AURA BUNEI VESTIRI: Soarele și Luna, ne-au ținut cununa. Astrele spun că totul va fi bine!
INSIDER 1: „Luna in aceasta seara la Cluj. Știe cineva mai multe despre cercul luminos care se vede pe cer?’ SURSA
INSIDER 2: „Și soarele a avut astăzi la Cluj halou!”
INSIDER 3: ” Aură astăzi în jurul soarelui in București”
INSIDER 4: „La fel și în Bistrița!’
INSIDER 5: „Aseară in UK”
INSIDER 6: „Un halou ca acesta a fost observat și pe 4 Martie 1977, în jurul orei 22,20, când s-a produs marele cutremur de atunci… Deși nu a fost stabilită vreo relație de cauzalitate, Doamne ferește să fie vreo similitudine… Oricum, este o teorie validată că Selena ar fi responsabilă de unele cutremure…”
N.R.: Haloul (adesea numit aură) este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice propice. Apare din cauza reflexiei sau refracției luminii în cristale de gheață care sunt prezente la nori de mare altitudine.
Multe sunt aproape de soare sau luna, dar altele sunt în altă parte și chiar în partea opusă a cerului. Ele se pot forma, de asemenea, în jurul luminii artificiale, în vreme foarte rece, atunci când cristalele de gheață numite „praf de diamant” plutesc în aerul din apropiere. DETALII
MANGALIA – CALLATIS: „Aleea Stelelor de Mare” împlinește 22 de ani. Mutată, amputată, pierdută, uitată?!
INSIDER: „Gândită după modelul „Walk of fame” de la Hollywood, „Aleea Stelelor de Mare” împlinește în vara aceasta 22 de ani de când a fost montată prima dală, în 1999, cu numele lui Chris Norman prezent la Mangalia, la Festivalul de la Callatis. De-a lungul timpului aleea a fost îmbogățită cu peste 100 de astfel de dale care poartă numele unor vedete naționale și internaționale, prezente pentru a cimentui piatra ce urmează să le poarte numele. Dem Radulescu, Daniela Condurache, Angela Similea, Corina Chiriac, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Ștefan Hrușcă, Mihaela Rădulescu, Florin Piersic, Holograf, ASIA, Mircea Baniciu, Ștefan Bănică Jr., Sofia Vicoveanca, Horia Moculescu, Mădălina Manole, Maria Ciobanu, Ștefan Popa Popa’s, Ioan Gyuri Pascu, Monica Anghel (singura care a avut 2!), Adrian Păunescu, Loredana Groza, 3 Sud-Est, Compact, Andra, Mihai Trăistariu, Nae Lăzărescu și Vasile Muraru, Al Bano, Voltaj, 2 Unlimited, Vaya con După, Rednex, etc.
Acum_7_ani_datorită lucrărilor de reamenajare și modernizare a falezei, dalele cu numele artiștilor, care au participat de-a lungul timpului la Festivalul de la Callatis, au fost demontate. Numai câteva steluțe norocoase au fost reamplasate în Portul Turistic, rămase „cu ochii-n soare” așteptâdu-și suratele, acum amintire. Și ele, asemeni celor ce odinioară au fost prin Mangalia ori pe pământ.” DETALII
ZIUA OLTENIEI: Două sute de ani de la intrarea lui Tudor Vladimirescu și a pandurilor săi în București. Cula lui Tudor de la Cerneți, județul Mehedinți, stă să cadă!
INSIDER: „Astăzi (N.R.: 21 martie) s-a sărbătorit ziua Olteniei, o zi în care aniversăm două sute de ani de la intrarea în București a unuia dintre cei mai celebri olteni, Tudor Vladimirescu. Era ultima etapă a unui marș triumfal pornit cu o lună în urmă din Țânțăreni de Gorj, în fruntea oastei sale de panduri. A urmat o scurtă domnie, care, chiar dacă a fost întreruptă brutal prin uciderea lui Tudor, a însemnat începutul mișcării de Renaștere Națională a poporului român.
Așadar, sentimentele de mândrie oltenească au fost și sunt cât se poate de justificate. Nu mă îndoiesc că și la anul pe vremea asta, deși nu se va mai serba un număr fix de ani, oltenii își vor aduce aminte din nou despre Tudor Vladimirescu, își vor ura iarăși „La mulți ani, oltene!”, iar dacă va fi vremea bună și pandemia răpusă, se va organiza și un grătar la iarbă verde.
Și totuși, ceva lipsește acestei sărbători.
Lângă Turnu Severin se găsește o mică localitate numită Cerneți. Aici, la marginea satului, există un monument istoric clasificat, înscris în Lista Monumentelor Istorice. Este vorba despre Cula lui Tudor Vladimirescu, construită de acesta în jurul anului 1800. În prezent, construcția se află într-o avansată stare de degradare, iar dacă nimeni nu va face nimic, procesul va deveni ireversibil.
Eu cred că dacă vrem să cinstim cum se cuvine memoria lui Tudor Vladimirescu, pe lângă împieptoările de pe Facebook (sau chiar în locul lor) ar fi bună o inițiativă care să conducă la recuperarea acestei clădiri, inclusiv la punerea ei în circuitul turistic.
Sper că până la anul se va găsi cel puțin un parlamentar oltean care să pornească această acțiune. Sau – de ce nu? – poate își vor da mâna măcar cei de Dolj cu cei de Mehedinți.” SURSA
N.R.: Ziua Olteniei este sărbătorită în fiecare an la 21 martie, fiind instituită prin Legea nr. 65/2017.
NASA: Bilete de călătorie pe Marte pentru următoarea misiune din iulie 2026
INSIDER: „Bună dimineața, copii! Am fost puțin la NASA, cât să aflăm vești despre drăguțul 𝑃𝑒𝑟𝑠𝑒𝑣𝑒𝑟𝑎𝑛𝑐𝑒. Este bine, mulțumim. A făcut câțiva metri, dar spune că preferă să fotografieze prin jur și chiar a trimis deja mii de capturi. Sigur, peisajul este cam același, socotim noi, dar dumnealui susține că, întocmai ca pe Terra, fiecare particulă, atom ori firicel de praf este unic, irepetabil și fermecat. Iar – dacă tot am trecut pe acolo – ne-am luat și bilete pentru următoarea misiune, din iulie 2026. Până atunci, vă dorim tuturor o duminică senină.
