AEROPORTUL OTOPENI: Capela Sfântului Prooroc Ilie, ocrotitorul aviaţiei, singura capelă într-un aeroport din S-E Europei
INSIDER: „Capela Aeroportului Henri Coandă a fost sfinţită în anul 2003, având hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, ocrotitorul aviaţiei române şi al celor ce călătoresc prin aer. Aceasta este singura capelă într-un aeroport din sud-estul Europei. Poate fi socotită şi cartea de vizită a Ortodoxiei pentru străini, întrucât mulți dintre cei care tranzitează aeroportul şi ajung aici iau contact pentru prima dată cu Ortodoxia. (N.R.: Terminal Plecări, etaj.1)
Construită în stil bizantin, ea este o binecuvântare pentru angajaţii aeroportului, dar şi pentru călători. Pe 18 decembrie 2003, PS Vincentiu Ploieşteanul, pe atunci Episcop-vicar patriarhal, sfinţea în incinta Aeroportului Internațional „Henri Coandă” (Otopeni) din Bucureşti o capelă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, ocrotitorul aviatiei române şi al celor ce călătoresc prin aer.
Capela a fost înfiinţată la solicitarea Patriarhiei Române, cu sprijinul Ministerului Transporturilor Construcţiilor și Locuinţei. Primul slujitor al capelei a fost parintele Vasile Bălțăteanu, după care capela a mai avut încă patru slujitori: Pr. Adrian Niță, Pr. Marius Dumitrescu, Pr. Viorel Barbu şi Pr. Vladimir Alexa, iar pe 13 decembrie 2010 a avut loc instalarea noului preot Bogdan Nastasiu hirotonit pe seama Capelei Sfântul Prooroc Ilie a Aeroportului Internațional Henri Coandă.
Deşi mulţi dintre noi nu ne facem cruce de fiecare dată când trecem pe lângă o biserică, atunci când ne urcăm într-un avion ne aducem aminte, brusc, de Dumnezeu şi ne rugăm la El să ne ferească de vreo nenorocire, să ne păzească în timpul zborului. Dacă plecăm de pe „Henri Coandă”, din Bucureşti, avem însă posibilitatea de a comunica cu Divinitatea chiar dintr-o casă” a Ei.
Micuţa, dar impresionanta capelă, are o minunată pictură în stil bizantin, iar aici se pot săvârşi mai multe Sfinte Taine creştine, precum Botezul, Căsătoria, Împărtăşania sau Spovedania. Capela este deschisă permanent. În fiecare, zi de luni până vineri se face Acatistul Sfântului pe care îl pomenim în ziua respectivă.
Anul acesta, cu ocazia praznicului Botezul Domnului, angajaţii aeroportului cât şi pasagerii care se aflau în tranzit au putut participa la prima Liturghie din aceasta capelă, săvârşită de preotul rânduit recent să se îngrijească de sufletele celor ce călătoresc pe calea aerului, părintele Bogdan Nastasiu. Prima liturghie din acest sfânt lăcaş de închinăciune a fost făcută chiar în ziua marelui praznic al Botezului Domnului, după Sfânta Liturghie fiind săvârşită și slujba sfinţirii celei mari a apei, astfel încât toți cei care au participat la slujbă au putut lua acasă Agheasma Mare.
Şi tot ca o binecuvantare pentru angajații aeroportului şi pasagerii care se aflau în tranzit în noaptea de 23/24 aprilie 2011, părintele Bogdan Nastasiu, a oficiat pentru prima dată Slujba Învierii Domnului în Capela Sfântul Prooroc Ilie din cadrul Aeroportului Henri Coandă- Otopeni. La acest eveniment au participat numeroşii angajaţi ai aeroportului care ani de-a rândul mai aproape de Dumnezeu, şi atât cât timpul le permite, vin, se roagă, aprind o lumânare, se spovedesc și se împărtăşesc.” SURSA
N.R.: Sfântul Proroc Ilie este sărbătorit în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă pe 20 iulie. Această zi este mare sărbătoare pentru Ordinul carmelit. În România peste 150.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie.
ARHIVĂ: AEROPORTUL OTOPENI: „Madrigal 60″, salon muzical între „Plecări” şi „Sosiri”. Deschis non-stop!
BUCUREȘTI: Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitorită de Mareșalul Ion Antonescu și soția sa
INSIDER: „La intersecția străzilor Mihai Bravu și Bulevardul Basarabia, se afla o biserică impunătoare, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena. Zidirea acestei biserici a început în anul 1938. Biserica actuala îi are drept ctitori principali pe Mareșalul Ion Antonescu și pe soția sa Maria Antonescu, fiind ridicată la roșu între anii 1942-1949, prin strădania preotului Constantin Sârbu (1905-1975), paroh aici între anii 1938-1950), ajutat de doctor Victor Gomoiu, I. Constantinescu, D. Poenaru, S. Anghel, cât și de alți enoriași din cartierul Bariera Vergului. Proiectul bisericii a fost întocmit de arhitectul Gh. Naumescu. Pictura bisericii, în frescă, executată între anii 1962-1964, este proprie stilului neobizantin, și îi apartine pictorului Eremia Profeta. In anul 2002, pictura a fost curățită și restaurată de pictorița Elena Vasilescu, iar pictorul Valentin Tănase a adăugat pe peretele de vest al naosului, portretele ctitorilor Maria si Ion Antonescu, precum și al preotului Constantin Sârbu.
M-au impresionat candelabrele, încă de la intrare acestea domina interiorul.” SURSA
N.R.: Adresa: Bd. Basarabia nr.3, București sector 3.
ARHIVĂ: MIRACOLUL DIN MAGLAVIT: Ce nu ar fi reușit Petrache Lupu fără Gigi Becali? Și invers! OXXO DOSARUL LOCIC: Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune!
CABANA CARAIMAN: Alexandru Tomescu și al său Stradivarius cu „Metamorfoze” și Bach transformă Bucegii în „catedrală”
INSIDER: „Ieri Bucegii au devenit o „catedrală” a muzicii. Sus, pe platou, acolo unde pare că dacă te ridici puțin pe vârfuri atingi norii cu mâna, au răsunat, mai sublim ca oriunde, acordurile muzicii lui Bach. Bach interpretat de violonistul Alexandru Tomescu pe o regină a viorilor, o vioară Stradivarius.
Mă așteptam când am ajuns la cabana Caraiman, unde se ținea recitalul, să văd camere peste camere de televiziuni. Nu în fiecare zi are loc un concert în vârful munților. Nu auzi în fiecare zi acordurile unei viori Stradivarius la peste 2000 de metri. E ceva nu doar foarte frumos, ci și inedit. Iar concertul a strâns multă lume, era practic defilare pe platou, spațiul din fața cabanei Caraiman, unde a avut loc recitalul de vioară, a fost neîncăpător. Cu alte cuvinte, ceva care avea toate ingredientele unui eveniment de presă.
Dar nada, nicio cameră de televiziune. Doar montaniarzi melomani filmând cu telefoanele, niște aparate foto și, bineînțeles, organizatorii care luau cadre.
Da, cultura „nu vinde”, iar televiziunile trebuie să vândă, să facă bani. Conceptul de responsabilitate socială a devenit ceva desuet, ridicol chiar.
Ne mirăm că România se manelizează, dar pe ecranele TV se promovează maneliști, cocalari, fițe în tendințe, nore pentru soacrele nu știu cui și insule unde vedem cine înșeală cu cine etc. Gustul oamenilor se mai și educă, interesul oamenilor pentru frumos poate fi stârnit, cultivat. Iar un eveniment precum cel de sâmbătă e ocazia ideală să promovezi cultura, muzica de calitate, frumosul.
Neh. Trebuia probabil să se drogheze careva pe acolo, să dea cuiva cu ceva în cap, un scandal ceva ca să auzim despre concert în mass-media mainstream. Păcat. Sursă video, Epoch Times.” SURSA
N.R.: TURNEUL INTERNAȚIONAL STRADIVARIUS, denumit „METAMORFOZE”.
