APPLE VISUAL PRO: Computer pentru față. Utilizatorul, extensie a produsului, nu vede realitatea prin proprii ochi. Ecranul din plastic se zgârie ușor!
INSIDER: „Mai țineți minte fotografia cu Mark Zuckerberg, care traversează o sală plină de oameni, care au toți căști de realitate virtuală? Ei bine, suntem deja acolo. Oamenii au început deja să poarte pe stradă ochelarii de realitate augmentată Apple Vision.
Căștile, care seamănă cu niste ochelari de schi, îți permit să vezi ca printr-un geam ce vedeai și fără ele, dar pe deasupra se pot deschide meniuri sau aplicații ca pe ecranul telefonului.
Comenzile sunt date prin miscarea ochilor și a degetelor prin aer. Se pot da comenzi de căutare și urmari programe din mers. Presupun că pot afișa și traduceri în timp real, deci depășesc și bariera lingvistică. Alta aplicație posibilă e ca ai putea avea un numar de angajați nepregătiți pentru un domeniu, care să fie pilotați de coordonatori unde nu se descurca, asemeni unei armate de roboți.
Casca urmărește mișcarea ochilor cu infraroșu și are difuzoare în preajma urechilor. Mașinăria costa 3-4.000 de dolari.” SURSA
INSIDER 2: „De menționat că utilizatorul nu vede prin sticla dispozitivului ca prin niște ochelari simpli de ski, ci mediul înconjurător îi este proiectat direct in ochi prin două ecrane. Privit din exterior, pare că i se vede faţa, dar acela este un al treilea ecran care mimează trăsăturile faciale. Deci omul nu mai are deloc contact vizual direct cu mediul înconjurător, tot ce vede este o imagine procesată și upgradată cu tot soiul de aplicații. De-a dreptul distopic.
Trebuie să ne întrebăm dacă cel care percepe lumea așa mai este liber, mai gândește cu adevărat sau devine doar o extensie a produsului. Utilizatorul nu mai vede realitatea prin proprii ochi, ci printr-o interfață gândită de o corporație interesata să își vândă produsele şi să te facă cat mai dependent de ele. Corporația face bani, utilizatorul este un sclav. Discuţia este foarte lungă şi implicaţiile masive. Bine că are un preț de 3-4000 de dolari şi nu e accesibil oricui. Desigur, aceasta este doar o mostra din ce va fi peste nu foarte mult timp, când imaginile proiectate acum pe ochi vor fi proiectate direct in minte prin cipuri atașate creierului.”
INSIDER 3: „Se pare că noul Apple Vision Pro de la Apple are un exterior și lentile interioare din plastic. (…) Am fost SUPER încântat să testez Apple Vision Eu însumi… experiența este chiar din altă lume. Dar aici, pe această lume, încă mai avem legile fizicii și durabilitatea cu care ne mulțumim, iar ecranul exterior al Apple Vision Pro are un strat de plastic permanent la exterior. Lentilele interioare ale Apple Vision Pro – sunt, de asemenea, realizate din plastic. Apple Vision Pro. Nu o să mint, când a fost anunțat prima dată, mm crezut că Apple și-a pierdut mințile și că acest set de căști avea să fie cel mai mare eșec din istoria tehnologiei. Dar apoi am încercat. Și în calitate de utilizator de Android și consumator de PC, Apple Vision Pro m-a zguduit.
L-am folosit in total aproximativ 2 ore, știind că în cele din urmă va veni momentul să fac ceea ce fac eu. Și voi lăsa revizuirea acestui software pe seama iJustine sau MKBHD, Sunt aici doar pentru a vorbi despre calitatea construcției, hardware și durabilitate. Voi spune, totuși, că prima dată când m-am ridicat în picioare purtând-o, m-am ferit inconștient pentru a evita să lovesc unul dintre afișajele virtuale agățate în fața mea. Și dacă acesta nu este un indicator al modului de cât de real se simte aproape chestia asta, nu sunt sigur ce este.
Scos din cutie, Apple Vision Pro vine cu o protecție pentru presupusa lentilă de sticlă din față. Există un scut de lumină detașabil magnetic și voi fi din nou sincer, cea mai bună piesă de construcție a acestui Vision Pro este cureaua cu bandă tricotată. Apple spune că acest lucru este făcut din fire reciclate în proporție de 70%, dar cu siguranță este cea mai moale, bucată de material pe care am simțit-o vreodată în viața mea. Se simte ca și cum a fost tricotat cu dragostea a o mie de bunici. Există un mic dispozitiv de ajustare pentru legături ca pentru snowboard, pe lateral, aceștia semănând cu niște ochelari de snowboard. Banda tricotată este detașabilă cu o mică clapă portocalie și pare suficient de robustă. Sunt camere poziționate peste tot în față, în interior, și pe partea de jos a Vision Pro cu orificii de ventilație foarte mari încorporate în cadru pentru a răci hardware-ul intern.
La urma urmei, Apple Vision Pro se rezumă la a fi doar un computer pentru fața ta. Îi vom vedea toată gloria hardware în doar câteva secunde. Cablul de alimentare cu blocare prin răsucire este în regulă. Nu există nici un fel de port USB-C sau cablul luminos ce ar putea deranja un utilizator în mișcare. Și mai am multe observații despre baterie, dar vom ajunge și la asta într-o secundă.
Să începem cu testul de zgârietură. Acum chestia asta costă 3.500 USD și se simte solid și bine în mână. Mă așteptam pe deplin ca această suprafață frontală să fie făcută din sticlă, mai ales după ce am urmărit alte recenzii. Dar pe măsură ce ne străduim pe scara Mohs a durității, începem să vedem zgârieturi la un nivel 3 cu caneluri mai adânci la un nivel 4. Am fost atât de șocat încât a trebuit să mă întorc și să verific din nou. Nivelul 2 pare să nu fie afectat, dar wow. Mai întâi m-am gândit în sinea mea, nu-ți face griji, Jerry, tocmai te-ai înșelat de un protector de ecran. Dar nu există protecție pentru ecran. Acest plastic zgâriat este atașat permanent de unitate. Apple numește această sticlă laminată pe site-ul lor, dar când am citit asta am crezut că laminatul va fi în mijloc sau în partea inferioară, ca pe un parbriz, nu deasupra, unde se poate zgâria permanent.
Orice chei, monede sau obiect metalic care intră în contact cu Apple Vision Pro va lăsa o urmă permanentă, nereparabilă. Da, Apple vinde AppleCare cu 500 USD, dar chiar și cu acel AppleCare, înlocuirea sticlei de acoperire – cuvântul sticlă face o mulțime de lucruri grele aici – costă suplimentar 300 USD. Adică un total de 800 USD pentru a înlocui geamul din față, care este, de asemenea, convenabil ceea ce înlocuiește geamul de acoperire crăpat ar fi costat dacă nu ați cumpăra AppleCare deloc.
Nu sunt foarte bun la matematică. Cineva poate verifica munca mea acolo. Dar AppleCare nu pare a fi o afacere atât de grozavă pe Apple Vision Pro. Acum să nu mă înțelegeți greșit, a fi laminat este absolut fenomenal când vine vorba de picături. Este mult mai puțin probabil ca sticla să se spargă dacă laminatul este în exterior. Plasticul va absorbi majoritatea impacturilor fără ca sticla să se spargă.
Dar plasticul din exterior înseamnă că se va zgâria mai ușor. Și dacă acele zgârieturi apar deasupra uneia dintre mini-camere sau senzori din exterior, îți va strica cu adevărat viziunea asupra lumii, la propriu, la figurat și economic. Husa care vine împreună cu Vision Pro este cel mai bine pentru a fi purtat în orice moment. Sau Apple trebuie să înceapă să vândă un protector de ecran ușor de înlocuit. De asemenea, recomand cu căldură să nu fumatul nimic sau stând lângă un foc de tabără în timp ce purtați Vision Pro din motive evidente. Corpul din metal anodizat argintiu al Apple Vision Pro este frezat dintr-o bucată solidă de aluminiu. Extrem de impresionant de fapt. Cu cât propria mea echipă ajunge mai mult în producția de scaune cu rotile, cu atât apreciez mai mult ceea ce alte companii sunt capabile să realizeze. Și acest corp Apple Vision Pro este cu adevărat o operă de artă.