P.S. Dacă vreți să călătoriți cu noi, puteți lua bilete de aici:” SURSA
ARHIVĂ: SPRE STELE: „În taberele copilăriei mele, adrenalina maximă o simțeai în preajma focului de tabără…”
RAT CRAIOVA: Ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate și parcate neregulamentar pe domeniul public
INSIDER: „Hotărârea Consiliului Local nr.130/2017 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor staționate și parcate neregulamentar pe domeniul public sau privat al municipiului Craiova. Proprietarii mașinilor care au fost ridicate pe raza Municipiului Craiova pot recupera autoturismele de la sediul RAT SRL Craiova, din Calea Severinului nr.23, telefon 0753050011, program nonstop.
Tarife: 300 lei/ vehicul (inclusiv TVA) pentru activitatea de ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate și parcate neregulamentar pe domeniul public sau privat al municipiului Craiova.
Tarif de 150 lei / vehicul (inclusiv TVA) pentru activitatea de ridicare în situația în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului ridicat se prezintă la locul ridicării și este de acord cu suportarea acestor cheltuieli. Tariful de depozitare in cuantum de 10 lei / zi (inclusiv TVA), începând cu ziua următoare momentului depozitării, nefracționat pe intervale de ore. SURSA
ARHIVĂ: SLATINA: Un om avea un cal. Şi calul se bucura! *** CIUDAŢI ÎN TRAFIC: Maşină sau căruţă, sau ce? *** SEBEȘ, ALBA: Cum se face o parcare perfectă!
TAXE & IMPOZITE: Coproprietarii bunurilor comune plătesc impozit separat
INSIDER: „Mi-am plătit impozitul la apartament. Gata, am scăpat, gândeam acolo la ghișeu. ‘Opa, surpriză! Pe lângă impozitul pe apartament, mașină șii parcare, doamna drăguță de la ghișeu îmi zice că mai am de plată 530 ron. Aoleu zic 53 ron poate, dar de ce? Nu, zice doamna, 530 ron. De ce, zic eu? Păi soția nu a plătit impozitul de 5 ani la apartament. M-am blocat. Eu,… cum adică, nu a plătit soția când eu vin an de an și plătesc impozitul la apartament? Dânsa… dumneavoastra ați plătit doar jumătate, partea care vă revine din apartament. Sărut-mâna doamnă, mulțumesc! Poate colega dumneavoastră de ghișeu se sesizează și își face datoria pentru care este plătită din banii noștri.
Adică de 5 ani plătesc impozitul la dumneaei, dar niciodată nu mi-a zis că plătesc, de fapt, jumătate de impozit. Pesemne că ea crede că toți lucrăm la primărie și suntem la curent cu modificările legislative. Și nici măcar nu trebuia să se ridice de pe scaun, doar să ne informeze!!! Agentia 1 Mai str. Independenței, Craiova.” SURSA
ARHIVĂ: TAXE ŞI IMPOZITE: Maşină parcată la Ministerul Finanţelor: „Nu furaţi. Guvernul urăşte competiţia!”
FUTILE LA LIDL: „Îngrijirea cu precizie a unghilor – scurtarea uşoară a degetelor de la mâini şi picioare”
INSIDER: „Ieftin și bun pentru menținerea la o lungime rezonabilă a degetelor. Se găsește la Lidl.” SURSA „MIOMARE – Unghieră „Îngrijirea cu precizie a unghilor – scurtarea uşoară a degetelor de la mâini şi picioare”
ARHIVĂ: BĂILEŞTI: Cozonaci cu „rahat de taur” aveţi? *** POȘTA ROMÂNĂ: “reancarcare” vine de la “a încărca încă o dată”
MOSCHEEA REGELUI: Cele mai frumoase vederi din Constanța la 47 de metri înălțime
INSIDER: „Marea Moschee din Constanța amplasată în Piața Ovidiu, este principalul edificiu de cult musulman din România și unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură și a fost construită (1910-1913) la inițiativa regelui Carol I, motiv pentru care este denumită și Moscheea Regală Carol I. Atunci a fost pentru prima dată când s-au folosit beton armat într-o construcție în România. În moschee există un covor cu o vechime de 200 de ani, 14 m lungime și 9 m lățime și o greutate de jumătate de tonă, dăruit de ultimul sultan otoman Abdul-Harmid, pentru geamia din Ada Kaleh și acesta a fost singurul lucru salvat atunci când s-a scufundat insula. Minaretul, construit și el din beton armat are o înălțime de 47 de metri.
„În_semn_de_respect, nici o altă moschee din Romania nu are voie să dețină un minaret peste această înălțime.”
Pentru a ajunge în vârf trebuie să urcați 140 de trepte dispuse în spirală. Acolo, cu respirația tăiată din cauza efortului, veți întâlni cea mai frumoasă panoramă asupra mării și Portului Tomis. Intrare: 5 lei adulți, 2 lei redus; Program: iarna: 09-17, vara: 09-19″ DETALII
N.R.: „În inima veche a orașului de la malul mării, acolo unde străzile coboară lin spre Portul Tomis și unde aerul sărat se amestecă cu istoria, se ridică unul dintre cele mai surprinzătoare simboluri ale Dobrogei: 🕌Marea Moschee Carol I. Puțini știu că acest lăcaș musulman nu a fost construit de otomani, așa cum am fi tentați să credem, ci a fost oferit comunității musulmane chiar de regele României, Carol I al României. Construcția a început în 1910, la inițiativa suveranului, ca un gest de respect față de musulmanii dobrogeni, după integrarea provinciei în statul român. Inaugurarea oficială a avut loc la 31 mai 1913, în prezența regelui și a reginei Elisabeta. Pe frontispiciu stă mărturie și astăzi inscripția care amintește că edificiul a fost ridicat în onoarea credinței musulmane, un gest diplomatic și profund uman într-o Europă tensionată.
Dincolo de mesajul său simbolic, moscheea a fost și o îndrăzneață declarație inginerească. A fost prima clădire din România realizată integral din beton armat, o tehnologie aflată atunci la început de drum în Europa.
