INSIDER: „Hai, că am trăit să o văd și pe-asta! Oamenii buni, a luat-o lumea cu susul în jos… ceva se întâmplă… Fiți atenți ce vă arăt acum la supermarket. Cred că mulți nu ați văzut așa ceva… M-o trimis nevasta să iau niște mălai să facem o mămăligă. Clasică, așa că tot omu… Și ajung aicea la raion. Uite, mălai extra 4.45 lei. Și lângă ce găsesc, mă?! Nu mai stă nimeni să gătească… O cumperi gata făcută! Voi ați da 10 lei pe una? Are un kil…” SURSA

N.R.: Delizia din supermarketuri este preparată din apă, făină de porumb, sare iodată și regulator de aciditate: acid tartric (E334). De remarcat că mălaiul din care este făcută provine din Italia. Termen de valabilitate: 2025. „Fără grăsimi! Fără conservanți! Fără gluten!”

Mămăliga este un preparat tradițional de mâncare din România, Republica Moldova, regiunile de sud-vest ale Ucrainei, Polonia, Georgiaşi Turcia, Bulgaria, Grecia, ltalia, Elveţia, sudul Franţei, Slovenia, Croația, Brazilia. Din punct de vedere istoric, terciul este cea mai veche formă de consum de cereale din întreaga umanitate, cu mult înainte de apariția pâinii. Inițial, semințele folosite la prepararea nămolului erau foarte diverse, cum ar fi meiul sau cornul. Înainte de introducerea porumbului în Europa în secolul al XVI-lea d.Hr., mămăligă se făcea cu făină de mei, cunoscută de romani drept pulmentum. Porumbul a fost introdus în Spania de Hernán Cortés din Mexic în 1530 și s-a răspândit în Europa în secolul al XVI-lea.

Considerată mâncare a ţăranilor, este des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de vară când munca grea efectuată la câmp nu mai permite prepararea pâinii de casă și în zonele rurale sărace. Era preponderent folosită în perioada premergătoare industrializării dată fiind ușurința cu care se prepară, comparativ cu pâinea. În perioada modernă, preocuparea pentru alimentația diversă și sănătoasă făcând obiectul a numeroase cercetări, știința alimentației consideră mămăliga ca având un aport bogat de vitamine, aceasta fiind recomandată mai ales persoanelor suferinde de boli de plămâni, afecțiuni ale căilor respiratorii, anemicilor, etc. La ora actuală mămăliga și alte preparate pe baza ei, au devenit feluri de mâncare disponibile și în restaurantele selecte, fiind apreciate de gurmanzi.

În mod tradițional, mămăliga este gătită din apă fiartă, sare și făină de porumb (mălai) într-un vas de fontă cu o formă specială denumit ceaun. Preparată în stilul țărănesc și și folosită în loc de pâine, mămăliga este mai densă decât polenta italiană până la a putea fi tăiată în bucăți asemenea pâinii. Când este gătită în alte scopuri, mămăliga poate fi mai moale, câteodată aproape de consistența terciului.

Motivul pentru care mămăliga este atât de populară în România și Republica Moldova este faptul că otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare.

Mămăliga se mănâncă fie ca atare fie tăiată în felii și prăjită în untură lângă tocănițe, ciorbe de verdețuri. La stâne, unde legumele și fructele ajung cu greu, s-a format o tradiție culinară bazată în principal pe mămăligă, produse din lapte și slănină.” DETALII

ARHIVĂ: MĂMĂLIGA ART: „Brâncuși al făinii de porumb, Michelangelo al Panzani”

INSIDER: „Zi mare pentru pisicile comunitare din #Sectorul6! Ieri au fost montate primele căsuțe, în curțile blocurilor în care viețuiesc. Adăposturile sunt mari, înalte, grele de 100 kg, cu două intrări spre două camere.

Admirabilă inițiativă, apreciem nespus de mult! Le improvizam până acum mici adăposturi rudimentare și inestetice. Le sterilizam și… cam atât puteam face.

Căsuțele pentru pisici se integrează perfect în curțile blocurilor, iar primele feline curioase deja le-au luat în primire. Au găsit două castronașe cu apă și două cu mâncare, fixate în spații speciale, în lateralele căsuței.

Patru astfel de adăposturi au fost montate de ADPDU Sector 6 pe: Aleea Câmpul cu Flori nr. 14; Calea Crângași 48; Strada Săndulești nr. 11; Aleea Săndulești nr. 3.