Camerele inferioare sunt acoperite cu sticlă. Unitățile frontale sunt în mod evident acoperite cu plastic moale care se zgârie, așa că cu siguranță fii atent la asta. Desigur, butoanele sunt de asemenea din metal. Și continuând mai departe cu tema, zgârieturile la exterior ar putea să nu afecteze experiența de vizionare, dar zgârieturile de pe interior cu siguranță vor afecta.. Nu pot sublinia cât de important este să nu curățați sau ștergeți lentilele interioare de plastic ale Apple Vision Pro cu prosoape de hârtie, șervețele sau șervețele, întrucât toate aceste produse din hârtie au fibre de lemn care vor distruge definitiv lentilele de plastic. Am purtat ochelari de aproximativ un deceniu, așa că știu exact. Ar trebui să utilizați doar cârpe moi pentru a curăța lentilele interioare care se pot zgâria foarte ușor. Difuzoarele flexibile din cauciuc sunt destul de ingenioase, destul pentru a emite direct în urechile tale, dar suficient de tare pentru a fi auzit și de vecinii din apropiere.
Carcasa este realizată din metal, dar pare suficient de durabilă până acum. Interiorul Apple Vision Pro, cu rama de lumină îndepărtată, e făcută dintr-un material moale, elastic, chestie de pânză neagră cu un sublinier de cauciuc ușor translucid.
Cauciucul este probabil acolo pentru a ajuta la împiedicarea umidității, a machiajului, a transpirației și lacrimi de singurătate de la intrarea în interiorul motorizat. Nu sunt șuruburi vizibile la exterior, ceea ce este în regulă. Personal îmi place aspectul industrial al șuruburilor vizibile, cum ar fi Apple Watch Ultra, dar sunt foarte bine să le găsesc singur. Și da, arăta puțin mai bine cu pânza la loc. încă nu vedem niciun șurub.
Deci, mic test de îndoire pentru a vedea dacă acesta ar putea fi cel mai rapid mod de a intra. Dar cadrul de aluminiu face imposibilă orice flexiune. Nu există mișcare atunci când este îndoit din față sau din spate. Degetul mare pentru asta. Deci se pare că trebuie să găsim acele șuruburi dacă vrem să vedem ce alimentează acest lucru și cum arată afișajele interne și externe din interior. M-am gândit că poate aș putea încălzi geamul exterior laminat și s-o scot așa, dar prima mea încercare doar a deteriorat mai mult laminatul. În schimb, am descoperit că există un scut de plastic negru detașabil în interior ascund unele dintre lucrările interioare cu o mulțime de șuruburi T5 și T4 în locuri cu adevărat ciudate. Acest lucru nu este un șoc pentru nimeni, dar Apple Vision Pro nu este conceput pentru a fi reparat.
Cu o mulțime de șuruburi îndepărtate, mecanismul lentilei se poate ridica și îndepărta de cadru pentru a dezvălui ventilatoare duble turbo, foarte asemănător cu ceea ce vedem în interiorul unui MacBook. Și chestia asta arată incredibil de grozav din interior. Lentilele se pot motoriza automat la stânga și la dreapta, măsurând distanțe interpupilare între 51 de milimetri și până la 75 de milimetri. Funcționalitatea aproape instantanee a acestui lucru este un mare plus. Am câteva păreri despre îmbunătățirea accesibilității, dar vom ajunge la asta mai târziu.
Fiecare șurub aici este diferit și există aproximativ 4 sau 5 tipuri diferite de șuruburi. Reparabilitatea este din nou o idee ulterioară. Cu lentilele de plastic dispărute, putem săpă și mai adânc pentru a găsi ecranul interior. Apple spune că există 23 de milioane de pixeli în interiorul Vision Pro, pixeli micro OLED mai exact, toate acestea sunt împachetate în două dreptunghiuri, câte unul pentru fiecare ochi. Aceste dreptunghiuri au aproximativ 32 de milimetri lățime și 27 de milimetri înălțime. Nu vă lăsați să vă păcălească dimensiunea mică. Experiența de a vizita luna în aceste condiții este de altă lume și chiar sunt un fan al lui Vision Pro. Nu este suficient pentru a reveni la un iPhone, nu măcar până nu au programat mesaje text, dar eu sunt încă fan.
Și vorbind despre fani, din nou, ne aflăm fără șuruburi vizibile din această parte a Vision Pro, nici măcar sub structura cu aspect de fibră de carbon din mijloc. Apple face această demontare dificilă, dar este în regulă. Îmi place o provocare. Și ne va oferi încă o oportunitate de a intra de pe ecran. Mai ales acum că știu că aceasta este singura cale de a intra înăuntru. Pot fi puțin mai agresiv. Mai trebuie să găsim ecranul exterior și hardware-ul de procesare. Și, în sfârșit, cu puțină căldură și o pătrundere precisă a briciului, pot tăia exteriorul Apple Vision Pro și pot îndepărta acel strat superior de sticlă laminată. Greu de crezut că Apple percepe 800 USD pentru această procedură, când cuțitul meu de ras costă doar 15 USD. Dar bine. Iată-l. Geamul de acoperire laminat cu forma tridimensională a Apple Vision Pro a fost îndepărtat dintr-o singură bucată.
Numai această bucată de sticlă costă mai mult decât unele iPhone-uri. O întrebare pe care o primesc destul de mult este de ce nu îmi continui testul de duritate Mohs la zgârieturi până la nivelul 9. Ei bine, lasă-mă să îți arăt. O zgârietură de nivel 9 compromit suficient de mult sticla pentru a o sparge. Dar cel puțin acum știm că într-adevăr există sticlă sub tot plasticul. Șuruburile încă reușesc să ne scape cumva, dar nu-ți face griji, răbdarea mea este incomensurabilă. Se pare că există un alt strat de plastic negru pe această parte care conține un fel de filtru pentru ecranul de afișare frontal în stil RoboCop.
Se pare că motivul pentru care acest ecran afișează ochii oamenilor atât de unic este pentru că este o lentilă lenticulară, un afișaj cu nervuri care produce iluzia de adâncime având un efect holografic. Produce cu siguranță o animație vizuală memorabilă, asta este sigur.
Și sub acest afișaj lenticular vedem în sfârșit hardware-ul. Fixat cu o mulțime de șuruburi și cabluri panglică, matricea de camere frontală se desprinde ca o unitate completă. Nu este surprinzător, deoarece atât de multe dintre camere și senzori LiDAR trebuie să fie poziționați perfect astfel încât să poată lucra cu toții la unison cu acel nou cip R1.
Și am învățat pe calea grea, există o cantitate copioasă de pastă termică pe plăcile de circuite Apple. Unite între ele printr-o balama flexibilă peste nas, există plăci duble, câte unul în fața fiecărui ochi. Și amândoi folosesc o placă metalică atașată direct pe partea din spate a ventilatoarelor turbo pentru răcire. Cu pasta termică îndepărtată, vedem gloriosul cip M2 și fenomenalul cip R1. Cipul R1 este cel care preia toate intrările de la camere, microfoane, senzori și în 12 milisecunde creează o vedere în timp real aproape fără decalaj a lumii din jurul tău în interiorul măștii. Din moment ce, după cum am văzut în mod clar, Vision Pro în sine nu este transparent. Lumea este recreată digital pentru spectator în interiorul căștilor de pe ecranele pe care le-am rupt mai devreme. Simt că Vision Pro este prima generație a ceva cu adevărat special.
Mi se pare ciudat să spui, dar a vedea Apple ramificându-se pentru prima dată într-un deceniu și încercând ceva nou este cu adevarat interesant. Mi-aș dori, totuși, ca Apple să-l facă puțin mai accesibil persoanelor cu deficiențe fizice. Poate în loc să faceți clicul o atingere cu vârful degetului, pentru persoanele fără funcția degetelor ar putea exista o opțiune pentru o răsucire a încheieturii mâinii, care ar putea fi clicul, sau o clipire dublă care ar face Vision Pro mai utilizabil pentru leziuni ale măduvei spinării înalte. Accesibilitatea este destul de importantă, iar Vision Pro este aproape deja acolo.
Întregul dispozitiv Vision Pro este, desigur, alimentat de un acumulator extern destul de mic. Și la prima vedere, capacitatea de 3.166 de miliamperi oră pare destul de mică. Dar numărul real de care trebuie să te uiți este totuși watt-ora, deoarece tensiunea acestui pachet de baterii este mult mai mare decât tensiunea unei baterii normale de telefon mobil. Cei 35,9 wați oră ai acestui banc de baterii ar trebui să dureze aproximativ 2 ore. Din păcate, mufa proprie a bateriei face imposibilă extinderea duratei de viață a bateriei. Se detașează cu un instrument pentru cartela SIM și arată ca un fulger, dar nu poate fi folosit în altă parte.
Cu o baterie externă de 10.000 de miliamperi oră aproape că poate dubla durata de funcționare a Apple Vision Pro.”
ARHIVĂ: TOUCHÉ: Google Glass nu sunt ceea ce par a fi. Marketingul, mai evoluat decât tehnologia!