Inginerul Gogu Constantinescu, pionier al utilizării betonului armat și inventator al teoriei sonicității, a proiectat cupola și minaretul folosind acest material considerat riscant la acea vreme. Scepticii credeau că structura nu va rezista. Timpul le-a contrazis temerile: edificiul a traversat fără probleme majore marile cutremure ale secolului XX. Cupola centrală, înaltă de aproximativ 25 de metri, impresionează prin eleganța proporțiilor și prin finețea execuției, pereți relativ subțiri pentru epocă, dar calculați cu o precizie remarcabilă. Minaretul, înalt de circa 47 de metri, domină orizontul peninsulei. Urcarea celor aproximativ 140 de trepte în spirală, strânse și răcoroase, este o mică aventură. La capătul ei, balconul circular îți oferă una dintre cele mai frumoase panorame din Constanța: Portul Tomis, Marea Neagră și acoperișurile vechiului cartier istoric. Proiectul arhitectural a fost semnat de Victor Ștefănescu, care nu a ales o copie fidelă a stilului otoman balcanic. Inspirându-se din Moscheea din Konya (Anatolia), el a combinat influențe neo-egiptene și bizantine cu accente neoromânești, creând o clădire cu personalitate distinctă. Zidurile masive din piatră și cărămidă dau soliditate ansamblului, în timp ce silueta suplă a minaretului adaugă o notă orientală delicată. Rezultatul este o construcție care se integrează firesc în peisajul litoral, dar păstrează un aer exotic ce atrage imediat privirea. În sala de rugăciune se află o adevărată piesă de patrimoniu: celebrul covor oriental de mari dimensiuni. Țesut manual timp de aproximativ 17 ani la centrul Hereke din Turcia, el are aproximativ 144 m² și cântărește în jur de 490 kg, fiind considerat unul dintre cele mai mari covoare orientale din Europa. Covorul a fost donat inițial de sultanul Abdul Hamid al II-lea pentru moscheea din insula Ada Kaleh, veche enclavă turcească de pe Dunăre. După dispariția insulei, în urma construirii barajului de la Porțile de Fier, covorul a fost adus la Constanța pentru a fi salvat. Astăzi este păstrat parțial rulat, deoarece dimensiunile sale depășesc spațiul disponibil pentru a fi întins complet. Calitatea execuției este impresionantă: densitatea nodurilor și finețea lânii au păstrat culorile vii mai bine de un secol. Interiorul respectă tradiția islamică: nu există reprezentări figurative. Pereții sunt decorați cu versete din Coran, caligrafiate în arabă aurie pe fundaluri albastre și turcoaz, iar motivele florale și geometrice creează un ritm vizual calm. Lumina filtrată prin vitralii colorează discret spațiul, amplificând senzația de reculegere. Poziționarea moscheii spune o altă poveste despre Dobrogea. La doar câteva sute de metri se află Catedrala Sfinții Petru și Pavel, Biserica Romano-Catolică Sfântul Anton de Padova și Sinagoga Așkenază (astăzi în ruină). Această proximitate a lăcașurilor diferitelor religii a dat naștere expresiei „Octogonul Confesional”, un exemplu autentic de conviețuire pașnică între comunități. Moscheea funcționează atât ca obiectiv turistic, cât și ca lăcaș de cult activ, fiind sediul Muftiatului Cultului Musulman din România. De cinci ori pe zi, chemarea la rugăciune se împletește cu sunetul clopotelor din apropiere, într-un dialog sonor care pare să spună, dincolo de cuvinte, povestea Dobrogei. Când ieși din curtea moscheii și privești din nou silueta ei, înțelegi că nu este doar o clădire din beton și piatră. Este o punte, intre mări și imperii, între tradiții și modernitate, între credințe diferite care au ales să trăiască împreună. Iar dacă ajungi la Constanța, merită să urci cele 140 de trepte și să lași vântul mării să-ți spună restul poveștii.” SURSA
ROLDA: Ne pasă de prietenii seniori? Bătrânețea, haină grea chiar și pentru necuvântătoare!
INSIDER: „Povestea lui Sir. Pentru câinii abandonați pe străzi, trăind de la o zi la alta din mila oamenilor, timpul este un dușman aprig. Fiecare an care se scurge îi aduce puțin mai aproape de bătrânețe. Poate sunteți tentați să gândiți că acesta este un lucru bun, faptul că acel animal al străzilor a reușit să supraviețuiască suficient cât să ajungă la o vârstă “venerabilă”. Dar uitați că bătrânețea vine cu problemele sale. Lăbuțele agile devin obosite, pășind șontâc pe asfalt. Ochii ageri sunt mâncați de cataractă, lăsând animalul neputincios. Iar dinții care odată puteau sparge resturile de mâncare găsite pe jos, cad unul câte unul, condamnând animalul la o moarte lentă prin înfometare.
Să fii un câine senior obligat să continue lupta supraviețuirii, cu organismul incapabil să susțină mult timp flacăra vieții este o soartă incredibil de crudă, iar Sir a trăit pe pielea lui în acest film tragic. Sir este un cățel al străzilor cu un trecut învăluit în mister. Nu știm de unde vine sau câți ani are exact, dar faptul că nu mai are prea mulți dinți în gură este un testament al vârstei sale înaintate. Sir a fost găsit colindând străzile din Smârdan. Era subnutrit iar găurile adânci din blană semnalizau existența unei boli de piele cronice cu care bietul de el se lupta probabil demult timp. Când am fost anunțați de existența acestui sărman suflet, am decis că vom face tot ce ne vas ta în putință să îl salvăm. O misiune care s-a dovedit mai mult decât dificilă. Sir era speriat de oameni, ceea ce nu este o noutate printre câinii pe care ROLDA îi salvează. Anii de abuz și neglijare își spun cuvântul, iar animalele păstrează o distanță precaută față de aceste creaturi care i-au rănit și i-au distrus destinele. Fiind conştienţi de starea precară de sănătate a lui Sir, am decis că cea mai bună variantă pentru a-l prinde era sedarea. Din fericire, totul a mers ca pe roate, iar noul nostru rezident senior se află acum în grija noastră, primind tratament pentru boala de piele și îngrijiri speciale pentru a-l aduce la o greutate normală. Sir nu este nici primul nici ultimul câine senior din adăposturile ROLDA.
De fapt cam 40% dintre câinii noștri sunt seniori cu șanse foarte mici sa își mai găsească adoptatori. Din păcate, întâlnim cazuri ca cel al lui Sir destul de frecvent și de fiecare dată ni se rupe sufletul pentru bietele animale. Bătrânețea pentru câinii de pe străzi este o condamnare la moarte, fie prin înfometare, fie din cauza bolilor specifice care ii fac vulnerabili in lupta pentru supraviețuire. În lumea animalelor fără stăpân, doar cei puternici supraviețuiesc. Sperăm că povestea lui Sir v-a oferit șansa de a înțelege importanța adopției și susținerii câinilor seniori care fără intervenția voluntarilor noștri cu suflet mare și al suporterilor ROLDA sunt privați de o bătrânețe demnă, la care orice suflet ar trebui să aibă dreptul.
