„KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
INSIDER 1: IRLO („numele de scenă” al faimosului artist mural Laurenţiu Alexandrescu), unul dintre cei mai apreciați grafferi români care și-a lăsat amprenta pe tot mapamondul, a pictat la Arad o „alegorie ironic- dacofilă” – lucrare în maniera care I-a consacrat: pe cât de subversivă şi provocatoare la polemici, pe atâta de atrăgătoare… genul „n-ai cum s-o ignori”!
Pictura care domina colțul străzii Nicolae Bălcescu cu Bulevardul General Dragalina reprezintă COIFUL PIERDUT (produs al artei traco-getice datând din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr) şi brățările dacice dispărute în urma celebrei spargeri de la Muzeul Drents – cu vedere dinspre Podul „Decebal” – respectiv un dac contemporan dormind vegheat de un lup și visând la bani – cu vedere de pe „Bălcescu SURSA
INSIDER 2: „Pictură murală de pe blocul situat pe Str. Nicolae Bălcescu din Arad, reprezentând ideea de conștiință colectivă, în care Prâslea cel Voinic („Prâslea Visând”), aflat în pază, a adormit, nemaiexercitându-și rolul de paznic și visând la bogăție.
În aceeași compoziție apar cartea ,,Getica” de Vasile Pârvan, un ceas fabricat la Arad („Aradora” – Fabrica Victoria), coiful dacic de la Coțofenești, precum și un câine-lup, interpretat ca un lup dacic contemporan, purtând o zgardă din aur dacic. „Alegoria daco-română” al lui IRLO – Laurenţiu Alexandrescu
#Arad #AradTrecutPrezent” SURSA
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului”
OBELISC, COSTINEȘTI: „Semnal de Tabără”, sculptor Wilhelm Demeter, inaugurat de două ori – în 1972 & 2006!
INSIDER: „Pentru cei care veneau în Costinești în anii ’80 și ’90, Obeliscul era „punctul zero” al stațiunii – un loc unde se dădeau întâlniri, se făceau poze de vacanță sau pur şi simplu se admira răsăritul. Numită iniţial „Semnal de Tabără” este opera sculptorului Wilhelm Demeter (1936-2016) – născut pe plaiuri mureşene, în localitatea Zaul de Câmpie, dar îndrăgostit pentru totdeauna de acest tărâm dintre Dunăre şi Marea Neagră, spaţiu pe care l-a înnobilat cu lucrările sale și unde din anul 1961 a ales Constanța să trăiască.
Cea mai vestită rămâne sculptura din Costinești, inaugurată în anul 1972, avea 12 metri înălţime şi era din beton alb. Din păcate, ea a fost distrusă de inundaţiile din anul 2005 şi atunci autoritățile au hotărât să ridice un nou Obelisc, de data acesta mai solid şi mai impunător, având o înălţime de 18,5 metri și o greutate de 200 tone, proiectat tot de Wilhelm Demeter. Este format din 6 piese care simbolizează catargul unei nave și este înconjurat de 12 plăci de piatră & 4 proiectoare amplasate strategic luminează monumentul într-o culoare diferită. În literatura ocultă Obeliscul are forma unui iadeș, reprezentând un simbol masonic, din cauza formel sale – despicată şi excentrică. Inițial, a fost folosită emblema celor trei cercuri concentrice, aceasta jucând un rol foarte important in credinţele oculte. ladeşul simbolizează „Cele Trei Lumi” ale creației divine, fiecare dintre cele trei cercuri având acelaşi centru.
