulți cu mult mai tineri decăt publicul Irinei Rimes – ambasadoarea Brâncuși- pe care miza ministrul Culturii, au fost „pe baricade” nerăbdători de a fi impresionați de „ultimul racnet” de tehnologie digitală.
Doar statuile din curtea muzeului, acum „îmbrăcate” ca urmare al unei acțiuni caritabile, păreau impasibile.
Oare următorul pas de cinstirea a memoriei marelui Brâncuși să fie la Hobița? O hologramă a casei acestuia lăsată în paragină, să aibă ce vedea turiștii când îi calcă pragul, după ce i-au admirat sculpturile în toate muzeele lumii!”
ARHIVĂ: BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România! *** TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? *** PRIORITĂȚI: “Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?” (Vasile Alecsandri) *** BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” *** SINISFORĂ PUBLICĂ: „Cuminţenia Pământului” vrea bani de la „Chitroşenia Pământului”. Câţi de ESCU vor mânca din cheta poporului român?
BUCUREȘTI: Unii ascund gunoiul sub preș, alții îl basculează direct în Lacul Morii!
INSIDER: „Am fost martorul unei întâmplări pe care nu am cum să nu o arăt tuturor. S-a întâmplat pe 4 februarie 2020 lângă Lacul Morii. Las imaginile să vorbească.” SURSA
CRAIOVA – LICEUL CAROL I: “De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol“
INSIDER: „Au trecut câteva zile de la dezbaterea organizată în Sala de Festivități a Colegiului Carol, cele văzute și auzite s-au mai așezat, așa că a sosit timpul să scriu și eu despre impresiile pe care mi le-a lăsat acel eveniment, mai ales că în ziua următoare, prin bunăvoința domnului profesor Liviu Ionescu și cu permisiunea domnului director Cristian Stăiculescu am făcut o lungă plimbare prin aproape tot liceul.
Într-adevăr, situația cu care se confruntă clădirea este cu dramatică. Vizitându-i sălile de clasă părăsite, coridoarele lipsite de animația specifică unui liceu, senzațiile sunt mult mai puternice decât observând-o din exterior.
De ce s-a ajuns aici? Sigur, un prim set de motive este indolența cronică și lipsa de implicare a mai multor instituții. începând cu primăria (care judecă orice investiție în cheie electorală) și continuând cu Direcția Județeană de Cultură (care, cu legea în mână, ar fi trebuit să nu permită degradarea acestui monument istoric), cu Prefectura (care ar fi trebuit să pună pretindă instituțiilor responsabile să-și respecte obligațiile și atribuțiile), cu Inspectoratul Școlar (care a tratat cu superficialitate și dezinteres o problemă cât se poate de serioasă a comunității), ba chiar și cu conducerea Colegiului (care s-au complăcut într-un adevărat „dolce far niente”),
Pe lângă toate acestea mai este încă un motiv: nu doar autoritățile sunt de vină, ci și noi cetățenii. De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol.
Primarii vin și pleacă, înșiră aceleași minciuni, iar oamenii continuă să-i creadă. La fel, guvernanții: se bat cu cărămida în piept, fac vizite de lucru, țin cuvântări, apoi dispar: unii la pușcărie, alții de acolo de unde au venit. Iar noi, craiovenii, nu reușim să vedem că anul acesta clădirea Colegiului este mai degradată decât anul trecut, iar anul viitor are mari șanse să cadă de-a binelea.
Revenind la dezbatere trebuie să spun că mi-a produs o mare dezamăgire, dar, în egală măsură mi-a dat și speranțe.
Dezamăgire, pentru că m-aș fi așteptat să avem discuții mai animate, din care să rezulte implicarea a cât mai mulți oameni. Cu toate bunele intenții ale dlui. Danut Mic, gazda dezbaterii, aceasta nu s-a întâmplat, ba chiar am avut sentimentul că se încearcă o minimalizare sau chiar deturnarea subiectului. Sper să greșesc.
Speranțe, pentru că am aflat de la Nicolae Giugea (singurul oficial prezent) că s-a intrat în linie dreaptă: Compania Națională de Investiții are banii necesari, peste o lună și jumătate se va organiza prima licitație, pentru proiectare și există termene precise pentru celelalte etape de lucru.
Pe de altă parte, câteva observații se impun în continuare.
Prima, legată de patrimoniul extraordinar care se găsește în custodia Colegiului, din care cea mai importantă parte este biblioteca. Dar, pe lângă cărțile rare din bibliotecă mai există o fabuloasă colecție de roci (multe din ele fiind fragile și greu de transportat). De asemenea, există un extraordinar material didactic, cu o inestimabilă valoare muzeală, multe piese având peste 100 de ani !
Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă lucrurile se vor mișca foarte repede și, așa cum ne dorim cu toții, în scurt timp va fi selectat constructorul iar lucrările vor putea începe. Cum se vor căra cărțile din bibliotecă sub presiunea unui constructor interesat doar de respectarea termenului de predare a lucrării ? Ce se va întâmpla cu celelalte piese de patrimoniu ? Inspectoratul Școlar, Primăria, conducerea Colegiului trebuie să treacă imediat la identificarea soluției corecte și la aplicarea ei. Din fericire, un spațiu de depozitare există în fosta cantină, iar adaptarea acesteia se poate face cu o minimă bunăvoință.
Dar, până la depozitare, este obligatoriu ca tot patrimoniul Colegiului Carol I să fie corect inventariat, evaluat, asigurat. Iar când spun patrimoniu, nu mă refer doar la cărțile rare din bibliotecă, ci și colecția de roci, la materialul didactic unicat, la tablouri, la statui, la frescele din holul cancelariei. Prin urmare, alături de instituțiile enumerate mai sus, este obligatoriu ca la bunul mers al lucrurilor să contribuie și Ministerul Culturii, prin specialiștii de care dispune.
Tot în legătură cu biblioteca și cărțile rare existente acolo, ar trebui să avem în vedere posibilitatea scanării tuturor volumelor, pe modelul folosit în marile biblioteci din lumea civilizată. Știu, nu este o acțiune simplă, ci dimpotrivă ! Dar fondul de carte existent în biblioteca colegiului merită cu prisosință această abordare.
A doua observație: în incinta Colegiului Carol se găsește și o bază sportivă, probabil cea mai dezvoltată între bazele liceelor din Craiova: terenuri de baschet, volei, handbal, minifotbal, piscina acoperită precum și o sală de sport.
Legat de această sală de sport (o clădire cu valoare de monument istoric, la rândul ei supusă unui foarte avansat proces de degradare) vreau să atrag atenția că nu este cuprinsă în proiectul de reabilitare al Colegiului Carol, deși face parte integrantă din complexul de clădiri. Iată de ce, pe modelul folosit de Ministerul Dezvoltării, cred că este cazul ca și Ministerul Tineretului și Sportului să se implice pentru reabilitarea bazei sportive și mai ales pentru Sala de Sport.
În loc de concluzie, un gând de încheiere: este evident, Colegiul Carol a fost tratat cu indolență, nepăsare, dezinteres. Sub presiunea societății civile, asistăm acum la o schimbare de atitudine: există un plan, există și banii care să finanțeze aplicarea acestui plan. Dar nu este destul ! M-aș bucura dacă – pe lângă planuri și bani – va exista dorința fermă ca întreg complexul de clădiri și funcțiuni de la Colegiul Carol I să-și recapete strălucirea de odinioară și astfel, să fie redat orașului pentru a-i întregi zestrea culturală.
Dar asta nu se poate face prin reabilitarea unui corp de clădire ci doar prin efortul conjugat al tuturor instituțiilor enumerate mai sus. Fără acest efort, există riscul ca lucrările de reabilitare a Colegiului Carol să fie incomplete.
Nu pot să închei fără a mulțumi încă o dată domnilor profesori Mic Danut și Liviu Ionescu pentru implicarea de care dau dovadă. Le mulțumesc și tuturor celor care, văzuți sau nevăzuți, elevi, cadre didactice sau personal auxiliar, le sunt alături.” SURSA
INFORMAREA INFORMĂRII: Viomar te ajută să scapi de activitățile consumatoare de timp. Pe ei cine i-o ajuta?
Foto: SURSA ARHIVĂ: AVIZIER: Primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă! *** AGRESIUNE: Cine apără copacii de avocaţii dăunători? *** CRAIOVA: Citaţii aruncate cu praştia la avizierul-muzeu de la Judecătorie
CRAIOVA: Dorel de la RAADPFL, ucigaș din prostie!
INSIDER: „Angajații RAADPFL Craiova și-au uitat „obiectul muncii” agățat în firele de curent. O bucată considerabilă de lemn rezultat din toaletarea copacilor amenință să cadă în capul trecătorilor” SURSA
ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena? *** SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” *** CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute!
HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!”
INSIDER: „Îți pot spune că sunt pasionată de tot ce înseamnă lucru manual și că îmi aduce o liniște și o fericire nespusă orice creație pe care o fac. Am luat ideea de a face aceste lantișoare cu numele scris pe bobul de orez din Turcia unde un domn făcea acest lucru pe litoral. După ce mi-am achiziționat unul, în drum spre casă, mi s-a spart așa că am hotărât să îmi fac eu unul mai bun!