Trimite SMS cu textul PRIETEN la numărul 8845 și donezi 2 EUR/lună pentru hrana unui caine din adăpost. Poți opri donația trimițând textul PRIETEN STOP la 8845. DETALII
ARHIVĂ: ADOPȚIE VIRTUALĂ: „Majoritatea acestor animale vor îmbătrâni alături de noi în adăposturile ROLDA”
ACROBAȚIE & CONTORSIONISM: Cum aterizează o gâscă atunci când este vânt puternic
INSIDER: „Nu, nu este Photoshop sau o fotografie modificată. Fotograful Vincent TC a capturat o gâscă ce încearcă să aterizeze când vântul bate puternic , în Olanda. Pasărea încearcă să frâneze, răsucindu-și corpul cu 180°, cu excepția capului. SURSA
ARHIVĂ: GRAURI: Spectacolul naturii cu nor înaripat într-un dans sincron *** PARCUL NATIONAL BUCEGI: Efectul Gloria și silueta proiectată în văzduh, în mijlocul unei aure perfecte *** ÎNCĂPĂȚÂNARE: Omul bun și pomul copt, aștia n-or avut noroc!
NICOLAE DABIJA: Ziaristica este un gen literar. Ziaristul lasă o urmă prin intermediul articolelor scrise, unei imagini, unei atitudini
INSIDER: „Nicolae Dabija a plecat, dar a rămas în inima mea!
L-am văzut pentru prima dată pe Nicolae Dabija în iarna lui 2012. Am mers la sediul ziarului Literatură și Artă și l-am rugat pe Nicolae Dabija să-mi scrie un autograf pe prima pagină a romanului „Temă pentru Acasă”. M-a invitat la el în birou și am stat de vorbă aproximativ o oră. Mi-a răspuns cu drag la următoarele întrebări:
– Domnule Dabija, ce părere aveți despre ziaristica orientată spre literatură, artă, cultură în general?
S-a uitat în secolul nostru că ziaristica este un gen literar. Eseul care pare a fi un gen intermediar între publicistică și literatură își face tot mai mult loc în ziaristica noastră. Mă bucură faptul că în ziaristică au ajuns foarte mulți tineri talentați. Vreau ca cei care profesează acest gen să vină și în literatură pentru că majoritatea scriitorilor fac și publicistică, dar mai puțin vin direct în literatură din publicistică. Un alt lucru care mă bucură la tineri este cultura lor. Eu nu știu dacă această cultură e o consecință a lecturilor pe care le fac ei la internet, dar îi văd copii de o cultură deosebită, enciclopediști. Deci, au toate șansele că să răzbească nu numai în ziaristică, dar și în literatură. Vă aștept dragi tineri în literatură pentru că această artă trebuie înnoită cu sânge proaspăt, și aici mă gândesc la tineri formați la școlile de ziaristică din Chișinău. Majoritatea colegilor mei de generație, la scriitori mă refer, sunt absolvenți ai facultății de ziaristică. Aștept să vină și alți promotori ai literelor din acest domeniu care este înrudit cu literatura.
– Cum caracterizați presa actuală din Republica Moldova?
Este o presă care poate fi citită, este una curajoasă, bine scrisă, dar există o deficiență. Aceasta se referă oamenilor politici care nu deschid ziarele să citească. În presa noastră am văzut foarte multe soluții pentru ieșirea din criza economică, din cea politică, dar cei care ar trebui să se conducă și de alte opinii nu țin cont de ele. În ziaristică sunt foarte mulți oameni pregătiți. Cei care scriu în presă despre crizele economice, politice, culturale nu sunt citiți de factorii decisivi, nu se informează, fiind un minus al întregului nostru popor. E necesar să găsim o modalitate, să-i facem pe oamenii politici să citească presa. Astfel ar găsi chiar ei pentru ei mai multe soluții ca să scoată neamul din această criză fără sfârșit.
– Ce reprezintă Literatura și Arta pentru dvs.?
„Literatura și Arta” este un semn, un martor că mi-am trăit zilele. Ce sentimente frumoase trăiesc atunci când deschid un ziar, de acum zece, douăzeci de ani și îmi găsesc un editorial, spun că în ziua respectivă am trăit, am scris, am avut o atitudine! Mulți ziariști tineri mă întreabă deseori: „Merită să faci ziaristică?” Eu le răspund: „Merită!” În măsura în care ceilalți oameni trec prin viață și nu lasă nicio urmă, ca peștele care trece prin apă și nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii și pentru mine această profesie de ziarist și de scriitor se identifică cu săptămânalul „Literatura și Arta”.
– Cât de mult se scrie despre românism?
Despre românism se scrie mult. Tot ce se scrie în limba română este despre românism, dar se scrie insuficient. Se scrie și ineficient în măsura în care analfabeții spre exemplu care nu au acces la informație care este furnizată de anumiți ziariști, scriitori care promovează românismul. Eu nu știu dacă trebuie promovat românismul? Trebuie de promovat adevărul, fiindcă acesta se identifică cu românismul. A spune despre limba moldovenească, a spune despre poporul moldovenesc că este altceva decât poporul român sau poporul moldovenesc este o ramură a poporului rus – toate aceste sunt minciuni! Un ziarist care se înarmează cu argumentele minciunii este sortit blamării, eșecului și face un lucru al diavolului pentru că în Sfânta Scriptură, Dumnezeu este identificat cu Adevărul cu majusculă, iar diavolul este un alt sinonim al minciunii.
– În studenție ați renunțat la ziaristică pentru filologie. Care a fost motivul?