Mâine vor fi montate alte patru, iar săptămânile viitoare încă 32. Inițiativa aparține asociației non-profit TNR.

Asociațiile de proprietari interesate pot trimite solicitări la primărie. Facem bine, împreună!” SURSA

ARHIVĂ: ORADEA: Cișmele 3 în 1, dreptul universal la apă. Păsări, oameni, animale! OXXO ORADEA: Nu se mai reciclează PET-uri pentru a oferi de mâncare cățeilor. „Orice minune ţine doar trei zile!”

INSIDER 1: „Dacă aveți copii cărora li se pare brusc amuzant să își bage vreun picioruș/ deget/ orice_altă_parte_a_corpului în apa lacului din Tineretului, să știți că poate fi mai periculos decât o supă de bacterii. Pe fii-mea mică (4 ani) a mușcat-o o țestoasă de picior. S-a descălțat și a băgat un ml în apă și în 1 secundă a început să țipe… nici nu ne-am prins în primă instanță ce era creatura care a sărit din apa să o muște. Inculpata e în poza a doua și e destul de mare.” SURSA

INSIDER 2: „Testoasă chinezească, specie invazivă eliberată în ecosistem de către imbecilii „iubitori de animale”.

Țestoasa chineză cu carapace moale (Pelodiscus sinensis) este o specie de țestoasă originară din China continentală (Mongolia Interioară până la Guangxi, inclusiv Hong Kong) și Taiwan, cu înregistrări de evadați – dintre care unele au fost introduse populații într-o gamă largă de alte țări asiatice, precum și Spania, Brazilia și Hawaii.

N.R.: În China este colectată pentru hrană și se pregătește supa de țestoasă. Femelele țestoasă pot ajunge la 33 cm lungime a carapacei, în timp ce masculii mai mici ajung la 27 cm, cu cozi mai lungi decât femelele. Maturitatea este atinsă la o lungime a carapacei de 18-19 cm. Are picioare palmate pentru înot. Ele sunt numite „softshell” deoarece carapacea lor nu are scute (solzi). Carapacea este piele și flexibilă, în special pe laterale. Partea centrală a carapacei are un strat de os solid sub ea, ca la alte țestoase, dar acesta este absent la marginile exterioare. Coaja ușoară și flexibilă a acestor broaște țestoase le permite să se deplaseze mai ușor în apă deschisă sau pe fundul lacului noroios. Carapacea are culoare măslinie și poate avea pete întunecate. Plastronul este portocaliu-roșu și poate avea, de asemenea, pete mari întunecate. Membrele și capul sunt măslinii dorsal, cu membrele anterioare mai deschise, iar membrele posterioare -roșu portocaliu ventral. Există pete întunecate pe cap și linii întunecate care iradiază din ochi. Gâtul este pestriț și pot exista bare mici și întunecate pe buze. O pereche de pete întunecate se găsesc în fața cozii, precum și o bandă neagră pe partea posterioară a fiecărei coapse.” DETALII

ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Atenție, fazan trece strada!

INSIDER: „În Marea Azov și Marea Neagră predomină două specii de meduze: Aurelia aurita (,,Aurelia cu urechi”) și Rhizostoma pulmo („cu capac de gunoi”).

Aurelia aurita sau Meduza de apă rece (luna jeleu sau luna meduză, meduza comună sau meduza farfurie) este cea mai numeroasă specie de meduze, măsurând nu mai mult de 40 de centimetri în diametru. Meduza are culoare roz-violet. La marginile domului are tentacule subțiri cu celule înţepătoare. Lobii gurii seamănă cu urechile de măgar. De aici şi numele aurelia. Acest tip de meduze este, de obicei, concentrat la adâncimi mari și doar rar reprezentanții speciei se apropie de coastă.

Meduzele de apă caldă (cunoscute și ca meduze de butoi sau meduza cu capac de gunoi sau, în latină, Rhizostoma pulmo) reprezintă o specie otrăvitoare, periculoasă, de meduze. Sunt mult mai mari decât aurelia şi au cupole cu un diametru de 50 până la 80 de centimetri. Se găsesc de dimensiuni care cântăresc de la trei până la zece kilograme. Corpurile sunt aproape albe-transparente. Marginile cupolelor sunt de culoare albastră închisă. Lobii gurii arată ca rădăcinile copacilor de aceea au un nume atât de uimitor. Tentaculele au multe celule usturătoare.