BUCUREȘTI: În Cotroceni, dragostea crește în copaci
INSIDER: „Cotroceni, București. Love is in the air. Strada Louis Pasteur nr. 30 colț cu strada Obedenaru. Dacă aveți drum pe acolo, nu ezitați să zăboviţi o clipă…nu veți regreta” SURSA
ARHIVĂ: RAHOVA ROMANTICA: Declaraţie de dragoste pe strada Moţoc. „Dacă tu nu mă vrei, eu te vreau!” OXXO SERENADĂ: Ultimul romantic: „Te iubesc de 100x!”. Declaraţie pentru şofer sau pentru maşina lui? OXXO DRUM ÎNFUNDAT: “Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului” (Nichita Stănescu)
BUCUREȘTIUL ROZ: Tramvaiul Sfântului Valentin ridică frecvența celor timizi
INSIDER: „București, România. Tramvaiul 45, ramvaiul Sfântului Valentin!” FOTO
ARHIVĂ: VALENTINE’S DAY: Cel mai vechi mesaj trimis de Ziua Îndrăgostiţilor în limba engleză datează din 1477. OXXO DRUM ÎNFUNDAT: “Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului” (Nichita Stănescu) OXXO SERENADĂ: Ultimul romantic: „Te iubesc de 100x!”. Declaraţie pentru şofer sau pentru maşina lui? OXXO RAHOVA ROMANTICA: Declaraţie de dragoste pe strada Moţoc. „Dacă tu nu mă vrei, eu te vreau!” OXXO AUCHAN: Sacrificăm porumbei de dragul Valentine’s Day? OXXO VALENTINE’S DAY: Poliţiştii nu iubesc ghioceii! OXXO INIMĂ DE GHEAŢĂ: Îndrăgostiţii trebuie să estimeze ora, minutul şi secunda când vor ieşi din sărăcie! OXXO LOVE: „Însetaţii de iubire” au dansat în ploaie, au băut apă de la robinet şi au mâncat prosoape! OXXO STĂPÂNUL INIMILOR: Mașina de serviciu a lui Dragobete, moștenită de Valentin!
VAMA VECHE: Granița România-Bulgaria
INSIDER: „Granița dintre România și Bulgaria la Vama Veche, un gard improvizat din bețe și o pancartă.
Săptămâna trecută, un turist englez aflat în Bulgaria a fost acuzat de trecere frauduloasă a frontierei după ce s-a plimbat pe plajă şi a ajuns, din greşeală, în România. Polițiștii români l-au găsit la circa 200 de metri distanță de linia de demarcație dintre România și Bulgaria.
Această linie cu greu poate fi considerată, însă, graniță.” SURSA
GAZETA SPORTURILOR: După 99 de ani de publicare neîntreruptă, ajunsă decor la Optică Vedere
INSIDER: „Gazeta Sporturilor a fost un ziar de sport din România înfiinţat în 1924 şi a cărui ediție printată a existat până la 1 noiembrie 2023, ulterior rămânând doar extensia sa digitală, GSPro, care este unul dintre cele mai mari site-uri de sport din țară. Majoritatea articolelor publicației sunt despre fotbal, însă ea acoperă şi cele mai importante evenimente sportive din România şi din străinătate.
Gazeta a fost al treilea cel mai longeviv cotidian de sport din Europa cu 99 de ani publicare neintreruptă SURSA
ARHIVĂ: PROFIT: Cum să faci o reclamă ieftină la un magazin de lux? Vopseşti tomberonul cu aurolac! OXXO JOCURI DE NOROC: Nu tot ce lucește e aur! Nici mașina expusă, premiu! OXXO CHIȘINĂU MARKETING: Un kilogram de bijuterii din aur și argint, aruncate în mulțime! OXXO BULGARIA: 17 ziare locale și centrale, într-un sat cu 100 de case!
GREEK TAVERNA: De la zeu al Infernului, Hades a ajuns patron de restaurant în București!
INSIDER: „Calea Vitan nr.170, București sector 3. Greek Taverna Mediterannia by Hades. Hades este zeul grec al Infernului şi trăia în împărăţia subterană a celor morți, pe care o conducea împreună cu soţia sa, Persefona.”
ARHIVĂ: ASTRA ZE NECA: „Adică ucide stele”. Traducerea conspiraționistă din limba latină!
ACCIDENT, PASAJUL UNIRII: Din greșeală în greșeală spre îmbulzeala totală!
INSIDER 1: „Prima greşeală este faptul că merge ca un bizon, pierde controlul şi loveşte parapetul. A doua este că nu pornește luminile de avarie. Conducătorul autoturismului alb, un gura-cască sau cetățeanul care vrea să facă bine, opreşte paralel cu maşina avariată, blocând astfel singură bandă de circulaţie liberă. Cea de-a treia maşină vine cu viteză și când să frâneze nu a ştiut să frâneze de urgenţă, a mângâiat frâna și s-a oprit în maşinile celor două genii.
Cea mai mare greşeală este faptul că au permise de conducere. Părere personală, de conducător auto.”
INSIDER 2: „Prima greşeală aste chiar începând cu sec 1. Se vede cum acel ID3(uber) taie linia continua și îi ia fața celui care intră în parapet. Cred ca a existat şi un acroșaj după traiectorie maşinii uber. După aceea uber iese din cadru, iar pasagerii din maşina accidentată se duc după el. Probabil s-a oprit să constate ce a păţit la maşină. Asta explică și motivul din care reapare uber în imagine, dând cu spatele(iarăşi greşeala) în interiorul pasajului. Apoi, greşeli fără număr. Încă odată se constată cum și cine au permise de conducere, niveul de pregătire al populaţiei, dezastrul unui stat eșuat.”
INSIDER 3: „Plasarea triunghiului reflectorizant în spatele mașinii imediat dupa producerea accidentului. Folosirea vestelor reflectorizante pentru toți pasagerii din mașină. Adapostirea persoanelor în afara carosabilului și apelarea serviciile speciale de ridicare a mașinilor accidentate. Sau…chemarea unui Uber :)”
N.R.: „24.01.2024. Pasajul Unirii, București. O mașină lovește parapetul. Şoferul şi pasagerul abandonează maşina și ies din pasaj. Şoferul şi pasagerül se întorc cu un uber.
Mai multe maşini opresc în dreptul accidentului.
Un alt şofer intră direct în maşina accidentată şi în cea oprită în paralel.„
FOARFECA DUBLĂ: Monumentul feminismului contestatar. Castrator, dar grațios!
INSIDER: „Sculptura Die Doppelgängerin (Geamăna/ Sosia) a artistei austriece Valie Export, ce reprezintă două foarfeci deschise care se întrepätrund, orientate cu vârfurile în jos, a fost instalată anul trecut pe bulevardul Primăverii nr.15, București sector 1, în faţa MARe-Muzeul de Artă Recentä.
Înainte de a ajunge la Bucureşti, sculptura a fost expusă la Berlin, la Palais Populaire (2020-2021). De asemenea, Palatul Belvedere din Viena găzduieşte, în mod permanent, o altă variantă executată din otel inoxidabil.
Realizată în 2010, lucrarea de mari dimensiuni (460 x 200 x 200 cm, cäntärind 1.200 kg) este una dintre cele cinci variante realizate din materiale diferite, räspândite în întreaga lume. Exemplarul care a intrat în colecția permanentă a MARe este al doilea din serie, fiind singurul turnat în bronz.
Valie Export. Născută la Linz, pe 17 mai 1940, Valie Export este una dintre principalele figuri ale avangardei şi ale artei feministe austriece şi europene. Autoare a unor lucrări sculptură, fotografie, film, video, performance și instalație care au schimbat modurile de creaţie şi de percepţie publică a artei angajate şi cu miză socială, ea este unul dintre artiştii austrieci cei mai expuşi si cei mai discutați în întreaga lume.
ERWIN KESSLER, directorul muzeului: „Doppelgängerin contestă două tipuri de ordine. Cum știm, foarfeca este asociată femeilor, este asociată ursitoarei care taie firul vieții, deci, este o foarfecă amenințătoare. Nu are sens să insist asupra sensului castrator al acesteia. lar atunci când este dublă, când se reflectă în ea însăşi este şi mai agresivä. (…) Agresivitatea este perfect contrabalansată de grația lucrării. Cred că acesta este cel mai important lucru: combinația între violența simbolică şi grația efectivă, reală a acestei piesei care se sprijină absolut perfect în vârfurile lamelor sale pentru a executa un fel de coregrafie care contează vizual, într-un sens bun, iar simbolic, într-un sens contestatar. (…) Este proprietate privată, instalată pe o proprietate privată. Să sperăm să trăim noi cât va trăi ea!” SURSA
CURIERUL RUMÂNESC: Vedeta colecției de 5000 de ziare care a pus bazele presei scrise în România
INSIDER: „Azi este 2 februarie.