Din 25 iunie – 16 iulie, J.S.Bach în Catedrale Romano-Catolice, Greco-Catolice, Luterane-Evanghelice și alte spații inovative. A 17 – a ediție a Turneului Stradivarius.
DRUGTEST, POLIȚIA ROMÂNĂ: 20% din testele făcute pe stradă sunt fals-pozitive. Fără Nurofen Ia volan!
INSIDER: „Povestea unui drugtest fals-pozitiv. Acum vreo 3 ani, Ioan, un tânăr din Timișoara, era proaspătul proprietar al unei mașini. Chiar în săptămâna în care își cumpărase autoturismul, fericirea i s-a transformat în scârbă. A fost tras pe dreapta de un polițist. Era un filtru prin care poliția îi căuta pe șoferii din Timișoara care consumaseră așa-numitele substanțe psihotrope. O acțiune prin care poliția română încearcă să descurajeze șoferii să consume droguri. A făcut testul și mare i-a fost mirarea când… a ieșit pozitiv.
La început a tratat totul cu mult umor. Le-a zis polițiștilor că nu luase nimic, nici măcar nu știa ce este metamfetamina. Polițiștii i-au spus că îl cred, dar că trebuie să urmeze o procedură. Au mers la spital, i s-au luat alte probe. Apoi tânărul a crezut că poate primi o dovadă până se poate lămuri această încurcătură. De unde?
Trebuie să vă reținem permisul până când vine rezultatul de la medicina legală, i-au spus polițiștii. Dar eu livrez pizza, am nevoie de permis, le-a spus tânărul Ioan. Îmi pare rău, asta este legea, trebuie să așteptăm. Până atunci, sunteți pieton, i-au spus polițiștii.
Și a așteptat. Și a așteptat. Și a așteptat. Bine, între timp a fost la IML în Timișoara pentru a fi testat acolo, dar nu a putut rezolva nimic pentru că și acolo dura foarte și foarte mult.
Povestește că așteptarea a durat nici mai mult, nici mai puțin 2 ani. Timp în care a fost înțeles la locul de muncă, nu a livrat pizza ci a muncit la producție. Și-a luat o bicicletă ca să se poată deplasa.
Acum, probabil, vă întrebați – după atâta amar de vreme cum a fost rezultatul testul de la spital? Răspunsul l-a năucit. Nu consumase nimic. Fusese un test fals-pozitiv. Spune că a stat 2 ani fără permis doar pentru că un test a arătat că ar fi consumat substanțe interzise, deși nu o făcuse.
L-am întrebat dacă s-a gândit să dea statul în judecată, dar mi-a zis că nu are nici timp și nici bani pentru asta. Pur și simplu s-a lăsat păgubaș. Între timp are alte priorități, pentru că are un copil.
Cu siguranță nu este singurul caz. Potrivit Poliției Române, până la 20% din testele făcute pe stradă de polițiști sunt fals-pozitive. ” SURSA
EDUCAȚIA MONTANĂ: Soluții raționale, NU acțiuni stârnite din panică și ură față de urs. Chiar dacă se omoară toți urșii, tot vor fi căpușe, vipere etc.!
INSIDER: „Rar se întâmplă să îmi dau cu părerea pe un subiect in public, în special pe social media, unde discuțiile devin rapid circ.
Subiectul este, urși.
Părerea mea este una umilă, al unui om căruia îi place să meargă pe munte.
De foarte mulți ani merg împreună cu partenerul meu, Daniël, în drumeții pe munte. Și când spun drumeții, mă refer la trasee lungi până la 2 săptămâni în șir câteodată, când ne cărăm singuri echipamentul, mâncarea etc. Am fost cam în toate zonele din România, dar și în străinătate: Patagonia, Kyrgyzstan, Georgia, Islanda, Norvegia etc. Dar cea mai interesantă experiență pentru acest subiect am avut-o în Canada.
Acum doi ani am petrecut două luni pe poteci în Canadian Rockies și BC. Bineînțeles, o prima îngrijorare când am planificat drumețiile, au fost urșii. Prima acțiune: am cumpărat bear spray cum este recomandat (sau chiar obligatoriu în unele locuri). Pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de câteva ori cu ursul. Chiar în prima zi, când am ajuns la locul de campare pentru acea noapte (locurile de campare în backcountry sunt limitate în general la 5-10 și trebuie rezervate din timp), am zărit un urs grizzly cam la 20 de m depărtare. Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi. Pe parcursul timpului petrecut în backcountry în Canada, am învățat câte ceva despre urși, comportamentul lor și cum să te comporți în cazului unei întâlniri. La intrările în parcuri, pe traseu, de fapt peste tot, sunt plasate panouri informative legate de urși. Acestea explică cum să reacționezi în cazul unui întâlniri, fie ea accidentală, fie în cazul unui rar atac. Atașez poze cu astfel de panouri. Sunt amplasate inclusiv avertismente de genul urs cu comportament agresiv prin zona. Ca să fii informat, când tu o iei înainte, este pe propria răspundere.
Menționez că în România deși mergem des prin munți, nu am dat nici măcar o dată peste urs. În comparație, în Canada, bear encounters sunt mult mai dese și oarecum normale. Adică, când eu aleg să merg pe munte conștientizez ca este probabil să mă întâlnesc cu ursul, ca doar acolo locuiește el. La a doua întâlnire cu ursul pe traseu în Canada, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe poteca, ursul din partea opusă și pentru ca nu aveam vizibilitate, într-o curbă am dat aproape cap în cap cu el. De data aceasta a fost un black bear. Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și după cum citisem, am luat spray-ul la îndemână (acesta se folosește numai in cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru ca dacă ursul nu arată semne de agresivitate folosirea spray-ului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe poteca, printre copaci. Ni s-a explicat ca urșilor le place să folosească și lor potecile, și când dai peste el trebuie să îl lași să treacă (nu să alergi că atunci te vede ca pe vânat și oricum el aleargă mai repede decât tine). I-am vorbit calm să audă ca suntem oameni. Nu țipat, pentru că țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui. Atașez un video. În cazul în care ursul venea de exemplu din aceeași direcție în spatele nostru asta nu însemna direct ca ne urmărește și este un atac. La fel, ursul folosește poteca și este nedumerit cum să se comporte în prezența ta. Tu te dai la o parte el o ia înainte, și își continuă fiecare drumul. Bineînțeles, nu exclud posibilitatea unui atac. Atacurile sunt de două feluri: cel mai comun, defensiv, și extrem de rar, prădător. Dacă alergi sau mergi pe bicicletă și ai o viteză mai mare decât când mergi la pas s-ar putea să îl iei pe urs prin surprindere și să atace defensiv. Când ești la plimbare, mergi mai încet și ursul are timp să să ferească de tine și cel mai probabil va evita să se apropie.
Atacul prădător este extrem, extrem de rar, neobișnuit si aparte. De exemplu un urs în Canada s-ar putea să atace agresiv dacă înainte de hibernare nu s-a îngrășat îndeajuns de mult și este disperat.
Statistic vorbind, șansele sunt mult mai mari să mori de la înțepătura unei albine decât mușcat de urs.
Legat de cazul în care ursul a omorât o femeie pe traseul Jepii Mici. Este înfiorător. Tocmai ce coborâsem de pe munte și chiar de dimineață văzusem și noi pe poteca o oaie furată noaptea de la stâna si mâncată de urs.
Unde am vrut să ajung cu introducerea asta lungă este ca, reacția autorităților mi se pare una greșită. Nu sunt de partea ursului, sunt de partea…cum sa facem să ne simțim mai în siguranță în drumeții și să nu avem frici iraționale de urs care să ne oprească să ieșim din casă.
Reacția, din ce am prins eu la știri este hai să dăm legi să mai omoram câțiva din ei, ca sunt prea mulți și nu mai poți fi controlați.
Nu îmi dau cu părerea aici pentru că nu sunt expert. Nu am sufieciente informații sa mă declar în legătură cu câți urși sunt / câți ar trebuie sa fie etc. Dar să zicem că împușcă până la jumătate din populație, problema tot rămâne, tu tot te poți întâlni cu ursul pe traseu și această întâlnire poate fi neplăcută, chiar fatală. Numărul lor este irelevant, după cum s-a văzut în Italia anul trecut.