Nu am renunțat, am fost nevoit să renunț pentru că în anul trei am fost exclus din universitate pentru antisovetism. Atunci eram student la ziaristică și peste un an am fost reprimit la universitate la litere de către rectorul Lazarev. Când am fost exclus era un alt rector. Lazarev mi-a spus: „Te primim dar nu la ziaristică, la litere”. Eram indiferent. Eu credeam că un scriitor, mă vedeam de pe atunci un viitor scriitor, trebuie să cunoască foarte bine limba. Atunci, ca și acum se făcea un studiu aprofundat al limbii române. Eu sunt recunoscător profesorilor mei, în primul rând lui Nicolae Corlătenu, Gheorghe Dodiță, Ion Melniciuc ș.a., profesori extraordinari care au altoit în mine o dragoste pentru limba și literatura română, pentru scris, pentru neamul nostru. Am avut câteva întâlniri cu studenții de la universitate și ei m-au întrebat: „Ce v-a dat universitatea?” Am răspuns: „Universitatea mi-a dat bursă, cămin și loc în sala de lectură”. Acestea au fost cele mai importante, locul în sala de lectură, acolo mă întâlneam cu mine însumi, mă redescopeream prin intermediul cărților citite și prin intermediul rândurilor pe care le scriam atunci. Cu toții în grupa noastră aveam jurnale în care scriam nu numai ce se întâmplă cu noi, dar și impresii de lectură, gânduri, idei. Gândirea generației noastre a fost stimulată și de existența acelor jurnale.
– Care este articolul scris de dvs. ce a stârnit un val de reacții din partea cititorilor?
Am mai multe articole care au stârnit valuri de reacții din partea cititorilor. Articolul care a stârnit cele mai multe ecouri negative a fost „Rusoaicele – 2”, unde am pus degetul pe rană, am vorbit despre o problemă care vorbește despre identitatea noastră națională. Mulți s-au supărat, iar toți cei care mă vizau negativ erau ziariștii ruși. Unica publicație care a tradus articolul în limba rusă a fost „Dnestrovscaia Pravda”, apărută la Tiraspol. Concluzia celora care au tradus articolul, spuneau că Dabija прав, Dabija a avut dreptate, argumentând. Eu vorbeam în articol despre căsătoriile mixte, iar copiii rezultați să aparțină ambelor culturi, și rusească și românească. Din păcate, la noi din căsătoriile mixte copiii rezultați erau numai purtători de limbă rusă și de cultură rusească. Iar cei de la „Dnestrovscaia Pravda” au găsit un argument spunând: „Spuneți-mi un moldovean din Tiraspol care s-a căsătorit cu o rusoaică și copilul lui este și posesor al culturii poporului respectiv”. Am avut și alte articole unde am fost blamat, criticat, denigrat dar adevărul trebuie să-l spui fără să te gândești că acel articol va plăcea sau nu. Adevărul trebuie rostit chiar dacă este dureros.
– Până unde merge libertatea de expresie?
Libertatea noastră de expresie trebuie să țină cont de buna-cuviință. Atunci când vin unii tineri cu limbaj licențios, nu mă refer la cei din publicistică fiincă nu își fac loc. Dar, vin tineri cu nuvele, poeme unde folosesc un limbaj licențios. Întotdeauna îi sfătuiesc că sunt prea tineri că să folosească acest vocabular. Argumentul lor este unul impropriu. Ei spun că noi trebuie să folosim toate cuvintele limbii. E corect, dar le folosești unde ai pretenția să fii citit de mama, de sora ta sau de fratele tău. Ce vor spune ei? Lor nu le pasă, dar trebuie să le pese! Dacă nu vom ține niciodată cont ce va zice mama, ce va zice copilul tău atunci când ai publicat ceva. Așadar, această bună-cuviință trebuie reinstalată în literatură. Spun acest lucru deoarece cunosc foarte bine ce scriu tinerii scriitori și văd unii copii puri în sufletul lor, dar cum îmi zicea unul: „că așa se scrie acum”! Ei folosesc un limbaj care nu este al lor, dar se scrie în continuare după cei șapte ani de acasă și după bunul simț.
– Ce mesaj transmiteți viitorilor jurnaliști?
Ziaristica cum spuneam este o profesie frumoasă, dar din păcate nu se bucură de respect. Am fost în America, iar ziariști am întâlnit peste tot, colegi ziariști în politică fiind foarte mulți. Acolo ziariștii sunt a treia profesie plătită bine după juriști și medici. În Moldova, ziariștii mor de foame. Cer scuze de expresie, dar așa-zisa „prostituare” a unor ziariști care scriu pe orice temă dacă este plătit merge foarte bine. Nu ar trebuie să existe acest lucru la noi. Trebuie să fie ziaristul bine plătit, să i se achite onorariul pentru ceea ce face. În țările europene sunt foarte mulți ziariști care nu sunt angajați la nicio publicație, dar ei scriu și pentru articole sunt plătiți bine încât nici nu trebuie să muncească undeva sau să fie angajați. Aș vrea ca tinerii ziariști din Republica Moldova să se bucure de libertatea cuvântului, să se bucure de frumusețea acestei profesii. Ziaristica e o profesie care poți cunoaște lumea, să poți comunica cu ea, să te vadă cum gândești, ce simți, cine ești. Mircea Mitrofan, 17 decembrie 2012″ SURSA
N.R.: Nicolae Dabija: n. 15 iulie 1948, Codreni, raionul Cimișlia, Republica Moldova; d. 12 martie 2021 (de Covid-19), Chișinău, Moldova) a fost un scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române (din 2013) și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei (2012). În calitate de redactor șef al săptămânalului „Literatură și Artă” editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a militat În anii 1988-1989 pentru revenirea limbii române la grafica latină și decretarea ei ca limbă oficială în RSS Moldovenească.
„Dar ce-am văzut cu ochiul-al-treilea ieri/ va fi doar mâine cu adevărat” Ochiul al treilea, poeme 1975
ARHIVĂ: PREVIZIUNI: Jurnalistul român, ori la bal, ori la spital. Sau un şut în fund, un pas înainte?!
CALAFAT: Nava simbol de la intrarea în oraș a fost îndepărtată pentru ca Primăria să aibă loc să planteze trandafiri parfumați
INSIDER: „A fost, dar nu mai este! Barca de la intrarea in Calafat a fost îndepărtată! Timp de patru ani,la intrarea în Calafat, dinspre Craiova, a fost amplasată o barcă pe care scria „Municipiul Calafat”. Această barcă a fost îndepărtată din acest amplasament.
În locul ei vor fi plantați destul de mulți trandafiri, care vor da o aromă plăcută pentru cetățenii care trec prin zonă!
Așa cum toată lumea cunoaște deja, Calafatulului i se spune și „Orașul Trandafirilor”, trandafiri care în ultimii ani, au cam disparut din peisaj!” SURSA
N.R.: CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.