Alte lucrări monumentale ale lui Wilhelm Demeter: #1966-Peşte (bronz), Acvariul din Constanţa; – Pânza corabiei (inox), Acvariul din Constanţa; – Pescăruşi (h 6 m., inox), Tulcea; #1972-Semnal de Tabără (12 m., beton alb), Costineşti; #1973, 1974, 1975-decoraţii exterioare pe faţadele unor hoteluri (ciment alb, marmură), Mamaia, Neptun, Saturn; #1996-mozaic (160 mp, marmură colorată), Petromidia, Năvodari; #1996, 1997-Mozaic marmură colorată şi Sculptură cinetică (h 13 m.), Petromidia, Năvodari; #1998-Arc peste timp (h 14 m., marmură, inox), Parcul Primăriei, Constanţa; #2006-Obelisc, Costineşti, Constanţa. Pentru activitatea sa profesională, Wilhelm Demeter a fost distins cu premii de UAPR pentru sculptură (1963, 1985), Ordinul „Meritul Cultural” (1968) şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de cavaler (2000).
MÂNTUIREA NEAMULUI: Pentru păcătoșii fără invitație, 6 ore la coadă pe Golgota pentru a intra în Catedrală. Până vineri, non-stop!
INSIDER: „Catedrala a fost sfințită pe 26 octombrie 2025, iar la slujbă s-a intrat doar pe bază de invitație (majoritatea fiind cei care huiduiau Catedrala și strigau că „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”). Restul neamului a participat dincolo de zidurile împrejmuitoare (a ascultat liturghia și îngenuncheat pe asfalt, ca în Pandemie când nici atunci nu avea voie în biserici), dincolo de micul ecran ori pe la vreun post de radio. 28 octombrie 2025 – Pentru păcătoșii fără invitație, 6 ore la coadă pe Golgota pentru a intra în Catedrală. Se vizitează non-stop până la sfârșitul lunii.
UPDATE: Pe 29 octombrie, pentru a vizita Catedrala, coada a durat între 8 – 10 ore. BOR a hotărât prelungirea perioadei de vizitare până pe 5 noiembrie. Până atunci pe site-ul Arhiepiscopiei există o hartă interactivă unde poți vedea date în timp real despre timpul de așteptare pentru închinarea în Sfântul Altar al Catedralei Naționale și unde se află capătul rândului. Datele sunt actualizate permanent cu ajutorul voluntarilor „Tineri în acţiune” ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, care sunt permanent alături de pelerini.” AICI
N.R.: „🇷🇴Moment istoric pentru România: Sfințirea 𝐂𝐚𝐭𝐞𝐝𝐫𝐚𝐥𝐞𝐢 𝐌𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢. 🪟Peste 100 de vitralii, icoane cu 300 de sfinți și 5 candelabre monumentale – elementele centrale ale Catedralei Naționale.
‼️Catedrala Mântuirii Neamului deține 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐜𝐨𝐧𝐨𝐬𝐭𝐚𝐬 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞, cu o lungime de 23,8 m și o înălțime de 17,1 m, confirmă Academia Recordurilor Mondiale (Academy of World Records). Catapeteasma Catedralei Naționale a fost realizată sub conducerea pictorului Daniel Codrescu în decursul anului 2018. Iconostasul cuprinde 45 de icoane realizate în stil bizantin și așezate pe 4 registre. Mozaicul este realizat din tesere fabricate în atelierul Orsoni din Veneţia. Catapeteasma va fi acoperită cu mozaic pe ambele părți, însumând un total de 800 de metri pătrați de pictură în mozaic. După ce catedrala va fi pictată integral (tot în tehnica mozaic) va deține 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐜𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜, de aproximativ 25.000 mp. De asemenea, pe absida altarului este 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐌𝐚𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 (𝐏𝐥𝐚𝐭𝐲𝐭𝐞𝐫𝐚) 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, cel puțin, având 16 metri de la bază până la vârful aureolei.
⚜️Catedrala, înaltă de 120 de metri, va fi dotată cu 8 lifturi. Clopotele catedralei au o greutate totală de 33 de tone și se află la o înălțime de 60 de metri. Catedrala Națională are 28 de uși de bronz cu reprezentări iconografice. De asemenea, Catedrala are un total de 392 de ferestre. În Altar, în piciorul Sfintei Mese este așezată lista cu 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝟑𝟓𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐞𝐫𝐨𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐢, dar și fragmente din moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Mucenicilor de la Niculițel.
