INSIDER: „Un tânăr artist așteaptă încurajările noastre. Ascultați profețiile lui ARASH PERSANUL”
Ultimele
CASA MEMORIALĂ GEORGE CĂLINESCU: “Doar REBU vine regulat să lase chitanțe și, din când în când, turiști rătăciți!”
INSIDER: „Muzeul Memorial George Călinescu” este un muzeu în subordinea Academiei Române din București, amplasat în Str. George Călinescu nr. 53, sector 1. Muzeul se află într-o casă modestă, care se remarcă prin grădina în care sunt presărate sculpturi.
Deși pe net apar tot felul de articole cu prezentarea interiorului Casei Memoriale George Călinescu, inclusiv un program de vizitare, în REALITATE poarta e ferecată cu lanț și lacăt, ruginite de vreme, iar după spusele patronului restaurantului din vecini „e închisă de cel puțin trei ani de când sunt ei în zonă. În interior mai există doar un fotoliu desfundat pe care nu l-a vrut nimeni, restul obiectelor personale ale scriitorului, inclusiv celebru birou, sunt duse la Academia Română. Doar REBU vine regulat sa lase bonurile de confirmare a prestației de colectare a deșeurilor (?!) și din când în când turiști rătăciți.”
TEORETIC: „În interior sunt conservate obiectele personale, mobilier, manuscrise, fotografii, documente privitoare la viața și activitatea marelui literat George Călinescu. Sunt expuse biblioteca cu cărțile lui Călinescu, mobilă stil: Aubusson, Empire; covoare orientale; obiecte de artă din China; icoane pe sticlă de Nicula și Făgăraș; tablouri de: Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu.
Biblioteca din Casa memorială George Călinescu este o adevărată enciclopedie cu mai multe exemplare ce cuprinde literatura universală (de la hieroglifele chineze la cartea Evului Mediu, la Rilke, Ion Barbu, Valery şi poeţi tineri).
George Călinescu avea o colecţie de autografe la care ţinea mult: Tudor Arghezi semnează pe volumul ,,Versuri” (1936) următoarele: ,,Domnului George Călinescu, pentru mintea, pentru pana, pentru însufleţirea autorului”; Ion Barbu notează în data 25 iunie 1930 pe un exemplar din ,,Joc secund”: ,,Din partea celui capabil chiar de prietenie, o caldă nelumească preţuire” etc.”
Sper că obiectele de patrimoniu sunt expuse în altă parte și nu stau în vreun depozit cu etichete atârnate (deși, recunosc, există și mai rău!), dar mai ales că într-o zi se vor întoarce acasă!
SECTOR 6: Pe Bulevardul Iuliu Maniu, au scos pomii din rădăcini, așa înfloriți cum erau!
INSIDER: „E frumos afară nu? Vă plac culorile de primavara ale pomilor înfloriți?
Ei bine, primăria sectorului 6 a hotărât că pe Bulevardul Iuliu Maniu sunt prea mulți pomi și prea puține borduri. Așa că, au mai adăugat un rând de borduri, și au scos pomii din rădăcini, așa înfloriți cum erau (lemn de foc).” SURSA
Primarul Gabriel Mutu a declarat că arborii nu se potriveau planului „de peisagistică zonal”. Acesta a mai precizat că, arborii înfloriți vor fi replantați în alte zone ale sectorului mai „deficitare în spațiu verde”.
ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI: Incursiune inedită, prin spații nedestinate publicului la Teatrul Odeon
INSIDER: „Pe 27 Martie de Ziua Mondială a Teatrului (a 70-a aniversare) iubitorii Teatrului Odeon au avut parte de o incursiune inedită, prin spații nedestinate publicului. La subsol s-a intrat în atmosfera shakesperiană a celei mai recente premiere, HAMLET (regia Dragoș Galgoțiu), trecând prin decorul spectacolului.