De mică îmi place să presez flori așa că am hotărât să adaug în sticluța mea și o floricică mică pentru culoare și o inimioară lucrată din lut polimeric (realizarea de obiecte în miniatură din lut fiind una din pasiunile mele!).
Purtând lănțișorul la gât am fost întrebată de nenumărate ori de unde l-am achiziționat și pentru că îmi erau drage, persoanele care întrebau, le-am făcut și acestora, numai că am început să am comenzi și m-am hotărât să le pun în vânzare pentru o sumă destul de mică pentru a putea fi achiziționate de toată lumea. Plăcearea vine din crearea acestora și privind fețele zâmbitoare ce le primesc.
Despre mine: Sunt o româncă din București căsătorită de aproape 9 ani cu un turc. Împreună avem un băiețel minunat de un an și jumătate. Am locuit la Istanbul 6 ani iar acum mă împart între Turcia și România pentru că nu mai pot sta departe de casă. Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug! Turcii sunt foarte buni negustori, dar nu au îndemânarea și priceperea noastră. Românul din nimic construiește multe.
Neajunsul nostru în care ne-am născut ne-a determinat să construim și șlefuim lucruri nemaipomenite. Ne-a 
învățat să ne descurcăm cu ce avem și să facem frumos din ce e urât. Mâ mândresc că sunt româncă și stau cu fruntea sus oriunde mă duc. Am terminat dreptul iar acum lucrez la o renumită firmă internațională de avocatură, în Istanbul.” SURSA
ARHIVĂ: MINIATURI: Artist cu bisturiul. Sculptură în mina de creion. *** MACRAME: Lămpile create luminează viața și sufletul. *** CADOU ÎN CIORAP: “Fără bani, am fi cu toţii bogaţi”. Oricum, în caz de nevoie, spargeți geamul! *** CADOURI CU SUFLET: „Minitablouri pictate cu drag, pe şindrile de lemn de fag” *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”
SUA vs RO: Schimbi locul schimbi norocul?
INSIDER: „Soacra mea (americancă) are 89 de ani și merge la gym de trei ori pe săptămână; pentru a rămâne flexibilă și cu tonus bun. La 70 de ani a deschis o nouă firma și la 75 s-a recăsătorit, după ce a fost văduvă un deceniu. Aparține unui club de arte care organizează concerte și expoziții, merge frecvent la teatru, la cinema și evenimente artistice. Aparține și unui club (book club) și în fiecare lună citește o carte (aceeași toți membrii clubului) pe care împreună o dezbat. E un pretext pentru a sta activ, curios și conectat social, pentru a lua ceaiul cu prieteni. Folosește un iPhone pe care își comanda Uber și cu care face poze. Merge la un curs de istorie pentru că “history always interest me and finally I have time to find more about it”.
Este născută în 1930, în anul Caprei, în zodia Balanței. Niciodată nu vorbește despre boli, bolnavi, tratamente, dureri sau neplăceri. Niciodată nu vorbește rău despre oameni și nu exprimă păreri nesolicitate. Întotdeauna vrea să știe ce este nou în știința, ce este “ Current” la moda – în design, în muzica, cinema, fashion. Este foarte punctuală, disciplinată, și “ considerate” ( îi pasă de ceilalți). Foarte multe dintre cele enumerate mai sus nu implică a cheltui bani, ci o anume atitudine și viziune asupra vieții. E important să subliniez asta pentru că…. În acest timp, la jumătate de Glob distanță, părinții mei care au 70 +, merg lunar la medicul de familie, după o rețetă. Se consumă și se ceartă din cauza evenimentelor din politică, folosesc telefoane cu taste și știu toate bolile celor apropiați, inclusiv tratamentele ce le urmează. Atitudinea lor, deși se vrea deschisă, este în general guvernată de “ NU” (nu se poate, nu este sănătos, nu îi cunosc, nu merge culoare deschisă la vârsta mea, nu are efecte secundare?)
Ei nu merg la evenimente pentru ca este aglomerat / gălăgie/ dezordine/ departe/ caniculă / ger/ prea periculos. Ieșirile lor sociale sunt la clinică, la piață, în familie, scurte călătorii, la biserică. A, și au un cavou bine pus la punct, și taxele bisericești, anuale, plătite la zi. Stau și ma întreb unde, cum și de ce se produce acestă discrepanță între stilul lor de viață. Cum seniorii vestici au decis să meargă la un free – concert, iar cei români să stea pe bancă, cu vecinii lor și să vorbească despre reumatism?” SURSA
BIO CIUPERCI: “Ultima veriga din lanțul sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari”
INSIDER: „Ciuperci culese în Munții Carpați de copii, femei gravide și bătrâni în condiții de sclavie modernă, cumpărate cu 8 lei/kg de achizitori români care adesea nu plătesc niciun fel de taxe pe sutele de tone exportate vară de vară în Franța, Italia, Belgia și alte țări europene și întoarse pe rafturile supermarketurilor și restaurantelor de lux în punguțe frumos ambalate, cu etichete „bio”, la doar 33 de lei porția de 30 de grame.