🔔✝️Două piese de rezistență – un clopot de 25 de tone (𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 #𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚) care are pe el chipul Patriarhului Daniel și crucea de 7 metri înălțime și 7 tone greutate.
🙏Catedrala este nu doar un reper religios, ci și un monument al României care se ridică peste timp, un simbol al credinței și continuității noastre. Dumnezeu să binecuvânteze România! Dumnezeu să-i binecuvânteze pe românii de pretutindeni!” SURSA
ARHIVĂ: CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI: Cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume (130 m), după montarea crucii de 7 metri și grea de 7 tone! OXXO ÎNGER SAU DEMON: Săritură cu parașuta din cupola Catedralei Mântuirii Neamului
MOLDAVIT SUB LUPĂ: Tectită formată acum 15 milioane de ani – exponat vedetă la Muzeul Grigore Antipa
INSIDER: „La Muzeul Grigore Antipa în Zona Macrocosmos sunt încastrate în perete 5 minivitrine: În prima, așezat sub o lupă un TEKTIT (MOLDAVIT)/ Boemia de Sud, Cehia, iar în celelalte 4 meteoriți – METEORIT LITIC (condrit)/Arizona, SUA; METEORIT LITIC (condrit)/ Tăuț. Arad, 1937; METEORIT (condrit) Mociu, Cluj, 1882 și METEORIȚI SIDERITICI/ Augustinovka, Ucraina.
N.R.: „Meteoriții sunt obiecte de proveniență spațială ajunse pe suprafața Pământului ca urmare a arderii incomplete în atmosferă a meteoroizilor (bucăți de diverse dimensiuni de fier și rocă, rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi). Există trei mari categorii de meteoriți: # meteoriți pietroși, sau „aerolitici”, care sunt cei mai comuni și sunt formați din piroxen, olivină și plagioclazi, minerale silicioase și o oarecare cantitate de nichel-fier – subdividiziuni: chondrite și achondrite; # meteoriți feroși, sau „siderolitici”, care sunt compuşi în cea mai mare parte din aliaje nichel-fier; # meteoriți micști, sau „pietroși-feroşi”, ca de exemplu pallasitele, sunt rari și conțin amestecuri de silicați și aliaj nichel-fier.
Unii meteoroizi (din a căror ardere incompletă provin meteoriții) s-au putut forma și în urma dezintegrării cometelor în fragmente. Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a unui corp solid de dimensiuni mici se numește meteor. Fragmentele de cometă pot avea o energie de ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor de asteroizi, dar zboară cu o viteză mult mai mare și sunt mult mai mici. Din această cauză pe Pământ încă nu au fost găsite, ci numai resturi de asteroizi. Mare parte din cei 22.000 (dintre care în Antarctica au fost colecționate 17.000!) de meteoriți găsiți pe Pământ sunt resturi din centura de asteroizi. Doar 18 din ei se pare că provin de pe Lună, și numai 14 de pe Marte. Unii ar putea să provină din comete.” DETALII
TECTITA/ MOLDAVITUL este o sticlă naturală, rară specială datorită originii de culoare verde- măsliniu, poate avea incluziuni fluide sau gazoase. S-a format în urmă cu 15 milioane de ani la impactul meteoriților cu Pământul. Duritate: 5,5 – 6,5 (din 10). Luciu: sticlos spre mat, grunjos, până la opac, transparent.
Se spune că este una dintre cele mai vechi pietre de pe Pământ, găsindu-şi originea odată cu formarea planetei. Este considerată singura piatră de origine extraterestră de pe Pământ și din această cauză se spune că mesajul său pentru locuitorii acestei planete trebuie descoperit prin stimularea înțelepciunii. Legendele asiatice străvechi spun că ar proveni de pe Sirius și legendele despre Atlantida fac adeseori referire la acest cristal. Cele mai importante locuri cu încărcătură spirituală de pe Pământ ascund în ele bucăți de Moldavit (Mecca, Tibet, Israel). Se spune că este una din pietrele cu care era încrustată sabia Excalibur. Adeseori se vorbește de Moldavit ca despre Piatra Filosofală, în trecut era folosit de alchimişti. Se spune că are puteri magice, că este încărcat cu forță psihică superioară, că cel care o atinge devine mai înțelept și îşi amplifică propriile puteri vindecătoare. BIJUTERII CU MOLDAVIT – inele și pandative
ARHIVA: MUZEUL MOLDAVITULUI CEHIA: Cum îi stă bine unui moldovean? Cu un moldavit în casă!