În Sala Studio actorii viitoarei premiere, DELIRIUM de Enda Walsh, (adaptare după FRAȚII KARAMAZOV de F.M. Dostoievski, regia Vlad Massaci) au fost prezenți în decorul lor, creat de Adrian Damian.
În Galeria Odeon (foaier Sala Studio) s-a admirat FRUMUSEȚEA NEVĂZUTĂ a Teatrului Odeon, iar la etaj, Calea Victoriei de la înălțimi și de caricaturile lui Marius Damian.
În baza unei semnături spectatorii au avut o experiență de neuitat deasupra scenei Sălii Majestic FOTO: Ana Maria Moldovan / Micafotografa #teatrulodeon #hailateatru #ziuamondialaateatrului #ziuateatrului” SURSA
INSIDER 2: „În inima Bucureștiului, pe eleganta Calea Victoriei, se află unul dintre cele mai rafinate și longevive spații teatrale ale capitalei: Teatrul Odeon. Astăzi, această instituție emblematică marchează 80 de ani de existență, o poveste începută în 1946 și continuată neîntrerupt până în prezent. Teatrul a fost înființat imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, într-o perioadă în care cultura devenea un instrument esențial de reconstrucție socială și spirituală. Prima stagiune a adus pe scenă spectacolul „Clocot”, inaugurând un drum artistic care avea să traverseze decenii de schimbări politice, estetice și sociale. Un moment definitoriu în evoluția teatrului a avut loc în anul 1974, când trupa s-a mutat în actualul sediu de pe Calea Victoriei. Clădirea care găzduiește astăzi Odeonul nu este doar un simplu spațiu de spectacol, ci un monument încărcat de istorie. Ridicată în 1911 pentru a adăposti teatrul Comoedia, aceasta păstrează farmecul arhitecturii de început de secol XX, cu detalii elegante și o atmosferă aparte, care transformă fiecare vizită într-o experiență în sine. Piesa de rezistență a clădirii este Sala Majestic, considerată una dintre cele mai frumoase săli de teatru din București. Decorată cu rafinament, cu loji și balcoane ce amintesc de marile teatre europene, sala ascunde un element rar și spectaculos: tavanul glisant. Acest mecanism ingenios permite deschiderea acoperișului, oferind senzația unui teatru sub cerul liber – un detaliu tehnic devenit simbol poetic al libertății și al deschiderii către artă. După 1990, odată cu transformările societății românești, teatrul își capătă numele actual – Teatrul Odeon – și își redefinește identitatea artistică. Devine un spațiu al diversității, unde repertoriul îmbină texte clasice cu dramaturgie contemporană, spectacole experimentale și producții inovatoare. Pe scena sa au urcat actori de prestigiu, iar regizori importanți au creat montări care au rămas în memoria publicului. De-a lungul celor opt decenii,
Odeonul nu a fost doar un loc de spectacol, ci un adevărat laborator cultural, un spațiu în care s-au întâlnit idei, generații și viziuni artistice diferite. A rezistat schimbărilor de regim, transformărilor urbane și evoluției gustului public, păstrându-și relevanța și farmecul. Astăzi, la 80 de ani de la înființare, Teatrul Odeon continuă să fie un reper al vieții culturale bucureștene. Este un loc unde trecutul nu este uitat, ci integrat în fiecare reprezentație, iar prezentul prinde viață sub lumina reflectoarelor. 🎭 Odeonul nu este doar un teatru. Este o poveste vie a Bucureștiului, spusă seară de seară, în aplauze.” SURSA
ARHIVĂ: DUPĂ ANI ŞI ANI: Excursie la Teatrul Naţional Bucureşti. Şapte săli sub o tichie sau o altă pălărie?
HELP: Am și eu nevoie de 2 copii să intru până la Cora, că mă obligă! Mă poate ajuta cineva?
INSIDER: „Am și eu nevoie de 2 copii sa intru până la Cora, că mă obligă! Mă poate ajuta cineva?”