O acțiune rezonabilă, logica, simplă si care lipsește total în parcurile din România sunt campaniile de informare. Eu nu am văzut la noi niciun simplu panou informativ să explice cum să te comporți sau să te pregătești în cazul întâlnirii cu ursul. Nu vreau să spun că nu s-ar mai întâmpla atacuri, însă dacă ești informat te simți în control pe situație și este mai probabil să reacționezi corect. Campaniile de awareness sunt abordate chiar simpatic câteodată, am văzut mesaje de genul ‘Hike in groups. Bears like to have choices.’
Încă o lecție din Canada este ca acolo au toleranta 0 pentru un urs care a învățat să fure sau să cerșească mâncare de la oameni. De exemplu un urs a furat câteva rucsacuri care erau agățate sus în copac dintr-un camping unde am stat și noi, doar la două zile distanță. Acesta a fost găsit protejându-și rucsacii respectivi și a fost împușcat, pentru ca o dată ce a fost învățat așa un comportament, nu mai poate fi dezvățat și ar putea încerca lucruri și mai periculoase pentru om.
Atașez și poze cu diversele sisteme folosite pentru a ține mâncarea departe de urs. Zona de campare (unde dormi), zona de masa și zona de depozitare a mâncării sunt amplasate intr-un triunghi la 100 de m distanta de fiecare. Adică, nu dormi cu salamul sub pernă în cort.
În concluzie, educația (montană) mi se pare cea mai potrivită și necesară măsură cu care ar trebuie să fie ocupate autoritățile.
De când am avut experiențele acestea în Canada, noi ne simțim mult mai încrezători în sine și capabili să depășim cu bine momentul unei întâlniri cu ursul. Când urci în mașină, îți pui centura de siguranță, nu bei etc. La fel și când mergi în pădure, pe munte, anumite precauții trebuie luate. Mi se pare ca în loc de soluții de lungă durată, raționale și calculate se sare la acțiuni stârnite din panică și ură față de urs. Chiar dacă se omoară toți ursii, tot vor fi căpușe, vipere etc. Cu ele ce facem?!
(Imi cer scuze pentru posibilele greșeli gramaticale sau de exprimare am scris pe telefon și în plus româna mea este un mic ruginită).
Late edit: Nu îmi dau cu părerea despre câți urși trebuie sau nu să fie pentru ca nu sunt nici biolog, nici politician, doar un drumeț. Mă leg strict de sfaturile practice care ar putea poate evita situații ca cea de ieri; sfaturi care consider eu nu sunt îndeajuns de mult răspândite.” SURSA
ARHIVĂ: URS PE TRANSFĂGĂRĂȘAN: Din vârful piramidei trofice, biet gunoier, schilod și incapabil să supraviețuiască iernii! OXXO PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” OXXO TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii OXXO PIAŢA UNIVERSITĂŢII: „Marșul ursului care NU a spus MOR”. Iartă-ne prostia, ursuleţule! OXXO SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! OXXO TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!”
DUCK STORE BUCUREȘTI: Suvenir din România „made în China” via Olanda
INSIDER: „De vreo trei luni Amsterdam Duck Store și-a deschis filială și în România: Duck Store Bucharest, magazin de suveniruri, str. Frumoasă nr.56, București sector 1.
Rățuștele de cauciuc sunt costumate felurit, inclusiv în alte animale reale sau imaginare. Preț: 60 lei. „Vă rugăm nu atingeți rățuștele!”
Program miercuri – duminică 12-20, sâmbătă 13-21.” SURSA
N.R: Aceleași rațe pe Temu au un preț sub 2.5 lei/ bucată (50 bucăți 124 lei). DETALII
MUZEUL STEAMPUNK, CLUJ: „Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două feţe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să le-nveţe”
INSIDER: „Muzeul Steampunk din Cluj. Aflând înainte să plecăm de acasă de acest Muzeu, dacă tot eram în Cluj, am zis de ce nu. Atunci când ai așteptări minime e posibil ca la sfârșit să ai un șoc, e ceva ce nu găsești cred că pe nicăieri în țară, multe lucruri vechi bine conservate dar la fel de bine băgate în poveste căci datorită tinerilor implicați în acest proiect te transpun și în ceva gen sience fiction.
La inceput mi s-a părut biletul de 45 de lei cam măricel, zic, e un muzeu cu niște chestii vechi dar va spun sincer că și-a meritat banii, Maria a fost foarte entuziasmată când la final a aflat ca au și o mașină a timpului dar trebuia găsită căci nu se vedea pe nicăieri, aceasta era ținută într-o cameră ascunsă, un loc secret care avea și o intrare pe măsură, pusă să ghicească cartea care să deschidă acea bibliotecă și să intre la mașina timpului pentru Maria a fost ceva wow, recunosc că și pentru mine, muzica, luminile ambientale, însoțite pe fiecare părticică a locului de către un tânăr care iți explica absolut tot ce aveau acolo și ce puteau face acele obiecte, foarte bine pregătiți și cu simțul umorului.
Voi reveni cu un video pe viitor. #cluj #muzeulsteampunk #plecatînnatură ” SURSA
N.R.: Steampunk este o subcultură creativă și imaginativă care combină elemente ale maşinilor industriale alimentate cu abur din secolul al XIX-lea cu aspecte de science fiction și fantezie. Adesea, prezintă o istorie alternativă a epocii victoriane sau a Vestului Sălbatic American, unde puterea aburului rămâne tehnologia dominantă. Stilul vizual Steampunk este caracterizat de roți dinţate, roți dinţate, ochelari de protecție și materiale antice și se extinde dincolo de modă pentru a include literatura, arta şi filmul. Această subcultură celebrează o perioadă în care ingeniozitatea mecanică și invențiile futuriste coexistă într-o lume retro-futuristă. O parte din decorul galeriei noastre va fi o instalaţie permanentă. Cu toate acestea, căutăm în mod activ să achiziţionăm sau să închiriem piese artistice de la creatori din întreaga lume. Scopul nostru este de a roti majoritatea exponatelor noastre trimestrial.
Adresa: Str. Stefan Octavian losif nr. 4, Cluj-Napoca. Program: Luni -Sâmbătă 12:00-21:00, Duminică 12:00-19:00. La fiecare LUNĂ PLINĂ muzeul este deschis până la ora 1 AM. URMĂTOAREA LUNĂ PLINĂ: 21 iulie – duminică. Intrare: adulți 45 lei, studenţi 40 lei, copii (până la 7 ani) lei, copiii sub 3 ani au acces gratuit” DETALII
ARHIVĂ: REÎNCARNARE: După 2211 de ani VICTORIA (Nike) din Samothrace apare din 1000 de cuie la ParkLake. SPERANȚA de Gabriel Dinu! OXXO IRON_TRASH ART: „Fiare ruginite. Le spăl. Le curăț. Le șlefuiesc. Le sudez. Le pun în valoare!”
IEFTIN CA BRAGA: Expresie românească pe cale de dispariție. Și „ieftin” și „bragă”!
INSIDER: „Ieftin ca braga” era mai demult o expresie pe la noi, acum pe cale de dispariție pentru că nimic nu mai e ieftin, iar braga aproape că nu mai există. Cu bucurie am descoperit gustul copilăriei și al vacanțelor la mare la Colțea Kebab, Bulevardul Ion C. Brătianu nr. 12, București. 5 lei/ 300ml. Program non-stop.
Beneficiile consumului de braga: energizant natural, revitalizează organismul ajută digestia, ajută organismul să lupte împotriva viruşilor, ajută persoanele astenice și pe cele care suferă de oboseală intelectuală.
Braga este o băutură răcoritoare tradițională turcească, cu gust dulce-acrişor al cărei ingredient principal este meiul. Băutura răcoritoare este bogată în vitaminele A, B (B1, B2, B3, B6, B12), C, E, acid lactic, enzime si alte elemente nutritive, cum ar fi proteine, calciu, fosfor, fier și zinc. Pentru a va convinge de beneficiile ei, trebuie să o gustați.