TRADIȚIONAL MODERNIZAT: „Golgotă” perpetuă & „Car(e) cu Boi”, pleacă non-stop & „Vatra de la Rucăr”, fără vâlvătaie!
INSIDER: „În anul 2012, O dată cu inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale a României, au fost amplasate în holul principal patru „picturi interactive”, parte dintr-un proiect mai amplu care viza digitalizarea și prezentarea patrimoniului cultural într-un mod modern și accesibil, ilustrând modul în care tehnologia poate completa arta tradițională. Fiecare instalație prezintă o pictură în ulei care integrează un ecran digital care redă elemente animate, în scopul atragerii publicului tânăr și demonstrării capabilităților tehnologice ale ecranelor Samsung. Nu știu cât public tânăr a fost „convertit” ori dacă s-a completat arta tradițională, dar cu siguranță denumirea instituției a fost mult timp preschimbată în „Biblioteca Samsung”, după firma luminoasă care se zărea din Piața Unirii.
Ultima oară când am trecut pe la bibliotecă se mai mișcau două, se stinsese și vâlvătaia din „Vatra de la Rucăr”. A rămas o perpetuă „Golgota” de Nicolae Tonitza & „Car cu Boi”‘ de Nicolae Grigorescu, care se depărtează cu repetiție.
N.R.: „Tabloul „Golgota”, cel mai mare semnat de Nicolae Tonitza cu suprafața de un metru pătrat, atipică pentru opera artistului a fost vândut acum 15 ani prin licitație publică organizată de Artmark la Palatul Ghika din Capitală, pentru suma de 125.000 de euro. Tabloul „Golgota a putut fi admirat, zeci de ani la rând, doar la Muzeul Național de Artă al României, iar în 2009 le-a revenit moștenitorilor de drept. „Golgota” este considerata unul dintre cele mai desăvârșite peisaje cu prezenta umană ale lui Tonitza. Lucrarea face parte dintre picturile realizate de artist după eliberarea în 1918 din lagărul de la Kirjali (Bulgaria), în care a fost concentrat ca și soldat după înfrângerea în 1916 a României în Bătălia de la Turtucaia. Opera provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție confiscată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, după moartea în detenție la Jilava a singurului diplomat român ce a participat la tratativele de pace de după ambele războaie mondiale. După căderea regimului comunist, în urma unui îndelungat șir de procese, tabloul a fost restituit moștenitorilor. ”
„Dintre cele aproximativ 1.000 de picturi ale lui Nicolae Grigorescu, dintre acestea, există probabil 300 de versiuni ale temei Carului cu boi, pe care pictorul a explorat-o pentru mai mult de 15 ani.
Se pare că numărul mare de Care cu boi este determinat de cererea foarte mare pentru pânze pe temă, dar şi de pasiunea pictorului pentru acest subiect. Cea mai mare versiune cunoscută este o lucrare monumentală, de dimensiuni impresionante, care măsoară 1,510 x 2,810 metri, recent restaurat și expus la Palatul Culturii din lași, după o pauză de aproximativ 20 de ani în care nu a mai fost prezentat publicului. În prezent, cele mai multe muzee de artă din România expun cel puţin un „Car cu boi”. Cea mai mare colecţie publică de „Care cu boi” se află expusă la Muzeul Naţional de Artă al României.
ARHIVĂ: PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern
MUZEUL SATULUI: Biserica de lemn din Dragomirești/ Maramureș (1722), cel mai mare dintre lăcaşurile de cult consevate. Turnul clopotniţei, înalt de 27 metri!