Cel mai probabil, poza de mai jos e ultima verigă din lanțul vicios al sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului înconjurător și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari aflați sub protecția autorităților locale.” SURSA
ARHIVĂ: CULMEA AGRICULTURII: România a ajuns să importe şi seminţe de dovleac. DIN CHINA! Preţ Bio: 7,5 lei *** BALANŢĂ: Ouă adunate din toată Europa, fierte şi vopsite în Austria, vândute pe datorie în România! *** SOS: Pădurile din Retezat ard în şemineele din Vest! *** PRODUSE BIO: „Mâna lungă a mafiei comerciale îi ”hrănește” și pe funcționarii acestor organisme”
IARNA PE ULIȚĂ: Cum citești plăcuțele unui BMW răsturnat într-o curbă cu polei?
INSIDER: „Din ce țarā sunt plăcuțele astea?” SURSA
TeCUPLEZI.ro: Ce este “speed dating” și cum îți poate schimba viața o întâlnire la prima vedere?
Într-o lume grăbită și însigurată, bântuită de fantome digitale, o întâlnire la prima vedere, cu o persoană reală, ți-ar putea schimba viața într-o singură clipă de “conexiune sufletească”. Da, este acea săgeată a lui Cupidon, astăzi uitată sau ignorată, dar care poate atinge pe oricine, oriunde și oricând – pe stradă, în autobuz, la semafor. O privire de câteva secunde îți intră în suflet și îți aprinde inima, dar apoi se pierde rapid în aglomerația străzii… Când și unde să mai găsești acei ochi de care te-ai îndrăgostit în fugă? Poate într-o joi, la o întâlnire de “speed dating” pe str. Brezoianu la nr. 36. Dacă nu știți ce este “speed dating”, vă spunem noi pe scurt – o întâlnire față în față, între un număr egal de femei și bărbați care discută liber, într-o ambianță plăcută și sigură, fără nici un fel de obligații. Aici aveți șansa să vă priviți adânc în ochi și să vă întrebați inima dacă cel/cea din fața voastră este sufletul pereche. Dar înainte de toate, TU mai crezi în dragoste la prima vedere? Până să îți răspunzi la această întrebare, vizitează pagina noastră TeCuplezi.ro
ONEȘTI: Spiritul eminescian nepereche surprins în platoul exotic de la slujba de pomenire
ARHIVĂ: 169: “Eminescu aranjat frumos de ziua lui” *** 15 IANUARIE: Ziua Culturii Naționale, 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu *** TEIUL LUI EMINESCU: „Pentru fiecare român care construieşte, există minim doi care distrug!” *** LEGENDE URBANE: „Mega Image are mai multe magazine decât angajaţi”. Eminescu vinde bine! *** TELEFONUL FĂRĂ FIR: „De fapt, nu-s 127 de ani, ci 167. Și nu de la deces, ci de la nașterea poetului!”
MIHAI ȘORA: “Ceva din țesutul nostru social s-a destrămat ireversibil”
INSIDER: „Anul trecut, o știre franceză a răvășit sufletele și conștiințele oamenilor: la Nantes, în inima orașului, un bărbat fusese găsit mort în apartamentul în care locuia. M u m i f i c a t. Autopsia a revelat faptul că decesul avusese loc cu unsprezece ani în urmă. În tot acest răstimp, plățile curente fuseseră făcute prin virament bancar, inclusiv chiria locuinței. Și poate că nu ar fi fost descoperit nici până astăzi dacă proprietarul apartamentului nu ar fi avut, la un moment dat, intenția să pună în vânzare acea locuință și nu s-ar fi deplasat la fața locului, după câteva telefoane rămase fără răspuns.
Ceva din țesutul nostru social s-a destrămat ireversibil, este limpede; nu trebuie să faci sofisticate studii ori anchete sociologice ca să observi că legăturile dintre oameni și-au pierdut trăinicia, când nu s-au formalizat până la cvasi-dispariția lor, în unele zone urbane; ca să observi, cu alte cuvinte, că tehnologia nu este în mod necesar un mijloc de apropiere dintre suflete, că rețelele de comunicare pot deveni rețele de însingurare.
Nu am cunoscut-o pe Doamna Cristina Țopescu, nu știu ce fel de om era, nici ce-i plăcea sau ce nu. De aceea nu mi-aș îngădui să fac vreo observație despre viața dumneaei. Însă o asemenea moarte, într-o asemenea dureroasă singurătate, ar trebui să ne dea de gândit. Nu poți să nu te întrebi cum, oare, un astfel de om nu-și petrecea sărbătorile invitat de prieteni, alături de oameni dragi, căci vor fi fost, de bună seamă, destui care au prețuit-o la adevărata ei valoare. Cum de era, totuși, atât de singură? Un om părăsit…
Doar câinii au vegheat-o după ce a murit. Ce jale!