N.R.: „Braga, cea mai ieftină băutură răcoritoare, braga, este pe cale de dispariţie în România, tradiţia fabricării ei păstrându-se numai în câteva oraşe din sudul ţării, unde mai trăiesc mici comunităţi de etnie turcă.
Braga este o băutură răcoritoare 100% naturală, cu gust acrişor, produsă din mălai, făină intermediară, miere de albine şi zahăr, cunoscută în ţara noastră din perioada Imperiului Otoman. La Drobeta Turnu Severin, băutura este pe cale de dispariţie, fiind produsă doar de trei familii de turci și albanezi rămase în oraş după evacuarea întregii populaţii din insula Ada-Kaleh.
Cel mai renumit „fabricant“ de bragă, din neamul Baiaram, din Drobeta Turnu Severin, spune nostalgic oricui doreşte să afle câte ceva despre trecutul neamului că, dacă insula Ada-Kaleh nu ar fi fost înghiţită de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I, în 1969, „mulţi negustori din acest spaţiu exotic, îmbietor şi plin de seducţii ar fi continuat să producă baclavale, rahat, şerbeturi şi, nu în ultimul rând, bragă“.
Reţeta de fabricaţie a brăgii „made Baiaram“ este secretă. „Mulţi specialişti în gastronomie greşesc când consideră că braga este preparată numai din făină de mei, porumb sau secară. Mai trebuie câteva ingrediente, care să o facă bună la gust, dar astea se tăinuiesc, altfel noi nu am mai putea supravieţui. Nu este vorba de egoism, dar, dacă nu ne vom apăra reţeta, s-ar înmulţi comercianţii de bragă precum ciupercile după ploaie, iar faima noastră ar scădea“, a spus nepotul Domnicăi Baiaram, atrăgând atenţia că braga „falsificată“ pune în pericol stomacul celui care o bea.
Braga produsă după reţeta tradiţională este foarte sănătoasă, nu conţine coloranţi şi E-uri. Este o băutură folositoare pentru copii şi tineri, pentru sportivi şi pentru cei care depun efort fizic şi intelectual.
Pentru valoarea nutritivă a bragăi un rol aparte îl joacă şi acizii organici (în medie 0,5 – 0,6%), printre care şi acidul lactic, care imprimă băuturii în fermentare un gust plăcut şi proaspăt. În plus, aceasta are și o acţiune bactericidă.
Prezenţa microflorei variate în bragă, în special drojdiile de panificaţie şi bacteriile lactice, au o influenţă binefăcătoare asupra aparatului digestiv. Bioxidul de carbon aflat în bragă este obţinut ca rezultat al fermentării hidraţilor de carbon, ajutând digestia.
Istorie. Braga, băutura răcoritoare cu gust dulce-acrişor, are originile în Mesopotamia de acum 8.000-9.000 de ani. Istoricul grec Xenophon aminteşte că braga se fabrica în Anatolia de est în anul 401 I.Hr. şi era păstrată în borcane de pământ ars, îngropate în pământ, conform bragabuna.ro.
Braga a fost preluată şi răspândită apoi de turcii din Asia Centrală, începând cu secolul X. Mai târziu, s-a răspândit în Munţii Caucaz şi în Balcani. A avut perioada de glorie în timpul Imperiului Otoman, când fabricarea bragăi a devenit una din principalele îndeletniciri, mai ales la începuturile imperiului.
Până în secolul XVI, braga se putea bea gratuit peste tot, însă apariţia unei variaţiuni, numite Braga Tartar, ce conţinea şi urme de opium, a atras mânia autorităţilor şi a fost interzisă de sultanul Selim II (1566-1574).
În secolul XVII, sultanul Mehmed IV (1648-1687) a interzis băuturile alcoolice, categorie în care era inclusă şi braga, şi a închis toate bragăriile. Evliya Çelebi, un călător prin spaţiul turc, ne spune că în secolul XVII braga era o băutură de larg consum şi că în Instabul erau 300 de bragării, având 1.005 angajaţi. În această perioadă, braga era foarte des consumată de ienicerii armatei. Braga conţinea doar foarte mici urme de alcool şi, atâta timp cât nu era consumată în cantităţi mari, nu putea fi acuzată că ar produce beţie. Braga a fost astfel tolerată ca fiind o băutură care răcorea şi întărea soldaţii. Evliya Çelebi explică: „Producătorii de bragă sunt numeroşi în armată. E păcat să bei prea multă bragă şi să-ţi pierzi controlul, dar, spre deosebire de vin, în cantităţi mici nu e de condamnat“.
În secolul XIX, braga albaneză, dulce şi nealcoolică, preferată la Palatul Otoman, a crescut în popularitate, în timp ce braga mai acră şi cu urme de alcool produsă în general de armeni a intrat în umbră.
În 1876, fraţii Haci Ibrahim şi Haci Sadik au înfiinţat o brăgărie în Instanbul, în districtul Vefa, foarte aproape de centrul de distracţii Direklerarasi. Braga produsă de ei, densă şi cu gust dulce, a devenit faimoasă în oraş, şi este singura brăgărie ce datează din acea perioadă care încă există. Compania este condusă acum de stră-stră-strănepoţii celor doi. ” SURSA
ORADEA: Nu se mai reciclează PET-uri pentru a oferi de mâncare cățeilor. „Orice minune ţine doar trei zile!”
INSIDER: „Oradea, automat pentru cățeii străzii care funcționează pe bază de PET-uri. Fiecare sticlă reciclată oferă puțină hrană pentru cățeii străzii! Să sperăm la cât mai multe asemenea inițiative!
UPDATE: Povestea cu Mâncarea pentru câini: Primăria Oradea nu a susținut proiectul pană la capăt iar aparatul a fost demontat. Raționamentul lor era ca mulți oameni sunt mușcați de câini vagabonzi și ar fi ilegal să fie susținute atacurile.”SURSA
SIMBOLURI ROMÂNEȘTI: „Rădăcinile neamului sunt bine întipărite în matricea genetică a fiecăruia”
INSIDER: „În cartea „Simboluri românești decodificări și interpretări” Loredana Gașpar arhivează o plajă largă de simboluri creând un material ce poate fi extrem de util creativilor (designeri, arhitecți, artiști, meșteșugari etc.) dar și tuturor pasionaților de subiect.” DETALII
N.R.: „Motivele românești și semnificația lor. Simbolurile precum rombul, coloana, soarele, arcada, bradul, crucea, coltii lupului, clepsidra, transformă o simplă pânză intr-un veșmânt plin de semnificație și istorie.
Rombul recunoscut foarte bine în arta lui Brâncuși și mai ales coloana Infinitului reprezentând uniunea dintre cer și pâmânt, el găsindu-se cu precădere atât în portul tradițional cât și în sculpturi, vase, picturi bisericești.
Soarele simbolizează căldură și viață, început și sfârșit și unul dintre simbolurile arhetipale care se regăsește în toate culturile lumii. Soarele dă viața și o ia, întreține viața și o distruge.Tot din el izvorăște semnificația horei românești, ea însemnând bucurie, entuziasm caldură și viață.
Unghiul este folosit ca simbol pentru zeități, si are rolul de a da sensul, și rolul semnului vieții îndestulate, sensul de spre mai bine, sensul vieții.
Segmentele ca liniile pe un răboj, simbolizează mulțimea, numărul astfel cele doua linii gemene simbolizează puterea perechii, 3 linii paralele amintesc de cele 3 etape ale vieții: nașterea, cunoașterea de sine, moartea. Patru linii paralele poartă simbolul abundenței și un semn al Zeiței Fertilității și a Pământului. Folosite alternate linii mari și mici, s-au folosit pentru a vorbi despre vechi si nou, despre mama și fiică.