INSIDER: „Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti este locul în care se păstrează case țărăneşti din toate zonele țării, interioare decorate autentic, costume populare de patrimoniu, unelte şi utilaje agricole, dar şi patru biserici de lemn. Cel mai mare dintre lăcaşurile cult conservate aici este biserica de lemn adusă din Dragomiresti, județul Maramureş – Biserică greco-catolică cu hramul Adormirea Maicii Domnului construită în 1722 și adusă în 1936 prin Fundația Culturală Regala „Principele Carol” pentru a face parte din Muzeul Satului Românesc. Fusese construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripţie.
Deși sătenii (care mai aveau o biserică) inițial nu ar fi vrut să o dea pentru Muzeul Satului, pentru că în noaptea de Înviere din anul 1936 a nins atât de mult, încât zăpada strânsă pe acoperiş a făcut ca turla bisericii să se prăbuşească, s-au hotărât să dăruiască biserica lor muzeului ce se construia la Bucureşti.
N.R.: „Încadrându-se din punct de vedere tipologic în categoria bisericilor sală, biserica are un plan dreptunghiular încheiat printr-o absidă cu cinci laturi. Lăcaşul de cult se ridică pe o temelie joasă din piatră de râu, are pereții din bârne de molid dispuse orizontal, încheiate în „coadă de rândunică” și acoperiş cu învelitoare din şindrilă fasonată. Meşterii dulgheri au utilizat la edificarea sa aceleași tehnici constructive prezente la casele și anexele din gospodăria țărănească, conferind astfel o excepțională unitate stilistică arhitecturii din zonă.
Spaţiul interior al bisericii este compartimentat conform cultului creştin de rit oriental: altar, naos, pronaos și pridvor. Fiecare dintre spaţii poartă și o denumire locală, conferită de atribuirea simbolică a fiecăruia: pronaosul – „biserica femeilor”, naosul „biserica bărbaţilor”. Altarul, spaţiul unde oficiază preotul, este separat de naos printr-o catapeteasmă bogat sculptată și împodobită cu icoane pictate pe lemn iar între pronaos și naos, simetric față de ușă, peretele are două deschideri laterale prevăzute cu grilaj din fier forjat în formă de cruci. Pereţii sunt pictaţi în interior de zugravi locali care au respectat în altar şi naos canoanele bisericești, prin scene care reflectă credinţele poporului legate de cele două destinații postume (fericirea din Rai și chinurile din lad), conservând însă și diverse aspecte din viaţa socială și politică a vremii, elemente din arhitectura locală, scene de muncă (Judecata de Apoi) sau ţinute vestimentare specifice Maramureșului. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului deschis cu stâlpi ciopliţi uniţi prin arcade elegante la partea superioară și o balustradă traforată, la partea inferioară. Alături de aspectul său decorativ, acoperişul cu pante repezi și „poală” dublă, formează o streașină largă. Turnul clopotniţă, înalt de aproximativ 27 m, cu silueta sa zveltă și coiful care acoperă foișorul, este un accent care prin proporţii echilibrează volumele întregului edificiu.” SURSA
Adresa: Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” (pe malul lacului Herăstrău): Şoseaua Kiseleff nr. 28-30, București, sector 1. Program: zilnic 9-17. Bilete: 40 lei/ adulți, 20 lei/ pensionari, 10 lei/elevi, studenți. Luni & marți, majoritatea monumentelor sunt închise – reducere 50%.
N.R.: În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova.
Cea mai mare biserică de lemn din România este Mănăstirea Săpânța-Peri (2003), situată în Maramureș, care deține și titlul de cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Are o înălțime de 78 de metri.
NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii!
