INSIDER: „”PRIVATIZAREA” promenadei din Râșnov face prima victimă: o bătrână de 74 de ani, evacuată din casă de patronul DinoParc!

În vârstă de 74 de ani, Dna Călugăr Eugenia, locuiește de 28 de ani în cantonul Ocolului Silvic din Promenadă. Convenția pe care o avea cu Ocolul Silvic a fost ca ea să întrețină cantonul, în schimb primind dreptul de locuire pe viață. Din păcate, când la mijloc sunt interese financiare, promisiunile se cam uită…

VÂNZAREA: Pentru că locația este extrem de atractivă din punct de vedere turistic, “cineva” și-a făcut planul pentru o pensiune/hotel chiar la marginea pădurii și a “convins” Ocolul Silvic să organizeze licitație de vânzare pentru casa respectivă – fără însă ca doamna Călugăr să fi fost informată.

În urma licitației, clădirea a fost cumpărată de Dl Adrian Apostu – managerul și asociat al Dinoparc. Întâmplător sau (mai degrabă) nu, înainte de a se ocupa de afacerea Dinoparc, Dl. Apostu a fost director la O.S. Râșnov.

EVACUAREA: Marți, 01 Oct. 2019, în lipsa dnei Călugăr, la adresă au venit executorul judecătoresc şi reprezentanta noului proprietar care, împreună cu un impresionant echipaj al forțelor de ordine (7 jandarmi și 3 polițiști), au spart uşa, au inventariat bunurile și au sigilat imobilul.

În acest condiţii, Dna Călugăr a ramas pe dinafară, în papuci de casă, fără medicamente, fără haine, fără bani si fără acte de identitate. Din păcate, contactată, împuternicita dlui Apostu, dna jurist de la GOSCOM, a refuzat să-i permită accesul în locuință – pentru a-și lua strictul necesar (acte, bani, îmbrăcăminte, medicamente) – doar dacă dna Călugăr eliberează cu totul spațiul locativ. Menționăm că dna jurist este la curent cu faptul că dna Călugăr nu are o altă proprietate unde să-și mute respectivele bunuri.

SOLUȚIA DE „URGENȚĂ”: În disperare de cauză, doamna Călugăr a împrumutat un cort în care să locuiască în curtea imobilului – după ce a informat proprietarul acesteia (biserica evanghelica). Nota: doar casa a fost vândută, terenul rămânând în continuare a Bisericii Evanghelice.

Constatăm, din nefericire, că toate aceste abuzuri au fost posibile cu largul concurs și complicitatea bisericii evanghelice din Râșnov, care este proprietarul tabular al terenului pe care se află cantonul.

Ne întrebăm retoric: oare care este menirea unei biserici creștine? Să favorizeze interesele financiare ale celor bogați și puternici sau să ajute persoanele în nevoie (sărace, bătrâne, bolnave)?

IMPLICAREA AUTORITĂȚILOR: Din păcate, nici primăria orașului Râșnov nu se dovedește a fi foarte folositoare în situația complicată în care se află bătrâna. Spunem asta pentru că deși, încă din primăvară, aceasta a făcut cerere pentru acordarea unei locuințe sociale, funcționarii primăriei încă nu i-au răspuns la cerere.

Oare cum se va descurca doamna Călugăr în viitorul apropiat: fără casă şi cu o pensie lunară de numai 590 RON???” SURSA

INSIDER: „Din ciclul, nemerniciile șoferilor de la Transbus Codreanu.

3 minori, în vârstă de 12 ani,care voiau să ajungă în Șercaia, au fost lăsați duminică în stație în Făgăraș, pe motiv că aveau trotinetele cu ei, deși copiii cumpăraseră bilete, iar autobuzul care pleca din Făgăraș duminică la ora 16 era aproape gol si în cala de bagaje era loc pentru zeci de trotinete..

Când au vrut să urce în autobuzul cu pricina, domnul șofer Sorin, le-a spus pe un ton batjocoritor: NU VĂ IAU BĂ! NU AVEȚI CE CĂUTA CU TROTINETELE LA MINE ÎN AUTOBUZ! (Dar avem bilete! au spus copiii) CE, MI-AȚI DAT MIE VREUN BAN? (biletele erau cumpărate de la casierie), după care a închis ușile rânjind la ei și a plecat!

Copiii, printre care și copilul meu voiau doar să ajungă acasă, la Șercaia, dar, din cauza unui șofer nemernic, au rămas descumpăniți în stație. Din fericire, copiii aveau un telefon mobil la ei, iar noi am avut posibilitatea să mergem după ei, să-i aducem acasa. Ce am fi făcut dacă nu aveau telefonul la ei?

Unchiul meu a avut prezența de spirit să-l oprească pe șofer în Șercaia, să verifice dacă autobuzul era plin (bineînențeles că erau locuri berechet) și dacă în locul de bagaje era loc pentru trotinete (berechet!)

