PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

IRON TRASH ART: „Fiare ruginite. Le spăl. Le curăț. Le șlefuiesc. Le sudez. Le pun în valoare!”


INSIDER: „Salutare tuturor! Numele meu nu spune nimic, dar sper că lucrările mele într-o bună zi să spună ceva. Aceasta este o lucrare făcută din piulițe M8, sunt sudate la interior. Mai precis, undeva la 2200-2400, au intrat. Suportul este axul cu came de la un Ford Transit. Timp de execuție: 40-55 ore de muncă.

Fiare ruginite și aruncate la fier vechi, eu le iau. Le spăl. Le curăț. Le șlefuiesc. Le sudez. Într-un cuvânt le pun în valoare!

NU ÎMI ESTE RUȘINE SĂ RECUNOSC …. Sunt o persoană căreia nu i-a plăcut cartea, am rămas repetent în clasa a-1-a și lucrul acesta m-a marcat toată viața. La vârsta de șapte ani vindeam ziare în centrul Bucureștiului, știam toate restaurantele și hotelurile din Bucuresti. Cântam prin tramvaie de sărbători pentru a câștiga un bănuț pentru a mânca. Mâncam ce lăsau clienții pe mese în restaurante. Prima mea pereche de pantofi a fost la vârsta de șase ani și aceasta era moștenită de la sora mea (așa de amărâți eram!). La șapte ani a dat un Taxi peste mine, am văzut moartea cu ochii, la opt ani am căzut de la etajul doi (s-a lăsat cu o mână ruptă, ceva mai ușor de data asta).

La nouă ani am fost închis la școala de corecție de la Văcărești, pentru un borcan de gogonele pe care bineînțeles nu eu îl furasem. Viața grea la Văcărești timp de două săptămâni chiar în preajma Crăciunului, bătaie la palme, brațe, umeri, spate și tălpi, ziceai că sunt umflat ca Popeye Marinarul de atâta bătaie. La zece ani, un amic, mi-a înfipt o țeavă rectangulară în obraz, mi-a intrat pe o parte și mi-a ieșit pe cealaltă. M-am trezit la spital, aveam capul ca un dovleac de HALLOWEEN, am avut sârme în gura timp de o lună, am fost hrănit cu paiul. La unsprezece ani am luat bătaie de la un grup de rromi, deoarece refuzasem să le dau banii pe care îi câștigasem din colindat. A început o nouă etapă frumoasă a vieții mele de copil, din nou la spitalul Grigore Alexandrescu cu un hematom la cap, oricum, în spital mă simțeam ca la mine acasă. La treisprezece ani, un alt amic de-al meu, a spart un geam al unei Dacii, din nou la poliție, de data aceasta la secția 19 Rahova. Bătaia pe care am luat-o acolo, de la sectorist, nu o voi uita toată viața. Arătam la față ca Rocky Balboa. A doua zi am plecat desculț din secția de poliție, atât de umflate îmi erau picioarele de la atâta bătaie că nu mă mai puteam încălța cu nimic.

Apoi vine o perioada mai liniștită, mâini și picioare rupte, tăieturi și lovituri de sus până jos… Gata, la paisprezece ani sunt mare de acum. A venit Revoluția, Decembrie 1989, eram în prima linie, doar sunt mare. Eram să mor de trei ori, s-a tras asupra mea, am văzut oameni împușcați în burtă, în picioare și în spate. A trecut și Revoluția, vine perioada Răzoare, unde ștergeam geamuri în intersecție și vindeam și ziare în același timp. NU, nu este o poveste, nu este fictiv, aceasta a fost copilăria mea!

Fiare ruginite și aruncate la fier vechi, eu le iau. Le spăl. Le curăț. Le șlefuiesc. Le sudez. Într-un cuvânt le pun în valoare!
Vă mulțumesc tuturor pentru share-uri, like-uri si comentarii!” SURSA

ARHIVĂ:
ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii” *** HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!”

COMENTEZI?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s