Spirala înseamnă energie, mișcare universal care se regăsește și în om. Una dintre culturile în care s-a regăsit acesta este Cucuteni. Spirala plană, cu volute multiple, împerecheate și îmbrățișate în lanț, a fost adaptată de femeile din cultura Vădastra pentru a putea fi cusută pe rețeaua firelor și fibrelor textile. Astfel liniile curbe s-au transformat catre spirale unghiulare. Zeița Pasăre era și ea împodobită cu aceste spirale unghiulare.
Mai apoi, din spirale, au derivat și alte semne mistice vitale: „S”-urile, compuse din 2 volute opuse și „coarnele berbecului, compuse din 2 volute în oglindă.
Hașurile sunt un simbol pentru apa, abundență, spor. Așezările de pe malul lacurilor sau ale apelor liniștite au avut liniile lor, paralele, drepte. Așezărilor de lângă râuri învolburate le corespund liniile ondulate, chiar agitate.
Atunci când alternau situațiile, alternau și liniile: drepte și ondulate. Prezența liniilor amintește că viața nu era posibilă decât in prezența apei. Pentru primii agricultori, liniile orizontale au fost intersectate cu linii oblice, pentru a desena o plasă, pentru a exprima un mediu foarte fertil; abundența.
Cercul este simbolul regenerării, al mișcării fără de început și sfârșit. În special în cultura PreCucuteni, s-au folosit multe cercuri, cercuri concentrice, ca semn al regenerării, asociat imaginii solare. S-a descoperit faptul că oamenii culturii Cucuteni își abandonau așezările, ardeau tot în urma lor și își reconstruiau o nouă așezare, de la zero. Acest ritual îl repetau la cca 100 de ani. Dacă vedem 2 cercuri concentrice cu hașură între ele, acest concept amintește ca regenerarea este posibilă doar în prezența apei. Cercul, împreună cu spirala, voluta și alte linii curbe, au fost considerate semne Cerești, reprezentând puterea Cerului asupra vieții.” (Sursa : Semne cusute, Ioana Corduneanu)
VIDEO-SONDAJ: „Mesaje într-o sticlă din 2024 pentru 2054”. Cine merită să intre în istorie?
SWG: „Ce părere aveți despre realizarea unui video-sondaj cu mesaje scurte, transmise de mai multe personalități pentru generațiile viitoare? Indicați 3 nume care ar merita să rămână în istorie, din afara clasei politice. Proiectul este non-profit, se va difuza gratuit pe rețelele de socializare și va fi realizat de Sirius Web Group cu buget zero. Merită efortul?”
DIANA DIN GABII: Copia din București a zeiței, mutată din Piața Roma și vopsită apoi cu bronz argintiu, a făcut un timp reclamă la Sexy Club. Acum zace într-o curte părăsită. Originalul e la Luvru!
INSIDER: „Înainte de 1908, când statuia ”Lupa Capitolina (Lupoaica)” dăruită Bucureștiului de către Primăria Romei a fost amplasată în ”Piața Roma” (loc unde în sfârșit a revenit, după un lung periplu, în 2010), pe acest loc exista o altă statuie, cu rol de fântână.
Datele sunt sărace, fotografiile din epocă la fel, dar se știe că statuia în cauză era o copie a celebrei ”Diana din Gabii”, atribuită lui Praxiteles, aflată la Luvru. Cine și de ce a hotărât în epocă achiziționarea/comandarea ei, nu am reușit să aflu. În schimb, știm că în lume sunt mai multe copii amplasate ca monumente de for public.
Un exemplu este cel al fântânii din Grancey-le-Château-Neuvelle (Franța) care are o copie a statuii (FOTO 4).
După amplasarea ”Lupoaicei”, Diana a dispărut pentru o perioadă îndelungată, reapărând în anii ’90 în fața ”Sexy Club” de pe Calea 13 Septembrie. Apoi, prin 2008, Municipalitatea a dorit s-o pună în parcul de lângă Spitalul Colțea, dar proiectul nu s-a realizat, ajungând până la urmă în curtea unei foste direcții a Administrației Străzilor din Cișmigiu unde, între 2008 și 2012, a funcționat ”Muzeul Cișmigiu” (sau Cișmigiului).
Acolo se află și astăzi, ferită de ochii oamenilor, încuiată în curtea părăsită, dar continuând însă să fie frumoasă, chiar dacă o minte „neinspirată”, a vopsit-o cu bronz argintiu.
Locul ei este în oraș, în mijlocul oamenilor și pentru asta Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic București trebuie să o redea urbei ca fântână-monument de for public.” SURSA
N.R.: Diana este zeiţa vânătorii din mitologia romană, fiind echivalenta romană a zeiţei Artemis din mitologia greacă
SECTOR 3: Loc de tras în țeapă lângă baza sportivă Lunca Vișagului. La propriu!
INSIDER: „Semnalizați cumva acest element din beton, e chiar în curbă, pe înserat, nu e vizibil, nu știu cine a avut strălucită idee să-l poziționeze astfel…str. Vișagului, la terenul nou de fotbal!” SURSA
ARHIVĂ: ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXXO ȘELIMBĂR, JUDEȚUL SIBIU: Pistă pentru acrobați, zonă pentru primele lecții de mers cu bicicleta pe sârmâ OXXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!
PALATUL CEC: Birourile Președintelui și Vicepreședintelui se află în aceleași spații de 124 de ani
INSIDER 1: „Palatul CEC, una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureștiului,
Situat pe Calea Victoriei, Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie – C.E.C, este unul dintre simbolurile arhitecturale ale Micului Paris care a rămas și astăzi un reper pentru identitatea Bucureștiului de atunci și de acum.
Piatra de temelie a fost pusă în urmă cu 125 de ani, pe 8 iunie 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta.
Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul „Sfântul Ioan cel Mare”. Datând din secolul al XVI-lea, așezămintele au fost restaurate de Constantin Brâncoveanu în anii 1702 – 1703 pentru ca apoi, degradându-se, să fie demolate în anul 1875. Actuala clădire a fost ridicată după demolarea primului sediu al Casei de Depuneri (ridicat la rândul lui în locul mânăstirii).
Planurile elegantei clădiri, ca și design-ul interior aparțin arhitectului francez Paul Gottereau, iar execuția, arhitectului român Ion Socolescu, cel care a pus bazele primei școli de arhitectură românească. Palatul CEC a fost terminat în anul 1900.
Clădirea are cinci cupole mari de sticlă, patru simetrice, așezate în colțuri, iar a cincea, în centru, acoperă holul central. Cupolele ajută în acustica specială a holului central, acolo unde erau ghișeele. Sunetul se propagă pe verticală, astfel încât ceea ce se discuta la ghișee între clienți și funcționari nu putea fi auzit și de alte persoane. Candelabrele mari din holul central au fost aduse de la Viena și au mecanisme cu scripeți pentru înlocuirea becurilor. La momentul construcției, banca mai avea și una dintre cele mai performante centrale telefonice din acea vreme.
Cea mai frumoasă și elegantă încăpere a palatului este Sala de consiliu, care și-a păstrat și în prezent destinația. Are o înălțime de opt metri și este decorată cu lambriuri din lemn de nuc și cireș sculptat și panouri de mătase verde. A fost pictată de pictorul Mihail Simonidi, pictor român de origine greacă. Pictura mare din plafon a fost lucrată pe pânză maruflată, adică pânză care se lipește direct pe zid. A câștigat medalia de argint la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900.
Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face modificări notabile. Palatul CEC, pe lângă frumusețea monumentală a clădirii, este și o construcție trainică, rămânând intact după cutremurele din 1940 și 1977, precum și după bombardamentele din 1941 și 1944.” SURSA
INSIDER 2: „Birourile Președintelui și Vicepreședintelui se află în aceleași spații de 124 de ani.” SURSA
BELGRAD – MUZEUL NIKOLA TESLA: Ce se întâmplă când ai un neon în mână lângă un turn Tesla?