INSIDER: „Oneștiul o celebrează pe Nadia Comăneci!Primul mural @ZIDART – Street Art Festival Onești a prins viață și o înfățișează pe zeița sportului mondial. Lucrarea apare într-un an simbolic – 2026, când se împlinesc 50 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii. Marți, 21 octombrie 2025, orașul va primi și vizita delegației ACES Europe, în cursa pentru titlul 🏆 „Oraș European al Sportului” Sursa foto: Robert Bulimej.” SURSA
N.R.: „Muralul a fost executat la Oneşti de artistul Bogdan Scutaru (36 ani), care în 2023 – a dăruit Bacăului formidabila pictură murală ce-l înfățişează George Bacovia. Artistul s-a născut și a copilărit la Mărăşeşti, în vremea în care ruinele comunismului decorau împrejurimile micuțului oraş. Pe acele foste clădiri CFR şi fabrici, Bogdan a şi făcut primele sale desene pe pereți. Acum locuiește în Danemarca şi în continuare desenează murale. Pe lângă asta, de vreo trei ani şi jumătate el este și tattoo artist. BOGDAN SCUTARU: „Dacă lucrarea e bună, ajunge să nu mai fie a mea, ci a celor care locuiesc în zonă”
📌 Adresa: Bulevardul Republicii bloc nr. 58 (în spatele piramidei), Onești județul Bacău/ 2026 – Anul Nadia Comăneci 🇷🇴
MUZEUL ANTIPA: Expoziția temporară cu tarantule „8 – vii!” are coduri QR în loc de etichete pe terarii, semiîntuneric, liane de plastic și exponate nemișcate
INSIDER: „Expoziția temporară despre tarantule „8 – vii!” de la Muzeul Grigore Antipa se vrea o expoziție modernă și interactivă. 80 de terarii aliniate pe mai multe rânduri în formă de „U” într-o încăpere semiîntunecată și nu prea mare ar trebui să ilustreze „o experiență vie şi autentică, adusă direct din junglă chiar în mijlocul oraşului”. Există o antecameră unde sunt afișate câteva panouri cu informații despre tarantule, un filmuleț rulează non-stop și măsuțe pentru copiii care vor să coloreze tarantule. Înăuntru este cam calduț, copilul/ copii trebuie dezbrăcați și ținute hainele în brațe (și pe ale tale dacă ai fi fost o tarantulă!).
Terariile nu au etichete ci doar coduri QR ceea ce e un mare minus pentru că în permanență simți un mare disconfort: te holbezi să cauți tarantula în terariu care (bineînțeles, nu mișcă niciuna!), după care scanezi codul (dacă ai cu ce, dacă nimerești, dacă ai cum). Din întuneric în lumina telefonului, încerci să compilezi ce scrie sau să citești copilului (care copil?, unde e copilul?), plictisit deja, caută altă tarantulă care să se miște (cei 8 ochi ai tarantulei ar fi buni!). Între timp copii se mișcă aleator de la un terariu la altul (înainte-înapoi!); în locul relativ strâmt te mai intersectezi cu vreun vizitator/ ghiveci – decor ori te mai atingi de vreo liană din plastic – butaforic atârnată „ca în junglă”…
N.R.: „Până pe 23 decembrie 2025 la Muzeul Antipa Național de Istorie Naturala Grigore Antipa din București se poate vizita o expoziție temporară despre tarantule „8” – ο expoziție vie, care ar trebui să demontează mituri și să ne scape de niște frici. Titlul este o invitație la descoperire şi face referire la cele opt picioare și opt ochi ale tarantulelor, dar şi la forma bilobată a corpului lor, ca o aluzie la simbolul infinitului. Expoziţia este o ocazie unică de a observa de aproape 80 de specii de tarantule vii, provenind din diverse colțuri ale lumii.
Pentru a aprofunda experiența, vizitatorii pot scana coduri OR amplasate pe terarii, care înlocuiesc etichetele clasice cu informata detaliate in limbile română şi engleză. Sunt materiale digitale ce includ detalii despre habitat, dietă şi alte observaţii esențiale pentru cei interesaţi de creșterea tarantulelor. Sloganul „vii!”, subliniază promisiunea unei întâlniri autentice cu aceste creaturi şi servește ca o invitație directă adresată vizitatorului. Expoziția e deschisă de marți pănă duminică, în programul normal de vizitare a muzeului, între orele 10:00-20:00 (ultimul vizitator intră la ora 19:00). Bilet intrare: 28 lei/ adulti, 14 lei/ pensionari, 7 lei/ elevi si studenti. Biletele pot fi achiziționate atât la receptie, cât și online.