GARA REGALĂ SINAIA: Muzeul Trenulețelor redescoperă și bucură copilul din noi
INSIDER: „Muzeul trenulețelor a fost deschis in 2009 si se afla chiar în gara Sinaia, în clădirea primei Gări Regale (construită în 1886). Machetele expuse reprezintă copii ale unor gări din Elveția și Italia, au fost realizate de un italian pasionat, Alberto Drera și 70 de locomotive și
300 de metri de linie ferată într-un decor miniatural cu detalii uimitoare: depouri, tunele, viaducte, pasarele. Trenurile își fac loc printre arbori și munți, oameni care așteaptă cu valizele pe peron, schiori rostogoliți pe o pârtie, muncitori lucrând de zor, accidente de mașină pe străzi paralele, explozii, pompieri în acțiune, ambuscade, animale la păscut, semafoare, un patinoar, o nuntă, o înmormântare, Orientul Expres.
Program_zilnic:10-18. Bilet intrare: 7 lei. Taxă foto: 6 lei.
Lângă muzeu e expusă mașina drezină cu uși blindate a Anei Pauker și o locomotivă cu aburi.
ARHIVĂ:_MUZEUL CFR: „Avem şepci pentru ceferişti cu fundul roşu!” *** ROYAL EXPRESS: Aţi mai auzit de „chelneri cu macaz automat”? Servirea pe şine este deliciul casei!
STABILOPOD: Invenție românească din 1963 „Steaua care îmblânzește valul”
INSIDER: „Stabilopodul, este o invenție românească realizată în 1963 și care a marcat destinul Portului Constanța.
S-au executat în mărimi de 4,5 t, 20 t ,25 t și serie foarte redusă de 30 t, se turnau în Agigea unde erau amenajate două poligoane de execuție unde erau folosiți în mare parte militari în termen adusi din diferite UM din țară și vă închipuiți la o unitate specializată pentru economia națională în Agigea!
Inginer Laurențiu Țoringhibel, fost director al Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice (ICH), povestea că istoria acestei creații tehnice este legată de vizita în 1962, în port și la Șantierul Naval Constanța, a fostului lider comunist al României, Gheorghe-Gheorghiu Dej, care a hotărât să se extindă portul și șantierul naval. La acea vreme, portul se întindea până la SNC, care la rându‑i se limita la perimetrul ocupat în prezent de atelierele de mecanică reparații, tâmplărie și lăcătușerie.
Digul de nord se sfârșea la Cuibul Reginei și Farul Carol.
Cei desemnați să ducă la bun sfârșit această misiune au făcut deplasări de documentare la șantierele navale Gdinia și Gdansk (Polonia), la Moscova, Odessa și Leningrad. În final, din documentația vremii s‑a ales o soluție franceză.
La construcțiile hidrotehnice din zona Mediteranei, se folosea un element de protecție, numit tetrapod. Era un trunchi de con fără picioarele pe care le are stabilopodul românesc. Până atunci, toate protecțiile folosite la digurile românești din portul vechi erau reprezentate de blocurile paralelipipedice sau cubice. Pentru extinderea portului existau două variante: să se cumpere patentul francez sau să se creeze un produs românesc. S‑a ales cea de‑a doua soluție.
Astfel, inginerii Mircea Lateș și Mircea Ulubeanu au proiectat stabilopodul, care s‑a dovedit a fi mai bun decât tetrapodul francez, pentru zona Mării Negre, în care furtunile ajung până la forța 7 — 8.
Forma deosebită a stabilopodului are două funcții deosebite: pe de o parte, permite spargerea valurilor și disiparea forței lor distructive, iar pe de altă parte, stabilopozii se îmbină mai bine între ei decât tetrapozii și nu permit mantalei de protecție a digului să alunece în mare.
Desigur, costul unui stabilopod este superior celui al unui bloc de beton, dar și efectul în apărarea digurilor este mai mare. Iar în timp, o manta de stabilopozi asigură o protecție mai bună și mai ieftină decât una din blocuri de beton, afirmă specialiștii.
Primul stabilopod a fost construit în 1963, pe șantierul înființat la Poarta 6, în zona actualului cartier de locuințe. În 1976, produsul românesc a primit, din partea de OSIM, brevetul de invenție nr. 56.171, sub denumirea „bloc din beton pentru apărarea construcțiilor expuse valurilor”, care a intrat în proprietatea ICH.” SURSA
ARHIVĂ: SIMBOL TRIST: Cazinoul din Constanța după 107 ani. Cel mai frumos loc părăsit de pe malul Mării Negre! *** JACKPOT 100 ROMÂNIA: Cum îi facem celebri pe “celebrii” inventatori români? Îi aducem la mall!
SUPRAVIEȚUITORI: Legea nu permite înlăturarea arborilor vii. Există oameni care vor să fenteze sistemul cu orice preț. Iertare!
INSIDER: „Tei şi nuc viguroşi dar nedoriți de către cineva, cu toate că nu deranjau, nu amenințau pe nimeni. Acest mod de a omorâ arborii-pentru că legea nu permite eliminarea arborilor vii- este frecvent aplicat de anumite persoane şi este ilegal.
Nu ştim cine este autorul şi termin cu axa asta de argumentare/prezentare. Ambii arbori au răspuns rapid la intervenție. Au generat țesuturi care au format „punți” între părțile izolate ale trunchiului pentru ca seva să poată circula. Am marcat aceste țesuturi care se produc în cazul formării rănilor cu roşu (la tei, dar se pot observa şi la nuc). La tei se vede pe lângă asta şi o lăstărire puternică la baza trunchiului ca răspuns la acest şoc (tăiere). Nucul are de asemenea capacitate mare de lăstărire.
La_nuc_se_vede că tăierile sunt multiple, omul a văzut că arborele nu se lasă şi a continuat să-l taie. A vrut neapărat să usuce arborele. Ambii arbori trăiesc, plini de muguri. Daca zgâriem cu unghia crengile pe coroană vedem țesut verde şi umed, şi asta fiind semn că arborii trăiesc. Voi continua să-i monitorizez, să văd cum evoluează.
Arborii sunt fantastici. Unele specii sunt adevărați supraviețuitori. Dar nu există acea reziliență care să-i facă să navigheze răutatea şi intenția omului de a-i distruge. Cu omul rău intenționat nu vă puneți dragi arbori. Şi în România aveți parte de acest profil de om, pus să fenteze sistemul cu orice preț.
