SIMFONIA RO-ALERT: Simfonia Lumii Noi compusă de Antonín Dvořák remixată la Festivalul George Enescu
INSIDER: „Festivalul Enescu aseară: Orchestra Tonhalle din Zürich cu Paavo Järvi la pupitru, deci așteptări mari, mai ales că programul se încheia cu o favorită: Simfonia a 9-a de Dvořák. Dar înainte: Enescu – simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră cu Andrei Ioniță, un prodigiu al acestui instrument, deja o mare promisiune pentru scena internațională. Simfonia a început superb, cu notele tăioase de alămuri și cu intrarea abruptă a violoncelului de la 1600 fabricat la Brescia. O splendoare! Nu durează minunea 5 minute, că liniștea este întreruptă de sunetul sinistru de RoAlert începând cu un telefon, apoi cu mai multe, până au acaparat întreaga sală. Motivul? Plecaseră unii de acasă . Orchestra și dirijorul nu înțelegeau ce se întâmplă, se uitau consternați unii la alții cu priviri suficient de expresive cât să îți vină să intri în pământ. Circul a durat toată seara, întrerupând și superbele 3 bisuri, dar și simfonia lui Dvořák, care nu a fost salvată decât de forțele orchestrei. La final, o voce din balcoanele superioare se aude: „Am venit să ascultăm muzică iar voi ați distrus aceasta seară cu nesimțirea. Să vă fie rușine!” urmat de ropot de aplauze. Ce circ! SURSA
N.R.:Radio România Muzical a scris următorul mesaj:
”Din respect pentru muzicieni, din respect pentru dvs., vă rugăm ca la toate concertele la care participați, fie că sunt în cadrul Festivalului George Enescu sau în oricare altă sală de concert, să țineți telefoanele setate în modul avion sau, și mai bine, să le închideți pe toată durata concertului.
Noi tocmai am pregătit pentru a transmite Uniunii Europene de Radio, care cuprinde posturile publice importante europene, precum BBC, Radio France, RAI, etc., concertul de aseară de la Sala Palatului. Și suntem extrem de întristați de faptul că din punct de vedere sonor concertul este parazitat, aproape compromis, de intervenția repetată a alarmelor RO-Alert venite din telefoanele lăsate deschise de public.
Concertul de la Ateneu din această după-amiază va fi de asemenea transmis către Uniunea Europeană de Radio.
Noi vrem să arătăm fața frumoasă a României, ajutați-ne să o facem!”
Foto: George Enescu Festival!” SURSA
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ: Chat GPT face glume despre Iisus. Despre profetul Mohamed ar putea fi ofensator sau lipsit de respect!
INSIDER: „Chat GPT face glume despre Iisus, dar nu și despre Mahomed.
Ca model de limbaj Al, trebuie să urmez liniile directoare care mă împiedică să creez conţinut de personalitățile religioase, inclusiv pentru profetul care ar putea fi ofensator sau lipsit de respect faţă Mahomed. Sunt bucuros să vă ajut cu orice alte glume non-religioase sau orice alt subiect pe care ați dori să discutaţi”
N.R.: Populația planetei este astăzi 8.058.485.069. Aproximativ 85% din populația lumii se identifică cu o religie. Cea mai populară religie este creştinismul, cu peste două miliarde de adepți. Pe locul al doilea se află islamul, care este practicat de peste 1,91 miliarde de persoane. Hinduismul, cu un număr estimat de 1,1 miliarde de adepti, este a treia religie ca mărime din lume și, de asemenea, una dintre cele mai vechi, cu credințe și practici care datează cel puțin din anii 1500 î.Hr. Hinduismul este practicat în principal in India (unde aproximativ 80% din populaţie se identifică ca fiind hindusă), Nepal şi Indonezia. A patra cea mai răspândită religie este budismul, cu aproximativ 500 de milioane de adepți în întreaga lume şi peste 250 de milioane numai în China.
Creştinismul se bazează pe viața și învăţăturile lui lisus Hristos. Creştinismul are originea în iudaism. Ca moştenitor alături de islam şi iudaismul contemporan al tradiţiei religioase orientale, creştinismul perpetuează până în ziua de astăzi credinţe şi mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5.000 de ani.
Cele mai mari grupuri ale sale sunt Biserica Romano-Catolică, bisericile ortodoxe orientale şi bisericile protestante, iar textul său sacru este Biblia. În anul 1054 avut loc Marea Schisma, eveniment ce a împărțit creştinismul in două și a dus la separarea definitivă a Bisericii de la Constantinopol faţă de cea de la Roma.
Sensul general al cuvântului Islam este pace şi supunere faţă de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea in peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad şi bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care se intinde in Europa, Asia şi Africa de Nord. Centrul religios se află în oraşele sfinte Mecca şi Medina.
PARCUL COPOU, IAȘI: Bănci „ale tristeții și ale bucuriei” cu versuri din poezii – Mihai Eminescu & Veronica Micle
INSIDER: „FOTOGRAFIILE SĂPTĂMÂNII, ROMÂNIA – IAȘI. Parcul Copou, cel mai patetic colț de parc din România, în care ni se oferă ocazia de a ne opri, a scoate pălăria, a medita și a pune o floare la catafalcul poeziei nemuritoare.
În apropierea statuii Veronicăi Micle, sunt montate băncile sub formă de carte, adesea numite „ale tristeții și ale bucuriei”, pe care sunt imprimate două nestemate ale literaturii române.
ȘI DACĂ-UN DOR…
de Veronica Micle
Și dacă-un dor mai simt în piept
Când se ivește luna,
E ca să nu te mai aștept
Și azi ca’ntotdeauna.
Și mângâieri de mai pot fi
Unei vieți de jale,
Ar fi de-a nu te întâlni
Nicicând în a mea cale.
Iar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoșteam
Nici îți știam de nume.
ȘI DACĂ…
de Mihai Eminescu
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o împac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.” SURSA
ARHIVĂ: IAȘI MAGIC: Terapie prin sunet de handpan pe Bd. Ștefan cel Mare şi Sfânt
PALATUL SUTER, BUCUREȘTI: Cel mai mare candelabru din Europa. Înălțime 14m, peste 2 tone, sticlă de Murano!
INSIDER: „Cel mai mare candelabru din EUROPA se afla in ROMANIA!
14m înălțime, peste 2 tone si este din MURANO!” SURSA
N.R.: Hotel Palatul Suter – Boutique Hotel de 5 Stele, (deschis în 2018), în apropiere de Parcul Carol, Bucureşti, sector 4.
Palatul Suter este un imobil din Bucureşti, România, construit în perioada 1902-1906, în stil neoclasic cu influențe brâncoveneşti, de către arhitectul german Adolf Suter, un apropiat al regelui Carol I al României. Hotelul este situat în apropiere de Parcul Carol I, pe Aleea Suter nr. 23-25, de pe dealul Filaret.
Prin 1940, imobilul a fost cumpărat de un bancher care l-a făcut cadou amantei. După scurt timp, imobilul a fost naționalizat de către comuniştii veniţi la putere și transformat în sediu al Partidului şi chiar în centru de coordonare a operaţiunilor locale ale serviciilor secrete sovietice (KGB). Retrocedat proprietarilor de drept în 2001, a fost renovat şi transformat în hotel de lux.
