INSIDER: „În urma discuțiilor purtate pentru deblocarea și aplicarea în totalitate a prevederilor legii nr.197/2021, discuții avute cu Domnul Marius Budăi, Ministrul Muncii și Domnul Cristian Vasilcoiu, Ministru Secretar de Stat, am hotărât să intrăm în protest extrem (GREVA FOAMEI), în fața Ministerului Muncii și a Solidarității Sociale SISTEMUL/PUTEREA POLITICĂ, intenționează să modifice legea nr.197 printr-un amendament depus pe plx 618, iar noi nu suntem de acord și le cerem să respecte Constituția României și să aplice în totalitate prevederile legii nr.197/2021, exact așa cum s-au emis deciziile de pensionare pe această lege, DECIZII DEFINITIVE la Curtea de Apel Alba Iulia și reconfirmate prin DECIZIA I.C.C.J de aplicare în totalitate a tuturor prevederilor legii nr.197/2021!
Vom continua acest PROTEST EXTREM până când vor fi emise de către casele de pensii, primele DECIZII pe legea nr.197, și bine înțeles atâta cât ne va permite sănătatea!” SURSA
UPDATE: După 24 de ore, încă 10 energeticieni au intrat în greva foamei în fața Ministerului Muncii șia Solidarității Sociale.
INSIDER: „Amplasat în centrul orașului, Monumentul Unirii este poziționat pe hotarul de despărțire a celor două regiuni ale vechiului aşezământ (Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei), înainte de unirea lor în 1862 pe data de 10 iulie. Moment când la București, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul privind unificarea celor două părți ale orașului Focșani. (Art.2:
„Ambele părți ale oraşului de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi reședința județului Putna” Monitorul Oficial nr.149/iulie 1862)
A fost inaugurat la 24 ianuarie 1976 și este alcătuit dintr-unobelisc amplasat pe un postament cilindric, care redă hora unirii întreprinsă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în cadrul unui bazorelief de bronz opera sculptorului Ion Jalea (1887-1983).
În prin plan este redat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, alături de principalii săi colaboratori (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Boerscu etc.), printre care se numără și renumitul țăran Ion Roată (deputat de Putna și participant de seamă la divanurile ad hoc).
Pe faţada obeliscului este amplasată o placă de bronzîn formă de scut, pe care este întipărită „Unirea Principatelor Române, 1859″. SURSA
N.R.: Monumentul se compune dintr-un trunchi de piramida de 14,60 încheiat în vârf cu o piramidă de 0,60 m, un tron de 2,40 m din bronz şi trei trepte de forma octogonală în plan. Înălţimea totală a monumentului va fi de 19,64 m. Monumentul este placat in totalitate cu placi de granit roșu de 3 cm grosime cu excepţia tronului executat din bronz. Monumentul are în vârf o piramida masivă din granit cu înăltimea de 60 cm. Datorităculorii roșiatice localnicii urbei l-au poreclit Morcov, „la Morcov” fiind punctul de întâlnire cunoscut de toată lumea din orașul de pe Milcov.” SURSA
INSIDER: „Nu știu dacă ajută pe cineva informația, dar la noi la geam a făcut cuib o familie de lastuni. Din păcate, nu cunosc din ce motiv, cuibul s-a sfărâmat și a căzut pe pervaz împreună cu 3 pui și un ou. 2 pui au murit, însă a rămas un pui și un ou. Așa că am căutat să improvizez ceva rapid. Am prins o cutie cu 2 șuruburi și un cui pentru sprijin. Lăstunii erau agitați pentru puii lor și sincer m-am temut că nu vor veni în noul „cuib”, dar azi am găsit mama în „cuib”. Să sperăm că micuții rămași vor avea o șansă.” SURSA
INSIDER: „Plata se face în hală la biroul administrativ.”
Inteligența artificială face ravagii în Braila….Sistem automat de plata a parcării in Piața Halelor (Piața Mare)! Ajungi la bariera de intrare, iei tichet, faci cumpărăturile, le pui în mașină și vrei să plătești pentru a ieși! Nu se poate! Te duci la administrația pieții, dai un leu, primești o chitanță pe care scrisă de mână și citez „mergeti la masină și cand ajungeti la barieră, vă văd eu pe cameră și vă ridic bariera!” SURSA
INSIDER: „#Aiciastat Eminescu lucrând ca redactor la ziarul Timpul între anii 1877-1878, în această clădire grandioasă de pe Lipscani, care astăzi zace ascunsă. Dar da, bijuteria aceasta este în București și ar trebui să fie loc de vizitat, dacă nu chiar de pelerinaj. Într-o curte interioară se poate vedea de pe Lipscani 49. Aici s-a înălțat în jurul anului 1900 o elegantă clădire în stil renascentist, cu destinație comercială, cu magazii spațioase la subsol, magazine luminoase la parter și camere de locuit la etaj. Curtea aceasta interioară pietruită ascunde fațada unui templu cu fronton în formă de arc de cerc susținut de doi pilaștri, cu o sculptură în bronz așezată pe un piedestal într-o nișă.