Dacă doriți explicații cu termeni de specialitate la regenerare, căutați pe net cu:
– tree tissue regeneration after bark girdling
– wound cambium trees
– periderm
– dedifferentiation tree tissues
– secondary vascular system trees
– cambium and tissue formatoin trees
Ştiința doar acum începe să înțeleagă aceste capacități fiziologice extraordinare de adaptare la arbori.” SURSA
INSIDER: „Dovada că și copacii au inimă…” SURSA
ARHIVĂ: TOCMEALĂ: Plopul Alb, arbore ocrotit prin lege! ANUNŢ: „Vând buştean plop, alb şi tremurător” *** BUCUREȘTI: Singurul stejar secular urban, condamnat la moarte. Nici benzină nu-i place, nici accize nu aduce! *** AGRESIUNE: Cine apără copacii de avocaţii dăunători?
IOR: Lacul a devenit roșu. Poluare cu fecale?!
INSIDER: „Lacul IOR din București este plin de PIPI ȘI CACA!
Lacul IOR a devenit Lacul Roșu al Bucureștiului, numai că la ultimul fenomenul este natural iar la cel de-al doilea e vorba de poluarea cu fecale!
In urma sesizărilor trimise Gărzii de Mediu, această instituție împreună cu Apele Române au intervenit imediat, au efectuat un control pe lacul IOR și au prelevat probe de apă.
După analiza probelor la un institut abilitat a reieșit clar că lacul e plin de fecale!
A reieșit o calitate slabâ a apei la bacterii coliforme, nitriți și amoniu.
Ceilalți indicatori sunt o treaptă mai sus.
Fiind lac natural ce are la bază 3 izvoare, și nu apă curgătoare, potențialul poluator neluând in calcul acest lucru, s-a produs acest fenomen de inroșire pentru că întreaga cantitate de fecale deversată a intrat in reacție cu apa din lac, neexistând fenomenul de diluție și ,,deplasare” a poluării specifice apelor curgătoare.
Garda are identificat un potențial poluator și a dispus PS3 să facă verificările necesare identificării sursei de…fecale.
Stimați cetățeni, vă rugăm să nu intrați in contact cu apa și sub nicio formă nu lăsați copiii să ia contact cu apa. Bine că fenomenul nu s-a-ntâmplat vara pentru că trebuia închis parcul.” SURSA
RECICLARE: Barbie a fost răpită de o veveriță pentru necesități locative
INSIDER: „Taylor, Texas, SUA. O veveriță din curtea noastră a luat-o ostatică pe Barbie și și-a construit cuib în părul ei .. cel mai ciudat cuib pe care l-am văzut vreodată!” SURSA ARHIVĂ: GURA DOBROGEI, CONSTANȚA: Berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc – gunoaie și deșeuri *** BĂIEȚI BUNI, BĂIEȚI RĂI: Cineva trebuie să facă și curățenie în Sectorul 3 *** CRAIOVA: Batman s-a născut la Electroputere Mall! *** GAIA: Când Lumea se oprește, Natura merge mai departe!
CRAIOVA: După ce au fost alungate, vulpile caută de mâncare în coșurile de gunoi din Parcul Tineretului.
INSIDER: „Parcul Tineretului, Craiova. Offf, sărăcuța de ea. Îmi pare atât de rău pentru animalele sălbatice! Le-am invadat spațiul, casa, am construit unde, odată era pădurea lor, casa lor.” SURSA
ARHIVĂ: CRAIOVA: Mistreții se plimbă noaptea pe Rocadă *** BUCUREȘTI: Atenție, fazan trece strada! *** PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** ANGLIA: Vulpile maidaneze nu au covrigi în coadă!
NOROC BUN: „Datorită lor aveți curent în case, își riscă viața în fiecare zi și au salarii de mizerie!”
INSIDER: „Datorită lor aveți curent în case, își riscă viața în fiecare zi și au salarii de mizerie. (N.R.: Salarii neplătite cu lunile, tichete de masă restante de 10 luni, decontare a transportului restant de 11 luni, fără decontare a încălzirii).” SURSA
ARHIVĂ: COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA: Angajații sunt transportați la Cariera Husnicioara cu un autobuz „tip dric pe roți” fără căldură de către firma Mardeală. Contra-cost! *** LEGEA PENSIILOR: Minerii și energeticienii din C.E.Oltenia nu sunt încadrați cu loc de muncă în condiții speciale
GSTAAD, ELVEȚIA: Casa Mirage, invizibilă, cu suprafața tip oglindă pentru a nu strica peisajul. „Precum cameleonul”!
INSIDER 1: Casa invizibilă – O casă cu suprafața tip oglindă pentru a nu strica peisajul din Gstaad, Elveția. Păsările nu se pot răni, izbindu-se de construcție pentru că oglinda reflectă razele UV (invizibile pentru om) pe care păsările le folosesc pentru a vedea exoscheletele insectelor. Și ferestrele obișnuite acoperite cu filtre UV sunt evitate de păsări fiind în același timp transparente pentru oameni. SURSA
INSIDER 2: „Casa Mirage Gstaad-o casă unică in Elveția : are pereții acoperiți cu oglinzi un adevarat spectacol de lumini si reflecții spectaculoase. O casă din Elveția, pereții exteriori și interiori ai căreia sunt acoperiți cu oglinzi, poate bucura orice vizitator cu un spectacol de reflecții și lumini mereu diferite.
Casa a fost creată în cadrul festivalului artei alpine Elevation 1049 de un pictor din Los Angeles pe nume Doug Aitken și numită „Mirage Gstaad”. Instalația aproape că se pierde în peisajul înzăpezit al Elveției, mai ales când este privit din depărtate. În același timp, reflecțiile create în oglinzile din interior vor face pe oricare vizitator să-și piardă orientarea în spațiu.
Peisajele reflectate în oglinzile de pe pereții exteriori ai case reprezintă vișina de pe tort a instalației, căci reflecțiile sunt în continuă schimbare în dependență de anotimp, oră și vreme. În zilele însorite căsuță în stil ranch acoperită de oglinzi arată fermecător, iar în zori și în amurg fațada acesteia este la fel de excepțională. Aitken își descrie creația în doar două cuvinte „precum cameleonul”. Casa Mirage Gstaad a fost creată în tradiția land-art ca o realizare a viselor și aspirațiilor Occidentului American și reprezintă un loc în continuă schimbare, unde orice obiect din interior sau exterior nu rămâne la fel niciodată. Toată suprafața casei este acoperită cu oglinzi ce absorb și reflectă peisajul înconjurător într-un așa mod încât exteriorul dispare, iar interiorul demonstrează un caleidoscop etern format din lumini și reflecții”.