INSIDER: „Belgrad: Muzeul Nikola Tesla. Ce se întâmplă când ai niște neoane lângă un turn Tesla?” SURSA
N.R.: Muzeul Nikola Tesla este un muzeu de știință dedicat onorării şi expunerii vieţii şi operei lui Nikola Tesla (1856-1943), precum şi locului final de odihnă pentru Tesla. Conform ultimei sale dorinţe, în 1957, a fost deshumat și incinerat și de atunci se odihnește într-o urnă din spatele singurului portret pentru care a pozat, Portretul albastru. Într-o cameră luminată doar în mijloc, unde, într-o sferă placată cu aur pe un piedestal de marmură se află cenușa inventatorului.
Muzeul a fost deschis în 1927 și era compus doar dintr-o cameră în care se găseau foarte puține lucruri aparținând celebrului Nikola Tesla. În prezent, muzeul este format din 7 camere, denumite în funcție de conținutul aceastora. Deține peste 160.000 de documente originale, peste 2.000 de cărți și reviste, peste 1.200 de exponate tehnice istorice, peste 1.500 de fotografii şi planșe foto cu obiecte, instrumente şi aparate tehnice originale și peste 1.000 de planuri și desene. Mai este prezentat și un filmuleț biografic de 15 minute cu povestea vieţii genialului inventator. Adresa: strada Krunska 51, Beograd, Serbia. Program: zilnic 10-20. Intrare: 800 de dinari (cca 32 de lei), biletul de vizitare se poate plăti doar în dinari!)
Toată tehnologia avansată actuală se bazează pe invenţiile lui Nikola Tesla şi toate dispozitivele concepute de acesta lucrează exact aşa cum le-a conceput, fără modificări. Numit Geniul Omenirii, acest istroromân, este inventatorul sistemelor de curent alternativ, motorului cu inducţie, tehnologiei de transmisie fără fir (wireless) si telecomandă, circuitului de înalt voltaj „Tesla Coil”, principiului de decolare a avioanelor dintr- un punct fix, Raza Morţii, începuturile HAARP, generatorul de timp zero care a făcut posibil experimentul Philadelphia, etc.
„Prezentul este al lor, dar viitorul, pentru care eu de fapt am lucrat, îmi apartine.” (Nikola Tesla)
FASHION: Sneakerşii șobolan by Potato pentru rebelii fără prejudecăți
INSIDER: „Sneakerşii șobolan by Potato. Imran Moosvi, cunoscut și sub numele de Imran Potato, este un designer şi un artist care face haine personalizate. În ultimii ani a devenit cunoscut în comunitatea de sneakers şi era timpul ca o companie de încălțăminte precum Vans să înceapă acest parteneriat.
„Picioarele de şobolan” ale lui Imran Potato s-au bucurat de un moment destul de viral în urmă cu câteva luni pe site-ul designerului.
Noua pereche este concepută pentru a arăta cât mai realist posibil. Niciun detaliu nu a fost cruțat, aici șobolanii de cauciuc prezintă ochi, urechi, labe și chiar o coadă lungă, precum şi fețe texturate care imită blana animalului.” SURSA
N.R.: Mărime universală, preț pe eBay ~400 $ DETALII
ARHIVĂ: PERECHE, NEPERECHE: „Excentricitatea desperecheată a șireturilor, cerceilor, șosetelor a devenit trend” OXXO COLEGIUL GH. ȘINCAI: Sneakearși cu „fițuici incluse” pentru elevi care vor să dea BAC-ul desculți. Doar 500 €! OXXO COVID FASHION: Încălțăminte pentru distanțare socială. 75 cm ai mei plus 75 cm ai tăi! OXXO TULAI DOAMNE: Ochelari de soare pentru femei. Fashion Trends COVID-2021. Protecție totală! OXXO POȘETA PREUMPLUTĂ: Tablouri 3D cu mâner, soluția ideală pentru doamnele care vor, dar nu pot renunța la gențile supradimensionate
PALAZZO ARGENTINA: Copacul vieții, conexiunea trecut/prezent și Pământ/Univers
INSIDER: „Recunosc că nu prea îmi place ce se construiește prin București. Imobilele noi mi se par lipsite de fantezie și (zic eu) nu au acel farmec care să reziste în timp. Pe deasupra, multe sunt trântite în zone unde chiar nu au ce căuta. Totuși, această clădire din strada Argentina a reușit să-mi capteze atenția și a devenit deja un reper important în plimbările mele prin cartierul „cu capitale”. Noaptea, jocul de culori o poate face și mai interesantă.” SURSA
N.R.: Palazzo Argentina a fost renovat în 2016. Proiectul „arborele vieţii”, propune o sculptură organică: un copac de oțel iese de la parter și îmbrăţişează faţada cu ramurile care se subțiază la capete. Vederile clădirii sunt dominate de catargul de oţel, deschiderile geometrice și balustradele din sticlă structurală. Fațada este dezvoltată cu o placare dublă din gresie, cu inserarea de sticlă colorată care conține o structură de frunze, ca integrare la elementele din oțel. Interioarele spațiului comercial folosesc pe scară largă tehnologia de iluminare a scenei. Pentru proprietarul Palazzo Argentina, domnul Viorel Fetinca, acest simbol al vieții întruchipează interconexiunea profundă dintre trecut și prezent, amintind de propria sa legătură cu pământul pe care a crescut. Acum, acest palat găzduiește showroom-ul IDA – Italian Interior Design and Architecture o companie care oferă o gamă largă de accesorii de design interior de înaltă calitate pe piața din România. Adresa: strada Argentina Nr.43, București sector 1.” DETALII
BUCUREȘTI: Calea Victoriei, scenă a Teatrului Internațional de Stradă
INSIDER: „ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti transformă Calea Victoriei într-o scenă a teatrului de stradă incluzând în programul ultimului weekend al lunii iunie „Străzi deschise, Bucureşti – Promenadă urbană”, reprezentații spectaculoase susținute de artişti internaționali independenți ce vor performa în intervalul orar 10:00-21:00.
Personajele fantastice de mari dimensiuni din celebra colecție Harry Potter din Spania, giganticele broaște luminoase Electro Frogs din Franţa, grupul de stegari Flag Wavers şi trupa Puglia Street Band din Italia se întâlnesc cu publicul bucureştean pentru a anima Calea Victoriei, pe segmentul traseului pietonal dintre Piaţa Revoluției și Cercul Militar Național. Fiecare trupă va susține câte 5 reprezentații de aproximativ 30 de minute, atât sâmbătă, 29 iunie, cât şi duminică, 30 iunie.
Gigantele personaje gonflabile Harry Potter din Spania vor mai saluta trecătorii de pe Calea Victoriei, duminică de la orele 18:10, 19:10 și 20:10. Personajele magice din universul celebrei serii Harry Potter prind viață în structuri gonflabile de mari dimensiuni, luminate magnific. Aceste impresionante creații încântă şi fascinează vizitatorii de toate vârstele, aducând un strop de vrajă și magie în inima vibrantă a Bucureştiului.
Electro Frogs evadează din Franţa şi cuceresc publicul aflat pe Calea Victoriei strălucind cu mii de culori electrizante și duminică de la orele 18:30, 19:30 și 20:30. Amfibienii veseli îi invită pe cei prezenți să intre în atmosfera deosebită de lumini și sunet, transformând Calea Victoriei într-un tărâm de poveste, plin de culoare, energie și muzică, în timp ce amfibienii gigantici dansează pe ritmurile unui trio vibrant de saxofoane. Un spectacol unic, născut dintr-un melanj de experimente uluitoare și o doză sănătoasă de imaginație, ce reunește spiritul aventuros al lui Dr. Frankenstein, umorul satiric al lui Gargantua și farmecul broastei Kermit. Electro Frogs părăsesc iazul şi se dedică distracției și veseliei în mijlocul Capitalei, unde îi invită pe toți cei prezenți să ia parte la o experiență itinerantă unică.
Flag Wavers cu o istorie impresionantă ce își au rădăcinile în anul 1966 în Fossano, Italia vor sustine reprezentaţii inedite de mânuire a steagurilor si duminică – orele 18:20, 19:20, 20:20. Grupul şi-a consolidat reputația la nivel internațional, prezentând spectacole remarcabile în diverse colțuri ale lumii, de la Japonia la Argentina şi de la Canada la Norvegia. Coregrafia lor este acompaniată de o orchestră formată din tobe şi trompete care interpretează muzică medievală, adăugând un element vibrant şi competitiv reprezentaţiei. „Principi d’Acaja” reușește să păstreze vie arta mânuirii steagurilor, inițial fiind o tactică militară nobilă, combinând expertiza tehnică cu o pasiune neînfricată pentru artă şi istorie.