Dumnezeu s-o odihnească!
Mihai Șora, 13 ianuarie 2020″ SURSA
PLĂCUȚE BILINGVE: Simbol al respectului dintre locuitori. Prieteni indiferent de etnie sau religie!
INSIDER: „Orașul Bătania (Battonya) din Ungaria se află la o distanță de aproximativ 7 km de frontiera cu România. Inscripțiile bilingve sau trilingve ne întâmpină încă de la intrarea în localitate. Diferite instituții din Bătania beneficiază de astfel de inscripții, inclusiv Primăria. Steagul României poate fi văzut pe clădiri publice. Conform ultimului recensământ, populația românească din Bătania este de aproximativ 8.5% din totalul populației.
Acest exemplu de toleranță și prietenie etnică este întâlnit și în alte localități ale Ungariei, în județele Békés, Csongrád și Hajdú-Bihar, unde există comunități românești, deși nu este stabilit un prag procentual anume, inscripții în română sau drapele putând fi văzute și în localități unde etnicii români reprezintă aproximativ 5% din totalul populației.
Inscripțiile bilingve/trilingve sunt întâlnite și în județul Arad sau în alte părți ale Transilvaniei. Este important să le respectăm și să nu le privim ca un lucru negativ, deoarece prezența unei comunități etnice este un fapt pozitiv din toate punctele de vedere și nu îl ultimul rând, acestea sunt un simbol al respectului dintre locuitori, care au fost și sunt prieteni indiferent de etnia sau religia acestora.” SURSA
ARHIVĂ: HAR-COV: „Românii sunt trataţi ca nişte străini, iar propaganda extremiştilor maghiari s-a mutat în presă” *** NEM TUDOK: Aveţi bancomat şi pentru forinţi? *** NATURĂ CU HUSAR: „Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este. Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste!”
AUSTRALIA: 500 de milioane de animale au murit incendiate!
INSIDER: „Australia arde. Peste 11,3 de milioane de hectare de pământ ars…” SURSA
N.R.: Australia este un continent cu o suprafața de 9,6 milioane km² și o faună deosebită: 83 % din mamifere, 89 % din reptile, 90 % din pești și insecte, precum si 93 % din amfibieni sunt endemice continentului australian.
DANIEL IONIȚĂ (profesor univ. și traducător de origine română din Sidney, Australia): “Eu cred că, da, clima se schimbă, NU sunt un negaționist, care să își țină capul în nisip ca struțul, când dovezile de schimbare sunt clare (…). DAR în Australia, schimbarea climei, seceta și căldurile mai mari (dar nu cele mai mari din istoria Australiei) reprezintă doar o parte din cauză.
[Mai multe] din cauzele acestor incendii fără precedent se găsesc undeva în urma cu 20 de ani. Atunci, diferite guverne (federale și la nivel statal) au decis să aplice politici „verzi”. Adică să închidă multe din drumurile neasfaltate din parcurile naționale, pentru totdeauna, „pentru ca să nu mai fie folosite de turiștii și campiștii cu vehicole 4×4″, ceea ce era o tradiție în Australia. DAR închiderea acestor drumuri înguste și neasfaltate a dus la închiderea accesului pentru acțiunile de prevenție a focurilor. [Inainte] Brigăzile de Pompieri mergeau în fiecare an, în sezonul rece, și strângeau lemnele căzute, și apoi ardeau CONTROLAT multe zone de legăură între păduri – pentru ca în caz de incendiu, focurile să nu se răspândească, să nu „sară” peste șosele, sau dintr-o zona într-alta.
Făceau de fapt ceea ce Aborigenii făcuseră timp de mii și mii de ani în urmă. Ardeau preventiv în sezonul rece, pentru ca în sezonul cald și uscat (Noiembrie – Februarie) să nu fie pericol de focuri devastatoare ca acestea.
Acum… închiderea parcurilor naționale pentru vehicule a făcut ca doar aproximativ 20-30% din arderile preventive să mai aibă loc. Ca urmare, s-au adunat pe solul pădurilor de eucalipt (care are frunze cu uleiuri și hidrocarburi aromatice) multe frunze uscate, care nu se degradează așa de repede ca frunzele din pădurile de fag etc din Europa. Nici lemnele căzute, crengi uscate etc. nu au mai fost adunate.