Meduzele de apă caldă trăiesc în coloana de apă și sunt inactive, deşi datorită domului mare se pot deplasa singure, atât pe orizontală, cât și pe verticală. Când marea este foarte agitată, meduzele sunt adesea spălate pe țărm, unde mor rapid. Pentru meduzele de apă caldă, temperatura este cea mai importantă. Optimă pentru dezvoltarea şi reproducerea lor este temperatura de la +24 la +28. Aceasta este cea mai confortabilă temperatură a apei. Al doilea factor este aprovizionarea cu alimente. Toate meduzele se hrănesc cu zooplancton, crustacee foarte mici (dimensiuni milimetrice) care se dezvoltă în resturi organice.

Anul acesta în apele Mării Negre, în ultima lună de iarnă și prima lună de primăvară, s-a putut observa un număr mare de meduze, ceea ce nu este tipic pentru această perioadă a anului. Cel mai mare număr dintre aceşti reprezentanți ai animalelor marine, care înoată liber, este înregistrat de obicei de la jumătatea lunii iulie până la sfârşitul lunii august. La sfârşitul lunii septembrie și octombrie, din cauza scăderii temperaturii apei, meduzele mor și pur și simplu se dizolvă în apă sărată.

Meduzele sunt animale acvatice nevertebrate cu un corp asemănător unei jeleu care este format 98% din apă. Au fost clasificate ca animale doar datorită prezenței sistemului digestiv și a fibrelor musculare. Sistemul digestiv al meduzei constă dintr-un intestin gros, stomac și cavitatea bucală, prin care, în mod ciudat, meduza absoarbe alimentele și elimină deşeurile. Meduzele „sug” mâncarea folosind un curent cu jet care apare atunci când umbrela se contractă și o înghit prin deschiderile bucale secundare. Meduzele mari se pot hrăni cu pești mici, deoarece sunt capabile de digestie externă.

Meduzele respiră prin tot corpul lor. Nu au organe de vedere. Sunt înlocuite cu rhopalia – tentacule modificate care percep semnale din lumea înconjurătoare și reacționează la lumină. Reproducerea meduzelor are loc destul de repede; sunt capabile să se reproducă sexual și asexual.

În trecutul recent, s-au observat la intervale regulate creşteri ale numărului de meduze, numite înfloriri. De exemplu, la fiecare 12 ani în Marea Mediterană. Astăzi, acest ciclu nu se mai respectă şi vedem o înflorire anuală activă în Marea Azov şi Marea Neagră. Oamenii de știință explică fenomenul prin problemele globale asociate cu schimbările climatice și pescuitul excesiv.

Creşterea excesivă a algelor este începutul lanțului, cu cât mai multe alge, cu atât mai multe meduze. Meduzele consumă fiecare lucru mic care se reproduce pe baza microflorei dezvoltate. Apele uzate, menajere, sunt evacuate în mare, în urma cărora bacteriile se înmulțesc, urmate de zooplancton, iar zooplanctonul este consumat de meduze.

În consecință, prezența meduzelor indică poluarea mediului. În plus, meduzele nu au practic inamici în natură. Nimeni nu le mănâncă, nimeni nu le explorează. De regulă, meduzele nu sunt implicate în lanțurile trofice ale ecosistemelor naturale ale mării, prin urmare, cu excepția rară a mâncatului sporadic de către şacali sau corbi, nimeni nu le consumă în calitate de hrană.

Meduzele fac tot ce au făcut cu sute de milioane de ani în urmă: mănâncă și se reproduc activ, se deplasează oriunde le duce curentul, fac acest lucru în tăcere, fără creier, dar cu grație.” SURSA

ARHIVĂ: MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa? OXXO BARA SULINA, DULCE/ SĂRAT: Locul unde se varsă Dunărea în Marea Neagră OXXO MAMAIA: Când sunt valuri toți turiștii de pe plaja de jumătate de kilometru se îngrămădesc în primii 4 metri de la mal! OXXO MAMAIA ÎNGROPATĂ: Pasarela regelui Carol, în nisip și ce a lui Mazăre în mare! OXXO MAMAIA: Soarele răsare în poza de nuntă OXXO RĂSĂRIT: “Valul este dorul mării de a săruta ţărmul” (Lucian Blaga)

INSIDER: „Capela Aeroportului Henri Coandă a fost sfinţită în anul 2003, având hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, ocrotitorul aviaţiei române şi al celor ce călătoresc prin aer. Aceasta este singura capelă într-un aeroport din sud-estul Europei. Poate fi socotită şi cartea de vizită a Ortodoxiei pentru străini, întrucât mulți dintre cei care tranzitează aeroportul şi ajung aici iau contact pentru prima dată cu Ortodoxia. (N.R.: Terminal Plecări, etaj.1)

Construită în stil bizantin, ea este o binecuvântare pentru angajaţii aeroportului, dar şi pentru călători. Pe 18 decembrie 2003, PS Vincentiu Ploieşteanul, pe atunci Episcop-vicar patriarhal, sfinţea în incinta Aeroportului Internațional „Henri Coandă” (Otopeni) din Bucureşti o capelă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, ocrotitorul aviatiei române şi al celor ce călătoresc prin aer.