Nu știu cum catalogați voi atitudinea acestui șofer! Eu zic să-l promovăm pe domnul Sorin, șofer la Codreanu, în speranța că alți copii nu vor mai fi puși în pericol de un astfel de nemernic. Vă rog distribuiți să-l facem vedetă pe SORIN – soferul de la Codreanu!!! (fotografia nu ne aparține, copiii erau prea speriați să facă poze, deși ar fi fost perfect în situația dată)” SURSA

ARHIVĂ: LAS 448 FIERBINŢI: Un şofer din Ilfov, zis Luntraşul, face curse zilnic cu microbuzul spre lumea de dincolo! *** RATB: Șoferii noștri știu să numere până la 2. Vrem o țară ca afară? *** RATB: „Mama copilului a alergat după maşină, bătând în uşile maşinii, dar şoferul nu a încetat din traseu”

INSIDER: „Pe autostrada A2, mai nou, se circulă cu 400 de oi pe oră!!” SURSA

ARHIVĂ: SLATINA: Un om avea un cal. Şi calul se bucura!

INSIDER: „A mai picat un mit, un angajator chiar a ridicat o statuie angajatului său. Știți vorba aia : „Ce muncești mă așa, crezi că o să-ți facă statuie?” Acest „călăreț” ne trimite cu gândul către varianta modernă a lui Don Quijote sau a Sfântului Gheorghe. Se poate observa cum țintește cu sulița ochiul plasat pe una din fețele cubului de la baza ansamblului statuar. Pe celelalte fețe ale cubului sunt diferite mesaje pe care le puteți citi în fotografiile alăturate.

„Statuia_lui Don Quijote de la Buzău a fost inaugurată în 2013. Are 10 metri înălţime, 6 lăţime şi o greutate de 4 tone. Este opera unui artist plastic pe nume Bogdan Lefter, care avea 34 de ani la momentul realizării creaţiei. Lucrarea a fost comandată de un om de afaceri din Buzău în amintirea unui angajat de-al sau, Florinel Dinu, un artist plastic mort din cauza unei boli incurabile.”

Afaceristul din România care a ridicat o statuie in memoria unui fost angajat.

„S-a întâmplat minunea. Un angajat care a excelat prin seriozitate şi dăruire la locul de muncă va primi omagiu o statuie. Iniaţiativa neobişnuită îi aparţine unui om de afaceri din Buzău.

Nicu Dinu, administratorul Grupului Rotec, i-a ridicat o statuie unui fost angajat care a murit, în urmă cu câţiva ani, răpus de o boală necruţătoare. Afaceristul susţine că inginerul Florin Octavian Dinu, fost şef de producţie, a fost un angajat model, un exemplu pentru toţi salariatii şi merită astfel o statuie .

„Grupul statuar este pentru fostul nostru coleg Florin Dinu. Din păcate, Florin a pus mult suflet şi poate indirect şi-a afectat sănătatea şi a murit. Pentru mine a fost un şoc când a murit acest om tânăr, care şi sâmbăta, şi duminica era aici, împreună cu oamenii, şi care a vrut să facă ceva în viaţă şi cu viaţa lui

Era un mare artist, picta în timpul liber, a înţeles şi a ajutat oamenii foarte mult. Ulterior, m-am gândit ca în semn de respect şi mulţumire, pentru ca existenţa lui să fie mai departe printre noi, să fac ceva pentru el“, a declarat Nicu Dinu, director general al Rotec Buzău, pentru www. viatabuzaului.ro.

Cel care a conceput lucrarea este talentatul artist plastic Bogdan Lefter. Statuia este construită integral din inox, are o înălţime de aproape 10 metri şi reprezintă „lupta omului cu obstacolele vieţii”.

Statuia va fi instalată la intrarea în municipiului Buzău”. DETALII Foto/ Video : Leonard Chesca

ARHIVĂ: SUB OCUPAŢIE: Ronald Reagan, patronul spiritual de la Evidenţa Populaţiei din Ploieşti?! *** ANGAJATUL LUNII: Deszăpezire cu stil la Novotel

INSIDER: „În Bacău, pe un bloc lângă Insula de Agrement, s-a inaugurat astăzi o pictură murală care purifică aerul. Este realizată cu o vopsea specială, care transformă substanțele poluante din aer în substanțe inofensive care se depun pe pictură și care sunt spălate de ploaie.

Pictura „Intuiția” este realizată de Obie Platon, are 250 de metri pătrați și filtrează aerul cam tot așa cum face o pădure de 250 de metri pătrați.

Portretul unui nevăzător care își imaginează Universul, în ciuda presiunii dizabilității sale, atrage atenția asupra problemelor de care aceștia se lovesc zi de zi. Lucrarea este tradusă în Braille.” DETALII

ARHIVĂ: CRAIOVA: „Tribut Marin Sorescu” by Obie Platon *** ALLAN DALLA: Foamea, în coduri geometrice. Viziunea optimistă: „Tot ce zboară se manâncă!” *** ALLAN DALLA: Cea mai nouă şi mai controversată reprezentare a luptei lui Sf. Gheorghe cu „Balaurul”!

