INSIDER: ‘Îmi trimite un prieten acest filmuleț de la festivalul de mare succes de zilele acestea de pe litoral.

O piesă a unei formații care a cântat în prima seară de festival, pe scena secundară ARK.

Piesa zice „băga-mi-aș p*** în morții moshpit” adică o auto-cenzuzare, dar pe jumătate. Cam cum incercam unii prin pandemie să evitam algoritmii în texte. Sper să nu fie filmulețul blocat, ar fi culmea. Automat ar însemna că ceva e în neregulă, logic, nu?

De pe site-ul festivalului Neversea aflăm că minorii sub 14 ani trebuie însoțiți de un adult. Deci în concluzie cei dintre 14 și 18 ani pot întra chiar neînsoțiți.

Am căutat și eu prin lege și observ asta. Nu vreau să par eu moșul ala de la curte care sparge mingea când întra la el, dar pare că ar putea întra sub incidența acestei legi.

Prietenul aflat în zonă îmi spune „s-au folosit cuvinte grele încă din prima seară. Si era plin de minori. Iar astăzi am înțeles că vor fi formații și mai dure”.

Nu știu, să facem o întrebare vreunei instituții? Să încercăm. Vorba aia, să nu rămânem proști în urma actului artistic.” SURSĂ

Iată cum intră minorii la festivalul Neversea ca să fie înjurați de pe scenă și să asiste la spectacole grotești. O bucată din regulamentul de ordine interioară al festivalului, pus pe site-ul oficial.

De asemenea, o captură cu Consimnțământul Parental pe care un adult trebuie să-l completeze și de care organizatorii se pot folosi
în cazul în care minorii fac pagube sau dacă respectivul ar păți ceva.

<9. MINORI ȘI PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

9.1 Minorilor le este interzis consumul de băuturi alcoolice, țigări și droguri.
9.2 Minorii vor primi brățări de altă culoare, care le va permite identificarea lor mai ușoară.
9.3 Minorii sub 7 ani au accesul gratuit în cadrul Festivalului, în compania unui părinte. La cererea persoanelor responsabile cu securitatea și monitorizarea, precum și a reprezentanților Organizatorului, însoțitorul are obligația să prezinte documente (carnet de elev, pașaport sau orice alt document care conține poza minorului) care atestă vârsta minorului.
9.4. Atenție! Accesul minorilor sub vârsta de 7 ani este permis numai în compania unui părinte și este recomandat a fi realizat până la ora 19:00.
9.4.1 Accesul minorilor între 7-14 ani se va face numai pe baza unui Bilet valid și nu mai în compania unui părinte.
9.4.2 Un părinte poate însoți un singur minor cu vârsta mai mică de 14 ani.
9.5 Accesul minorilor între 14-18 ani se va face numai pe baza unui Bilet valid și a actului de identitate.
9.6.1 Este necesar ca un adult să își asume răspunderea pentru un minor și are obligația să completeze și să semneze „Declarația de angajament” disponibilă pe neversea.com/parentalagreement, fără de care nu va fi permisă intrarea minorului în Zona Festivalului, indiferent dacă are sau nu însoțitor.>

Practic pot exista situații când la un spectacol cu morți și pu*i pe scenă să asiste și copiii de 4-5 ani. Și apoi tot noi ne mirăm că pe la 15 ani unii umblă cu cuțite și cagulă pe stradă.

Și eu nu observ decât știri cu ce mișto e atmosfera acolo, cât de bine s-au distrat tinerii și ce tare-i muzica.

INSIDER: „Dacă ar aplica regulile capitaliste între ei, indivizii ar desființa ideea de familie, cum și sunt îndemnați să o facă azi prin mesajele cele mai insistente ale culturii de consum.

Capitalismul are ca principiu suprem maximizarea profitului, indiferent de metode, iar corespondentul inter-uman al acestui țel e maximizarea plăcerii. Limitele în afaceri sunt dictate de ce permite legea (mereu ajustată), nu de vreun cod moral ancestral, iar acest criteriu e preluat în viața privată. Dacă o imoralitate e legiferată sau tolerată de lege, se transformă în reper de comportament în noul sistem.