Capela a fost înfiinţată la solicitarea Patriarhiei Române, cu sprijinul Ministerului Transporturilor Construcţiilor și Locuinţei. Primul slujitor al capelei a fost parintele Vasile Bălțăteanu, după care capela a mai avut încă patru slujitori: Pr. Adrian Niță, Pr. Marius Dumitrescu, Pr. Viorel Barbu şi Pr. Vladimir Alexa, iar pe 13 decembrie 2010 a avut loc instalarea noului preot Bogdan Nastasiu hirotonit pe seama Capelei Sfântul Prooroc Ilie a Aeroportului Internațional Henri Coandă.

Deşi mulţi dintre noi nu ne facem cruce de fiecare dată când trecem pe lângă o biserică, atunci când ne urcăm într-un avion ne aducem aminte, brusc, de Dumnezeu şi ne rugăm la El să ne ferească de vreo nenorocire, să ne păzească în timpul zborului. Dacă plecăm de pe „Henri Coandă”, din Bucureşti, avem însă posibilitatea de a comunica cu Divinitatea chiar dintr-o casă” a Ei.

Micuţa, dar impresionanta capelă, are o minunată pictură în stil bizantin, iar aici se pot săvârşi mai multe Sfinte Taine creştine, precum Botezul, Căsătoria, Împărtăşania sau Spovedania. Capela este deschisă permanent. În fiecare, zi de luni până vineri se face Acatistul Sfântului pe care îl pomenim în ziua respectivă.

Anul acesta, cu ocazia praznicului Botezul Domnului, angajaţii aeroportului cât şi pasagerii care se aflau în tranzit au putut participa la prima Liturghie din aceasta capelă, săvârşită de preotul rânduit recent să se îngrijească de sufletele celor ce călătoresc pe calea aerului, părintele Bogdan Nastasiu. Prima liturghie din acest sfânt lăcaş de închinăciune a fost făcută chiar în ziua marelui praznic al Botezului Domnului, după Sfânta Liturghie fiind săvârşită și slujba sfinţirii celei mari a apei, astfel încât toți cei care au participat la slujbă au putut lua acasă Agheasma Mare.

Şi tot ca o binecuvantare pentru angajații aeroportului şi pasagerii care se aflau în tranzit în noaptea de 23/24 aprilie 2011, părintele Bogdan Nastasiu, a oficiat pentru prima dată Slujba Învierii Domnului în Capela Sfântul Prooroc Ilie din cadrul Aeroportului Henri Coandă- Otopeni. La acest eveniment au participat numeroşii angajaţi ai aeroportului care ani de-a rândul mai aproape de Dumnezeu, şi atât cât timpul le permite, vin, se roagă, aprind o lumânare, se spovedesc și se împărtăşesc.” SURSA

N.R.: Sfântul Proroc Ilie este sărbătorit în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă pe 20 iulie. Această zi este mare sărbătoare pentru Ordinul carmelit. În România peste 150.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie.

ARHIVĂ: AEROPORTUL OTOPENI: „Madrigal 60″, salon muzical între „Plecări” şi „Sosiri”. Deschis non-stop!

INSIDER: „Ieri Bucegii au devenit o „catedrală” a muzicii. Sus, pe platou, acolo unde pare că dacă te ridici puțin pe vârfuri atingi norii cu mâna, au răsunat, mai sublim ca oriunde, acordurile muzicii lui Bach. Bach interpretat de violonistul Alexandru Tomescu pe o regină a viorilor, o vioară Stradivarius.

Mă așteptam când am ajuns la cabana Caraiman, unde se ținea recitalul, să văd camere peste camere de televiziuni. Nu în fiecare zi are loc un concert în vârful munților. Nu auzi în fiecare zi acordurile unei viori Stradivarius la peste 2000 de metri. E ceva nu doar foarte frumos, ci și inedit. Iar concertul a strâns multă lume, era practic defilare pe platou, spațiul din fața cabanei Caraiman, unde a avut loc recitalul de vioară, a fost neîncăpător. Cu alte cuvinte, ceva care avea toate ingredientele unui eveniment de presă.