Pe măsură ce Mirage Gstaad absoarbe peisajul și-l reflectă înapoi, casa clasică cu un singur nivel din suburbie devine un vis unde predomină natura în continuă schimbare într-o lume încă necucerită de om. Fiind situată în Gstaad, Mirage Gstaad reprezintă o întruchipare a sorții Americii și Occidentului American în combinație cu peisajul european și tradițiile sublime”. SURSA
ARHIVĂ: GORJ: Prima casă cu susul în jos din România devine obiectiv turistic
PABLO FASHION: Egalitatea nu-i pentru căței!
ARHIVĂ: CANIS FASHION: Umbrela pentru câini, ultima modă. Că-i ninsoare, că-i furtună, până vine vremea bună! *** HAIR STYLIST: Moda „Courtney Stodden” loveşte şi în animalele de companie. Vara asta se poartă câinele roz! *** INTERZISE: Căţeii maidanezi nu ştiu carte… Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate!
VIEȚUIRE & SUPRAVIEȚUIRE: „Nu este sărăcie mai mare decât aceea de a nu avea iubire de dăruit.” (Maica Tereza)
INSIDER: „Acești doi bătrâni, mi-au rupt sufletul, erau într-un supermarket, și-au cumpărat doar o pulpă de pui, și, bărbatul îi spunea soției, încet, ca să nu îi audă cineva, lasă, tu o să mănânci partea aia mai cu carne, mie să îmi dai partea aia cu os și mult sos, dar să o gătești Duminică, nu mâine…! Aveau doar 10 lei toți banii, credeau că trebuie să plătească la raionul de cărnuri. M-am dus lângă ei, le-am pus câțiva bani în palmă, le era jenă să îi primească, i-am rugat să își cumpere mâncare…, au început să plângă și ei și vânzătoarele…, și-au mai cumpărat 10 pulpe de pui și cârnați afumați, vorbeau între ei că nu au mai mâncat cârnați din aceia, de foarte mulți ani,…, se uitau la mine ca la un miracol, spunându-mi că așa ceva nu li s-a întâmplat vreodată, și, că, Dumnezeu m-a adus acolo lângă ei, pentru că s-au culcat plângând de foame, iar când s-au trezit, s-au rugat plângând și au zis, Doamne, nu ne lăsa să murim de foame! I-am mângâiat pe umeri, i-aș fi îmbrățișat tare, mi-aș fi lipit capul de obrajii lor uzi de lacrimi…, dar, nu este voie…, i-am rugat să le fac o poză, ca să o arăt prietenilor mei buni și dragi…, au fost de acord, apoi, bărbatul, se uita la Petre și îi zicea, domnule, dacă doamna ne făcea poza mai devreme, aveam coșul gol…, și plângeau dragii de ei...!
Nu mai am cuvinte…, doar mă întreb, de ce trebuie să fie această suferință pe pământ?” SURSA
1 MARTIE: Mărțișoare plantabile – cu semințe de Nu mă uita, Lavandă, Garofițe, Gura Leului, Albăstrele și Maci
INSIDER 1: „Anul acesta găsiți la noi mărțișoare plantabile adorabile! Mai precis hârtie manuală plantabilă de la Atelierul de Carte – cu semințe de flori sălbatice și lavandă. În urmă cu 11 ani Atelierul de Carte a creat mărțișorul plantabil, iar anul acesta și-a împlinit visul de a-l face cu plante sălbatice. Fibrele de celuloză conservă seminţele în mod natural, astfel încât hârtia poate rezista peste ani în această formă, dacă o ferim de umiditate și lumină. Iar când ne decidem, o putem planta direct în pământ. Ceea ce vă dorim să se întâmple cât de curând! Petalele și semințele de flori sunt culese de pe câmpurile și pantele uneia dintre ultimele văi de munte virgine ale Europei: traista-ciobanului, coada-șoricelului, mentă, gălbenele, crăițe, lobodă sălbatică, pirul gros, trifoi alb, trifoi roșu, Salvia glutinosa, iarbă mare, iarbă grasă, lucernă, rapiță, sânziana albă, cicoare, golomăț, săpunariță, măcriș, margarete, lumânărică, tătăneasă, pieptănariță, firuță, păiușul bălților. Singura plantă de cultură folosită este lavanda. Prețul unui mărțișor plantabil este 6 lei, iar prin cumpărarea obiectelor manufacturate la Atelierul de Carte susțineți meșteșugul hârtiei manuale.” DETALII
INSIDER 2: „Mărțișoare plantabile.
Anul acesta dăruiește mărțișoare eco-friendly, pentru o primăvară plină de zâmbete. Ele sunt concepute cu capsule vegetale, lemn și carton reciclat, incluzând și o poezie creată de noi despre cum le poți planta. Preț 15 lei. Dăruiești • Te bucuri • Plantezi • Îngrijești • Zâmbești și înflorești
Flori_disponibile:Nu_mă_uita,Lavandă,Garofițe,Gura Leului,Albăstrele și Maci •Since 2015• Se pot personaliza cu logo, la o cantitate de 100 buc.” DETALII
ARHIVĂ: JAPONIA: “Mainichi” revista pe care o poți planta după ce o citești!
RECUNOAȘTERE ȘI RECUNOȘTINȚĂ: Poloneze și românce care au avut curajul să-și schimbe țările, Europa și lumea.
INSIDER: „Pe gardul din fața Muzeului Municipiului București este o expoziție prin care este celebrată femeia învingătoare și invită trecătorul, de obicei grăbit, la „o porție de cultură generală”. Și, poate, mai apoi să reflecteze cu recunoștință la femeile vieții, deloc celebre, dar care i-au luminat calea.
Până_pe_19_martie cunoaște 34 de povești fascinante despre poloneze și românce care au avut curajul să-și schimbe țările, Europa și lumea. Printre ele se află femei care au luptat pentru libertate și propriile drepturi, pioniere în domeniul artei sau sportului. Datorită forței lor spirituale și determinării, viața noastră este mai bună.
Expoziția a fost pregătită de Institutul Polonez din București cu ocazia aniversării în anul 2018 a 100 de ani de la recâștigarea independenței Poloniei şi obținerea dreptului la vot de către femeile poloneze, dar și cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Marea Unire a României.
ARHIVĂ: MAMA ŞI COPILUL: „Indiferenţa transformă imaginea colorată a iubirii în una alb-negru cu mamă ponosită!” *** MENINA RUMANA: Dacă Velázquez era român personajele lui ar fi purtat ie
infoINSiDER.ro 