MUZEUL MUZELOR: „Reptilieni” la Palatul Bragadiru. „Muzica este un aer care se mișcă frumos”

INSIDER: „Palatul Bragadiru în ziua lui Mercur. Pe 19 iunie, la ora 19, s-au explorat tainele francmasoneriei în cadrul seriei de conferințe “În Centrul Cercului”, o seară de mister și simbolism. Bonus concert de muzică clasică (Vibe Orchestra dirijor Eduard DABROWSKI). Intrarea liberă.” SURSA

N.R.: Muzeul de Istorie și Artā Masonică din România (MIAMR)- Conferinţă U33 „Echilibrul între tradiție și modernitate în Francmasoneria Contemporană”, Palatul Bragadiru, Calea Rahovei 147-153, sector 5 – Bucureşti.

N.R.2: „Palatul Bragadiru, una dintre marile clădiri ale Bucureștiului de altădată. Povestea unui „Colos” ridicat pentru muncitorii unei fabrici de bere. În apropierea centrului Bucureștiului se află una dintre cele mai spectaculoase clădiri ridicate la începutul secolului XX: Palatul Bragadiru. Cu fațade bogat decorate, săli ample, scări elegante și detalii inspirate din mai multe stiluri arhitecturale europene, palatul spune povestea unei epoci în care Bucureștiul se transforma rapid într-o capitală modernă. Clădirea este strâns legată de numele industriașului Dumitru Marinescu Bragadiru, unul dintre cei mai importanți antreprenori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

De la fabrică de bere la Palat al Culturii – Dumitru Marinescu Bragadiru și-a construit averea în industria alcoolului și a berii. După dezvoltarea afacerilor sale, acesta a ridicat în București o mare fabrică de bere, cunoscută ulterior sub numele de Bere Bragadiru.

În apropierea fabricii a decis să construiască o clădire destinată nu producției, ci oamenilor. În jurul anului 1905 începea ridicarea imobilului care avea să fie cunoscut inițial sub numele de „Colosul”. Construcția fusese gândită ca un adevărat Palat al Culturii, după modelul unei tradiții întâlnite în marile fabrici europene de bere, unde în apropierea unităților industriale existau spații dedicate recreerii muncitorilor și familiilor acestora. Planurile clădirii sunt atribuite arhitectului austriac Anton Shuckerl, fiind concepute încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

O clădire care trebuia să impresioneze – Palatul Bragadiru nu a fost conceput ca o simplă sală de festivități. Clădirea era gândită ca un complex cultural și social, cu spații diferite și funcțiuni variate. În interior se afla o impresionantă sală de bal, care putea fi utilizată și pentru spectacole de teatru sau concerte. Complexul mai cuprindea o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere, birouri și spații comerciale la parter. Prin dimensiuni și bogăția ornamentelor, construcția se înscria printre marile edificii bucureștene ridicate în aceeași perioadă.

Un amestec spectaculos de stiluri – Arhitectura Palatului Bragadiru este predominant eclectică, specifică Bucureștiului de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Fațada este încărcată de ornamente, coloane, arcade, statui și decorațiuni sculptate. Ferestrele înalte și compoziția simetrică îi oferă aspectul unei reședințe aristocratice, deși clădirea fusese concepută inițial pentru activități sociale și culturale. În interior puteau fi întâlnite elemente foarte diferite: scări în spirală cu influențe normande, stucaturi bogate, oglinzi venețiene și balcoane cu influențe victoriene. Grădina de vară și terasa completau ansamblul, transformând locul într-unul dintre cele mai elegante spații de recreere ale zonei.

Povestea palatului nu poate fi separată de cea a fondatorului său. Dumitru Marinescu s-a născut în 1842 și a început să lucreze încă din adolescență. A intrat inițial ca ajutor într-o rachierie, iar ulterior a devenit asociat în afacere. Succesul comercial i-a permis să investească în propria fabrică de alcool, iar mai târziu să intre în industria berii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, când producția de bere din sudul României era încă relativ redusă, Bragadiru a văzut o oportunitate uriașă. Fabrica sa a devenit una dintre cele mai importante din București. Industriașul nu s-a limitat însă la dezvoltarea propriilor afaceri. A contribuit și la modernizarea unor zone ale Capitalei, oferind terenuri pentru amenajarea unor străzi și sprijinind diferite inițiative economice și educaționale.

Istoria familiei Bragadiru și a palatului s-a schimbat radical după instaurarea regimului comunist. La 11 iunie 1948, odată cu naționalizarea marilor proprietăți private, averea familiei Bragadiru a fost confiscată. Fabrica de bere a primit ulterior numele Bere Rahova, iar Palatul Bragadiru a fost transformat în Casa de Cultură Lenin a sectorului V. Funcția sa culturală a continuat, într-o formă diferită, pe parcursul perioadei comuniste.

După 1989, Palatul Bragadiru a trecut printr-o perioadă de degradare și abandon. O clădire care fusese cândva unul dintre marile centre sociale ale zonei ajunsese într-o stare tot mai precară. Situația avea să se schimbe abia la începutul anilor 2000. În 2003, palatul a fost retrocedat urmașilor familiei Bragadiru. A început apoi un proces amplu de restaurare, prin care clădirea a fost readusă treptat la aspectul său elegant.

În prezent, Palatul Bragadiru este folosit în principal ca spațiu pentru evenimente private, ceremonii, recepții, concerte și evenimente corporate. Una dintre cele mai spectaculoase încăperi rămâne Sala Colosseum, impresionantă prin dimensiuni și prin bogăția ornamentelor. Interiorul păstrează încă atmosfera Bucureștiului de altădată, cu săli ample, oglinzi, stucaturi și detalii decorative specifice perioadei în care palatul a fost construit.

Palatul Bragadiru are o poveste neobișnuită tocmai pentru că nu a fost construit pentru un rege și nici ca reședință aristocratică. A fost ridicat de un industriaș în apropierea propriei fabrici și conceput ca un loc în care oamenii puteau participa la spectacole, petreceri, întâlniri sau activități culturale. A trecut prin perioada de glorie a Bucureștiului de început de secol XX, prin naționalizarea comunistă, prin decenii în care a funcționat drept casă de cultură și prin anii de degradare de după 1989. Astăzi, după mai bine de un secol, Palatul Bragadiru rămâne una dintre cele mai elegante și mai spectaculoase clădiri istorice ale Bucureștiului, un loc în care arhitectura, industria și istoria unei familii se întâlnesc în aceeași poveste.”