Amânarea căsătoriei cât mai mult posibil intră în logica societăților capitaliste. Infrastructura modernității e pusă la punct să te îndemne să consumi relații pasagere după modelul fast food. În plus, particularitățile celor două sexe fac tot mai improbabilă întâlnirea dintre „cerere și ofertă”, pe măsură ce mentalitatea capitalistă e asumată pe scară mai mare. Să examinăm acest unghi „pragmatic”, în pas cu vremurile.

Alegerea partenerului poate fi văzută ca o întâlnire dintre cerere și oferta pieței. Afinitatea e ceva ce nu se poate cuantifica, uneori nici explica; dar oricât de puternice ar fi sentimentele și atracția, există și aspecte „măsurabile” obiectiv sau subiectiv.

Fiecare se prezintă în ochii celuilalt cu propriul potențial nativ, cu perspectivele și realizările sale de până atunci, care includ de-a valma: educație, statut social (familie și conexiuni), carieră, trăsături de caracter, stare materială și de sănătate, vicii, talente, aspect fizic, inteligență și multe alte trăsături. Mai puțin contează aici câte sunt moștenite sau dezvoltate pe cont propriu, sau că evaluatorul se înșală în privința lor. Important e că există o serie de date în baza cărora se face o evaluare și rezultă în mintea fiecăruia o ierarhie intuitivă între potențialii pretendenți. Ceea ce s-ar numi valoare de piață, căreia trebuie să îi corespundă o putere de cumpărare, măsurată în caracteristici echivalente.

Putem lua ca termen de comparație vremurile de demult, când căsătoriile erau aranjate de părinți, extrema opusă individualismului modern. Nu pentru a susține în vreun fel un astfel de model. Ci doar pentru a constata un paradox: latura materială cântărea atunci chiar mai mult decât în lumea modernă. Lumea materialistă a capitalului, care pune atât de mult preț pe bani ne apare mai romantică decât cea veche (cel puțin în straturile care aveau averi și ranguri de împărțit).

Natura diferită a capitalului intervine în alt mod, nu prin aceea că în alt sistem economic iubirea ar fi oarbă, pur sentimentală, ruptă de orice fel de date materiale sau de ideea de competiție. Ci prin furnizarea stimulentelor pentru descurajarea natalității și chiar a căsătoriei, prin amânare și divorț.

E mult mai probabil ca femeia să fie evaluată în baza trăsăturilor moștenite genetic sau dobândite de timpuriu: respectiv, aspect fizic, caracter, inter-relaționare. În timp ce în evaluarea bărbatului cântăresc mai greu realizările personale. În lumea căsătoriilor aranjate, respectivele realizări aparțineau socrilor, iar înțelegerile erau încheiate prematur, invers decât într-o competiție a indivizilor.

Putem spune că o tânără la vârsta majoratului are deja tot ce-i trebuie pentru a fi curtată de pretendenți pe măsură. Mai poate să câștige în rafinament, sofisticare, maturitate emoțională, să avanseze în carieră, dar deja în jurul vârstei de 20-25 de ani e destul de aproape de vârful ei de potențial. Ar putea să devină o femeie mai interesantă la 35 sau la 45, dar deja pe la sfârșitul studenției e destul de clar cam la ce nivel se va situa în ierarhia neoficială a „pieței” căsătoriei.

Deloc întâmplător, e un calendar care urmează traiectoria fertilității. O etapă cheie, în care cultura consumului o îndeamnă „să își trăiască viața”, să se caute într-un lung șir de experiențe pasagere, mai mult sau mai puțin relevante. Deceniul de maximă fertilitate și atractivitate e dedicat studiilor universitare și masteratelor, unei cariere de birou și explorării ofertei pieței sexuale. Șansele să mai apuce să se mărite și să dea naștere la cel puțin doi copii, cât reprezintă minimul pentru menținerea constantă a unei populații, scad direct proporțional cu cât urmează modelul recomandat de filme, vedete și revistele pentru femei.