Trupa dinamică de muzicieni Puglia Street Band din Italia aduce o explozie de energie pe străzile Bucureştiului, prin cele 5 reprezentații ale spectacolului itinerant ce estompează granița dintre formație și public, duminică de la orele 18:00, 19:00 și 20:00. Într-o călătorie muzicală ce străbate genuri ca Funk, Rock, Latin, Pop și Balkan, Puglia Street Band transformă spectatori obişnuiţi în participanți activi ai evenimentului.” SURSA
ARHIVĂ: B-FIT: Ultima zi de magie pe străzile Capitalei! OXXO B-FIT IN THE STREET: Scoate copilul din tine şi lipeşte-i un zâmbet larg pe faţă! OXXO INVAZIA B-FIT: 300 de artişti aduc magie pe străzile Capitalei. Cum să le mulțumim pentru daruri? OXXO B-FIT: 4 zile de Bucurie, Fascinaţie, Iubire şi Teatru!
TEMPERANȚA: „Avem o dimensiune „cosmică” unică. Asta ne împiedică să ne plictisim vreodată!”
INSIDER: „I f#ckin’ love România!!! I really do ❤️💜 !
Avem o dimensiune „cosmica” unica ….. care ne împiedică să ne plictisim vreodată...” SURSA
PALATUL MAURICE BLANK: Sediul Ambasadei SUA la Bucureşti, timp de 70 de ani, își caută proprietar. Doar 5.5 milioane de euro!
INSIDER: „Palatul Maurice Blank din strada Tudor Arghezi nr. 9, reşedinţă a unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, celebru pentru că a fost timp de peste 70 de ani sediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, nu şi-a găsit cumpărător de aproape 3 ani de când a fost scos la licitaţie de Artmark Historical Estate. Clădire pusă la vânzare în SUA. Preţul de pornire a rămas acelaşi, 5,5 milioane de euro, valoarea sa fiind stabilită între 6,5 şi 7,5 milioane de euro.
Clădirea de la intersecţia străzilor Tudor Arghezi şi Blânduziei a luat fiinţă în 1891, sub viziunea primului ei proprietar, din mâna şi proiectul celebrului arhitect elveţian Louis Pierre Blanc (1860 – 1903).” SURSA
N.R.: „Ambasada Statelor Unite ale Americii la București este misiunea diplomatică a Statelor Unite ale Americii în România.
Primul agent diplomatic al României, Eugene Schuyler, a fost numit în 1880 și ulterior reacreditat când România a fost declarată regat în 1881. Legăturile diplomatice au fost rupte în 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar relațiile au fost restabilite în 1947.
Legația SUA de la Bucureşti a fost ridicată la statutul de Ambasadă la 1 iunie 1964. La 4 decembrie 1964, William A. Crawford a fost promovat ambasador. El și-a prezentat noile acreditări la 24 decembrie 1964 și a servit până la 10 octombrie 1965.
Timp de 70 de ani, ambasada a fost situată pe strada Tudor Arghezi nr.9 (în apropierea Hotelului Intercontinental) și s-a mutat în locația actuală pe 14 septembrie 2011 într-un complex de 4,5 hectare în cartierul Băneasa (Bulevardul Doctor Liviu Librescu nr. 4-6, Sector 1, București, România), unde se află și Băneasa Shopping City și un magazin IKEA.
Complexul rezidențial al ambasadei a fost proiectat și construită de Americanw International Corporation , cu ajutorul mai multor firme locale de construcţii și este format din nouă clădiri; clădirea principală, din beton, are aspect de cetate sau cazarmă militară și este înconjurată de ziduri înalte de beton. Ambasador actual Kathleen Kavalec.” DETALII
MUZEUL MUZELOR: „Reptilieni” la Palatul Bragadiru. „Muzica este un aer care se mișcă frumos”
INSIDER: „Palatul Bragadiru în ziua lui Mercur. Pe 19 iunie, la ora 19, s-au explorat tainele francmasoneriei în cadrul seriei de conferințe “În Centrul Cercului”, o seară de mister și simbolism. Bonus concert de muzică clasică (Vibe Orchestra dirijor Eduard DABROWSKI). Intrarea liberă.” SURSA
N.R.: Muzeul de Istorie și Artā Masonică din România (MIAMR)- Conferinţă U33 „Echilibrul între tradiție și modernitate în Francmasoneria Contemporană”, Palatul Bragadiru, Calea Rahovei 147-153, sector 5 – Bucureşti.
N.R.2: „Palatul Bragadiru, una dintre marile clădiri ale Bucureștiului de altădată. Povestea unui „Colos” ridicat pentru muncitorii unei fabrici de bere. În apropierea centrului Bucureștiului se află una dintre cele mai spectaculoase clădiri ridicate la începutul secolului XX: Palatul Bragadiru. Cu fațade bogat decorate, săli ample, scări elegante și detalii inspirate din mai multe stiluri arhitecturale europene, palatul spune povestea unei epoci în care Bucureștiul se transforma rapid într-o capitală modernă. Clădirea este strâns legată de numele industriașului Dumitru Marinescu Bragadiru, unul dintre cei mai importanți antreprenori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
De la fabrică de bere la Palat al Culturii – Dumitru Marinescu Bragadiru și-a construit averea în industria alcoolului și a berii. După dezvoltarea afacerilor sale, acesta a ridicat în București o mare fabrică de bere, cunoscută ulterior sub numele de Bere Bragadiru.
În apropierea fabricii a decis să construiască o clădire destinată nu producției, ci oamenilor. În jurul anului 1905 începea ridicarea imobilului care avea să fie cunoscut inițial sub numele de „Colosul”. Construcția fusese gândită ca un adevărat Palat al Culturii, după modelul unei tradiții întâlnite în marile fabrici europene de bere, unde în apropierea unităților industriale existau spații dedicate recreerii muncitorilor și familiilor acestora. Planurile clădirii sunt atribuite arhitectului austriac Anton Shuckerl, fiind concepute încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
O clădire care trebuia să impresioneze – Palatul Bragadiru nu a fost conceput ca o simplă sală de festivități. Clădirea era gândită ca un complex cultural și social, cu spații diferite și funcțiuni variate. În interior se afla o impresionantă sală de bal, care putea fi utilizată și pentru spectacole de teatru sau concerte. Complexul mai cuprindea o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere, birouri și spații comerciale la parter. Prin dimensiuni și bogăția ornamentelor, construcția se înscria printre marile edificii bucureștene ridicate în aceeași perioadă.
Un amestec spectaculos de stiluri – Arhitectura Palatului Bragadiru este predominant eclectică, specifică Bucureștiului de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Fațada este încărcată de ornamente, coloane, arcade, statui și decorațiuni sculptate. Ferestrele înalte și compoziția simetrică îi oferă aspectul unei reședințe aristocratice, deși clădirea fusese concepută inițial pentru activități sociale și culturale. În interior puteau fi întâlnite elemente foarte diferite: scări în spirală cu influențe normande, stucaturi bogate, oglinzi venețiene și balcoane cu influențe victoriene. Grădina de vară și terasa completau ansamblul, transformând locul într-unul dintre cele mai elegante spații de recreere ale zonei.
Povestea palatului nu poate fi separată de cea a fondatorului său. Dumitru Marinescu s-a născut în 1842 și a început să lucreze încă din adolescență. A intrat inițial ca ajutor într-o rachierie, iar ulterior a devenit asociat în afacere. Succesul comercial i-a permis să investească în propria fabrică de alcool, iar mai târziu să intre în industria berii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, când producția de bere din sudul României era încă relativ redusă, Bragadiru a văzut o oportunitate uriașă. Fabrica sa a devenit una dintre cele mai importante din București. Industriașul nu s-a limitat însă la dezvoltarea propriilor afaceri. A contribuit și la modernizarea unor zone ale Capitalei, oferind terenuri pentru amenajarea unor străzi și sprijinind diferite inițiative economice și educaționale.
