INSIDER: „Bustul Împărătesei Elisabeta (Sissi) din Hălmeag, Brașov. Prințesa și, mai târziu, Împărăteasa Elisabeta de Wittelsbach (Sissi), s-a născut în anul 1837, într-o familie numeroasa, părinții ei fiind Maximilian Joseph de Bavaria (din linia de Pfalz-Birkenfeld-Gelnhausen a familiei Wittelsbach) și Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei. La vârsta de 16 ani, în vara anului 1853, ea l-a întâlnit pe împăratul Franz Joseph al Austriei, cu care s-a şi căsătorit.” SURSA

N.R.: Povestea bustului începe după Revoluţia din 1848, când mulţi copii din Ardeal au rămas orfani. Se spune că Sissi a făcut o donaţie importantă pentru ei, în 96 de localităţi din ţară. În fiecare din aceste localităţi a fost mai apoi sculptat un bust și așezat la loc de cinste. Au venit, însă, vremuri grele pentru întreaga ţară, iar în perioada comunistă, multe dintre statui au fost distruse. Bustul din Hălmeag este singurul care a scăpat, fiind ascuns. Când lucrurile s-au mai liniștit, a fost din nou aşezat la loc de cinste, de această dată, în curtea Bisericii Evanghelic -lutherane. Este singurul bust / statuie al acesteia de pe teritoriul României, iar la nivel european, mai sunt doar 4, exceptând pe acesta.

Din păcate, tânăra împărăteasă a fost nefericită de modul de viaţă strict de la curte, întărit de soacra sa. Încă din primii ani de căsătorie, Elisabeta şi-a găsit refugiul în izolare şi suferinţa. Mai târziu a început să călătorească. Îi plăceau foarte mult Băile Herculare, unde și acum există o vilă cu numele ei Este cunoscuta ca fiind o împărăteasă altfel decât celelalte, mai ales pentru că și-a construit o baie proprie și sală de sport în palatul imperial. A fost o mare iubitoare a copiilor, iar moartea rapidă a doi dintre copiii ei au făcut-o pe aceasta să intre într-o depresie fara cale de întoarcere. Pe 10 septembrie 1898, în timp ce Elisabeta era în trecere prin Geneva, a fost înjunghiată cu o pilă triunghiulară de anarhistul italian Luigi Lucheni. DETALII

ARHIVĂ: SUB OCUPAŢIE: Ronald Reagan, patronul spiritual de la Evidenţa Populaţiei din Ploieşti?! *** BUZĂU: Patronul i-a ridicat statuie angajatului model care lucra și în weekend. Post-mortem!

INSIDER: „Parcă e desprins din povești. Satul din România care se află la 45 km de Timișoara și fascinează turiștii din toată lumea.
Satul se numește Charlottenburg sau Șarlota și se află în apropierea localității Remetea Mică. Acest sat a fost întemeiat în anul 1771 de 32 de familii care au imigrat în Banat din nordul Italiei și sudul Germaniei.
Este cunoscut ca singurul sat rotund din România și a fost declarat monument istoric de Ministerul Culturii şi Cultelor.” SURSA

N.R.: Localitatea se află în judeţul Timiş, comuna Bogda. În prezent, este posibil ca populaţia satului să nu mai depăşească 100 de persoane. Contele Karl Ignaz Clary – Aldringen, care la acea vreme era președintele administrației Banatului, a dorit construirea unui sat circular, cu diametru interior de 210 metri. Motivul construirii acestui domeniu a fost protejarea moşiilor contelui de distrugerile pe care le puteau produce animalele sălbatice. La acea vreme, în mijlocul satului se afla o fântână și o plantație de duzi (acum seculari!), iar toate casele din sat aveau exact aceeași înălțime. Tot acolo în anul 1876 a fost construită o biserica greco-catolică. Se pare că localitatea a fost denumită după soţia contelui Aldringen Charlotte.