În schimb, dacă nu provine dintr-o familie foarte înstărită, potențialul unui băiat la vârsta majoratului e încă un mister, pe care nu l-ar putea desluși decât intuiția feminină. Probabil că la 25, sunt mai multe date pentru a face un pariu despre viitorul lui. Dar și la 30 sau 35 e încă foarte departe de a fi acumulat pe cont propriu lucrurile materiale considerate neapărat necesare pentru a fi eligibil – gen casă, mașină, venit stabil, capacitatea de a susține cheltuielile unei familii cu copii, concedii, distracții și cumpărături specifice unei societăți a abundenței. Pe măsură ce decizia căsătoriei e amânată de cei doi, din varii motive, șansele să mai producă familii stabile și numeroase scad, ca și motivația de a mai crea astfel de uniuni. Cererea nu se mai întâlnește cu oferta compatibilă la timpul potrivit.” SURSA

N.R.: Căsătoria este o uniune legalizată prin care două persoane sau mai mult de doi parteneri (în ţările care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și bunurile materiale în comun. Prin actul căsătoriei se creează o relație de rudenie între familiile persoanelor implicate. Căsătoria este o instituţie în care relaţiile interpersonale, de obicei, intime şi sexuale, sunt recunoscute într-o varietate de moduri, în funcţie de cultura sau subcultura în care se petrece. O astfel de uniune, de multe ori formalizată printr-o ceremonie de nuntă, poate fi, de asemenea, numită căsătorie. În anumite ţări și persoanele de același sex se pot căsători din punct de vedere legal.

Din punct de vedere juridic, căsătoria formează o categorie familială în sine. Soții nu sunt nici rude şi nici afini şi formează împreună o familie nouă. DETALII

Rică Venturiano: „Familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare” – „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale

ARHIVĂ: BARBIE & KEN: Familia modernă, două sirene care așteaptă un copil. Urmează siren(a)ul Ken, însărcinat? OXXO B(RIDE)-FIT IN THE STREET: „Ia-ți mireasă ziua bună”, cântată la pian cu picioarele! OXXO TRADIŢII URBANE: De la mireasa-biciclistă adusă la muzeu, la hora miresei din bulevardul Unirii! OXXO 4 ACE: Ce mai Soare luminos, ce mai ginere frumos! OXXO MIRESE: Ceva nou, ceva vechi, ceva cu barbă! OXXO ALTER EGO: Munceşti o lună ca să zbori 3 ore? Mâine mergi la serviciu înghesuit în metrou ca un şobolan! OXXO LONDON BUS PARTY: La petrecere intră lejer 80 de persoane. Merge chiar o nuntă între două semafoare! OXXO FANTOMAS: „Fur mirese ca să-mi plătesc taxa de înmatriculare. Pentru încă 100 € le aduc şi înapoi!” OXXO JUST MARRIED: “Iubirea te ridică, iubirea te coboară iubirea îți dă aripi, iubirea te omoară!” OXXO CHIȘINĂU, MOLDOVA: Tineretul Bemol și nunta în benzinărie.”Și din partea nănașilor – 250 litri de A95! Roată wăi…..”

INSIDER 1: „Iertați-ne, dragii noştri părinți, bunici şi strābunici! Iertați-ne că nu suntem în stare nici mormintele să vi le apărăm. V-ați dat viața pentru un ideal care s-a frânt sub povara trădārilor, lacomiei si prostiei. V-au smuls crucile de pe morminte. Nu mai avem loc nici în cimitire. E prea dureros. Iertați-ne!

INSIDER 2: „Crucile de pe mormintele soldaților români, din cimitirul de la Valea Uzului, au fost smulse. Asta am ajuns. O nație care nu mai are loc în cimitire. O nație care permite să le fie profanate mormintele străbunilor, care și-au dat viața pentru a elibera Ardealul.”

INSIDER 3: „Facem apel pe data de 9 iulie să mergem în număr cât mai mare pentru a cinsti memoria eroilor nostri din cimitirul de la Valea Uzului și pentru a instala noi cruci de lemn.Trebuie să dăm dovada că suntem un popor care are puterea să apere memoria eroilor nostri! DISTRIBUIȚI, VĂ ROG, 9 IULIE, ORA 18.00, CIMITIRUL INTERNAȚIONAL DE LA DĂRMĂNEȘTI!” SURSA

INSIDER 4: La Valea Uzului există documente care autorizează cimitirul eroilor căzuți în primul război mondial .
Dumnezeu să-i aibă în paza sa.
EROII NU MOR NICIODATĂ. SURSA

N.R.: Cimitirul Eroilor din Valea Uzului (în nomenclatorul ONCE Cimitirul de onoare Valea Uzului,în maghiară Úzvölgyi katonai temető) este un cimitir al morților de război din Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial, situat în localitatea Valea Uzului din județul Harghita.