ARHIVĂ: DANGA-LANGA: De ce ne înjură Fulga? …Vacă e ea! *** K.O: Milka are limba albastră sau boala vacii nebune?! *** CAP DE VITĂ FURAJATĂ: „Deşi se doreşte o reclamă isteaţă, de fapt frustrează pe toată lumea!”
MĂCIN: Indicatoare multe și întortocheate către Arrubium. La finiș, panou cu vreo informație lipsă, cetate ioc, doar gunoaiele riveranilor!
INSIDER: „Măcinul are la bază o așezare getică cu nume de origine celtică (Arrubium), cuprinsă probabil în uniunea în tribală condusă de Rhemaxos. După ce au cucerit Dobrogea, romanii au construit în apropierea vechii cetăți getice un castru, unde au stabilit o unitate de cavalerie, care a staționat în zonă între 99 și 241. Se pare că aici era practicat un cult al zeului Jupiter Arrubianus. Nu s-a mai păstrat mai nimic din Arrubium, însă mai multe indicatoare te poartă din centrul orașului de la dreapta la stânga, apoi la dreapta și iar la stânga și tot așa, printr-un labirint de ulițe (că nu prea pot fi numite străzi) cam mizere, pline de câini de pripas, unii mai lătrători, alții mai apatici, până la un pinten stâncos de deasupra canalului Măcin-Dunărea veche, unde se găseau cetatea getică și castrul roman. Aici nici un panou cu vreo informație, nimic, doar un povârniș pe care localnicii din casele și cocioabele de vizavi aruncă gunoiul. Noroc cu natura, că priveliștea spre Dunărea veche te consolează în cele din urmă…
Pe ulița din față se joacă o droaie de copii, care știu că acolo se găsea o cetate, dar cam atât. Tot ei ne-au indicat și drumul drept spre centrul orașului, că de fapt se ajunge foarte ușor, în linie dreaptă, după ce cobori o scară de la capătul uliței, dar exact în partea opusă celei pe care am venit. Așa că nu înțeleg care a fost treaba cu indicatoarele alea labirintice, o fi fost o glumă, sau or fi fost puse pentru șoferi, deși pun pariu că nu intră mai nimeni pe acolo să caute cetatea indicată atît de pompos. Că cetatea oricum ioc…” SURSA
NORVEGIA: Primul restaurant subacvatic din Europa și cel mai mare din lume
INSIDER: „Primul restaurant subacvatic din Europa și cel mai mare din lume a fost inaugurat săptămâna trecută în localitatea Baly din Norvegia. Restaurantul Under (care în limba norvegiană înseamnă „uimire” sau „mirare” are forma unui periscop îndreptat spre țărm și are o suprafață de 495 de metri pătrați. Partea scufundată în Marea Nordului este prevăzută cu o fereastră panoramică uriașă, care le oferă vizitatorilor oportunitatea de a admira în voie viața marinâ dimprejur. Pe vreme rea, spectacolul naturii dezlănțuite este și mai impresionant privit din interior. Restaurantul are 40 de locuri și va funcționa, în plus, ca și centru de cercetare marină. Arhitectii au optat pentru simplitate atunci când s-au apucat de designul restaurantului.
Rezultatul este un „tub din beton” lung de 34 de metri care îi preia pe oameni de la suprafață și îi scufundă cinci metri și jumatate sub apă. Pereții ușor curbați au o grosime de jumatate de metru, oferind astfel rezistența optimă în fața forței valurilor și a presiunii apei. La exterior, textura aspră a zidurilor a fost păstrată ca atare, pentru a încuraja alegele și moluștele să escaladeze structura. Cu timpul, se va forma un recif artificial de moluște, care va contribui la purificarea apei și va atrage mai multe vietăți marine. Accesul in restaurant se face prin intermediul unei uși din lemn de stejar netratat, care va capata cu timpul tonalități cenușii, în armonie cu zidurile din beton nefinisat. Lemnul de stejar este de altfel predominant în interior, unde atmosfera caldă, contrastantă cu exteriorul, are rolul de a preveni eventualele sentimente de claustrofobie.