Sculptura de bronz înfățișează o tânără femeie semi-nud pășind zglobiu, cu brațele în gesturi ample, îmbrăcată până la brâu cu o rochie transparentă.
Cei doi pilaștri sunt împodobiți fiecare în partea de sus cu o mică scenă cu doi copilași având între ei un element vegetal, iar în partea de jos cu un trepied cu frunze și flori stilizate. Pe cheia de boltă a nișei (în centru) se află un mascheron. Cândva, aici susura apa ce curgea din piedestalul statuii.
Sediul ziarului Timpul a fost întâi pe Str. Lipscani nr. 19 în perioada 1877-1879. S-ar părea că în acest sediu Eminescu a lucrat alături de Caragiale. Apoi sediul ziarului Timpul s-a mutat pe Str. Academiei o scurtă perioadă, dar clădirea este astăzi în ruină. Apoi sediul s-a mutat din nou pe Str. Covaci nr. 14 (în perioada 1880-1881), iar o plachetă (încă) marchează clădirea respectivă. (…)”SURSA
N.R.: La 15 iunie 1889, Mihai Eminescu înceta din viață în casa de sănătate a doctorului Șuțu din Str. Plantelor din București, după ce încă de la începutul anului boala sa se agravase și fusese internat mai întâi la Spitalului Mărcuța și apoi la sanatoriul Caritatea. Moartea l-a găsit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: ”sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit. Halatul ponosit avea să fie, de fapt, de-o valoare incomensurabilă. Într-unul din buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erauscrise… poezii. Ultima a fost scrisă chiar cu o oră înainte de moarte… „Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele Tremură largile Vase de lemn; Nişte cetăţi Veghind întinsele Şi necuprinsele Singurătăţi. Orice noroc Şi-întinde-aripile Gonit de clipele Stării pe loc. Până ce mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat? Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?” Mihai Eminescu SURSA
La 17 iunie 1889, poetul a fost înmormântat la umbra unui tei în cimitirul Bellu din București. Pentru asigurarea sumelor necesare înmormântării sale a fost nevoie ca regele Carol I să emită un decret care prevedea că: „se deschide pe seama Ministerului de Interne un credit extraordinar de 3000 lei asupra exercițiului 1889-90, pentru cheltuieli de înmormântare a decedaților Constantin Brăiloiu, fost ministru și deputat, și Mihail Eminescu, poet”. SURSA
INSIDER: „Pontonul din staţiunea Mamaia care a costat cca 1 milion de euro, inaugurat în urmă cu 11 ani, în timpul mandatului lui Radu Mazăre, e tot în mare.
Pontonul, inaugurat în anul 2012, a avut nevoie de mai multe reparații în ultimii ani. Acesta a suferit modificări din cauza lucrărilor de înnisipare din staţiunea Mamaia și în anul 2019, pontonul a fost închis din timpul iernii până la sfârşitul lunii iunie pentru lucrări de reparații și întreţinere. Sunt necesari 320.000 lei (vreo65.000 euro!) pentru reparatii, dar „la omu’ sărac, nici boii nu trag!’. România „nu are bani de aruncat” pe Mamaia…
Tot cu marea înnisipare s-a îngropat și Pasarela din Mamaia care avea în perioada interbelică singurul bar maritim din Europa fiind inaugurată de regele Carol al II-lea
INSIDER: „Asociația Junior Chamber International Craiova JCI Craiova, în parteneriat cu asociația HEROES, Departamentul de Fizică Facultatea de Stiințe de la Universitatea din Craiova,, ADI Ecodolj, Biblioteca Judeţeană Alexandru și Aristia Aman, Opera Română Craiova, Colegiul Universitar Spiru Haret, SC Salubritate Craiova SRL au organizat duminică, pe lacul din Parcul Hanul Doctorului, evenimentul #BoatPE, o întrecere cu plute confecționate din PET-uri. Au luat startul echipele din Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Colegiul Național „Nicolae Titulescu”, Colegiul Pedagogic „Ştefan Velovan”, Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”, Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” si Școala Română Britanică.” DETALII
INSIDER: „Arta. Robot care își strânge singur uleiul pentru a „supraviețui”… În 2016 a fost instalat în muzeu, in 2019 a „decedat„.
„Nicio operă de artă nu m-a afectat emoțional aşa cum a făcut-o această piesă cu brațul robot. Este programat să încerce să rețină fluidul hidraulic care se scurge constant și care este necesar pentru a se menține în funcțiune… dacă scapă prea mult, va muri, aşa că încearcă cu disperare să îl tragă înapoi pentru a continua să lupte pentru încă o zi. Partea cea mai tristă este că i-au dat robotului capacitatea de a face aceste „dansuri fericite” în fața spectatorilor. Când proiectul a fost lansat pentru prima dată, acesta a dansat petrecându-și cea mai mare parte a timpului interacționând cu mulțimea, deoarece putea să tragă rapid înapoi mica scurgere. Mulţi ani mai târziu (aşa cum îl vedeți acum) pare obosit şi lipsit de speranță, deoarece nu mai are suficient timp să danseze. Acum mai are timp doar să încerce să se menţină în viață, deoarece cantitatea de lichid hidraulic scursă a devenit imposibil de gestionat pe măsură ce scurgerea a crescut în timp. Își trăiește ultimele zile într-un ciclu nesfârşit între susţinerea vieții și sângerarea simultană (la figurat și la propriu, deoarece lichidul său hidraulic a fost intenționat făcut să arate ca fiind sângele său real).