O parte dintre voi știți că în mine sălășluiește un microb, unul care mă stăpânește de copil, mă manipulează și îmi consumă o parte din resursele mele: energie, timp și bani. Ca o paranteză, este bine să știți că am făcut și foamea la propriu pentru colecția asta. Am dormit și la birou înconjurat de ea. Mi-am urmat de copil pasiunea!
Când aveam zece ani strângeam ziarele tatălui pe care le aducea acasă. Azi, eu sunt unul dintre importanții colecționari de periodice de pe la noi, fiind la nivel de depozit. Unde loc, alaltăieri, o echipă de fix 7 oameni, de la History Channel România, a filmat 2h 30 min pentru emisiunea „Vânătorii de comori”.
Vă prezint astăzi ziarul care este bagheta colecției mele!
Vedeta, VIP-ul (a fost prezentat pe marile scene ale industriei advertising-ului, la televizor, plus câteva vernisaje) și periodicul de la care îmi pornește colecția de aprox. 5000 exemplare diferite în original, numai sec XIX (transliterare limba română, scriere chirilică):
CURIERUL RUMÂNESC.
GAZETĂ ADMINISTRATIVĂ ȘI COMERCIALĂ
(sus-stânga): Duminică 2 februarie 1830.
(primul titlu din știre): Înștiințare din afară
Constadinopole
*Ziarul care a pus bazele Presei Scrise a României Moderne de azi.
Proprietar Ion Heliade Rădulescu, omul care a făcut lumină în bezna cavernei acelor vremuri. Omul care a făcut și a lăsat nouă începutul. În multe. Avangardist.
**Vestea proastă pentru americanofili este că, acest prim ziar românesc, a apărut și la sugestia generalului rus Kiseleff (azi mare bulevard), care a și dat niște bani din propriul buzunar ca apariția Curierului Rumânesc să se întâmple și să se tipărească primul lui număr în 1829.
Eu dețin nr. 90. Dar din ce știu nici Academia Română nu îl are.
Misiunea Colecției Florian Ciobanu este de a deveni fizic un Muzeu. În plan secund: Istoria Ilustrată a Presei Scrise din România.
P.S. Am uitat să pun F.C. pe el dar, parol, este înrămat și se află pe peretele sufrageriei mele (4 pagini în original, înrămat fără ai afecta starea de conservare, hârtie manuală, se prezintă impecabil, dim.: aprox. 22 x 27 cm. fără ramă).
P.S.2 – peste șase ani, acest ziar va împlini 200 ani!” SURSA
ARHIVĂ: NICOLAE DABIJA: Ziaristica este un gen literar. Ziaristul lasă o urmă prin intermediul articolelor scrise, unei imagini, unei atitudini OXXO PREVIZIUNI: Jurnalistul român, ori la bal, ori la spital. Sau un şut în fund, un pas înainte?! OXXO SPIRALA TĂCERII: „De ce nu îmi iau lumina din presă…” Jurnaliștii manipulează pentru că sunt manipulați la rândul lor!
CIOARĂ ALBĂ: Stăncuță cu albinism total, exponatul lunii februarie la Muzeul Olteniei. Exemplar tirolez, colectat acum 106 ani!
INSIDER: „EXPONATUL LUNII #FEBRUARIE la Secţia de Științele Naturii – Stăncuță cu albinism total
Stăncuța (Corvus monedula, sin. Coloeus monedula), este cea mai mică dintre speciile familiei Corvidae (ord. Passeriformes, clasa Aves), fiind considerată totodată a fi una dintre cele mai inteligente specii de păsări din regiunea palearctică.
Pasărea expusă la Secția de Științele Naturii a muzeului face parte din lotul de piese donate muzeului nostru, de către renumitul ornitolog bănăţean Dionisie Linția, în anul 1926, la împlinirea a 3 ani de la înființarea Muzeului de Istorie Naturală al Craiovei; are o deosebită valoare documentar-ştiinţifică, reprezentând un foarte rar exemplar cu albinism total (anomalie genetică manifestată prin incapacitatea organismului de a produce pigmentul natural numit melanină).
Exemplarul, de aproape 106 ani, a fost colectat în Austria, la Tirol, la 24.06.1918, de către Dionisie Linția care, de altfel, s-a ocupat și de prepararea acestei rarisime piese.
Coroborând valoarea sa documentar-științifică cu cea memoria-listică, piesa a întrunit condiţiile de clasare în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național (P.C.N.) în anul 2020.
Caracteristici bio-ecologice ale speciei:
– este o pasăre sedentară în ţara noastră, populând atât aşezările urbane sau rurale cât și pădurile de foioase de la șes până în etajul montan (circa 800 m altitudine); – este monogamă, perechile
păstrându-se, de regulă, toată viața; cuibărește semicolonial, populaţiile din areale sălbatice îşi construiesc cuibul în scorburi şi în pereți de stâncă, pe când cele antropofile în diferite cavităţi din ziduri, coşuri, ornamentaţii, în clopotniţe, sub acoperişuri etc; la construirea sau renovarea cuibului participă ambii parteneri, care, tot împreună, se ocupă de creşterea puilor.
– este omnivoră și sociabilă, hrănindu-se adeseori pe terenuri agricole împreună cu alte corvide (ex. cioara de semănătură) sau cu grauri; hrana ei constă în mici nevertebrate culese de pe sol (în special insecte), seminţe, fructe, resturi menajere, iar ocazional consumă ouăle altor specii de păsări;
– în ce privește longevitatea, vârsta maximă înregistrată la exemplare inelate a fost de 20 de ani si 4 luni, (Fransson, T., Jansson, L., Kolehmainen, T., Kroon, C. & Wenninger, T. 2017. EURING list of longevity records for European birds).
Material realizat de: Muzeograf dr. 𝑀𝑖𝑟𝑒𝑙𝑎 𝑆𝑎𝑏𝑖𝑛𝑎 𝑅𝑖𝑑𝑖𝑐ℎ𝑒, Secția de Științele Naturii, Muzeul Olteniei.” SURSA
N.R.: Muzeul Olteniei Secţia de Științele Naturii. Adresa: Str. Popa Şapcă nr. 8, Craiova, județul Dolj. Program: marți – duminică 09-17.
ARHIVĂ: CRAIOVA TERRA NOVA: De ce şi-au făcut oltenii Planetarium? Pentru că le este dor de Acasă!
DARABANI: Casa Acad. Leon Dănăilă, părintele neurochirurgiei româneşti, cu peste 30.000 operații pe creier!
INSIDER: „Casa Acad. Leon Dănăilă”, celalalt muzeu al oraşului Darabani, județul Botoșani. Adresa: Bulevardul 1 Decembrie 1918 nr. 281. FOTO
Leon Dänäilä (n. 1 iulie 1933, Darabani, Botoşani, România) este medic primar neurochirurg la Spitalul „Gh. Marinescu” din București, profesor universitar şi politician. A fost ales membru corespondent al Acaderiei Române (la 24 octombrie 1997) şi apoi membru titular al acesteia (din 20 decembrie 2004).
Leon Dânăilă este considerat de către comunitatea științifică internațională ca fiind unul dintre marile genii ale epocii moderne: a realizat peste 30.000 de operații pe creier, fiind părintele neurochirurgiei româneşti. Are 27 de brevete de invenție și certificate de inovație în neurochirurgie și a publicat 28 de cărți și mii de articole de specialitate, a primit zeci de distincții prestigioase ale lumii științifice. este membru al Academiei Române şi al celei londoneze.
Poetul Victor Teişanu a avut inițiativa amenajării acestui muzeu și s-a ocupat de întregul proiect, fiind şi astăzi custodele muzeului. Proiectul a fost realizat cu sprijinul academicianului însuşi, în calitate de finanțator şi furnizor al tuturor exponatelor, şi al primăriei Darabani.
Amplasat în casa părintească a academicianului, muzeul recompune, în patru încăperi, cele mai importante aspecte ale vieţii şi operei lui Leon Dänäilä.
Camera Artei. Încăperea găzduiește o expoziție permanentă de pictură românească, expunând circa 70 de tablouri semnate de artişti renumiți. Tablourile, provenite toate din colecția personală a academicianului, sunt semnate, între alții, de Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, R. Sweitzer-Cumpăna, Ion Pacea, Constantin Piliuță, lon Grigore, lon Salişteanu, Dan Hatmanu, Sorin Ilfoveanu, Ion Musceleanu, Mircea Dumitrescu și alții.
Camera Istoriei. Această cameră. înfățisează atmosfera copilăriei și a anilor de studiu, expunând fotografii de epocă ale familiei Dânăilă, precum şi obiecte vechi, păstrate din copilăria și adolescența academicianului.