Fermierii și Brigazile de Pompieri Voluntari din zonele rurale au vorbit de mult despre acest pericol. Dar nimeni nu i-a ascultat, fiindcă toate guvernele au decis în favoarea politicii „verzi”: adică să nu te atingi de parcurile naționale, să lași totul acolo așa cum este, ca să se „recicleze natural”. Numai că Australia nu este Europa. Iar Aborigenii, care trăiau aici cu 60 000 de ani înainte să vină europenii (…) știau exact ce făceau atunci când foloseau arderi preventive și controlate, în sezonul rece, când nu era pericol de răspândire a focului.
Sigur, condițiile de secetă prelungită (cauzată probabil de schimbarea climei) au favorizat startul incediilor. DAR gravitatea lor se datorează și politicilor din ultimii 20 de ani.
[Eu,] în loc sa mai ascult la tot felul de „formatori de opinie” și politicieni, am început să citesc ce scriu Pompierii Rurali, fermierii din zonele respective și localnicii de acolo. Care de ani și ani de zile tot încearcă să se plângă la guvern să schimbe politica, dar nimeni nu i-a ascultat. Acum este clar?” SURSA
ARHIVĂ: DINCOLO DE MIRIȘTI: „Noi, bolnavi, dăm foc pentru a ne bucura de fum” *** INIMA FRANȚEI: 800 de ani de istorie au ars într-o oră. O plâng pământeni de pretutindeni!
TURISM NEGRU: Auschwitz, megahală turistică unde spiritele se minunează de aceste timpuri moderne
INSIDER: „Nici nu mai e nevoie de imaginație ca să-ți închipui cum era locul ăsta Atunci, pentru că Auschwitzul s-a transformat într-un fel de megahală turistică și trăsăturile lui actuale dintr-un anume punct parcă au împrumutat ceva din vechea organizare.
La intrarea era o coadă de un kilometru (mai să îmi vină să zic ce noroc că am făcut rezervare cu destul timp înainte pentru un tur individual, fără ghidaj, fără nimic altceva, ba chiar gratuit, că altfel sigur nu mă înghesuiam eu la coada aia de peste o mie de oameni), apoi după coada la bilete mai era o alta coadă pentru acces în grup, și după ce am fost deposedată de rucsac, că cică era prea mare și nu ai voie sa intri decât cu o poșetuta (firește, deposedarea de rucsac se face contra cost, adică plătești 4 zloți ca să îl lași într-o gheretă), și am trecut și de controlul de securitate, am intrat. Și turiștii colcăiau peste tot, organizați în grupuri,
audioghidati, dotați cu căști, etichetati cu ecusoane, ca nu cumva să îi piardă ghizii, care vorbeau în fel de fel de limbi. În Blocul 11, al Morții, senzația devenea chiar terifiantă, pentru că la subsol era un coridor strâmt, și defilam toți în șir indian, pe două sensuri de mers, umăr la umăr, în șiruri neîntrerupte, deși propriu-zis nu era nimic de văzut, că ușile celulelor erau închise. Era doar o perindare funebră și claustrofobă.
Mă gândesc dacă nu cumva treaba asta o fi un fel de experiment. Cam bizar cum se îmbulzesc azi turiștii (cică vreo 2 milioane într-un an) într-un loc așa blestemat. Și ce or zice spiritele celor care au sfârșit aici, când tot ce își doreau era să scape. Probabil se minunează de aceste timpuri moderne…” SURSA
N.R.: Lagărul Auschwitz se află în sudul Poloniei, la 60 km de Cracovia. Pe site-ul oficial se pot rezerva bilete de grup sau să te alături unui grup existent. Turul ghidat 3.5 ore costă 60 de zloți (aproximativ 70 lei), dar există și o variantă de tur ghidat de 6 ore. Pentru opțiunea vizită individual fără ghid intrarea e liberă. Parcarea pentru întreaga zi este 13 zloți. Lângă intrarea principală este un restaurant unde o porție este aproximativ 30 de zloți. DETALII
ARHIVĂ: JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!” *** MEMORIALUL SIGHET: Pentru ca nimeni, niciodată, să nu mai sufere din cauza convingerilor sale politice! *** HOLOCAUST: “Învățați-i pe copiii voștri ce înseamnă dragostea pentru celălalt, prietenia și toleranța, ca niciodată să nu se mai repete tragedia evreiască!” *** COMEMORARE: De Ziua Holocaustului, specialistul Dan Şova este invitat anual să-şi pună cenuşă în cap!
ANDROGIN: Andre Rieu, omul “însăși” a împlinit 70 de ani. Femeia-bărbat bine!
ARHIVĂ: SALA PALATULUI: „Din ignoranţă, se poate pronunţa „MODER-TALKIMG”, dar scrieţi MODERN TALKING” *** VIRUŞI AGRAMAŢI: Greşelile de scriere şi lipsa de respect sunt contagioase!