Restaurantul este dispus pe trei niveluri. Fereastra panoramica lată de 11 metri și înaltă de 4 metri poate fi vazută de la oricare dintre ele, dar clienții se vor bucura de întreaga priveliște pe care o poate oferi în special în zona de luat masa. Un sistemul de iluminat pentru interior și exterior atent gândit previne reflexiile și luminează spațiul subacvatic atunci când afară este întuneric. Restaurante subacvatice au fost construite și în destinații ca Dubai și Maldive, însă cazul de față se remarcă prin condițiile climatice extrem de aspre specifice coastei norvegiene, aparent complet nepotrivite pentru o astfel de construcție. Firma de arhitectură Snohetta, a mai creat și clădirea Operei din Oslo și Muzeul Memorial 11 septembrie din New York.” SURSA
ARHIVĂ: CURIOZITĂŢI: Scump, Oslo, scump. Dincolo era mai ieftin! *** OSLO: Parcul Vigeland, viaţa în pielea goală! *** OSLO: Legendara corabie Fram, pensionată pe insula muzeu Bygdoy! *** OSLO: Holmenkollen, paradisul sporturilor de iarnă. Regina Sonja, în vizită inopinată! *** NORVEGIA: Parlamentarii vikingi chiulesc unicameral *** NORVEGIA: De Ziua Femeii, Partidul Comunist a protestat la Oslo împotriva industriei porno (!?) *** OSLO: Muzeul „Nobel pentru Pace”. „Îţi dă un sentiment straniu de cimitir…” *** OSLO: „Småflaskemuseet”? Adică, Muzeul celor 53.000 de sticluţe în miniatură!
AGRICOLA BACĂU: “Puiul Fericit”, identic natural. „Nimic artificial în exterior, nici prin stropire, nici intern, injectare sau hrană artificială!”
MARINEL IACOB (director MQ Agricola, medic veterinar): „Bună ziua, Culoarea galbena a acestui pui (rasa Hubbard, cu creștere lentă), crescut în medie 60 de zile, vine din hrana 100% vegetala (din care 70% porumb si grau, soia, srot de floarea soarelui, gluten de porumb, faina de galbenele, minerale). Putem observa aceasta culoare galbuie, in comparatie cu puiul asa-numit industrial, la nivelul epidermei (stratului exterior al pielii), sub piele, sub forma de grasime (distribuita anatomic in proportii diferite, de exemplu mai multa si mai galbena pe interiorul pulpei, decat pe exteriorul acesteia) si chiar in tesutul muscular (in carne). Oricine a consumat acest pui in ultimii ani s-a putut convinge de calitatea intrinseca a carnii. Epiderma, stratul superficial de la suprafata tegumentului, in contact cu mediu acid, mediu salin sau chiar cu apa peste o anumita temperatura (la oparire de exemplu), sufera transformari. Acest fenomen se poate observa intr-o mai mare sau mai mica masura la orice tip de carne. Va asiguram ca aceasta culoare a puiului este rezultatul exclusiv al hranirii naturale si ca nu utilizam nicio substanta artificiala in hrana puilor.”
Mai jos veți găsi rezultatele controalelor și analizelor făcute luni, 25 martie. De către două instituții independente. Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Bacău, respectiv Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bacău. Rezultate astea, pe care le găsiți mai jos în original, arată clar că pentru culoarea puiului sunt respectate toate reglementările existente. Că nu există nicio formă artificială de colorare sau amplificare a culorii. Nici exterior, nici prin stropire, nici intern, prin injectare sau hrană artificială.
NOTA DE CONSTATARE NR. 6011/ 25.03.2019. ANSVSA – Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Bacau. Control efectuat in unitatea: Abator Prajesti.