Camera Credinţei. Aici sunt expuse peste 100 de icoane ortodoxe si catolice, unele valoroase prin vechime, altele prin ferecătura de aur sau argint. Camera adăpostește și alte obiecte de cult, de proveniență locală sau specifice culturilor orientale.
Camera Științei. Încăperea care uimeşte fără îndoială pe oricine vizitează acest muzeu expune o parte dintre distincțiile și trofeele primite de academician, care dovedesc importanța muncii doctorului Dânăilă pentru întreaga lume. Aici sunt etalate diplome şi premii diverse, medalii și decorații românești şi străine, conferite de academii, universități si alte instituții ale lumii ştiinţifice. contemporane.
De asemenea aici pot fi răsfoite numeroase lucrări de neurochirurgie scrise de academician, dar și dicționare şi enciclopedii care fac referiri la activitatea sa științifică.
Cartea de oaspeți, semnată de oameni simpli și de personalități din întreaga ţară și din străinătate, reflectă cel mai bine surpriza pe care orice vizitator o resimte după vizita la muzeu. Chiar și Leon Dănăilă consemnează:”Pentru mine, viaţa înseamnă ceilalţi!”.
Cei care doresc să viziteze Casa Leon Dănilă o pot face gratuit, oricând. Persoana de contact pentru vizite: Victor Teişanu: salut@nordul.ro, 0744 601 750.” DETALII
TEQBALL: Tenis cu piciorul, pe o masă curbată. România are deja campioni mondiali!
INSIDER: „TEQBALL este sportul cu cea mai rapidă dezvoltare la nivel mondial, la doar 3 ani de la apariție, 2017, un sport care se joacă pe o masă curbată, in general cu o minge obişnuită de fotbal. De aici şi motto-ul TEQBALL, „The World is Curved” La prima vedere pare un sport asemănător cu fotbal tenisul, doar că se joacă pe masă. una curbată care se poate practica oriunde, oricând și de câtre oricine, indoor sau outdoor, indiferent de vârstă sau de gen.
Valorile Teqball Romania sunt cele promovate la nivel mondial, de câtre Federatia Internațională de Teqball (FITEQ) Respect, Integritate, Pasiune, Incluziune, Ambiție. Teqbal Romania a demarat procedurile pentru înființarea federației nationale, prin dezvoltarea de cluburi sau secții de Teqball, deja performand la nivel mondial: 2017 Budapesta: SZECSI BARNA/LAZAR ZSOLT – campioni mondiali la dublu & SZECSI BARNA – campion mondial la individual; 2018 Reims: LAZAR ZSOLT/ILYES SZABOLCS -medalie de bronz la dublu & LAZAR ZSOLT -medalie de bronz la individual; 2019 Budapesta: LAZAR ZSOLT/ILYES SZABOLCS – medalie de bronz la dublu & LAZAR ZSOLT/MITRI RITA – medalie de bronz la dublu mixt- & GYORGYDEAK APOR -medalie de bronz la individual.
Competițiile se desfăşoară la individual, dublu și dublu-mixt, după un regulament specific.
Există deja competiții internationale, Cupe Mondiale (2017, 2018, 2019), turnee indoor, masters. dar și pe plajă, următorul pas fiind recunoaşterea ca sport olimpic.
Regulamentul jocului de Teqball:
La Teqball se folosesc mingi de fotbal, mărimea 5, acestea fiind considerate oficiale şi recomandabile
Teqball se poate juca de 2 sportivi (jocul de simplu) sau de 4 sportivi (jocul de dublu)
Un meci de Teqball se joacă după sistemul cel mai bun din 3 seturi.
Fiecare set se dispute până când un jucător/echipă ajunge la punctul 12.
Fiecare jucător/echipă are la dispoziție 2 încercări pentru a reuşi un serviciu corect
Jucătorii/echipele vor schimba serviciul după fiecare 4 puncte
Este interzis să atingi mingea, consecutiv, cu aceeași parte a corpului.
Este interzis să returnezi mingea, consecutive, cu aceeași parte a corpului
Fiecare jucător/echipă are voie să returneze minges in maximum 3 atingeri, cu orice parte a corpului, în afară de brațe și palme.
La jocul de dublu, o echipă are la dispoziție maximum 3 atingeri dar, una dintre aceste atingeri trebuie să fie o pasă între coechipieri In timpul jocului este interzis să atingi masa sau adversarul.
În cazul în care mingea atinge marginea mesei (edgeball), punctul va fi rejucat.” DETALII
ARHIVĂ: FINLANDA: Concurs de echitaţie dedicat căluţilor din lemn. Fără ovăz, fără balegă! OXXO CATCHBALL: Sportul inventat în 2006 de mămicile din Israel a ajuns de vreo trei ani și în România. Săptămâna Europeană a Sportului face upgrade și mămicilor din IOR! OXXO CAIAC-POLO: Lacul IOR bază de antrenament pentru un sport nou
SECTOR 3: Patinoarul din IOR s-a mutat la Hala Laminor. Copacii, lacul și biserica din lemn, înlocuiți cu un peisaj cu hale dezafectate!
INSIDER: „În cadrul Târgului de Crăciun „Laminor Winter Wonderland”, a fost amenajat un patinoar special, cu intrare liberă, în curtea halei și care va fi deschis până de 1 martie 2024. Închiriere patine 20 lei, închiriere ursuleț/ focă/ pinguin 25 lei, garderoba 5 lei. Prețuri chioșc: vin fiert/ ciocolată caldă/ cola 0.5 l/ hotdog 10 lei.
Program: Luni-Jol. 11:00-22:00, Vineri-Duminică: 10:00-23:00.
Adresă: Bulevarul Basarabia numărul 256, Sector 3, Bucureşti. (stația metrou Republica)
NR: Patinoarul Laminor este singurul din Sectorul 3. Patinoarul din IOR a fost desființat!
DEPOUL DUDEȘTI: #SavePoetry – „Fără poezie, viața e pustiu!”
INSIDER: „Societatea de Transport Bucureşti (STB) şi-a deschis porţile, la Depoul Dudeşti, pentru cei interesaţi să vadă cele mai noi mijloace de transport în comun achiziţionate de Municipalitate: troleibuzul Solaris, autobuzul electric BMC şi tramvaiul Astra precum și tramvaiul de epocă Rathgeber, care este un vagon tip restaurant, precum şi atelierele de mentenanţă şi reparaţii din cadrul Depoului Dudeşti. Calea Dudești nr.184, București sector 3.”
N.R.: Tramvaiele cu cai au fost primele mijloace de transport in comun din Bucuresti, fiind introduse în 1871. În acelaşi an primăria a acordat o concesiune pe 45 de ani pentru crearea unor linii de tramvaie cu cai, la Liniile Calea Moşilor – Piaţa Sf. Gheorghe şi Piaţa Sf. Gheorghe – Calea Griviţei au fost primele lansate, pe 28 decembrie 1872. Pe 9 decembrie 1894 apar şi primele tramvaie electrice, între Obor şi Cotroceni, pe o lungime de 6,5 km. Acestea au înlocuit gradual tramcarele, care au fost retrase complet în anul 1904.
Pe 14 aprilie 1908 este aprobată înființarea „Societății Tramvaielor Bucureşti” (prescurtat S.T.B.), o nouă concesiune pe 40 de ani ce avea ca scop electrificarea întregii rețele de tramvaie. Capitalul social de 12 milioane de lei a fost värsat în proporţie de 50% de comună şi 50% de acţionari particulari. În 1921 şi 1924 au apărut primele tentative de introducere a transportului de călători cu autobuzele, făcute de mici firme private, care însă nu s-au putut impune în faţa concurenței tramvaielor.
Reţeaua s-a dezvoltat rapid în anii 1900-1935, traseele şi distanţele dintre stații permițându-le călătorilor să se deplaseze din orice punct al oraşului în oricare altul. În 1929 au fost retrase ultimele tramvaie cu cai.
În prezent în Bucureşti există 22 de linii de tramvai în funcţiune.
ARHIVĂ: METROREX: Porți Deschise de Ziua Copiilor. Depoul Străulești, Muzeul Metroului și foto în cabina mecanicului! OXXO PORŢI DESCHISE: Munca nevăzută a hobbiţilor de la metrou. Cum arată puntea de comandă?
HOLLYWOOD MULTIPLEX CINEMA: O doamnă vinde biletele, 2 domni le rup, 2 domni cu paza și o coadă de vreo sută. Hai să dăm mână cu mână!
INSIDER: „Hollywood Multiplex, București Mall Vitan. 24 ianuarie 2024. Zi liberă și spectatorii au intrat la film cu 24 de minute întârziere, după o coadă ca pe timpuri... Hai să dăm mână cu mână!