Din anul 2018 funcționează un hotel de cinci stele, deținut de omul de afaceri Adrian Petre. Mai multe personalități importante au fost cazate acolo până acum, printre care Beyoncé, Deep Purple şi Enrique Iglesias.
Poziția de pe dealul Filaret este una dintre cele mai înalte din punct de vedere geografic din metropolă. Strada a fost proiectată de arhitectul Suter, apropiat al regelui Carol 1, în jurul anilor 1920; multe din clădirile acestei străzi au caractere arhitecturale comune.
În timpul regimului comunist, clădirea a funcţionat ca sediu al Partidului Comunist, apoi ca sediu al ICRAL.
Este singurul hotel de tip small luxury din România şi este singura structură de cazare românească inclusă în topul hotelurilor de lux elaborat de revista americană Condé Nast Traveler. Unitatea este clasificată la cinci stele și are 19 camere, printre care un Junior Suite și trei apartamente, un restaurant cu bucătărie internațională şi un Piano Bar. DETALII
AVRAM IANCU: A înotat 48 de zile fără costum de neopren, 1.032 km ai fluviului Rin, pentru integrarea în Schengen!
INSIDER: „Am ajuns la destinația finală. După 48 de zile de eforturi fizice, psihice, logistice, financiare și diplomatice am reușit. Am ajuns la destinația finală a acestui înot dedicat în exclusivitate integrării României în spațiul Schengen.
Deși efortul meu a fost unul titanic și de neimaginat, el reprezintă doar o mică și umilă contribuție la dorința noastră de a ne face auzit mesajul în lume: România este în Europa/România este Europa. De mii de ani și așa va fi cât va mai ține istoria.
Suntem cetățeni europeni de prima mână
Facem parte din neamul Nadiei Comăneci, al lui Constantin Brâncuși, al lui Gheorghe Hagi, al lui Eugen Ionescu, al lui Ilie Năstase, al lui Ciprian Porumbescu, al lui Ivan Patzaichin, al lui Henri Coandă, al Simonei Halep, al lui Traian Vuia, al lui David Popovici sau al lui Petrache Poenaru. Ați auzit de ei și veți mai auzi și de alții. România a furnizat Europei și omenirii oameni de valoare. Și 4 milioane de români lucrează în Europa. Este nedrept să-i țineți pe acești oameni la cozi kilometrice, cu orele, când se întorc acasă de Paște și de Crăciun sau în concediile din timpul verii.
Atât am putut eu să fac
Nu m-a pus nimeni să fac acest efort. Nu mi-a cerut-o nimeni. Și nici nu m-a obligat cineva. Am simțit că sunt doar dator să fac și eu ceva pentru țara mea. Iar ce știu eu sa fac mai bine este să înot. Am slăbit 8 kilograme!
M-am bucurat să văd că la final am fost așteptat de un reprezentant al Ambasadei României din Olanda. Domnul consul Bogdan Jâglău, îmbrăcat în vestă tricoloră, m-a întâmpinat, felicitat, și înmânat o diploma și un trofeu. Pe o ploaie „câinească” am fost așteptat și de un micuț grup de români. Vă mulțumesc!
Nimic măreț nu se realizează singur!
Vreau să menționez în mod apăsat că n-aș fi putut să realizez acest înot dacă n-aș fi avut lângă mine o echipă fantastică.
Să începem cu Nelu Căpățână, veteranul echipei care la 74 de ani (împliniți în timpul cursei) a făcut cu brio față și a fost de un ajutor deosebit. Are peste 12 mii de km făcuți cu caiacul pe ape.
Sandrino Mătase, suportul terestru și multirol. Un tânăr care la 23 de ani nu doar ca a făcut față provocării, dar s-a și descurcat de minune. A acumulat experiență în aceste zile ca în basmele lui Ispirescu: în 50 de zile cât alții în 5 ani.
Radu Ileană din Alba Iulia, 37 de ani, de peste 14 ani instructor de înot, a fost observatorul oficial al cursei. A indurat toate vicisitudinile vremii pentru a observa și nota tot ce se întâmplă. A fost martor ocular la întregul meu efort. Vă mulțumesc echipă!
Vreau să mulțumesc sponsorilor mei fără de care nimic n-ar fi fost posibil.
Ajutorul diasporei. Dacă ar fi să-i enumăr pe toți cei care m-au primit în casele lor, sau pe cei care m-au ajutat într-un fel sau altul, ar trebui să scriu romane. Sigur aș omite acum pe cineva și nu doresc asta. O să revin la acest subiect. Acum doresc să le mulțumesc tuturor. Fără ajutorul vostru n-aș fi reușit. Victoria este și a voastră, este o victorie comună pentru România.
Mulțumesc doctorului Victor Dumitru!
Mulțumesc Stela Ignatz!
Mulțumesc căpitanilor de vas Liviu Mihăilescu, Dan Axinte și frații lui, mulțumesc Flavius Frunză pentru achiziția motorului cel nou după ce am fost furați în Olanda. Mulțumesc românilor din Olanda pentru efortul de a sta pe barcă cu stația de emisie -recepție în mână, vorbitori de Olandeză: Constantin Duca, Florin Szabo, Maria Stoica, Lucian Perț, Gabi Bleanga.(martori oculari și ei)
A fost greu. Împreună am învins! Vă iubesc pe toți!
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Mulțumiri și părintelui Nemeș de la Konstanz, părintelui Cătălin Preda de la Bonn, părintelui Ioan de la Parohia Sf. Grigorieva Teologul.
Mulțumiri misiunilor diplomatice românești din Germania și Olanda. Domnului Consul Radu Florea de la Stuttgart, doamnei Consul Mihaela Feher de la Bonn, domnului Bogdan Jâglău și domnului Alexandru Steriu de la Haga.
Mulțumesc MAE!
Un pariu câștigat
Mai multe ziare din Germania, mai multe televiziuni din Germania, printre care și televiziunea națională SAT 1 a transmis mesajul nostru. Azi, la pauza zilei…a sosit și primul jurnalist olandez.
Mulțumesc și presei românești care a consemnat acest efort.
Mulțumesc lui DUMNEZEU!
Foto: Sandrino Mătase
Sponsor principal: Avis 3000
Sponsori: Complex Montana – Straja
@Portum Line Budapest Cruises
Dupu Impex srl DZ srl Romania
MCN CAFFE
Țara Hațegului – Retezat Destinație de Ecoturism
Casa Alex Motru
Hotel Cosmos Eforie Sud
Centrul Naturist GreenVita.ro Medias – Magazinul Sanatatii Tale
Cabana, Apres Ski Bar și Centru de închirieri „La Cassian” Pasul Vâlcan
Lumina Abundentei
Brasserie by Njoy
Casa Chilia Resort&Spa
@Furaje Bandrino (listă deschisă)
Trupa ATN ( implicați după începerea Înotului)
DAC Logistik GmbH (implicați după începerea Înotului)
Fabulash (implicați după începerea Înotului)
ANDOS Piatra Neamț
Parteneri: Garmin Romania
Isostar Romania
@Nutrivita” SURSA
N.R.: „Înotătorul hunedorean Avram lancu a ajuns la destinația finală a cursei în Rin. El a parcurs înot cei 1.032 de kilometri ai fluviului, fără costum de neopren, întregul său efort, întins pe parcursul a 48 de zile, fiind dedicat în exclusivitate integrării României în Spațiul Schengen.”