Brațul robotului a rămas în cele din urmă fără lichid hidraulic în 2019, s-a oprit încet și a murit. A fost programat să trăiască această soartă şi indiferent ce a făcut sau cât de mult a încercat, nu a existat nicio scăpare. Spectatorii au privit cum se însingurează încet până în ziua în care a încetat pentru totdeauna să se mai mişte. Ce capodoperă! Ce mesaj.”
Interpretări extinse: fluidul hidraulic ca simbol al modului în care ne distrugem atât psihic, cât și fizic pentru bani doar în încercarea de a ne menține în viață, cum sistemul este pus la punct pentru ca noi să eșuăm intenţionat pentru a ne înrobi în esenţă şi pentru a ne fura cei mai buni ani din viață pentru a juca jocul pe care cei mai bogaţi oameni din lume l-au conceput. Cum acest lucru ne răpeşte fericirea, pasiunea și pacea interioară.
Cum ne înecăm încet-încet cu mai multe responsabilități, cu mai multe așteptări de la noi, cu răsplată mai puțin satisfăcătoare şi cu mai puțin timp liber de care să ne bucurăm pe măsură ce trec anii. Cum că nu există cu adevărat nicio scăpare din sistem şi că am fost destinați de la naştere să urmăm o cale destul de specifică care ne-a fost deja trasată în față. Cum putem da și da și da și da şi cât de uşor putem fi uitați după ce am plecat… Cum suntem iubiți și respectați atunci când suntem valoroși, apoi, într-o zi, nu mai suntem şi devenim o povară… și cum spiritul nostru tânăr și liber ne este furat pe măsură ce suntem scoşi din sistemul stricat în care suntem prinși. Poate fi considerat, de asemenea, ca reprezentând ciclul vieţii umane și faptul că niciunul dintre noi nu reușește să iasă viu din această lume. Dar, de asemenea, poate acționa ca un memento pentru a-ți permite să te vindeci, să te odihneşti şi să iubești cu toată inima ta. Ca goana nesfârşită după mai mult” nu este necesară pentru a-ți găsi propria fericire interioară.” SURSA
N.R.: Opera de artă Can’t Help Myself, a artiştilor chinezi Sun Yuan & Peng Yu, este o maşină în interiorul unei cabine de sticlă, iluminată puternic din tavan de lumini T, expusă la Guggenheim Museum în New York (1071 Fifth Avenue, +5th A – între străzile 88 și 89, New York). Maşina constă dintr-un braț robotizat de tipul care este adesea folosit în linii de producție, cum ar fi fabricile de maşini. Dar acest braț special modificat are o singură sarcină: să măture lichidul, care este roşu închis și arată ca sângele, într-un cerc perfect. O sarcină fără sfârșit. Este o sarcină de Sisif deoarece lichidul continuă să curgă înapoi. Aparatul lucrează la nesfârșit la o sarcină care nu este niciodată terminată. Acest sentiment de muncă nesfârșită se lărgește cu mediul înconjurător. Robotul este blocat într-o cabină care are elemente ale unui birou, sau poate spațiul de lucru al unui vameș. Nu există ușă în cabină, nicio cale de a ieși.
Imposibilitatea sarcinii este întreruptă din când în când de o combinație de 32 de mişcări de dans, care îi conferă robotului un caracter înfricoşător de uman. Brațul robotic nu funcționează doar – nu mă pot abține, aşa cum spune titlul -, ci îşi întrerupe munca scuturându-și fundul făcându-i cu mâna vizitatorilor, efectuând o „întorsătură”, „scărpinam o mâncărime”, „închină-te și scutură,” „mâini de jazz’ sau o piruetă. Multe dintre mişcările de dans preprogramate sunt familiare. Ei schimbă imediat caracterul brațului robotizat în ceva aproape uman. A devenit un adevărat Sisif, luând o pauză de dans din munca lui nesfârşită.
Interacțiune umană. Deasupra cabinei sunt senzori de recunoaştere vizuală care măsoară dacă lichidul se apropie de un cerc perfect şi, de asemenea, dacă sunt vizitatori în preajmă. În oricare dintre aceste cazuri, robotul începe să performeze, să danseze, să se miște și să fluture, prin care interacționează în mod clar cu vizitatorul Vizionarea Can’t Help Myself este ca și cum ați privi un animal în cușcă, iar vizitatorii interacționează cu el ca atare. Lucrarea are o latură plină de umor negru. Dar oricât de mult dansați și vă agitați împreună cu el, balta uriaşă de sânge nu poate fi nevăzută.” DETALII
infoINSiDER.ro 