OEDIP, BULANDRA: Regizat de Andrei Şerban, după reinterpretarea lui Robert Icke a tragediei lui Sofocle. Miturile antice se transformă în breaking news!
INSIDER: „M-am dus la Oedip cu un pic de îngrijorare. Dacă e iarăși o punere în scenă pompoasă și plicticoasă, făcută așa din respect pentru clasicii greci?
Și când a început m-am speriat și mai tare, că m-am gândit că poate am greșit teatrul, sala sau piesa. Pentru că am nimerit într-o campanie electorală contemporană, cu camere, microfoane și un candidat care promite marea cu sarea, doar-doar s-ar alege.
Numai că pe candidat îl cheamă Oedip, iar povestea e adusă cu mașina timpului lui Andrei Șerban din antichitate până în ziua noastra. Oedip are costum și cravată (mai apoi trening și adidasi), Iocasta are telefon mobil și tocuri cui, iar campania electorală are un afiș leit Obama – Yes we can.
Și tocmai asta face piesa asta interesantă. Pentru că mesajul subtil cu care te lasa povestea lui Robert Icke nu vine din discursul clasic legat de destin, blestem, tragedie și alte meme antice. Ci de o constatare simplă: firea umană nu s-a schimbat în 2500 de ani. Grecii care au văzut-o prima oară ar fi înțeles piesa asta și dacă o vedeau ieri – firește, dupa un curs serios de limba română.
Cei mai mulți dintre noi, cei din sală, nu doar ca am înțeles-o, ci chiar am iubit-o. Pentru că acest Oedip nu e ocupat să-ți dea lectii, ci să te ducă – cu toate mijloacele entertainmentului teatral – spre bucuria de a vedea un spectacol bun. Bun de tot.
Nu pleci zguduit. Nu pleci încărcat de întrebări fundamentale (sau poate oi fi uitat eu sa mi le pun). Ci pleci fericit ca, dincolo de poveste și actori, te-ai intalnit cu Arta.
Am mai pățit și la case mai mari (dar oare există case mai mari decat Bulandra?) să merg la o piesă din care m-am întors, pe lângă ale mele, și cu frustrările și dramele regizorului sau actorilor.
De la Oedip însă m-am întors cu revelația de a vedea oameni făcându-și meseria cu bucurie, cu drag, cu înțelegere, cu viață… Aș zice că echipa de actori a fost un singur corp, cu o singură energie vitală, însă aș zice prea puțin. Trebuie să mergeți să-i vedeți.
Eu am avut noroc și mai mare însă: în fața mea, pe scaunele din primul rând s-au așezat chiar Zeii. Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Aplauzele lor de la final, la care s-a inclinat si Cerasela Iosifescu, ar trebui să vă dea restul motivelor să mergeți să vedeți acest spectacol. E ultima fotografie din galeria asta. Și punctul de la care, într-un fel, începe triumful teatral.
P.S. Și încă ceva: la început, în discursul electoral al lui Oedip, apare și o referință la “baieții cu ochii albaștri”, fără îndoială așezată acolo doar în versiunea românească.
Ocazie cu care salut intoarcerea “sopârlelor” în discursul teatral…))
Ultima oara le-am auzit in 1989, tot la Bulandra parcă (nu mai sunt sigur de teatru) într-o piesă numita Caligula. Ghici pe cine arătau atunci cu degetul actorii…” SURSA
N.R.: „Oedip, premiera începutului de an, la Teatrul Bulandra. Regizorul Andrei Şerban revine la Bulandra cu spectacolul Oedip, o montare a vremurilor noastre, în care miturile antice se transformă în breaking news. Tragedia lui Sofocle este curajos reinterpretată de multipremiatul regizor şi dramaturg britanic Robert Icke, într-o versiune proaspătă și modernă, care păstrează temele esenţiale: cunoașterea de sine, adevăr, vină, destin, liber arbitru şi aroganța de a crede că ştim tot și de a promite ce nu ştim. Toate acestea sunt aduse în contextul oamenilor de azi, care se cred noii zei ai secolului XXI.
În spectacolul regizat de Andrei Şerban, după adaptarea lui Icke, Oedip este un politician cu ambiții de putere, care așteaptă rezultatele alegerilor, decisive pentru cariera şi familia lui. Dar şi pentru ţară, de votul crucial atârnând soarta unei întregi naţiuni. Însă, prin tensiunea iscată de drame de familie, scandaluri mediatice şi măşti care cad, presiunea creşte şi emoțiile se amplifică.
Spectacolul se derulează într-un ritm ameţitor, cu viteza unui accident care stă să se întâmple, cu intrigi, strategii şi răsturnări de situație, care țin toată lumea în suspans de la un capăt la altul.
Cea mai mare enigmă de dezlegat rămâne cea veche de milenii: oare ne-am născut inocenţi sau vinovaţi? Cine suntem cu adevărat? În ce măsură înţelegem şi acceptăm destinul?
* Mai presus de orice, acest Oedip e o mare și imposibilă poveste de dragoste.” DETALII
DISTRIBUȚIE: Vlad Zamfirescu (Oedip); Cerasela Iosifescu (Jocasta); Andi Vasluianu (Creon); Manuela Ciucur (Merope); Ana Ioana Macaria (Tiresias); Adrian Ciobanu (Corin); Lucian Ifrim (Şoferul); Andrada Corlat/ilinca Neacșu/ Teodora Crișan (Antigona/Lycas); Matei Constantin/ Tiberius Zavelea (Eteocle); Radu Ștefan Bănică/ EDUARD Chimac (Polinike).
Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu. Adresa: strada Jean-Louis Calderon 76A, Bucureşti.
Următorul spectacol: 4 februarie 2024. SOLD OUT!
MONITORUL OFICIAL, ORDIN 63/2024: Farmaciile eliberează antibiotice, doza pentru 3 zile, fără prescripţie medicală. Cu declarație pe propria răspundere!
INSIDER: „Ordinul 63/2024 privind reglementarea metodologiei de monitorizare a prescrierii şi eliberării la nivel naţional a medicamentelor din categoria antibiotice și antifungice de uz sistemic
Farmaciile vor putea elibera antibiotice fără prescripţie medicală, dar numai doza pentru 3 zile, prevede un Ordin al Ministerului Sănătăţii, publicat în Monitorul Oficial. Până acum, antibioticele puteau fi eliberate în farmacie doar cu rețetă de la medic.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), farmaciştii care îşi desfăşoară activitatea în unități farmaceutice autorizate, în situații de urgenţă medicală, pot elibera medicamente din categoria antibiotice și antifungice de uz sistemic a căror denumire comună internațională este marcată cu semnul în anexa nr. 1 la prezentul ordin, în lipsa unei prescripții medicale, în cantitatea maximă aferentă dozei pe 72 de ore, doză calculată în acord cu modul de administrare prevăzut în rezumatul caracteristicilor produsului. Doza de urgență poate fi eliberată o singură dată în cursul unui tratament pentru un pacient, în baza declarației al cărei model este prevăzut în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul ordin”, prevede Ordinul Ministerului Sănătății, publicat în Monitorul Oficial.” DETALII
PALATUL DE LA RUGINOASA: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza „în hologramă” își primește vizitatorii în birou
INSIDER: „La Mulți Ani! Mica Unire a fost realizată prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, după ce acesta fusese deja ales la conducerea Moldovei, pe 5 ianuarie 1859, devenind astfel domnitor al ambelor principate.
În 1862 Alexandru Ioan Cuza a cumpărat palatul de la Ruginoasa, iar din 1982 aici este găzduit Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”.
Inițial domnitorul a fost înmormântat la biserica de lângă palat, osemintele sale fiind ulterior mutate.
Aș zice că o vizită la Palatul Memorial Alexandru Ioan Cuza și Biserica Domnească din Ruginoasa e un „must”.
De curând am reușit și eu să vizitez palatul, după ce, pentru o lungă perioadă, a fost în renovare.” SURSA
INSIDER 2: Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost construit în stil neogotic în anul 1804, a aparținut inițial familiei Sturdza şi găzduieşte astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”. Deși domnitorul a petrecut puțin timp la palat (socotit reşedinţă de vară), aici a locuit soția sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909), care s-a ocupat de mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de acareturi. Parterul palatului conține exponate care reconstituie viața și activitatea domnitorului Al. I. Cuza.
