INSIDER: „De ce era nevoie de o lege care să stipuleze că OINA este SPORT NAȚIONAL?

Art. 11^1. – (1) Oina este sportul naţional al României.
LEGE nr. 96 din 1 iulie 2014 pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Începând cu data de 01.07.2023 vă fac cunoscută, pe această cale, INVITAȚIA de a lua parte la cursul de INIȚIERE în OINĂ ce se va desfășura pe cele două terenuri, după cum urmează:

– SECTORUL 1, terenul situat în incinta Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf
– SECTORUL 2, terenul situat în Șoseaua Vergului nr.14 K,

Fac mențiunea că initiațiva prezentată nu are nicio legătură cu proiectul „Sectorul 3 descoperă oina” proiect care a fost declarat câstigator în cadrul Bugetării Participative ediția 2021.

De ce cetățenii Sectorului 3 nu au posibilitatea să practice sportul național la Stadionul OLIMPIA? Sau pe oricare bază sportivă din Sector 3?

S-a decis ca OINA să se desfășoare pe terenurile situate în cele două sectoare (Sectorul 1 și Sectorul 2) datorită faptului că acolo își desfășoară activitatea cele două cluburi care au și secția de OINĂ, Clubul Sportiv STRAJA BUCUREȘTI ( pe terenul situat in S1) si Clubul Sportiv ASPOL BUCUREȘTI (pe terenul situat în S2). Din cate cunosc, C.S. OLIMPIA BUCUREȘTI nu are secție de oină.

OINA participă anul acesta pentru prima oara la proiectul HERCULES care se afla la a IV-a ediție.” SURSA

N.R.: „Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr mare de denumiri şi variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „,fuga”,în Muntenia şi în Moldova „hoina” și apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea de-a lunga”, în Bucovina „bătute-păscute” sau „coroana” etc. În unele părți oina se juca şi de către fete, sub numele de ,,oiniţă”. Jocul solicită calități sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă).

Jocul de oină este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă.

Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv, este Spiru Haret, considerat a fi părintele oinei. Prin „Reforma învăţământului” din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele. «Oina poate aduce o viață nouă în şcoala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc».

La 9 mai 1899, la București s-a ținut primul campionat naţional de oină, învingătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral regulamentul jocului, astfel fiind recunoscut oficial jocul de oină. La începutul lunii decembrie 1912, la Bucureşti, este înfiinţată „Federația Societăților Sportive din Romania” (FSSR) care cuprindea şi „Comisia de Oină”.

Federaţia Română de Oină este fondată în iunie 1932.” DETALII

ARHIVĂ: PĂDUREA LETEA, DELTA DUNĂRII: Ultimii cai sălbatici din Europa au fost abandonați de către stăpâni acum 40 de ani OXXO FOTOREPORTAJ: Junii Braşovului defilează pe străzile oraşului

INSIDER; „Mereu am respectat munca, mai ales pe cea fizică, dar și pe cea făcută cu mintea, dar prin ce am trecut în ultima vreme și prin ceea ce încă trec, mă face să scriu acest text.

Meșterul nu intră în casă, el se pogoară precum un duh sfânt, sub privirea emoționată și în același timp curioasă, a proprietarului casei care are nevoie de priceputele mâini ale meșterului. Cu sufletul la gură, proprietarul așteaptă părerea meșterului, vrea să audă ce e de făcut, cât durează, dar mai ales cât costă. Meșterul simte, miroase teama clientului și profită de asta, vorbindu-i de sus și luând pauze lungi în care el vrea să pară că gândește la complicata-i lucrare ce i se arată în față și în care un ageamiu și-a băgat nasul anterior lui. Nimic nu e bine din ce există, tavanul trebuie dat jos, fereastra mutată, pereții refăcuți de la zero, scările dărâmate. Totul a fost făcut prost, nimic nu e de păstrat. De fapt toată casa trebuie demolată.

Cu meșterul cazi de acord la o zi și un preț, iar a doua zi îți spune că nu mai poate veni la data stabilită, ci doar peste o săptâmână, iar în următoarea săptămână îți spune că de fapt mai trebuie ceva în plus peste suma aia. Ce încredere să mai ai într-un astfel de om? Mai ai curaj să te înhami la ceva când începe cu lucruri d-astea?