***NICKNAME: KogălnicEANU şi RăduLESCU, înghesuiţi în cupola Ateneului. Mai intră BĂSEscu şi UDrea? *** PIAŢA TIMPULUI: Rebengiuc sau Rebenciuc?! Lumina şi gândul bun se pornesc, dar nu îşi ating ţinta!”
NEXT LEVEL: Renii oltenești au mulți cai putere!
ARHIVĂ: CONSTANȚA: Târgul de Crăciun s-a închis înainte de Crăciun. În Piața Ovidiu luminițele s-au stins! *** CIUREL: “Cel mai mare brad și cel mai mare tricolor din București!” *** TRENDY: Bradul primit în dar nu se caută la dinţi. Zânei Măseluţă i-au căzut plombele! *** MONUMENT DEGHIZAT: “Nu s-or supăra eroii de acolo, din ceruri, până se demontează bradul?!” *** LOCOMOTIVA CU AJUTOARE: Camionul lui „Moş Crăciun” aduce Coca-Cola cu gust de praz!
ROMÂNIA LA PĂMÂNT: „Unul va zice că treaba lui e până la gard, alta își va face cruci, iar cei mai mulți vor trece nepăsători”
INSIDER: „Cum mori cu zile în România, printre români.
Azi, pe la 13 30, eram pe la parcul Crângași, cu un prieten. La câțiva metri de intrare, un tânăr zăcea pe asfalt. Avea capul în jos, gura căscată, respira greu. Eu îl strig să văd dacă e în regulă, prietenul meu sună la 112.
-E un tânăr de vreo 25 de ani, zace pe asfalt, la Crângași. Respira greu, nu vrem să îl mișcam să nu îi facem rău. Vă fac poza, trimitem?
Pozez, în timp ce vorbesc. Nu am vrut să îl mișcăm, respira, dar putea fi comoție, puteau fi traumatisme, așa ne-am gândit.
112: Nu. Unde sunteți? / – La Crângași, pe Viitorului, la intrarea în parc. Vă dăm „share location”?
112: Nu avem. L-ați mișcat? Poate doarme. / – Am strigat, pare inconstient, nu raspunde.
112: Vă dau legatura. Dă legatura.
– Buna ziua, unde sunteți? / -La Crângași, lângă parc…
– L-ați mișcat? / – Nu. Știm că nu e voie. Doar l-am atins.
– Mda. Poate e beat sau doarme. / – Și dacă e căzut sau beat nu veniți?
– O fi beat. / – Nu miroase, nu știm! Dar e căzut în stradă, dacă se mișcă puțin ajunge în șosea.
– O să vină cineva…
În timpul ăsta, bodyguardul de la parc (poza) s-a îndepartat vreo 30 de metri de locul faptei, stătea în așteptare. Îl strig:
-De când stă așa? / – E de mult, așa sta, nu s-a mișcat!
-Și de ce nu ați sunat la 112?
La care el: -Eu, domnule? Nu mă bag! Treaba mea e până la gard! Îmi arată poarta parcului.
-Și dacă a cazut omul pe stradă nu îl ajutați că dvs. aveți treabă doar până la gard? Nu puteați suna la 112?
-Eu nu mă bag la astea, până la gard am treabă.
Alți oameni stăteau pe băncuțe, la soare. A fost o zi frumoasă. Alții treceau pe stradă pe lângă baiatul ala căzut. Bătrânii își plimbau nepoțeii cu bicicletele. Pe partea cealaltă a drumului, era targ de Crăciun, oamenii luau vin fiert și scorțișoară. Cât am așteptat să vină cei de la 112, i-am văzut cum se mai uitau din când în când câte unii. Și atât.
O mașină de Poliție a trecut pe acolo, foarte aproape de bordură (pe la 13 30, se poate verifica cine a fost după traseul mașinilor). S-au uitat la cel căzut, dar nu au oprit. Am strigat la ei: “hei, stați, băăăi!” Prietenul meu a alergat după ei până la semafor. Nimic. S-au cărat. O doamnă ne-a zis ca “tânărul stă acolo de ceva timp, săracul!” Am întrebat-o de ce nu a sunat la 112, a ridicat din umeri.
În vreo 12 minute a venit Smurd. L-au trezit, l-au luat în brate. Nu mirosea a băutură, dar probabil era drogat.
L-au luat și am plecat.
Altceva voiam să spun. Oricare dintre voi poate să cadă mâine pe stradă. Criza de bilă, criza diabetică, AWC, leșin sau orice altceva. Se poate întampla. Ei bine, trebuie să știți că, în momentul ăla, românii habar nu au ce să facă. Se vor uita la voi ca la niște ciumați. Unul va zice că treaba lui e până la gard, alta te va compatimi două ore și își va face cruci, iar cei mai mulți vor trece pe lângă tine nepăsători.