Filmulețul de mai jos: Ziua 46 -AMR 19 KM.
Valuri care mă îngroapă. Condițiile de înot sunt deosebit de dificile. Înot într-un lac cu zero curent, dar cu vânt foarte puternic din față și cu valuri a căror înălțime mă îngroapă la propriu. Sunt ca într-o mașină de spălat. În astfel de condiții, oriunde în lume, fie că ar fi vorba de traversarea înot a unui lac, sau a unei strâmtori, sau a oricărei secțiuni de apă, organizatorii traversării, dar mai ales căpitanul NU ar permite ca un înotător să execute înotul. Eu n-am ce face! Nu-mi permit să mă opresc deoarece vântul poate să bată și mâine la fel. Și poimâine. Și o săptămână la rând.
În aceste condiții am reușit să înot aproximativ 9 km, de la coordonatele 51.7207987/4.4050665, adică de la podul Haringvlietbrug și până la coordonatele 51.7561672/4.2967419.
Dana Vujik, o femeie temerară. Tot în aceste condiții cumplite, a rezistat pe barcă doamna Dana, o româncă stabilită în Olanda și care a avut rolul „omului care știe Olandeză”. Mulțumesc doamna Dana și vă felicit pentru faptul că ați rezistat în vânt, valuri enorme, frig și umezeală. Sărut mâna!
La jumătatea zilei am fost așteptat de către alți doi români faini, Raul Chiriță si Sony Szasz (Sony ține cu Avram Iancu) Au adus drapelul României, o pancartă mare pe care scria Avram Iancu și o oală de … sarmale. Vă mulțumim!
Mulțumesc și echipei mele de suport care a înfruntat o ploaie puternică la finalul zilei: Sandrino Mătase, Nelu Căpățână, Radu Ileană.”
Dumnezeu să binecuvânteze România!’ SURSA
ZIUA LIMBII ROMÂNE: Sărbătoare importată din Republica Moldova
INSIDER: „Ла мулць ань! Сэ вэ букураць де Лимба Ноастрэ чя Ромынэ!
Doar dacă înțelegeți caracterele chirilice, veți citi ce am scris mai sus.
Am scris în chirilică: ”La mulți ani! Să vă bucurați de limba noastră cea română!”
Vă sângerează ochii? Așa se scria pe vremuri în Republica Moldova. De fapt, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Vreo 3 milioane de vorbitori de limba română citeau Luceafărul lui Eminescu în chirilică la căderea URSS. Am fost unul dintre ei. Și mie imi sângerau ochii, dar ce să mă fac?
Mi-e greu să vă pot face să înțelegeți suferința. Suferința de a pofti din toată inima o carte în grafie latină și să nu ai parte de ea.
Sătulul nu-l înțelege pe flămând, românul din dreapra Prutului nu-l va înțelege pe cel din stânga. Dar vă rog să mă credeți, această durere există. Să vrei să citești în limba română cu litere latine, dar să ai la dispoziție Еминеску(vedeți poza), Ион Крянгэ, Георге Асаки… Eminescu, Creangă, Asachi.
Eram de vârsta Nataliei, aveam 10-11 ani, și țin minte foarte bine sentimentul neplăcut.
Citeam în română cu grafie chirilică și simțeam că-mi sângerează ochii. Nu același disconfort îl aveam când citeam în rusă. Acolo părea firesc.
Pe vremea aia, la prăbușirea URSS, pentru noi, copiii, cititul era o evadare din sărăcie. Citeam și uitam că părinții caută disperați resurse de venit, că totul în jurul nostru se năruia, că oamenii pleacă de acasă și nu se mai întorceau cu anii la familiile lor, că nu aveam curent electric decât 2 ore pe zi…
Doar că micile rafturi în limba română cu grafie latină era o resursă de evadare rapid epuizabilă.
Legendele Olimpului( în română cu litere latine) a fost ferfenițită de la atâta citit. Eu, de pildă, am dus-o la bibliotecă doar după ce am fost amenințat că nu mă mai lasă să iau alte cărți. Aveam voie la 5 cărți pe săptămână, iar pe vremea aia nici curent electric nu era, darămite dispozitivele de azi.
Bun, după ce am epuizat micuțul raft în română, am fost nevoiți să-l descoperim pe Jules Verne în chirilică. Să urmărim aventurile Ultimului Mohican, ale Hobitului(Хобитул), la fel, în chirilică. Să râdem de pățăniile lui Svejk în chirilică.
Pe 31 august 1989, la Chișinău a fost adoptat alfabetul latin. A fost o victorie a limbii române. Doar că limba română nu a câștigat și războiul.
Ne-au dat alfabet latin, dar nu ne-au dat și cărți în limba română. Nu poți inventa o situație mai sadică. Vă garantez eu. Tremurai când puneai mână pe o carte în limba română adevărată.
Dacă vi se pare absurdă expresia ”limba română adevărată”, gândiți-vă că noi am trăit-o pe viu.
Expresia banală “nu apreciezi ceva decât atunci când nu ai” nu era banală pentru noi.
Astăzi este ziua Limbii Române. A devenit sărbătoare în România fiind importată din Republica Moldova, asta ca să știți.” SURSA
N.R.: Ziua Limbii Române a fost stabilită pe 31 august prin Legea nr. 53/2011 adoptată de Parlamentul României cu 312 voturi pentru, două voturi împotrivă şi cinci abţineri.
Limba română este limbă maternă pentru aproximativ 28 de milioane de persoane, limbă de stat în România și Republica Moldova și limbă oficială în Uniunea Europeană. Este considerată limbă minoritară în: Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Macedonia, Serbia, Ucraina și Ungaria , iar ca limbă străină se studiază în aproximativ 40 de țări din lume. DETALII
SOFIA, BULGARIA: Zero suicid la metrou
INSIDER: „Toate stațiile de metrou în Sofia au acest sistem de protecție, un fel de plasă metalică, gen obloane, care se ridică fix atunci când se deschid ușile. Practic, sofioții nu au cum sa se sinucidă. Bucureștenii, da!
Un oraș care este cu mult peste așteptările mele.” SURSA
BURICUL BRAȘOVULUI: A dispărut defibrilatorul extern automat amplasat în Livada Poștei. Ne furăm singuri căciula?!
INSIDER: „În cursul nopții trecute a dispărut defibrilatorul extern automat amplasat în livada poștei. Dacă ați văzut pe cineva care a interacționat cu el sau având in in posesia sa husa alba din interiorul cutiei, vă rugăm anunțați poliția.
Suntem profund dezamăgiți de cele întâmplate si vrem sa aducem aminte că defibrilatorul extern automat nu are nici o valoare în casa unui individ.
Nu există nici o indicație în cazul pacienților să aibă în casă un defibrilator extern, existând alte metode specifice pentru pacienții ce au nevoie de cardiostimulare. Acesta este destinat spațiilor frecventate des de oameni pentru acordarea primului ajutor.
Orice informație ne poate ajuta să redăm comunității un aparat medical ce poate salva o viață.” SURSA
ROMÂNIA EȘUATĂ: Cetățeanul simplu vrea să salveze vieți și sistemul îi zice: „LASĂ-NE!!!”
INSIDER: „Băi, ești nebun? Cetățeanul care a murit de infarct la explozie văzându-și soția cuprinsă de flăcări (soție care a murit azi din cauza arsurilor) a tras timp de doi ani de zile statul de mână ca să își facă treaba?