INSIDER: „Unul dintre cele mai importante artefacte din muzeul Topkapî (fostul mare palat al sultanilor otomani) din Istanbul, Turcia, este o armă, spada voievodului Ştefan cel Mare, încărcată de legendă, venerată şi temută de turci, construită dintr-un oţel special la indicaţiile personale ale voievodului. Atrage atenţie prin dimensiuni, dar mai ales prin heraldica mânerului: pe discul acestuia apar stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în slavonă ”Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Arma are două tăișuri și se folosește cu ambele mâini pentru că necesită o forță fizică extraordinară, spre deosebire de sabia cu un tăiș care se utilizează cu o singură mâna. Spada lui Ștefan cel Mare era tipic moldovenească, aceasta individualizându-se în Epoca Medievală. Sabia expusă la Topkapî are o lungime totală de 125 cm – lama 102 cm, cu un mâner îmbrăcat în fir de argint împletit și cântărește aproximativ 2.5 kg. Timp de 460 de ani sabia nu a părăsit Turcia, ultima dată când a fost expusă în țara noastră a fost în anul 2004, la Muzeul Național de Artă al României. Cu această ocazie Guvernul Turciei a donat o copie a sabiei statului român. Aceasta copie se găsește la la Mânastirea Putna. SURSA

ARHIVĂ: PODUL ÎNALT: Monumentul lui Ştefan cel Mare, părăsit şi uitat de Consiliul Judeţean Vaslui!

INSIDER: „Săptămâna trecută, de la serviciu spre casă, îmi fac cumpărăturile. Intru în Market să îmi iau lapte și ce o mai fi (la mine ,,ce o mai fi” se face, la final, o sacoșă sau două). Pun în coș, ajung la casă, plătesc și dau să plec dar îmi amintesc că nu am ,,ronțăieli” adică biscuiți, covrigei, etc. Mă întorc, arunc și de acestea în coș și mă așez (din nou) la casă. În spatele meu o doamnă învârsta cu două pungi de zahăr în mâini. Strângea pungile la piept. Două sacoșe de cârpă goale, atârnau pe lângă șoldul ei. Când ajung la casă doamna întreabă casierița: ,,Ăsta e zaharul la 2 lei?” Doamna de la casă răspunde afirmativ. Privesc părul alb, ochii triști, mâinile muncite ce tremurau și strângeau, strângeau nenorocitele alea de pungi cu zahăr ca pe o comoară. Mă întreb, într-o secundă, câtă economie face la 2 pungi .. 60 bani, poate 1 leu?! Doamne, pentru ea bănuții ăia înseamnă enorm! Așează cu grija pungile pe bandă si începe să isi caute banii, când într-o sacoșă când în cealaltă. Îi găsește. Nu știu câți bani avea, dar era tot ce avea. Am simțit că mă sufoc. Brusc , tot aerul era insuficient. Casierița scana ,,ronțăielile” și îi zic: -Plătesc și zahărul doamnei. Vorbesc serios! Mă privește 5 secunde buimacă. -Vă rog , îl plătesc eu! repet privind-o în ochi. Doamna cu parul alb nu înțelegea ce se întâmplă.

Casierița îi explică că i-am platit eu zaharul. Începe sa plângă și nu știa cum să îmi mulțumească. A insistat să ii spun numele mic. I l-am spus dupa ce mi a promis ca nu mai plânge. Am plecat și am început eu să plâng. Îmi pare rău că nu am luat-o de mână și să îi cumpăr mai multe, dar un minut dacă mai stăteam mă vedea plângând și asta nu îmi doream (abia o liniștisem). În alte țări pensionarii își permit să facă croaziere, își permit excursii în locuri exotice, își permit să locuiască în azile unde au condiții excepționale și personal care îi ingrijeste 24h/24h, iar la noi …la noi nu își permit două pungi cu zahăr. Două pungi cu zahăr!!!! Doamneee! Să muncești o viață și să fiiîcondamnat la o bătrânețe in care fiecare 10 bani este ,,o comoară”?! DOMNILOR GUVERNANȚI ACEȘTI BĂTRÂNI SĂRACI SI NEPUTINCIOȘI SUNT CA SI PĂRINȚII VOSTRI. ȘTIȚI CE ESTE CEL MAI GREU PE LUME? ȘTIȚI?! VĂ ZIC EU: BLESTEMUL DE PĂRINTE! NICI ÎN GAURĂ DE ȘARPE NU O SĂ SCĂPAȚI DE EL!” SURSA

ARHIVĂ: CERŞETOR FĂRĂ VOIE: „Puteţi să-i transmiteţi d-lui Măruţă povestea mea, poate mă ajută cineva?!” *** DUMBRAVA: “Oameni pentru care viața a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, de multe ori o luptă pierdută cu viciile, cu tentațiile sau cu provocările cotidiene”