În ultima vreme am avut multe întâlniri cu meșteri, toate cam ca cele relatate mai sus.
După cum spuneam, apreciez munca oricui, dar o apreciez și pe a mea, așa că nu pot plăti pe cineva pentru o lună de zile de muncă cu cât câștig eu în doi ani la serviciu.
Înțeleg că a tencui, a da cu glet, a pune faianță sau ce mai e de renovat printr-o casă sunt lucruri pe care nu le poate face oricine, însă cred că prețurile sunt exagerate, iar cei care le fac speculează faptul că nu prea ai de unde alege.

Mă gândeam că ne tot plângem de clasa politică, dar eu în ultima vreme nu am avut de-a face cu niciun politician. Am interacționat doar cu oameni simpli, de rând. Aproape toți, cu foarte mici excepții, sunt neserioși, speculanți, profitori, vor să tragă de pe tine cât mai mult, să câștige cât de mult se poate. Unii sunt chiar nesimțiți de-a dreptul. Și nu sunt politicieni, dar oare ce ar face ei dacă ar deveni unii? Ar face exact ce fac și acum, doar că la un nivel mai înalt.
Din păcate cam ăștia sunt oamenii.

Nu știu ce voi face cu casa până la urmă, mi-a cam terminat bateriile, așa că cel mai probabil voi lua o pauză, după care nu îmi rămâne decât să mă apuc de tencuit, sunt convins că o să îmi iasă până la urmă, că doar nu am de construit vreun viaduct, sunt doar câțiva pereți de cărămidă. O să învăț și să dau cu glet și tot ce mai trebuie. Nu am să fac asta nici pentru că românul se crede bun la toate, nici din zgârcenie, ci o voi face pentru că nu voi accepta ca vreun Dumnezeu d-ăsta cu mistrie și dreptar să îmi ia în câteva zile banii pe care eu îi fac în câțiva ani, doar pentru că are el impresia că nimeni nu poate face ce face el.

O să îmi cumpăr și o cască. Albă, pentru că eu voi fi șeful echipei. Nu voi întârzia niciodată la muncă, nu voi minți, nu voi înșela, iar dacă ceva nu va ieși bine o voi lua de la capăt și voi remedia, nu voi ascunde. Iar la final satisfacția va fi cu atât mai mare cu cât voi ști că nu m-am lăsat batjocorit de nimeni și că am reușit singur.” SURSA

INSIDER 2: „Am decis să scriu mai detaliat experiența mea. Ni s-a spart o țeavă și am sunat la Venti Instal București. O boxă din subsol era inundată. A venit un domn în aceeași zi. A spus ca pentru constatare se ia 250 de ron. Când a venit a trebuit să decupleze 3 chiuvete. Și a adăugat 600 de ron la preț. Deci doar pentru evaluare am achitat 850 de ron. A zis ca să dăm datele pe whatsup și ne trimite factura și oferta. Pe 3 aprile a venit. Au urmat 17 zile în care am tot dat mesaje pentru factura și ofertă. Inițial a zis că sunt făcute, dar nu a avut timp. Apoi că a avut un deces în familie. Abia azi am primit factura pentru reparații sanitare desi nu au reparat nimic. Și azi, pe 20 aprilie mi-a zis că le face imediat.

Teoretic erau făcute. Când am întrebat a zis ca a fost o problema de comunicare cu colegii. Și oferta încă nu a venit. Deci eu trebuia să stau 17 zile cu subsolul inundat. Stabiliți foarte clar de la început prețul cu foarte multe detalii.

INSIDER 3: „Nu recomand Venti Instal București!!!!! Costuri uriașe!!! Pentru desfundare scurgere bucătărie au cerut 720 lei, procedura de 20 de minute… iar la telefon au spus că 250 lei….”

INSIDER 4: Acum constatarea la Venti Instal din București este 300 lei. Manopera 400 lei pentru a schimba un furtun de scurgere chiuvetă și unul pentru wc. Plus 200 lei furtunele deși acestea la orice magazin de profil nu fac 50 lei împreună. Culmea este că pe net au destule recenzii bune… Or fi meșterite și alea?!

INSIDER: „București, Herăstrău
Se vopsesc băncile… dacă ajung fondurile, se vor face și reparații!” SURSA

ARHIVĂ: OTOPENI, ILFOV: Dorel vopsește balustrada. Și asfaltul și copacii și mașinile de sub pod! OXXO SECTOR 6: Amenajări din fonduri U.E. Ori banii sunt puţini, ori cineva fură, ori Dorel se plictiseşte repede?! OXXO ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” OXXO DOREL ÎN ACȚIUNE: Cum să reabilităm drumurile? „În loc să astupăm găurile, le punem capace!” OXXO ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXXO CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute! OXXO CRAIOVA: „Crop circle” pe trotuarele proaspăt asfaltate