„I Constatari: „In urma vehicularii in mediul on-line, presa scrisa si televiziune a unor informatii cu privire la culoarea galbena a puiului Fericit, a fost verificata unitatea mai sus mentionata unde au fost constatate urmatoarele: Puiul «Fericit» si puiul «Fermierului» este puiul de rasa Hubbard care provine din fermele proprii (fermele 3, 11, 12, 20) de La Brad si Ferma SC Avicola Serban SRL. Puii sunt sacrificati in abatorul apartinand SC Agricola International SA, situat in localitatea Prajesti cu respectarea prevederilor Reg. 853/2004 si Reg. 854/2004 pe linia de abatorizare nefiind applicate tratamente sau actiuni de procesare care sa modifice culoarea si consistenta carnii puilor scrificati in unitate cu exceptia procedeelor de abatorizare, cu respectarea procedurilor de bune practici, de igiena si lucru referitoare la temperature de racier, depozitare, manipulare, transare, ambalare, etichetare, depozitare si livrare. II. Masuri si recomandari, dupa caz: “Nu s-au identificat neconformitati cu privire la respectarea prevederilor Reg 853/2004, Reg 854/2004, Reg 2073/2005, Reg 178/2002. Unitatea respecta cerintele prevazute de legislatia specifica, pentru care a fost autorizata sanitar veterinar.” DETALII
ARHIVĂ: CIOARA VOPSITĂ: După băiță puiul fericit “galben ca cel de curte” devine cu pete ca dalmațianul.
PĂCATE: Statui stinghere refugiate pe un petec de teren în așteptarea buldozerului care le va duce la groapa uitării!
INSIDER: „…statui stinghere, refugiate pe un petec de teren pe care curând se va face un imobil modern de sticlă și oțel, la intersecția străzii Tipografilor cu strada Menuetului, în așteptarea buldozerului care le va duce la groapa uitării! ….
Bravos_națiune_constructoare!….”
„UAP deținea acel loc, urmare a donatiei generalului Iacob Teclu către statul român. Anul trecut clădirea a fost complet demolată și toate lucrările au fost inghesuite într-un colț.” SURSA
ARHIVĂ: LOCURI UITATE: „Marele Trianon” din Parcul Bazilescu, un gunoi patronat de Ministerul Culturii! *** SUPRAREALISM: Chioşc non-stop cu statui pe acoperiş şi sală de spectacole părăsită în spate!
APĂRĂTORII PATRIEI: Pensionară (72 de ani) s-a așezat în fața tractorului să împiedice masacrarea spațiului verde!
INSIDER: „Primăria Sectorului 4, cu tractorul peste cetățenii care-și apără puținul spațiu verde! Vă scrie o cetățeancă indignată și necajită din sectorul 4 al Bucureștiului. Primăria a băgat excavatorul pe spațiul verde al blocului distrugând florile pe care le îngrijesc de ani de zile. Mi s-a spus că vor să amenajeze ceva care se va termina cu o alee paralelă cu trotuarul și care trece prin mijlocul grădinii, pe sub ferestrele noastre. Au intrat cu tractorul peste flori și dacă nu m-aș fi așezat în fața tractorului mi-ar fi strivit fără milă un șir de 12 trandafiri abia intrați în vegetație, un șir de iriși, lalelele, zambilele, narcisele și multe alte flori. Pe noi, cetățenii, nu ne-a întrebat ce părere avem. Mă numesc M R, 72 de ani, profesoară pensionară. Locuiesc in cartierul Apărătorii Patriei, str. Iriceanu Ion, nr.14, bl.158, apt… Acum vin din gradina unde m-am așezat în fața tractorului ca să împiedic masacrarea spațiului verde .Am crezut că fac infarct. Noi nu avem nici un parc în cartier si puținul spatiu verde de pe lângă bloc ne este sacrificat.
Mi s-a spus că e spațiu public! Dar și eu sunt publicul.
Noroc de vecinii care mă văd toata ziua în grădină și au intervenit în apararea mea.
Sunt multe de spus dar acum sunt prea tulburată. Vă rog să mă ajutati, vă rog! Cu încredere, M.R.” SURSA