În palat au fost reconstituite următoarele încăperi:
• biblioteca (cu cărți aduse de la Paris),
• un cabinet de lucru al domnitorului (unde se aflau un dulap-arhivă, un dulap de bibliotecă, o măsuță în stil gotic și un dulap pentru pendulă),
• sufragerie în stil gotic (în care se aflau 31 de obiecte de mobilier din lemn de stejar sculptat, dintre care mai există astăzi două etajere-dulap, prevăzute cu barometru și cu o pendulă, iar pe masa acoperită cu olandină albă sunt expuse tacâmurile din argint sau alpaca, farfurii din porțelan de Sèvres, pahare de cristal de Baccarat, toate având stema Principatelor Unite),
• un salon (cameră de primire a oaspeților) – cu 24 de piese stil Ludovic al XV-lea, dintre care puține s-au mai păstrat, o pianină marca Hermann Heiser & Co., două goblenuri olandeze și o statuetă feminină, în fildeș și bronz, operă a sculptorului E. Barras
• salonul Elenei Cuza (cu mobilă stil Louis Philippe),
• camera copiilor.” SURSA
N.R.: Satul Ruginoasa se află la aproximativ 60 km de laşi, şi 10 km de Paşcani. Palatul a fost construit în primul deceniu al sec. XIX. A fost cumpărat de către domnitorul Principatelor Unite, Alexandru loan Cuza, în 1862, pentru a-i servi ca reședință de vacantă. Soția lui, Doamna Elena, s-a ocupat de renovarea integrală, fiind inaugurat în 1864, cu ocazia sărbătorilor Pascale. Alexandru loan Cuza (1820-1873) nu a petrecut prea mult timp la palat, în 1866 domnitorul a plecat în exil.
În al Doilea Război Mondial a fost distrus, fiind restaurat în 1978. Din 1982 aici este găzduit Muzeul Memorial,,Alexandru Ioan Cuza”.
Programul de vizitare este miercuri-duminică 10:00-17:00, lunea şi marţea fiind închis. Un bilet costă 20 lei, dar, cum prețurile se mai modifică, puteți verifica direct pe pagina oficială a muzeului.
Muzeul nu are parcare, dar sunt multe locuri vizavi, în fața gării. Palatul are un etaj.
În biroul domnului, biblioteca – aici vă veți întâlni cu domnitorul în hologramă Alexandru loan Cuza care repetă mesajul către națiunea română.
În curte găsiți sania lui Alexandru loan Cuza din perioada în care era pârcălab de Galați. În spate este Biserica Domnească, ctitorită în 1811.
După moartea sa, 3/15 mai 1873, în Germania (Heidelberg), dormitorul este adus şi îngropat lângă biserica de la Ruginoasa. În 1907 doamna Elena Cuza mută rămăşiţele sale în cripta amenajată în biserică.
A fost depusă în capelă și piatra de mormânt originală, din marmură albă. În 1944, din cauza războiului, osemintele domnitorului au fost duse la Mănăstirea Curtea de Argeş. După război, în 1946, osemintele au fost mutate la Mănăstirea Trei lerarhi din laşi, unde se află şi azi.
Piatra de mormânt din marmură albă se găseşte şi acum în biserica de la Ruginoasa. De asemenea, aici, în raclă, se află osemintele celor doi fii ai lui Alexandru loan Cuza, Dimitrie Cuza (1864-1888), care s-a sinucis la Ruginoasa, și Alexandru Cuza (1861-1890), mama domnitorului, Sultana Cuza, fratele, Dimitrie Cuza, și unchiul, Grigorie Cozadini.” DETALII
ARHIVĂ: ISTORIE ASCUNSĂ: Ecaterina Conachi Vogoride, femeia necunoscută care a făcut posibilă Unirea românilor! OXXO VILA BOSIANU, BUCUREȘTI: #Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie 1859, astăzi Biblioteca Institutului Astronomichttps:/ OXXO FOCȘANI: Obeliscul Unirii construit pe hotarul dintre Moldova și Muntenia OXXO PALATUL PATRIARHIEI: Fost sediu al Marii Adunări Naționale, organ suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România și fostă Camera Deputaților se poate vizita gratuit! OXXO 24 IANUARIE: Clădirea unde s-a decis Unirea Mică, acum 160 de ani. Hai să dăm mână cu mână…
OTOPENI ÎN SCHENGEN: Croissantele românești, mai scumpe decât cele olandeze!
INSIDER: „Să-mi spuneți, ce puneți în aceste „CROISSANTE” că în Aeroportul Otopeni sunt mai scumpe decât în cel din Schiphol (Olanda)??? Am pozat etichetele la interval de 3 ore.
Vă spun eu, la dus, am luat un melc. Cred că avea o săptămână…Uscat, fără nici un gust. Mai putem însă compară condițiile din cele două aeroporturi??? Ce diferența de curățenie, ce servicii, cât respect, cât personal al aeroportului pus peste tot să ajute pasagerii rătăciți în gânduri și „în limbi”, să-i îndrume, să le acorde orice ajutor informativ! Dar ce toalete, ce condiții de servire, să servești o cafea, un suc, etc.
Vă întreb, încă o dată, ce e cu acest jaf din Aeroporturile noastre dacă tot nu oferit nimic competitiv celor din vest?
Luați exemplul cornului:
La Amsterdam e 3.15 euro, adică 15.68 lei
La Otopeni e 17 lei!” SURSA
ROȘIORII DE VEDE: O Ludmila Elisabeta Rizea tractează o Ludmila Eugen Ionescu
INSIDER: „Roșiorii de Vede. O Ludmila Elisabeta Rizea tractează o Ludmila Eugen Ionescu. 2 Ludmile dintr-o „lovitură”. Lucky day!
N.R.: Cele mai cunoscute locomotive diesel ale DB Cargo Romania, „vânate” de majoritatea fotografilor pasionați de trenuri şi apreciate de mecanici, locomotivele din seria 232, poreclite „Ludmilla”, au fost fabricate la uzina „Revoluția din Octombrie” din Lugansk, pe atunci în U.R.S.S., începând cu 1973. Au fost concepute pentru a efectua. serviciul la trenurile rapide de călători din RDG (Germania de Est), însă, din cauza lipsei sistemelor electrice de încălzire a vagoanelor, au fost folosite pentru transportul de marfă. Odată ce au primit încălzirea electrică a trenului, au început să fie folosite și pentru remorcarea trenurilor de călători.
După 1989, locomotivele şi-au continuat serviciul, fiind preferate pentru puterea lor mai mare, viteza superioară celei dezvoltate de majoritatea locomotivelor diesel germane, şi a fiabilității mai mari (datorată simplității constructive). Au început să fie retrase odată ce tot mai multe. căi ferate germane au fost electrificate. În prezent, pot fi văzute la operatori feroviari din România, Bulgaria, Polonia, Germania etc.
Date tehnice, pe scurt: Tip motor diesel: 5D49; Putere: 3.000 CP; Transmisie: electrică; Formula osiilor: Co’Co; Viteza maxima: 100 km/h, 120 km/h; Masa: 120-126; Lungimea peste feţele tampoanelor: 20.820 mm; Lățime: 2.950 mm; Număr de motoare electrice de tracţiune: 6, legate în paralel.
Majoritatea Ludmillelor operate de către DB Cargo Romania au fost deja îmbunătăţite şi modernizate în mod semnificativ odată cu efectuarea reparației planificate, iar ultimele vehicule încă nemodernizate vor finaliza acest proces, în funcție de posibilitățile atelierelor de întreţinere, la finalul anului 2023 sau la începutul lui 2024.
Modernizările au ca scop reducerea consumului de combustibil, reducerea poluării şi a defectărilor accidentale, crescându-se astfel eficienţa, fiabilitatea şi siguranţa circulaţiei.
Locomotivele din seria BR 232 ce aparțin DB Cargo Romania au primit fiecare câte un nume al unei personalități marcante din istoria. României. Spre exemplu, BR 1003 a fost botezată Radu cel Frumos, BR 1005 care poartă numele lui Mihai Viteazul, sau BR 1010, care a fost denumită după Iancu de Hunedoara.” DETA DETALII
ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?” OXXO 150-100-50: Muzeul de Locomotive cu Abur Reşiţa, cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa OXXO GARA REGALĂ SINAIA: Muzeul Trenulețelor redescoperă și bucură copilul din noi
PSIHIATRI ÎNVELIȚI: Noile unități de măsură în România: „A12 = Unitate astronomică; XSK = Caz, schelet; XSC = Ladă, superficială; XHG = Cap de porc; XSE = Pieptul mării; XUC = Neascuţită!”
INSIDER: „Duminică mi-am început ziua cu stare zen … apoi m-am enervat cu tâmpeniile din noua fiscalitate din România cu e-facatura că numai factura nu îi și site-ul anaf.
Apoi am găsit asta și am râs să leșin: unitatea de măsură găsită doar la anaf „psihiatra învelită”.
Nu are cum să existe așa ceva pe un site anaf unde se presupune că noi trebuie să ne încărcăm facturile ca apoi sa ne putem încasa bani.