Saracul om a facut timp de DOI ANI reclamații căci era miros de gaz și se ruga de statul român să prevină o explozie!!
Alexandra, fata de 15 ani din Caracal le spunea polițiștilor
Dar veniți vă rog da?
Alexandra mamica din Botoșani se ruga de doctor
„Se poate să fiu chiuretată în seara asta? Că nu mai rezist de durere. Vă rog din suflet!”
Cetățeanul de la 2 mai a reclamat la 112 în miez de noapte când multă lume dormea, ca exista un șofer care merge riscant pe stradă. Omul a reclamat căci a vrut sa salveze vieți. Degeaba!
Cetățeanul din Voluntari care a reclamat abuzurile din comuna Voluntari s-a chinuit de un an să facă statul român să apere niste bătrâni abuzați. A trebuit să facă și proces cu banii lui numai ca să convingă statul român să își facă treaba.
Femeia gravida din Urziceni s-aa dus la ușa spitalului ca să convingă statul roman să aibă grijă de un nou născut, nu s a putut. A trebuit sa nasca pe trotuar.
Ce fel de stat este statul român?
De unde atata lipsă de omenie la cloaca infectă care ne conduce și care ne spune mieros la televiziuni și prin influenceri ca are grija de noi?
Cetățeanul simplu vrea să salveze vieți și sistemul îi zice: lasă-ne!” SURSA
ROMÂNIA: Cea mai scumpă energie din Europa. 169 euro/MWh!
INSIDER: „Da, avem o problemă mare. Pe fondul producției slabe din țară și a importurilor păguboase, deși industria e redusă la zero, deși avem câte-n stele proiecte energetice care mai de care mai moțate, avem cea mai scumpă energie din întreaga Europa. 169 euro/MWh! Nu e așa că ne permitem așa lux?
Cu atâtea resurse din țară, făcute praf, am ajuns de râsul curcilor, să nu avem energie nici pentru populație! Stați că vine iarna. Să facem provizii de lumânări.” SURSA
MINA BUCUREȘTI: Expoziții imersive Gustav Klimt și Lumea Subacvatică
INSIDER: „MINA – Museum of Immersive New Art redefineşte arta prin tehnologii emergente şi reuneşte expoziții imersive într-o spaţiu industrial. Vechea fabrică de calculatoare ICE FELIX, a devenit cel mai mare centru de new media art din România şi Europa de Sud Est. Peste 2.500 mp găzduiesc proiecte de artă imersivă într- un spaţiu multifuncţional.
De astăzi 25 august, se pot vizita expozițiile imersive Gustav Klimt și Lumea Subacvatică, de miercuri până sâmbătă, între 12:00-23:00, iar duminică între 12:00-23:00. Fiecare show durează 30 de minute, iar accesul la ultimul show se face cu 30 de minute înainte de ora închiderii.
Gustav Klimt – The Immersive Show. Descoperi operele lui Gustav Klimt într-un spectacol imersiv care dă viață lucrărilor renumitului pictor simbolist şi te poartă prin „Epoca de Aur”, inspirată de stilul Art Nouveau şi simbolurile bizantine.
Expoziţia imersivă Gustav Klimt este o producție multimedia care cuprinde peste 60 dintre cele mai cunoscute opere ale celebrului artist, din întreaga sa activitate, opere expuse în muzee din toată lumea. Este atât o expoziție de artă, cât şi o călătorie imersivă prin capodoperele lui Klimt, cu fiecare piesă meticulos animată şi expusă 360°, într- un spațiu de 7 metri înălţime.
Lumea Subacvatică – O călătorie imersivă a apei, o călătorie fascinantă prin Delta Dunării, Marea Neagră şi în adâncurile oceanului.
Apa conectează oceane, mări, delte, lacuri şi este casa a milioane de specii de plante şi animale şi cuprinde frumoasa lume subacvatică. Tot ce ne înconjoară este apă, sursa supremă de viaţă. Apa ocupă 71% din suprafața totală a Pământului, Planeta Albastră. Apa este viaţă. Apa este energie.
Adresa: str. George Constantinescu 2-4, la 3 minute de stația de metrou Pipera, București sector 2. Bilete 50 lei, 45 lei (grup minim 4 persoane) DETALII
BOBOC LA AMSTERDAM: Cum se mobilizează părinții români? Poți scoate românul din România, dar nu poți scoate România din român!
INSIDER 1: „Ieri am alergat prin Ikea Amsterdam, după: Plapumă, fețe de pernă, tacâmuri și farfurii, masa de călcat, perne decorative (să nu se simtă copilul trist), tigaie și coș de gunoi (3, ca se colectează selectiv) și câte și mai câte.
În plus, am venit cu mașina din România cu haine, scaun de birou, calculator, playstation, șamponul lui preferat de acasă, periuța electrica, etc, etc.
În fata căminului, când am intrat, două studente nemțoaice, fiecare cu câte un troller mic si un rucsac. Fără niciun părinte!!
După care am dat de postarea asta și am înțeles: părinții romani sunt moving control freaks….)” SURSA
INSIDER 2: Trăiască părinții români! Suntem printre fericiții care au prins cazare la cămin în Amsterdam. Cine știe cât e de complicată problema locativă aici, știe de ce ne numim fericiți. Am venit din România, părinți și copii, care cu avionul, care cu mașina. Mașină încărcată până la refuz cu obiecte cu care să mobilăm camera, baia, bucătăria, holul blocului, cartierul, și ce-o mai fi de mobilat pe aici.
Ne trimitem mesaje – părinții – și aflăm fie că suntem, fie vom merge la Ikea pentru că, nu-i așa?, mai lipsește ceva din camera copilului. Desigur, aranjăm, frecăm, măsurăm, măturam, reparăm.
Vecina din camera de alături este o italiancă care a venit singură cu un bagaj.
Nu știu, nu am acces la statistici. Poate există și grupul de whatsapp al „părinților italieni cu copii la studii în Olanda”. Poate și ei mătură și repară pe undeva.
Dar e clar, se vede cu ochiul liber, la mobilizare și implicare nu au nici o șansă în fața noastră.
Acum vă las, plecăm spre Ikea, mai sunt câteva lucrușoare de cumpărat. #părințiiromâni” SURSA
BIG BENCH, ARAD-TIMIȘ: Prima bancă pentru uriași, inaugurată în România!
INSIDER: „În premieră naţională, într-un sat din vestul țării, la hotarul dintre judeţele Timiş şi Arad (în cel mai înalt punct belvedere de pe dealurile satului dispărut Labașint, în comuna Şiştarovät, județul Arad) a fost inaugurată duminică, 20 august, Big Bench (Marea Bancă) de către proprietarii unui complex turistic din Arad, AgroVillage Resort & Labasint Forest cu sprijinul total al locuitorilor din Labaşinț.
Big Bench face parte dintr-un proiect global de susţinere a turismului şi este creația lui Chris Bangle, un designer vizionar, care a pus bazele unei experienţe unice în peisajul Borgata, din Clavesana, Italia.
La Labaşinţ s-a instalat banca cu numărul 318. Cele 318 bănci uriaşe sunt într-un circuit turistic care se face pe baza unui paşaport, fiecare are viza sa proprie. Aproape 30.000 de turişti au cerut aceste paşaporte până acum.
