INSIDER: „Am ridicat și eu din sprâncene în fața operei artistului Salvatore Garau – un pătrat gol de 150×150 centimetri, marcat pe caldarâm cu un scotch alb menit să semnaleze „Aici este o operă de artă“. Apoi am căutat să aflu mai multe despre artist, despre locul în care opera a fost amplasată, despre cumpărătorul ei (care a plătit, totuși, 15000 de euro pentru a o „transporta“ acasă).
Deși atât de „viu“ și de prezent printre oameni, nu e ușor lucru să vinzi golul, să explorezi și să valorizezi esența vidului, să faci din el act creator și unitate de schimb. Salvatore Garau nu se află la cea dintâi ispravă de acest fel; mă gândesc că un curator nu va trudi prea mult, nici nu-și va rupe brațele cărând operele într-un muzeu, atunci când va dori să organizeze o retrospectivă a artistului.
„Buddha in contemplazione“ este titlul unei alte lucrări, amplasată în Piazza della Scala, la Milano. O puteți vedea aici, în toată transparența ei.
Mă înduioșează, la drept vorbind, asemenea suspensii în gol, deasupra hăului ideatic care își spune 𝑎𝑟𝑡𝑎̆ sau 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒. Sper că, la ceas de noapte, pătratul gol este iluminat: altminteri riști să calci opera în picioare. P.S. Cei doi tineri din film care își iau micul dejun pe bancă și omul de serviciu care strânge gunoaiele dimineții sunt cât se poate de vizibili și reali. DETALII
INSIDER: ” Kori no Suizokukan este acvariul de gheață în Kesennuma, Miyagi, Japonia, singurul de acest gen din lume, a fost înființat în anul 2002. Are aproximativ 450 de animale marine din 80 de specii (inclusiv crab, calmar caracatiță) și care au fost congelate în blocuri de gheață imediat ce au fost prinse de către pescarii locali. Datorită temperaturii scăzute din interiorul acvariului de gheață vizitatorii sunt sfătuiți să rămână doar 5 minute.
INSIDER: „Unul din prietenii mei apropiați a plecat de dimineață de acasă și a lăsat geamul deschis la apartament și când s-a întors acasă a găsit asta… El crede ca porumbel pentru ca era unul care dădea târcoale la geam. Oricum a pus cuibul pe un fel de pervaz la fereastra și i-am spus sa îl lege cu vreo sârmuliță să nu îl ia vântul.” SURSA
INSIDER: „Terapie aeriană cu stup!! Ciudat este că aerul stupului este mai curat decât aerul respirat de oameni. Rata de sterilizare a stupului este maximă, dar fără soluții artificiale. Binecuvântat să fie Dumnezeu, cel mai buncreator. Foarte util pentru soluționarea problemelor respiratorii, alergiilor, problemelor toracice și astmului. Slava lui Dumnezeu!!!” SURSA
N.R.: Stupul are o umiditate de 90% umiditate și o temperatură constantă de 35°C. Amestecul unic format de vapori de stupește format din polen, propolis, miere, rășini, ceară și alte substanțe naturale unde nu se înmulțesc bacterii sau viruși, deci complet steril și unde pot trăi între 50 mii și 100 mii de albine.
Aerul de stup a fost prima dată remarcat pentru proprietățile sale terapeutice în anii ’50 în Ungaria de către apicultorii aflați în pastoral care dormeau în camioanele apicole și respirau astfel aroma stupilor. Primul aparat care extrage în mod activ aerul din stup a fost realizat în anul 1987 de familia Heinrich Huttner, în Pilstein, Austria. Pentru a realiza acest tip de terapie este necesară construcția unei încăperi ecologice din lemn, în exteriorul căreia se vor amplasa stupii , iar printr-un sistem de tuburi aerul va pătrunde în interiorul camerei. Pacientul poate să inspire acest aer folosind o masca sau pur și simplu să se relaxeze în această cameră plină cu aer de stup. Pentru a îmbunătăți calitatea curativă a aerului se pot pune în cameră propolizatorul și rame de fagure cu miere.
În România, ing. Adrian Marinescu și ing. Ionel Togan (după o idee preluată din Franța, de la apicultorul James Poulain) au ameliorat sistemul austro-german de extracție, mutând ventilatorul silențios în exteriorul stupului. Acest fapt dă posibilitatea pacientului să se așeze lângă ventilator, la distanță de stup și folosirea aerului de stup , în scop terapeutic, prin intermediul unor măști faciale adaptate pentru respirația in aer liber.
Ideal pentru afecțiuni respiratorii și tegumentare, pentru sistemul imunitar și tonifiant sistemic. DETALII
INSIDER: „Samuel Ovidiu Sima, 30 de ani, poreclit de prieteni și Maestrul Miniaturilor este din localitatea Bocsig, județulArad. Printre machetele construite: Turnul Eiffel, Bricul Mircea, Catedrala din Arad, Primăria din Bocsig, case țărănești, etc., fiecare având detalii surprinzătoare (ușile au balamale și închizători funcționale), dar nu îl sperienici o provocare! Pasiunea saa început în școala primară și acum și-ar dori un atelier mai mare.” DETALII