Adresa: Muzeul Național de latorie Naturala Grigore Antipa” – Şoseaua Pavel D. Kiseleff nr. 1, Bucuresti sector 1.” DETALII
ARHIVĂ: PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO REPTILAND: Un fel de muzeu unde exponatele mai și mișcă OXXO PAIANJENUL LUP: Femela își cară singură puii în spinare. „Tarantula românească”, cel mai mare păianjen din România!
STREET ART: „Un Banksy de București, apărut zilele astea”
INSIDER: „Un Banksy de București (N.R.: Str. Știrbei Vodă colț cu Poiana Narciselor, București), apărut zilele astea.” SURSA
N.R.: Graffiti-ul este o formă de artă stradală care constă în inscripţii, desene sau simboluri pictate sau gravate pe suprafețe publice, de obicei fără permisiune. Acestea pot varia de la etichete (tags) simple, ca o formă de semnătură a artistului, la compoziții complexe, imagini elaborate sau mesaje sociale și politice. Când este realizat fără acordul proprietarului, constituie vandalism și este ilegal.
Originea: Termenul provine din cuvântul italian graffiato („zgâriat”), referindu-se la practici antice de a scrie sau grava pe pereți.
Tipuri: Include diverse forme, de la simple „tag-uri” (semnături) la lucrări elaborate, inclusiv stencil-uri (folosind şabloane).
Scopuri: Artiștii îl folosesc pentru auto-exprimare, pentru a câștiga respect în comunitatea sa, pentru a atrage atenția asupra unor probleme sociale sau ca formă de rebeliune.
Context: Poate fi văzut ca o formă de artă urbană sau, în lipsa permisiunii, ca vandalism.
Legislație: Realizarea sa pe proprietate privată sau publică fără permisiune este ilegală, dar în prezent există și spații dedicate unde artiștii pot crea liber.
ARHIVĂ: ARCUL DE TRIUMF: “In BANKSY we trust” “Without Limits” OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO STOP (STAR) WARS: „Să facem din tun tractoare/ Din atom – lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare!”
MONUMENTUL AVIATOR ZORILEANU: Urna funerară a eroului din Primul Război Mondial păzită de patru vulturi cu drapelul patriei în gheare și cu aripile deschise, susțin Pământul & Zodiacul – „Avem și noi oceanul nostru”
INSIDER 1: „În Piața Quito din București, la intersecția străzilor Paris, Praga și Varșovia, poate fi admirat Monumentul Aviator Zorileanu. Emblematicul ansamblu monumental este dedicat aviatorului ✈️ Mircea Zorileanu, unul dintre pionierii aerului în România și erou al Primului Război Mondial. Un detaliu interesant este inscripția „Avem și noi oceanul nostru”. SURSA
INSIDER 2: „În timpul Primei Conflagrații Mondiale, la 15 august 1916, căpitanul Mircea Zorileanu și-a îndeplinit cu abnegație misiunile care îi sunt încredințate, comandând escadrile de recunoaștere și bombardament și, totodată, este un inovator al tehnicii de luptă prin montarea în premieră pe un aparat de zbor a unei mitraliere cu care efectuează o serie de trageri. Din cauza deteriorării stării sale de sănătate este nevoit să ceară lăsarea la vatră și, în toamna anului 1918, pleacă la Arosa, Elveția, pentru tratament deși se confrunta cu o lipsă acută de fonduri care l-au determinat, în cele din urmă, să suspende tratamentul după doar două luni. În ianuarie 1919 pleacă în Italia, la Genova, dar, fiind lipsit de acte și mijloace, se stinge în spital, autoritățile italiene având dubii privind identitatea sa. Incinerarea sa a avut loc la cimitirul local, ceremonie în timpul căreia a primit onorul pilotului italian Mario Stoppani, care efectuat un zbor de onoare cu un aparat Ansaldo S.V.A..