Și mai plătim taxe? Cui? Lor la guvernanți și anaf? Sau poate că ar trebui să îi ducem pe toți „conducătorii noștri minunați” la psihiatri să îi învelească bine?
L.E. îi de râsu’/ plansu”.
??Băi nene, ăştia de la e-factura-s nebuni? la uitaţi unităţi de măsură!! Psihiatri înveliți!!!
A12-Unitate astronomică
XSK – Caz, schelet
XSC – Ladă, superficială
XHG – Cap de porc
XSE – Pieptul mării
XSI – Derapează
XHR – Îngreunează situaţia
XUC – Neascuţită” SURSA
N.R.: e-Factura, sistemul introdus de Ministerul Finanţelor pentru facturile B2B, de la 1 ianuarie 2024.
SUVENIR, SALVADOR DALI: Ceas topit, Unicorn sau Alice în Țară Minunilor îți dublează valoarea locuinței. Sau un magnet la 40 lei!
INSIDER: „În magazinul de suveniruri suprarealiste, marca Dali, alăturat expoziției „Universul lui Salvador Dali” de la ARCUB din București, machetele originale au prețuri pe măsură. „Ceas topit” 151.500 lei, „Unicorn” 485.900 lei, „Alice în Țară Minunilor” 183.000 lei, magnet de frigider 40 lei. Poți lesne dubla valoarea locuinței tale. La propriu!”
ARHIVĂ: ARCUB: Călătorie suprarealistă în „Universul lui Salvador Dali”. Zbor VR, first class, 10 lei! OXXO FIGUERAS, SPANIA: Teatrul-Muzeu Dali, cea mai extinsă colecție de artă suprarealistă. Slalom printre obsesiile, fanteziile şi pasiunea pentru Gala!
AEROPORTUL OTOPENI: „Madrigal 60″, salon muzical între „Plecări” şi „Sosiri”. Deschis non-stop!
INSIDER: „Îți vine să crezi că există așa ceva în Aeroportul Otopeni – București?! O mini-sală de concerte!(…)” SURSA
N.R.: „În Aeroportul „Henri Coandă, pe culoarul de legătură dintre terminalul „Plecări” şi cel de „Sosiri”, anul trecut a fost inaugurat salonul muzical „Madrigal 60″, o sală de spectacol în miniatură, decorată în stil baroc, un proiect născut din parteneriatul dintre Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti şi Corul Naţional de Cameră „Madrigal Marin Constantin”. Destinat pasagerilor, care îşi pot petrece timpul de așteptare în aeroport într-o atmosferă de rafinament artistic, delectându-se cu muzica interpretată de renumitul ansamblu coral, salonul muzical este dedicat celebrării a 60 de ani de activitate a Corului Madrigal şi este deschis non-stop. Pasagerii pot urmări diverse piese din repertoriul actual înregistrat, care cuprinde peste 4200 de lucrări, inclusiv piesele. istorice.” DETALII
ARCUB: Călătorie suprarealistă în „Universul lui Salvador Dali”. Zbor VR, first class, 10 lei!
INSIDER: „Până pe 12.05.2024, Expoziția Universul lui Salvador Dali la ARCUB Central, Hanul Gabroveni, Centrul Istoric, strada Lipscani Nr.84-90 (intrarea se face pe strada Gabroveni 50-53, vizavi de Muzeul Fotbalului). Program: zilnic 10.00-20.00.
170 de exponate: litografii, grafică, gravuri, sculpturi, miniaturi de aur și diamante, experiență VR (zbor printre creațiile uimitoare din imaginația lui Dali, ghidat de artistul însuşi, într-o nouă dimensiune, cea a realității virtuale. Te așezi pe scaunul rotativ și te întorci 180°, admirând întreaga panoramă. Și apoi ușor, să nu amețești, privești în sus și apoi în jos, ca din ceruri…). Bilete: Adulți 75 lei; Copii 50 lei, în funcție de ziua săptămânii (în weekend +10 lei) și opțiunea de a achiziționa experienţa VR (+10 lei). DETALII
Vizita expoziției de la ARCUB începe cu o introducere în viaţa şi opera lui Salvador Dalí: „Salvador Dalí a murit de gastroenterită la vârsta de 5 ani. Este înmormântat în micul oraş Figueras, aproape de Barcelona, în Spania. Nouă luni mai târziu, pe 11 mai 1904, mama lui îndurerată a dat viaţă un alt băiețel… căruia i-a dat tot numele de Salvador Dalí”
Prin intermediul artei, Dali și-a analizat fricile și fanteziile, transformând obiecte aparent oarecare în simboluri ale unor teme afective mai profunde. Cele mai multe dintre ele îşi au originea în viaţa de zi cu zi de la experiențele sale din copilărie, peisajele din Cadaqués, până la fascinația sa ulterioară pentru teorille freudiene. Interpretarea acestor simboluri, de pildă, ia semnificațiilor ascunse ne oferă o mai bună înțelegere a ființei sale.
CEASUL TOPIT. Ceasurile care se topesc reprezintă omniprezenţa timpului şi ponderea pe care acesta o are asupra acțiunilor noastre. Dali era preocupat de timp și a devenit obsedat de ideea de trecere a timpului. Ceasurile topite ale lui Dali nu mai pot funcționa, timpul nu mai este liniar, ci fluid, adaptându-se la înțelesurile fiecăruia. Aceste ceasuri moi care se lichefiază reprezintă timpul trecător, tinerețea care se estompează și Teoria relativității, enunțată de Einstein. Imaginea ceasului a fost inspirată de a brânză Camembert curgătoare, care se topea la soare.
CÂRJELE. În copilărie, Dali a descoperit o cârjă în podul casei tatălui său şi nu s-a mai despărţit niciodată de ea deoarece îi dădea un nou sentiment de siguranță. Carja este una dintre cele mai importante elemente și este adesea folosită pentru a susține personaje, e manieră de a evidenția slăbiciunile acestora. Este un simbol pentru sprijin şi stabilitate atât fizică, cât și emoțională. De asemenea, cârja reprezintă realitatea și este folosită ca o ancoră în pământul lumii reale, spre deosebire de lumea viselor.
ELEFANȚII. Elefanții lui Dali sunt de obicei portretizați cu picioare lungi, multiarticulate, aproape invisibile, și cară obiecte in spinări. Acești elefanți reprezintă viitorul şi sunt un simbol al forței. Ei sunt adesea reprezentaţi purtând obeliscuri, simboluri ale puterii și dominării. Această creatură suprarealistă este o distorsiune în spațiu, contrastând corpul greu cu picioarele exagerat de subțiri, dar şi cu ideea de imponderabilitate.
OUĂLE. Oul este un alt motiv dalinian favorit, ținând cont de dualitatea dintre exteriorul dur și interiorul moale. Dali asociază oul cu imaginile prenatale și cu universul intrauterin, fiind astfel un simbol atât al speranței, cât și al iubirii.
FURNICILE. Pe când Dali avea 5 ani a văzut o insectă care fusese mâncată de fumici și din care nu mai rămăsese decât cochilia. Furnicile care mișună fac referire la moarte, la descompunere și amintește de mortalitatea umană.
SERTARELE. Corpurile umane care se deschid cu sertare se regăsesc în mod repetat in opere lui Dali. Influențat de teoriile lui Freud si de „sertarul cu idei”, sertarele simbolizează memoria si subconstiental. Ele exprimă misterul sertarelor ascunse, teama de necunoscut, și sunt asociate frecvent cu sexualitatea ascunsă a femeilor, de care se temea Dali.
FLUTURII. Un simbol al splendorii naturii, Dali a îmbrățișat tot ce era frumos. În mitologie, fluturele reprezintă sufletul, iar prin arta sa, Dali era în căutarea transcendentalului. Fluturii reprezintă spiritul liber şi evolutia către o conștiință superioară. Fluturele întruchipează de asemenea, o tema deosebit de interesantă pentru Dali: metamorfoza, transformarea constantă.
ÎNGERII. În ciuda relației sale aparent conflictuale cu religia, aceste fiinte cerești îl coplesenu pe Dali şi reprezentau ideea pe care Dali o avea despre realizările și aspirațiile divine. Ei pot fi văzuți ca mesageri ai cerurilor, reprezentând conștiința divină, protecția și iluminarea.
MELCII. Melcul ocupa un loc important in universul dalinian deoarece este legat de un eveniment semnificativ din viața lui Dali – întâlnirea sa cu Sigmund Freud. Întrucât Dali credea că nimic nu este întâmplător, el a fost captivat când a văzut un melc pe o bicicletă din fața casei lui Freud şi a făcut legătura dintre melc şi un cap uman, capul lui Freud, Ca și în cazul oului și al homarului cochila dură şi interiorul moale al melcilor l-au fascinat şi ele, pe Dali.