Banca inaugurată în România are 2,40 înălţime şi 3,20 metri lăţime. Este realizată din lemn de brad şi vopsită în roşu cu vopsea ecologică. Pentru ei este o bancă a dorințelor. Este și startul renaşterii unei comunități. Pe vremuri aici au trăit circa 600 de persoane, fiind peste 150 de locuințe, iar dorința noilor proprietari este să repopuleze această zonă și să o transforme într-o locație turistică.” DETALII
ARHIVĂ: MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP!
CONCERT ROBBIE WILLIAMS: 33 de ani de carieră – „If you can’t beat them, join them!”
INSIDER: „Aseară l-am văzut și ascultat pe Robbie Williams pentru a doua oară… nici nu știu cu ce să încep
Show-ul a fost unul fabulos pentru că a vrut să ne povestească, nu doar să cânte… A povestit cât de grele și confuze sunt inceputurile de carieră, câte șuturi în fund a primit fiind oaia neagră a trupei TAKE THAT, cât l-au subestimat până și-au dat seama că el este esența trupei și cel mai înzestrat dintre ei. Ne-a povestit despre nebunia lui din anii 90’, anii în care acest om a lăsat o moștenire uluitoare în ceea ce privește muzica mondială dar și anii în care s-a luptat cu depresia, singuratatea și paparazzi la tot pasul. A povestit despre adicțiile lui și despre minunata lui soție care cumva a reușit să îl salveze și să îl transforme într-un familist convins, tata a 4 copii, sober de 23 de ani.
Le-a spus copiilor din public că este un Harry Styles mai bătrân… am râs
Am stat cu pielea de găină de când a pășit pe scenă… e evident ca este o energie uriașă, o carte deschisă, un entertainer fabulos, un om născut să facă asta…
Povestind despre industria muzicală și experiențele lui , a făcut o afirmație care m-a spart… IF YOU CAN’T BEAT THEM, JOIN THEM! … asta a făcut și el, acest etern nebun care mi-a marcat copilăria, este și ramâne artistul meu preferat! Muzical, ce să-i reproșezi lui Robbie… piesele sună ca pe CD… am putut să ne auzim între noi chiar dacă show-ul era tare, vocea lui se auzea cristal iar trupa DOAR îl acompania superb… noi mai avem de lucrat la aspectele astea.
Una peste alta , îi place mult în România, am fost cel mai cald și frumos public din turneul lui (el a zis) și ne-a spus ca îi pare extrem de rău că nu a trecut pe aici în anii 90’ ca să ne iubească pe fiecare în parte. În Anglia a iubit tot ce se putea…
Am plecat de la concert cu o dorință arzătoare să îl revedem curând! Mulțumesc, Robbie! Sincer și din tot sufletul…” SURSA
N.R.: După ce a fost mutat din luna iunie în luna august, iar Sam Smith a ieşit de pe afiş, festivalul Summer in the City și-a modificat și locația din Piața Constituției. Festivalul Summer in the City, la care capete de afiş au fost Robbie Williams și Jason Derulo, a avut până la urmă loc pe 18 și 19 august la Romexpo. Timp de două ore, Robbie Williams a povestit multe, a cântat, a făcut reverenţe publicului, a împărţit tricouri, a dedicat cântece unor fani și a făcut rezumatul muzical al carierei sale de 33 de ani.
„COCALARUL ŞI VINUL SFINŢIT”: Ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ devine călugăr pe muntele Athos!
INSIDER: „Viața bate filmul!
„Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.
Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom’ profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom’ profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.
De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre „cei buni” şi „cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.
Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: „puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori „n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. „Dom’ profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.
Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.
În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toşi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.
L-am privit cu atenţie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani („ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat: Dom’ profesor, nu mă recunoşti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.
Mădălin? – l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?
Nu dom’ profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.
Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.
Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.
Ieri însă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România.”
~ Despre voia și puterea Lui Dumnezeu ~ Prof. univ. dr. Bruno Stefan – „Cocalarul şi vinul sfinţit”, Ed. Agaton, 2014″ SURSA
N.R.: 96 pagini; 20×14; 120 grame; ISBN: 9789731981543. Preț 10 lei. DETALII
ARHIVĂ: CONFESIUNILE UNUI SAMURAI: După Taina Botezului, Hiroyuki Tagawa a primit numele Pantelimon
GRIVCO BĂNEASA: Institutul Tutunului, devenit Institutul de Chimie Alimentară se năruie. Plouă mii de cărți de chimie, multe, dinainte de 1900!
INSIDER: „O clădire superbă care se năruie încet: Institutul Tutunului din Băneasa, Str Gârlei, devenit ulterior Institutul de Chimie Alimentară.
Construit în 1927, institutul este inaugurat în 1930, fiind dotat la momentul respectiv cu cea mai modernă tehnologie din domeniul studiului cultivării și procesării tutunului, fiind înconjurat de 10ha pe care erau cultivare peste 250 de soiuri pentru experimente.
În stânga și în dreapta lui, așezate și orientate simetric, mai sunt 2 case în stil neoromânesc, în care se găseau diferite laboratoare de studiu. Într-una dintre camere se găsește o cantitate impresionantă de conserve de mazăre și fasole de diferite mărci, probabil așteptând să fie testate.
Se pare că undeva la et 2 ar fi existat o seră unde se făceau experimente. „Pe lângă câmpul din Băneasa, pentru experienţele în natură, CAM a înzestrat Institutul cu alte cinci câmpuri în diferite părţi ale ţării: unul la Sulina, lângă Măcin, în Dobrogea; altul la Balta Doamnei, în jud. Ilfov; al treilea la Tămăşeşti, în jud. Vlaşca şi ultimele două în judeţele Arad şi Satu Mare.” (Universul din 4 iulie 1932).
Cândva în decursul istoriei lui de aproape 100 de ani, a devenit Institutul de Chimie Alimentară, apoi a fost cumpărat, nu se știe în ce condiții, de GRIVCO (există literele de 3 m înălțime ce formează numele companiei, rezemate de clădire, în degradare lentă).
Abandonat, se pare, prin 2013, a fost scos la licitație de către ANAF și cumpărat tot de o firmă din grup.
Deocamdată nu se întâmplă nimic cu el, doar se descompune încet și a început să plouă înăuntru. Sunt acolo sute, dacă nu mii de cărți de chimie, multe dintre ele dinainte de 1900, care ar merita să fie salvate și duse într-o bibliotecă ori muzeu.” SURSA
ARHIVĂ: CERCETARE: Piramida de la Piteşti, un miracol ştiinţific abandonat!
HOPA-MITICĂ, SECTOR 3: Container plutitor din cauza unei conducte sparte. Dorel îl îndeasă și Arhimede nu îl lasă!
INSIDER: „Sigur au spart o conductă, și ăla DOREL, vede că nu intră și el o îndeasă….ca apoi să scoată DULAPUL să repare avaria…noaptea minții” SURSA
N.R.: „Arhimede din Siracuza (n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, pe atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost un învăţat al lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede și Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de ştiinţă din întreaga istorie a civilizaţiei umane. Cunoscut pentru: Principiul lui Arhimede, Şurubul lui Arhimede, Hidrostatica, Legea pârghiilor, Calcul infinitezimal, Axioma lui Arhimede.