Dar nada, nicio cameră de televiziune. Doar montaniarzi melomani filmând cu telefoanele, niște aparate foto și, bineînțeles, organizatorii care luau cadre.

Da, cultura „nu vinde”, iar televiziunile trebuie să vândă, să facă bani. Conceptul de responsabilitate socială a devenit ceva desuet, ridicol chiar.

Ne mirăm că România se manelizează, dar pe ecranele TV se promovează maneliști, cocalari, fițe în tendințe, nore pentru soacrele nu știu cui și insule unde vedem cine înșeală cu cine etc. Gustul oamenilor se mai și educă, interesul oamenilor pentru frumos poate fi stârnit, cultivat. Iar un eveniment precum cel de sâmbătă e ocazia ideală să promovezi cultura, muzica de calitate, frumosul.

Neh. Trebuia probabil să se drogheze careva pe acolo, să dea cuiva cu ceva în cap, un scandal ceva ca să auzim despre concert în mass-media mainstream. Păcat. Sursă video, Epoch Times.” SURSA

N.R.: TURNEUL INTERNAȚIONAL STRADIVARIUS, denumit „METAMORFOZE”.
Din 25 iunie – 16 iulie, J.S.Bach în Catedrale Romano-Catolice, Greco-Catolice, Luterane-Evanghelice și alte spații inovative. A 17 – a ediție a Turneului Stradivarius.

ARHIVĂ: STRADIVARIUS PE EVEREST: Balada lui Ciprian Porumbescu la 5364 m altitudine. Alexandru Tomescu la start cu „Metamorfoze”

INSIDER: „Povestea unui drugtest fals-pozitiv. Acum vreo 3 ani, Ioan, un tânăr din Timișoara, era proaspătul proprietar al unei mașini. Chiar în săptămâna în care își cumpărase autoturismul, fericirea i s-a transformat în scârbă. A fost tras pe dreapta de un polițist. Era un filtru prin care poliția îi căuta pe șoferii din Timișoara care consumaseră așa-numitele substanțe psihotrope. O acțiune prin care poliția română încearcă să descurajeze șoferii să consume droguri. A făcut testul și mare i-a fost mirarea când… a ieșit pozitiv.

La început a tratat totul cu mult umor. Le-a zis polițiștilor că nu luase nimic, nici măcar nu știa ce este metamfetamina. Polițiștii i-au spus că îl cred, dar că trebuie să urmeze o procedură. Au mers la spital, i s-au luat alte probe. Apoi tânărul a crezut că poate primi o dovadă până se poate lămuri această încurcătură. De unde?

Trebuie să vă reținem permisul până când vine rezultatul de la medicina legală, i-au spus polițiștii. Dar eu livrez pizza, am nevoie de permis, le-a spus tânărul Ioan. Îmi pare rău, asta este legea, trebuie să așteptăm. Până atunci, sunteți pieton, i-au spus polițiștii.

Și a așteptat. Și a așteptat. Și a așteptat. Bine, între timp a fost la IML în Timișoara pentru a fi testat acolo, dar nu a putut rezolva nimic pentru că și acolo dura foarte și foarte mult.

Povestește că așteptarea a durat nici mai mult, nici mai puțin 2 ani. Timp în care a fost înțeles la locul de muncă, nu a livrat pizza ci a muncit la producție. Și-a luat o bicicletă ca să se poată deplasa.

Acum, probabil, vă întrebați – după atâta amar de vreme cum a fost rezultatul testul de la spital? Răspunsul l-a năucit. Nu consumase nimic. Fusese un test fals-pozitiv. Spune că a stat 2 ani fără permis doar pentru că un test a arătat că ar fi consumat substanțe interzise, deși nu o făcuse.

L-am întrebat dacă s-a gândit să dea statul în judecată, dar mi-a zis că nu are nici timp și nici bani pentru asta. Pur și simplu s-a lăsat păgubaș. Între timp are alte priorități, pentru că are un copil.

Cu siguranță nu este singurul caz. Potrivit Poliției Române, până la 20% din testele făcute pe stradă de polițiști sunt fals-pozitive. ” SURSA

ARHIVĂ: ALCOOLTEST: După două pufuri de Tantum Verde sau 6 picături de propolis rămâneți fără permis de conducere, în plus amendă cu sau fără dosar penal!