Aici au fost înhumați 1306 morți de război de şapte naţionalități diferite, provenind din mai multe armate: austro-ungară, germană, rusă și română din Primul Război Mondial și din armata germană din cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, pe lângă majoritatea formată din militari maghiari şi germani, au fost înmormântați aici militari ruşi, români, sârbi, austrieci şi italieni.” DETALII

ARHIVĂ: PALANCA, BACĂU: „Monumentul Eroului Emil Rebreanu” condamnat la moarte pentru refuzul de a lupta împotriva oștirii române OXXO MAUSOLEUL COMANA: Locul unde poți privi în orbite eroii României OXXO MAUSOLEUL MATEIAȘ: „Pentru onoarea patriei şi a drapelului, pentru făurirea unității României noi am apărat cu bărbăție şi credință în victorie pâna la suprema jertfa!” OXXO MONUMENT DEGHIZAT: “Nu s-or supăra eroii de acolo, din ceruri, până se demontează bradul?!”

INSIDER: „sirenă, sirene (substantiv feminin) = În mitologia greacă, ființă fabuloasă închipuită ca o femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de peşte, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia îşi găseau moartea. (DEX)

Diversitatea zilelor noastre crează jucării care upgradează noțiunea mitologică pentru generațiile care vin și îl transformă pe Ken (iubitul lui Barbie) în sirenă, un fel de fătălău cu coadă de pește, parafrazând-o pe Dana Budeanu…

Nici familia tradițională nu scapă fără corecții. Urmează siren(a)ul Ken, însărcinat? „Un meduz și o meduză/ Stau pe plajă buză-n buză..🎶”

ARHIVĂ: INVAZIE: Germania expulzează în România păpuşile „fără pantaloni”! OXXO HUGGY WAGGY: Jucărie horror, urmașa lui Chucky, preferata preșcolarilor, cumpărată de părinți indulgenți, dar oripilați! OXXO JUCĂRII NON-COVIDIOATE: Păpușarii pun măști de protecție OXXO DISNEY PE DOS: Desenele animate pentru copii care învață minorii despre romantismul gay

INSIDER: „Pe la 1816, SUA aveau o mare problemă cu canadienii, dar mai ales cu aliații ăstora, britanicii. Prin urmare, autoritățile americane s-au gândit să ridice un fort la graniţă, ca să fie sigure că nu le invadează nimeni ţara.

Zis și făcut. În nordul statului New York (nu confundaţi statul cu oraşul New York!), pe malul lacului Champlain, arhitecții C. M. Montgomery și J. Totten s-au apucat să construiască fortul care să asigure defensiva în faţa unei invazii canadiene. Totul mergea strună, fortul creștea vertiginos, iar în iulie 1817, preşedintele american James Monroe chiar s-a deplasat personal la fața locului ca să vadă cum stă treaba si să pregătească panglica şi speech-ul de inaugurare.

Nu a mai apucat să o facă pentru că, fatalitate, americanii au descoperit că făcuseră o mare gafă. Din cauza unor erori de calcul, construiseră fortul la circa 1,2 kilometri în interiorul Canadei. Nu că ǎia nu s-ar fi prins, dar i-au lăsat pe americani să se agite aiurea. Când s-au prins și ăştia din urmă că tocmai le oferiseră canadienilor un fort pe tavă, pe munca şi cheltuiala lor, nu putem decât să ne imaginăm starea de leşin care i-a apucat. Fortul nu a mai primit niciun nume. Evident. Nu unul oficial. În popor el a rămas cu numele de Fort Blunder (Fortul Gafǎ). Canadienii au fost însă fair play şi i-au lăsat pe localnici să ia tot ce se putea din fortul respectiv (cam tot ce se putea folosi la construcții și nu numai). Ca să mai dreagă busuiocul, americanii au construit până la urmă un fort în țara care trebuie, tot pe acolo, dar 60 de ani mai târziu. El se numea Fort Montgomery. Nu a văzut el prea multe bătălii, aşa că guvernul l-a vândut în 1926 la o licitație publică. Ce să faci și cu canadienii ăștia, dacă nu erau aşa belicoși ca vecinii lor de la sud?” SURSA

ARHIVĂ: TRAMVAIE, ROMÂNIA: Trebuia măsurat înainte de comandă și făcute mai scurte și mai înguste, Nicuşor Dan?! Norocul Bucureștiului, s-a nimerit ecartamentul!