Legea lui Arhimede sau principiul lui Arhimede este o lege a hidrostaticii, care afirmă că un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocuit de către corp. Această forță se numeşte forță arhimedică sau forța lui Arhimede.”
ARHIVĂ: ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” OXXO HERĂSTRĂU: Primăria mai întâi vopsește băncile și altă dată le repară! OXXO OTOPENI, ILFOV: Dorel vopsește balustrada. Și asfaltul și copacii și mașinile de sub pod! OXXO ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXXO CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute! OXXO CRAIOVA: „Crop circle” pe trotuarele proaspăt asfaltate
CU PISTĂ, FĂRĂ PISTĂ: Premieră pentru Nicușor Dan la 3 ani de la începutul mandatului vine deja blocată cu o mașină în poza de prezentare!
INSIDER: „Am fost ieri pe pista de biciclete anunțată de primar, pe Calea Floreasca, care acum e sens unic:
– masini la fiecare maxim 20m parcate langa bordura, unele cu avarii, altele fara, pur si simplu oprite
– o masina chiar a intrat inspre mine sa ma loveasca, am oprit ca altfel, intra in mine, probabil eram in unghiul mort sau pur si simplu nu le pasa
– mai multe zone, mai ales spre Stefan cel mare, complet blocate – inca se lucreaza
– capacele de canal – daca mergi cu ceva cu roti mai mici – ai sanse sa zbori in masini sau trotuar
– din pacate nu am filmat, era mai elocvent – cine vrea sa faca exercitiu asta – un timelapse cu gopro
We shall see…” SURSA
INȘIDER 2: „Una dintre “pistele” de bicicletă anunțate de Nicușor Dan la 3 ani de la începutul mandatului vine deja blocată cu o mașină în poza de prezentare. Halal.” SURSA
BARBIE ANDROGINA: „Eu n-am vagin și Ken n-are penis”
INSIDER: „Grețos tovarăș activist a mai devenit și Rogozanu. Povestește cum a fost el să vadă filmul Barbie, produs de Disney, cu nepoțica de 12 ani, într-o sală plină de fetițe de aceeași vârstă. „Copiii iubesc temele politice grele”, zice despre filmul din care a extras memorabila replica a păpușicii: „Eu n-am vagin și Ken n-are penis”. Profunzime, educație, teme grele, dacă-i ordin de la Înalta Poartă, aferim.
Ce-a înțeles el din strania experiență de cinefil? Că părinți au fost spălați pe creier, nu ăștia mici. Au idei din astea învechite, cu organe demodate, netrecute prin bisturiu. Cică astea ar fi cauze sociale, nu psihiatrice.
Și tot îi dă cu „feminismul”. Am numărat de vreo 12 ori cuvântul în pelteaua de articol, prea prost scris să torturez pe cineva să-l parcurgă pe căldura asta. Ce noimă mai poate avea un asemenea cuvânt, când noua ideologie e tot mai mult și împotriva femeilor, nu doar a bărbaților!? E vreo femeie care se regăsește în caricatura Barbie sau în maimuțăreala bărbaților pe tocuri!?” SURSA
N.R.: „Barbie, cel mai politic film al anului. Copiii iau în serios ceea ce voi, părinţii, aţi fost spălaţi pe creier să nu luaţi în serios: cauze sociale, feministe, ecologiste” de Costi Rogozanu. DETALII
ARHIVĂ: DISNEY PE DOS: Desenele animate pentru copii care învață minorii despre romantismul gay
PARCARE AEROPORT OTOPENI: „26 milioane pentru 6 zile. Și cu banii luați și cu bariera trasă!”
INSIDER: „De departe cel mai înapoiat aeroport din Uniunea Europeană este Otopeni. Am fost în toate aeroporturile din capitalele Europei iar la noi e un talmeș bașmeș, o cârpitură comunistă, învechit, nepractic. În afară de Poliția de frontieră, care mereu e ok, totul e o improvizație.
La sosiri, de la un capăt la altul o vraiște plină de peticeli, cu foi A4 lipite cu scotch, cu gresie cârpită de la lichidare de stoc la 29.99 de la Dedeman, fără wifi, zero wc-uri până după bagaje. Serviciile? Nu prea există. De pildă, cucoana de la dispecerat te înjură și refuză să-ți deschidă bariera, deși ai plătit.
Aeroportul este poarta prin care intră cei mai mulți investitori, turiști, sportivi, diplomați, e locul în care faci cunoștință pentru prima dată cu România, prima impresie, prima carte de vizită, primul ”Bună ziua”. Intrarea în țară este o rușine. Marketing de țară când pășești în la noi? Nimic. Vreo strategie de promovare? Zero barat. Delta Dunării pe vreun afiș? Nimic. Zero Bucovina, zero Bran, Maramureș, Neamț, Vâlcea etc. Câteva indicatoare ponosite și trei reclame care au rol să acopere crăpăturile și rigispul. Un singur bancomat cocoțat într-un cotlon.
Joi am revenit cu Tarom din Olanda. Căldura din avion era ca în hamamul din Antalya, 34 grade, timp de 3 ore. N-a mers 1 minut aerul condiționat. Întârzierea de o oră nu se mai pune, în care am stat ca chipsurile Pringles, fără un strop de apă. Ok. Ajungi pe pistă. Intri în capitala României. Pătrunzi pe coridoarele de 1,90 m, ca într-un tunel din filmul Star Trek. Dacă ai claustrofobie, faci atac de anxietate.
Apoi, ca orice om, vrei să faci pipi. Dar pentru asta, ar fi utilă o toaletă. Nicio șansă. Este una singură, în capăt, după bagaje. Până când treci de vamă, nu există niciun wc. Zece inși probabil știau informația asta, așa că se înghesuie, la coadă la pișoarele din wc-ul unicat, ca o debara.
Cel puțin 20 de valize zac aruncate PE JOS. Nimeni nu le supervizează. Dacă vrei să îți alegi una, o agăți și pleci mai departe. Efectiv sunt trântite în scârbă, una peste alta. Cred că sunt de o lună acolo, le-am văzut și când am fost în Anglia. Un soi de frânghie sau o bandă adeziv le perimetrează, ca la emisiunile Crimes Week de pe Discovery.
Un singur cuvânt îți transmite Aeroportul Henri Coandă: MÂNTUIALĂ.
Căldură peste tot, nimeni nu mai are vreo așteptare de la instalațiile de climatizare. Când ajungi pe aeroport, primul lucru la care te gândești e cât durează până ieși.
Ies bucuros să-mi iau mașina din parcare. Am lăsat-o parcată sâmbătă seară. Azi e joi, total 6 zile. Fericit că am ieșit din aeroportul vieții, alerg cu tichetul în mână. Preț parcare 2580 lei! Doușcinci de milioane!
Am crezut c-am ajuns la Chișinău unde 1 leu moldovenesc e 0,26 roni. Dar nu. E la București. Mă frec la ochi. În capătul parcării e scris prețul. 100 lei pe zi. Sun la dispecerat: fraților, care-i treaba?
”Nu scrie prea clar prețul într-adevăr, dar aici e 20 lei pe oră, că ați lăsat mașina la PARCAREA CEA SCUMPĂ. E mai scumpă pentru că e mai aproape de ușa aeroportului. Aia de 100 lei e 100 metri mai la vale”.