Domeniul de vânătoare amenajat în 1904 şi reamenajat în 2002 de Ocolul Silvic Timişoara. Se spune că acesta este cel mai vechi parc din România care adăposteşte mistreţi, mufloni (oi sălbatice), cerbi carpatini şi cerbi lopătari. DETALII

INSIDER: „Oraşul unde locuitorii trăiesc într-o singură clădire. Tot în bloc își au sediul o bancă, școala, biserica și poliția Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de „oraşul cu o singură casă”. Aflat la circa 60 de mile (N.R.: 93 km) de Anchorage, Whittier are o populaţie de 272 de oameni, care locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă clădire din timpul războiului rece, construită în 1974 și care adăposteşte atât apartamente cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un magazin comercial şi o şcoală. Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii să se poată bucura de micul oraş de lângă apă. Ca să intri în oraş trebuie să treci printr-un tunel de peste 4 kilometri. Tunelul are o singură bandă, iar direcţia de mers se schimbă la 30 de minute. Aproape toţi oamenii din oraş locuiesc aici. Mai există câteva apartamente separate de această clădire.” SURSA

N.R.: Whittier a fost înființată în 1969 și a devenit în cele din urmă un port de escală pentru navele de croazieră. Când tunelul memorial Anton Anderson s-a deschis accesului public în 2000, a devenit prima autostradă care a conectat Whittier de Anchorage şi interiorul Alaska – anterior, singurele modalități de a ajunge în oraș erau feroviar, barca şi avionul.

Whittier este, de asemenea, popular printre turisti, fotografi, entuziaști în aer liber, pescari sportivi şi vânători din cauza abundenței sale de animale sălbatice şi a frumuseții naturale. Whittier este situat în Pădurea Națională Chugach, a doua cea mai mare pădure naţională din SUA. Whittier se află în districtul şcolar Chugach şi are o şcoală care deserveşte aproximativ 48 de elevi de la preşcolar până la liceu, conform înscrierilor în anul școlar 2019-2020.

Statistici: În oraş există 124 de gospodării, cu o medie de 1,79 persoane, 56 sunt familiale şi 68 sunt nefamiliale. 40,30% din populaţie este căsătorită, iar 32,34% sunt divorțate. 51,78% din populație are copii. Compozitia rasială a orașului era 68,3% albă, 10,6% asiatică, 6,9% hispanică, 5,7% nativ american. Distribuţia pe vârste a populației: 13,96 % sub 18 ani, 3,15 % între 18 – 24 ani, 23,87 % între 25 – 44 ani, 52,25 % între 45 – 64 de ani, iar 6,76 % peste 65 de ani. Venitul mediu pentru o gospodărie din oraș a fost de 45.000 USD în 2019. Venitul pe cap de locuitor pentru oraş a fost de 29.106 USD. Șomajul e 8,0 %.

Conducerea oraşului: un primar şi şase membri ai consiliului. Trei departamente cheie: administraţie, siguranță publică şi lucrări publice. Departamentul de poliție înfiintat în 1974 are pe lângă şeful poliției încă doi ofițeri. Vara când oraşul are mulți turişti sunt angajați ofițerii temporari. Biroul este într o unitate cu o cameră situată la primul etaj al Turnurilor Begich. Stația nu are unde să țină sau să interogheze oamenii. Departamentul de pompieri și salvare, voluntar cu ajutor reciproc din partea departamentelor învecinate.

Există un port şi un port de adâncime utilizate de navele de croazieră şi Alaska Marine Highway, Aeroportul Whittier (PAWR) este un aerodrom cu o pistă a aeronavei desemnată cu o suprafață de pietriș care măsoară 451 x 18 m. Nu există alte facilităţi, iar pista nu este întreținută iarna. Într-un an aeroportul are cca 700 de operaţiuni de avioane (97% aviație generală şi 3% taxi aerian). Oraşul operează şi un doc pentru hidroavion.

Tunelul Whittier sau tunelul Portage, tunelul memorial Anton Anderson este un tunel prin Muntele Maynard. Leagă autostrada Seward la sud de Anchorage cu Whittier şi este singurul acces terestru în oraș. Face parte din autostrada Portage Glacier , cu o lungime de 4.100 m, este al doilea cel mai lung tunel de autostradă și cel mai lung tunel combinat feroviar şi autostradă din America de Nord. DETALII