Habar nu avem cum să procedăm în cazurile astea, nu știm unde să sunăm și ce să facem. Suntem ca niște speriați de bombe care credem ca un om căzut pe strada, un om la nevoie, e un ciumat de care trebuie să fugim ca nu cumva să se ia naibii ce are el.
Mâine puteți fi voi ăia căzuți, mă! Ganditi-vă la asta!
Precizări:
1. Am facut poze să îi trimit operatoarei de la 112, să mă creadă! Apoi am avut 12 minute până a venit Salvarea, era logic sa îi filmez, în cazul în care ar fi trebuit să le arăt celor de la Smurd. Una e să le povestesc eu ce sunete și horcăieli scoate bietul om, alta e să le arăt.
2. Omul respira. Atunci ne-a fost frică să nu fie un traumatism, iar în situația asta nu trebuie mișcat. Și dacă ai cursuri de prim-ajutor, și dacă nu ai, trebuie să știi asta.
3. Oameni buni, vă rog și eu ceva: faceți cursuri la Smurd și la Crucea Rosie. Sunt foarte buni si chiar învățați ceva, puteți salva vieți
4. Am postat asta în speranța că învățăm naibii ceva de aici, nu din dorința imbecilă de a epata. Aș vrea să rămânem cu atat: VICTIMA? SUNAM la 112 sau dăm primul-ajutor, dacă e cazul, dacă e bine să îl mișcăm și dacă ne pricepem. NU stăm ca lesinații! Sper să se înțeleagă. Dacă nu, ghinion.
5. Acum dați share la postări cu icoane și trimiteți sms-uri cu îngerașii care aduc lumină de Sărbători! Să știți că așa îi ajutați pe semenii voștri, nu sunând la 112. Ar merge și un partikip mic, ăla clar salvează vieți. Amin, like and share, gen. Lol!” SURSA
ARHIVĂ: RESUSCITARE: Când 5 minute înseamnă maxim și oricât s-ar grăbi ambulanța nu e suficient *** PRIMUL AJUTOR: Fiecare călător poate salva o viaţă! Tu ştii să foloseşti defibrilatorul? *** SOS: „Domnilor Politicieni, s-a ales praful. Medicii de pe Ambulanţă sunt aproape inexistenţi!”
LONDRA – CLUJ – BUCUREȘTI: “Mi-e dor de tine” – “Și mie” – “Te aștept”
INSIDER: „Reprezentanţii Festivalului „Lights ON” România, care au amplasat mesajele „Mi-e dor de tine” în Londra şi „Şi mie” la Cluj-Napoca au aprins, săptămâna trecută, lumini cu mesajul „Te aştept” pe Podul Izvor din Capitală. Instalaţia de lumină „Te aştept” a fost inaugurată pe Podul Izvor, ca o continuare a dialogului dintre „Mi-e dor de tine”, instalaţie aprinsă în Canary Wharf, Londra, şi „Şi mie”, instalaţie aprinsă pe podul Elisabeta din Cluj-Napoca.” DETALII
ARHIVĂ:_RUGĂCIUNE CĂTRE OAMENI: „În fiecare zi ne batem joc / De păsări, de iubire şi de mare…” *** SCRISOARE PIERDUTĂ: „Fericirea are chipul tău!” *** OFFLINE: Strada, wall-ul celor fără cont Facebook?
CULME CURĂȚENIE: Grădini măturate de frunze moarte. Cât vom cheltui pentru Parcul Herăstrău?
INSIDER: „Lume, ajutor! Este normal să ia frunzele din gradină în decembrie?!
Este o acțiune dăunătoare și atât! Pentru sol, pentry insecte, pentru plante, pentru păsări, pentru aer și pentru mediu. Toate astea din banii publici!
Pentru cei care nu știu, multe insecte iși au căsuța iarna sub frunze pentru a rezista frigului. Multe păsări se hrănesc cu insecte și altele de prin frunze. Plantele (rădăcinile/semințele, etc) sunt adăpostite de frig sub învelișul de fruze. Toate acele frunze încet se vor dezintegra hrănind plantele și solul. Stratul de frunze protejează și solul să nu se usuce sau erodeze (fie luat de apa de ploaie).
Toate frunzele și ce erau printre ele au fost puse în saci ce vor ajunge la groapa de gunoi sau direct arse.
Nu există responsabil, domnul inginer le-a spus să facă frumos în grădini, de la primărie… Inacceptabil!” SURSA
ARHIVĂ: DINCOLO DE MIRIȘTI: „Noi, bolnavi, dăm foc pentru a ne bucura de fum” *** VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic”
infoINSiDER.ro 