Fac un calcul în minte. 24 ore x 20 lei x 6 zile…
Aberație mai mare nici c-am întâlnit. Sunt prea obosit ca să ripostez. Realizez că sunt încă un țepuit printre mulți alții, așa că fără vlagă, am o replică neconvingătoare:
”Doamnă, n-am lăsat mașina în parcarea scumpă, ci în cea mai scumpă parcare din lume. Nici dacă țineam mașina în cameră triplă la hotel nu ieșeam 600 euro 6 zile. Nici pe Champ Elysee nu costă atât.”
Domnia și prostia, costă, așa că solicit factura să achit. Nu știe să factureze. Cheamă ajutoare. Durează vreo 20 miunte. Anticipez că n-au cititor de card, așa că mai pierd 15 minute să caut un bancomat. Este un BRD înghesuit pe un coridor tăinuit pe la etajul 1, după o farmacie. Singurul din toată zona.
Intru în panică. Fac calcule: dacă mai stau mult la negocieri, mai trebuie să achit vreo 15 lei pt. câteva minute. Plătesc și fug. Văd bariera izbăvitoare. Scot tichetul. Îmi spun în gând că o să-l păstrez ca suvenir, îl înrămez. Nu se scanează. Nu merge. Nu-mi dă voie să ies. Bariera stă țanțoșă în calea mea.
Plin de nervi, la ora 2 noaptea, apăs buntonul să apelez ca să scap din temnița parcărilor, din Regina parcărillor: parcarea cea scumpă de la Otopeni.
Îmi răspunde scârbită o duduie. „Alo, mndea…„
Îi spun că sunt praf de oboseală că nu merge să scanez. Vreau să ies, să evadez. ”Sunt băiatul acela ce-am plătit acum câteva minute. Ăla cu 26 milioane pentru 6 zile, deschideți-mi bariera și mie”.
Cumătra mă ceartă, fiartă toată, să las tonul mai jos. În replică, i-am spus și eu un vers de Minulescu, ce-i drept… Deodată, închide apelul în nas și blochează să nu o mai pot apela. Și cu banii luați și cu bariera trasă. Claxonez disperat. Apăs toate butoanele. Vorbesc singur în microfoanele interfoanelor. Recit mantre. Nimic. Sun de 20 ori. Blocat. Nu vrea să răspundă. Efectiv o doare la pedale de un client jecmănit.
Scanez toate cititoarele de tichete, și, într-un final, nu știu prin ce minune, când deja mă resemnasem, bariera se ridică perpendicular. O privesc hipnotizat cum se ridică țanțoșă. Am crezut că am o vedenie. Cu riscul să-mi cadă pe turelă, m-am strecurat și am tulit-o.
Sun apoi la aeroport să fac reclamație. Îmi răspunde un nene. Îi solicit să-mi facă legătura la parcare la dispecerat. Îmi dă un număr, nici el nu-i sigur dacă-i ăla. Să sun la nu știu ce prefix. Sun. Nimeni. Nimeni nu răspunde. Nimeni nu aude. Nimănui nu-i pasă.
Manageri din bani publici, zeci de milioane aruncate pe gâște. Zero brand de țară, zero strategie, zero chef de muncă.” SURSA
ARHIVĂ: SERVICII: Compania Fly Taxi oferă doar „chitanţe de mână”. De la Otopeni la Casa Presei – 80 de lei! OXXO OTOPENI: Cum arată Salonul Business al Tarom? La Smoking Lounge, scrumierele sunt pline ochi! OXXO HALTA OTOPENI: „Giovani Becali trece liniştit controlul pe la punctul rezervat diplomaţilor” OXXO AEROPORTUL OTOPENI: „Testul PCR valabil trebuie dublat de un test antigen (150 lei) făcut cu japca, pe care nu îl mai cere nimeni OXXO AEROPORTUL OTOPENI: Conflict între cele două companii care oferă servicii de testare COVID-19
GENEALOGIA MATERNĂ: Sfânta Miriam, Sfânta Ana, Fecioara Maria și Mântuitorul Iisus
INSIDER: „Este prima icoană pe care o văd care înfățișează arborele/ transgeneraționalul pe 4 generații: Sfânta Miriam (mama Sfintei Ana), Sfânta Ana (mama Fecioarei Maria), Maica Domnului și Mântuitorul!” SURSA
N.R.: În România icoana celor 4 generații se află la Mănăstirea Nechit, mănăstire ortodoxă situată în satul Nechit la 35 km sud-vest de Piatra-Neamț, județul Neamț. La Mănăstirea Nechit se sărbătoresc patru hramuri: hramul Schimbarea la față in data de 6 august, hramul Sfinților Mucenici Zenovie, episcopul şi Zenovia, sora sa, în data de 30 octombrie, hramul Sfântului Nicolae 6 decembrie, hramul Sfântului lerarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, în data de 12 decembrie. DETALII
În Israel există o icoană a celor 4 generații la Mănăstirea Saydanaya, construită pe locul casei bunicii Maicii Domnului, Miriam / Maria, în bazarul din cetatea veche a Ierusalimului, aproape de sediul Patriarhiei Ierusalimului. Mănăstirea este cunoscută mai ales datorită icoanei Maicii Domnului Saydanaya, pictată de Sf Apostol și Evanghelist Luca în timpul vieții Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, icoana mare facătoare de minuni mai ales pentru familiile care nu pot avea copii…
Bunica Maria a fost căsătorită cu marele Preot Matan, cu care a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Maria a fost mama Salomeei (căsătorită apoi cu Zevedeu, mama Sfinților Apostoli Iacob și Ioan), Sovi a fost mama Elisabetei (care a născut pe Sf Ioan Botezatorul), iar Ana a fost mama Maicii Domnului. Rezultă ca Maica Domnului a fost verișoară cu Salomeea și Elisabeta, iar Iisus a fost var de gradul doi cu Sfinții Apostoli Iacov și Ioan și cu Sfântul Ioan Botezătorul…
În Manastirea Saydanaya din Ierusalim se păstrează și o a doua icoană, impresionantă (foto), care înfățișează patru generații, genealogia maternă a Fiului Lui Dumnezeu: bătrâna Miriam/ Maria, fiica sa Sfanta Ana, nepoata sa care ii poartă numele – Maria, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu – si stranepotul sau, Pruncul IIsus Fiul Lui Dumnezeu, în sfintele brațele ale maicii Sale. Icoana slăvește sfințenie vieții femeilor alese de Domnul pentru împlinirea, generație după generație, a planului său de mântuire a omenirii căzută în păcat…
În icoana, deasupra tronului pe care stă Sfânta Ana, se află un medalion care reprezintă Întâmpinarea Domnului (hramul mănăstirii), momentul în care, la 40 de zile dupa naștere, Iisus este dus la templu pentru botezul evreiesc. DETALII
UNTOLD 2023: Gesturi obscene și cuvinte triviale pe scenă. Părintele, plătitor de bilet, știe unde și-a trimis odrasla?
INSIDER 1: „Eu asta zic că e cea mai frumoasă poză cu care mă întorc de la Untold.” SURSA
INSIDER 2: „După ce ne-am oripilat cu filmulețele de la Neversea, acum avem parte de minunății de la Untoooooolllllddddd!
Dați play și urmăriți ce mișto se distrează noua generație. Copiii care în viitor vor intra în câmpul muncii și vor plăti pensiile speciale ale parlamentarilor de atunci. Viitorul sună bine.