Istoria familiei Bragadiru și a palatului s-a schimbat radical după instaurarea regimului comunist. La 11 iunie 1948, odată cu naționalizarea marilor proprietăți private, averea familiei Bragadiru a fost confiscată. Fabrica de bere a primit ulterior numele Bere Rahova, iar Palatul Bragadiru a fost transformat în Casa de Cultură Lenin a sectorului V. Funcția sa culturală a continuat, într-o formă diferită, pe parcursul perioadei comuniste.
După 1989, Palatul Bragadiru a trecut printr-o perioadă de degradare și abandon. O clădire care fusese cândva unul dintre marile centre sociale ale zonei ajunsese într-o stare tot mai precară. Situația avea să se schimbe abia la începutul anilor 2000. În 2003, palatul a fost retrocedat urmașilor familiei Bragadiru. A început apoi un proces amplu de restaurare, prin care clădirea a fost readusă treptat la aspectul său elegant.
În prezent, Palatul Bragadiru este folosit în principal ca spațiu pentru evenimente private, ceremonii, recepții, concerte și evenimente corporate. Una dintre cele mai spectaculoase încăperi rămâne Sala Colosseum, impresionantă prin dimensiuni și prin bogăția ornamentelor. Interiorul păstrează încă atmosfera Bucureștiului de altădată, cu săli ample, oglinzi, stucaturi și detalii decorative specifice perioadei în care palatul a fost construit.
Palatul Bragadiru are o poveste neobișnuită tocmai pentru că nu a fost construit pentru un rege și nici ca reședință aristocratică. A fost ridicat de un industriaș în apropierea propriei fabrici și conceput ca un loc în care oamenii puteau participa la spectacole, petreceri, întâlniri sau activități culturale. A trecut prin perioada de glorie a Bucureștiului de început de secol XX, prin naționalizarea comunistă, prin decenii în care a funcționat drept casă de cultură și prin anii de degradare de după 1989. Astăzi, după mai bine de un secol, Palatul Bragadiru rămâne una dintre cele mai elegante și mai spectaculoase clădiri istorice ale Bucureștiului, un loc în care arhitectura, industria și istoria unei familii se întâlnesc în aceeași poveste.”
ARHIVĂ: ORADEA: În vizită la Templul Francmasoneriei OXXO OCHII LARG ÎNCHIŞI: Salonul Internaţional de Arte şi Cultură Masonică. Atenţie, cade tencuiala!
BUKUREȘTI: Locuri în parcări subterane cu preț începând de la 7.000 euro bucata
INSIDER: „Locuri în parcări subterane cu preț începând de la 7.000 euro bucata” SURSA
ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Pe Calea Văcărești comutați pe modul amfibie sau scoateți vâsla pe geam!
APOCALIPSA: Enoriaș smerit și cu sufletul în Rai!
ARHIVĂ: TREI: Cine se plimbă cu Dusterul prin deşert?! OXXO BMW-EMU: Cum se plimbă dracii prin Craiova? OXXO RĂU ŞI PROST: Antihristul are număr de Bucureşti!
OM, OAMENI: „Fă altora aşa cum ai vrea ca ei să-ți facă vouă”
INSIDER: „𝙐𝙣 𝙀𝙧𝙤𝙪 Î𝙣𝙫𝙞𝙣𝙜𝙚: 𝙋𝙤𝙫𝙚𝙨𝙩𝙚𝙖 𝙡𝙪𝙞 „𝙉𝙤𝙧𝙤𝙘𝙚𝙡” 𝙎𝙖𝙡𝙫𝙖𝙩 𝙙𝙞𝙣 𝙇𝙖𝙘!”
Într-o zi obișnuită de muncă în Câmpia Bărăganului, eu și colegul meu ne aflam la un parc fotovoltaic, efectuând mentenanța obișnuită. În timp ce lucram, am observat un cioban trecând cu turma sa de oi și capre pe lângă noi. Totul părea normal, până când colegul meu a auzit un plânset slab, dar persistent, venind din depărtare. Am hotărât să investigăm și l-am întrebat pe cioban dacă a uitat ceva în urmă. Fără nicio remușcare, ne-a spus că era un pui de ied abia născut, pe care îl aruncase într-un lac aflat la aproximativ 500 de metri distanță. Ne-a mărturisit că procedează astfel cu toți iezii nou-născuți, din motive pe care nu ni le-a explicat. Într-o notă cinică, ne-a spus că, dacă vrem, putem încerca să-l salvăm, dacă îl mai găsim în viață.
Fără să stăm pe gânduri, am pornit în mare grabă în direcția indicată de cioban. Plânsetul se auzea tot mai clar pe măsură ce ne apropiam de lac. Am găsit ieduțul prins în mâl, zbătându-se între viață și moarte. Dacă mai întârziam câteva momente, poate nu am mai fi reușit să-l salvăm. Parcă Dumnezeu ne-a făcut să întârziem cu acea reparație, altfel nu am fi fost acolo la momentul potrivit. L-am scos din lac, l-am înfășurat în ce aveam la dispoziție și am pornit în căutarea unui magazin în pustietatea aceea pentru a-i cumpăra lapte.
În timp ce turma trecea pe lângă noi, oile mergeau înainte, dar majoritatea caprelor s-au oprit și ne-au privit în ochi, ca și cum ar fi încercat să ne spună că bebelușul lor fusese aruncat în lac. Era o priveliște sfâșietoare.
Am găsit un magazin și am cumpărat lapte pasteurizat de vacă, neavând altceva la dispoziție. Fără un biberon, l-am hrănit din palma mea. Micuțul era lihnit și, după ce a mâncat, a început să încerce să se ridice pe piciorușe, dând din codiță cu o energie surprinzătoare pentru cineva aflat la câteva momente după naștere.
L-am luat cu noi în mașină și am parcurs cei 200 de kilometri până acasă. Colegul meu, un iubitor de animale, l-a adoptat și l-a adus în casa sa, unde l-a botezat Norocel, datorită norocului incredibil de a fi fost salvat.
Norocel crește frumos acum, și-a făcut prieteni noi și este hrănit exclusiv cu lapte natural de capră, folosind un biberon. Nu a avut ocazia să-și cunoască mama mai mult de câteva secunde, dar se simte cu siguranță ca un fiu de om.
Am realizat acest video nu pentru laudă, ci pentru a vă încuraja pe voi toți: dacă aveți ocazia să ajutați un animal în dificultate, nu ezitați. Puterea exemplului poate schimba vieți, chiar și pe cele mai mici și neajutorate.” SURSA
N.R.: „REGULA DE AUR
Budism: Nu răni pe alţii cu ceea ce te doare pe tine.
Creştinism: Fă altora aşa cum ai vrea ca ei să-ți facă vouă.
Hinduism: Tratează-i pe ceilalți aşa cum ai fi tratat tu însuți.
Islam: Faceți tuturor oamenilor aşa cum ați fi dorit să vă facă vouă.
Iudaism: Ceea ce tu însuți urăști, nu-i faci unui om.
Nativ american: Traieste in armonie, pentru ca toti suntem inruditi.
Pământul Sacru: Fă cum vrei, atâta timp cât nu faci rău nimănui”
ARHIVĂ: BUZĂU: Căpriorul, fiul cățelei. Oamenii, încă, mai au multe de învățat! OXXO POLIȚIA ANIMALELOR: Adi din Covasna a ieșit cu Opelul la vânătoare de vrăbii OXXO SECTOR 6: Au tăiat crengile copacului și au distrus cuibul cu pui, alungând cu lopata de părinții disperați OXXO DRAGOMIREȘTI VALE, ILFOV: „Căprița și-a luat puiul fătat sub lovituri de ciomag în gură și a intrat la adăpost.” Poliția Animalelor există? OXXO TROFEUL PROSTIEI: Omul este singura specie de pe planetă care ucide din plictiseală!