Frumoasele versuri ale acestei melodii sună așa:
<Dă-i țiganca, dă-i țiganca, dă-i țiganca, ah/ Rupe banca, rupe banca, rupe banca, ah/ Dă-i țiganca, dă-i țiganca, dă-i țiganca, ah/ Rupe banca, rupe banca, rupe banca, ah
Cum dă din gǎ%ază Filme de groază/ Ooo, ce țigancă frumoasă/ Ooo, ce țigancă frumoasă>
La fel cum am spus referitor la filmulețele de la Neversea, nici nu contează cine cântă, numele artistului nu e important, el face ce vrea. Responsabilitatea de a nu permite minorilor să asiste la astfel de scene revine în totalitate organizatorilor. Când organizatorii nu respectă legea, trebuie să intervină autoritățile.
De la Constanța încă așteptăm vești, până luni trebuie să vină că altfel Jandarmeria Tomis nu respectă ea însăși legea ce prevede un răspuns în maximum 30 de zile de la solicitarea scrisă.
O altă problemă o reprezintă organele de presă care nu semnalează deloc aceste probleme. Filmulețele de la Neversea au circulat doar în underground. Și nu e un moft, legea pedepsește și interzice minorilor să participe la show-uri care conțin gesturi obscene sau cuvinte triviale pe scenă. Punct.
Sunteți convinși că toți părinții care le-au dat bani de bilete copiilor știu unde au ajuns aceștia?
Vă reamintesc că minorii sub 7 ani au acces liber și trebuie să fie însoțiți de un părinte. Peste 7 ani plătesc bilet, dar cu părintele alături. Peste 14 ani pot veni singuri, cu prietenii, la distracție.
Clipul acesta l-am văzut pe pagina domnului Cătălin Țone, expert anti-drog. Vizionare plăcută!” SURSA
N.R.: Untold Festival 2023- Sunday Cluj Arena, Cluj-Napoca, România – Bilet acces duminică, 06 august 2023: General admision 1168 lei, Zona VIP 3796 lei. DETALII
ARHIVĂ: NEVERSEA 2023: „Cuvinte grele încă din prima seară. Și era plin de minori!”
PET RELIEF AREA, SUA: Motivul pentru care și cățeii se simt bine în aeroport
INSIDER 1: „Acesta este motivul pentru care ne place Aeroportul Internațional San Diego! Ce idee bună!”
INȘIDER 2: „Și în
Hartsfield Jackson Atlanta International există un asemenea loc pentru căței”
INSIDER 3: „Halifax international Airport are unul!”
INȘIDER 4: „Houston International!”
INȘIDER 5: „Și în Dallas Airport există unul” SURSA
ARHIVĂ: NEW YORK: Accesul câinilor la metrou este permis doar în bagaj
URS PE TRANSFĂGĂRĂȘAN: Din vârful piramidei trofice, biet gunoier, schilod și incapabil să supraviețuiască iernii!
INSIDER: „Azi după traseu, la volan fiind, am coborât pe drumul Transfăgărășan de la Refugiul Salvamont Cota 2000 şi până acasă, iar pe bucata de drum dintre Piscul Negru şi Barajul Vidraru am întâlnit pe marginea drumului nu mai puțin de zece urşi! Zece urşi, adulți și câțiva tineri (1.5-2 ani) şedeau pe marginea drumului individual şi in locuri diferite ca nişte câini maidanezi, aşteptând să oprească maşini din care să le sară mâncare! Şi chiar şi azi când nu a fost așa aglomerat drumul, pe seară, tot se găseau prosti sa-i hrănească Groaznic!
Cel mai trist lucru pe care l-am văzut vreodată în munții noștri, au fost aceşti zece urşi intr-o singură zi pe marginea drumului şi pe parcursul a doar 30 km (în poze e și o femelă care avea 2 pul micuți alături pe care nu l-am pus la socoteală, iar în prima poză pare a fi un urs cu laba stänga, din față, lipsă – eu tot sper să fi fost o iluzie pt noi această observaţie, dar nici live in cele câteva clipe petrecute în raza vizuală a acelul urs şi nici in pozele făcute în grabă nu apare vreun semn că ar avea acea lăbuță! – Groaznic!). Ne-am bătut joc de ce am avut mai de preț! Am transformat o specie care se afla in vârful piramidei trofice, in nişte bieți gunoieri, schilozi, răniți și incapabil să supraviețuiască iernii, când drumul va fi închis.
Unde credeți că vor ajunge acești 10 urși plus cei doi pui, la iarna? Nu mai socotesc ursul întâlnit la urcare, pe nord, cu o zi mai devreme și înainte de a ajunge la Bâlea Cascadă.
Aceşti „urşi” şedeau la marginea drumului ca maidanezii la barierele de cale ferată si aşteptau să primească ceva. Şedeau in anume locuri, fără să se deplaseze, doar aşteptând….
Ministerul Mediulul la noi a eșuat lamentabil, ar trebui desființat și toți aceşti incapabili să fie trimişi acasă!
După trista experiență de azi, îmi e dor de întâlnirile de pe munți cu acest superb exemplar din vârful piramidei trofice- ursul. Acolo în munți departe de localități si drumuri unde l-am găsit sănătos, puternic și precaut in peste 15 întâlniri inopinate, unele cu un strop de emoție, decât amărâții de azi…
PS: aș fi vrut să adaug: Atenție, imagini cu un puternic impact emoțional”, dar m-am abținut, pentru că sigur vor fi mulţi ignoranţi care să ia în bășcălie situaţia.
PPS: am strâns poze doar pentru 8 dintre cel 10 urşi intalniți, pentru că doi dintre el au apărut brusc în raza vizuală fără nicio maşină oprită în dreptul lor, aşa că nu am mai oprit să îl pozăm și pe acela.” SURSA
INȘIDER 2: Ieri era viu! Astăzi e mort!
A fost împușcat pentru vina de a pofti la gunoaiele noastre de la Lepșa, județul Vrancea, unde de ani de zile am fost incapabili să gestionam deșeurile astfel încât sa nu invitam urșii din pădure la noi in sat! Am strigat, am țipat, am trimis imagini cu tomberoanele pline de la răscrucea drumului spre rezervația fanion a județului Vrancea, Cheile Tisitei….dar degraba. Ieri seară, o pușcă a țipat scurt și greu de patru ori, s-a mai auzit un geamăt un oftat și ursul s-a prăvălit gemând spre apa Putnei. Da…echipa de interventie tantoziana este acum liniștită pentru ca pentru câteva zile va fi liniște, dar tomberoanele sunt la fel de pline și la fel de apetisante și invită la „masă” următorul urs, care probabil va fi reclamat la 122 și va urma sa moară pentru vina de a fi poftit la resturile noastre!
Să ne fie rușine! mie că nu am țipat mai tare, vouă tuturor celor care aveați datoria sa luați gunoiul de acolo și nu ați făcut-o și mai ales celui pe care acum 2 săptămâni l-am rugat sa facă ceva și nu a făcut-o pentru ca nu are o sesizare oficiala!” SURSA
ARHIVĂ: PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” OXXO TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii OXXO PIAŢA UNIVERSITĂŢII: „Marșul ursului care NU a spus MOR”. Iartă-ne prostia, ursuleţule! OXXO SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! OXXO TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!”
infoINSiDER.ro 