Ulterior, urna cu cenușa eroului aviator a fost adusă în țară, fiind depusă în interiorul soclului Monumentului Aerului. La Cimitirul Bellu (Șerban Vodă) din București a fost identificat și un mormânt pe numele Aviator Mircea Zorileanu. Sculptorul Emil Ludovic Gové a realizat acest monument funerar între anii 1930–1935, în memoria aviatorului Mircea Zorileanu, unul dintre pionierii aerului în România și erou al Primului Război Mondial. Monumentul, amplasat în anul 1937 în Piața Quito și inaugurat de Aeroclubul Regal al României, este format dintr-o sferă străjuită de patru vulturi din bronz aurit și fier, și un soclu realizat din patru coloane de piatră. În interiorul monumentului se păstrează urna funerară a aviatorului Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883-10 februarie 1919).
Monumentul este format din patru stâlpi rectangulari din piatră, pe care este așezat un soclu patrulater din fier traforat, care constituie suportul a patru vulturi cu aripile desfăcute și turnați în bronz aurit. Fiecare ține drapelul patriei în gheare, iar pe aripile lor se sprijină globul pământesc, având pe banda mai lată a ecuatorului cele douăsprezece semne zodiacale. Pe fiecare dintre fațetele exterioare ale stâlpilor din piatră sunt dispuse basoreliefuri alegorice a căror simbolistică sugerează eroismul pionierilor aviaticii românești. După alți autori, figurile reliefate pe exteriorul stâlpilor de piatră sunt „inspirate de basmele populare românești”. Stâlpii de piatră conțin basoreliefuri și la interior, ilustrând ideea de aripi și de zbor spre înălțimi (păsări zburând printre nori, vulturi luptându-se unii cu alții, păsări odihnindu-se pe ramuri, vulturi cu prada în gheare).
Aviatorul Cpt. Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883 – 10 februarie 1919) a avut o viață tumultuoasă. În urma unor accidente, a fost nevoit să-și întrerupă cariera de locotenent de cavalerie, fiind declarat inapt. Se orientează spre aviație, începând cu 1910, vis pe care îl va îndeplini după un an de studii în Franța. Obține brevetul de pilot în 5 iulie 1911. Are performanțe remarcabile ca pilot, fiind numit „Maestrul”.
📍Locație: Piața Quito (N.R.: București sector 1) ⏰Deschis permanent, acces gratuit’ SURSA
N.R.: În astronomie, zodiacul este o regiune a cerului în formă de centură care se întinde cu aproximativ 8° la nord și la sud (măsurată în latitudinea cerească) de ecliptică, care este calea aparentă a Soarelui peste sfera cerească de-a lungul anului. Căile orbitale ale Lunii și ale planetelor majore, precum și un număr de 12 constelații se află în centura zodiacului. Cuvântul românesc zodiac provine din zōdiacus, forma latinizată a termenului din greaca antică zōdiakòs kýklos (ζωδιακός κύκλος), care înseamnă „ciclu sau cerc de animale mici”. Zōdion (ζῴδιον) este diminutivul lui zōon (ζῷον, „animal”). Numele reflectă importanța animalelor (şi a hibrizilor mitologici) printre cele douăsprezece zodii.
CASA ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII, CRAIOVA: Statuia „Cal Înaripat’ realizată din fier vechi reciclat în tehnica Scrap Metal Art. La câte fabrici au dezafectat oltenii, trebuia o herghelie în fiecare cartier!
INSIDER: „O nouă lucrare de artă îmbogățește peisajul urban al Craiovei. În parcul din zona Casei Științei și Tehnicii (Tineretului), a fost expusă permanent statuia „Calul Înaripat”, realizată de artistul Artizen Weidenbach. Lucrarea face parte din proiectul cultural „Artă Urbană”, derulat de Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. „Calul Înaripat” devine astfel un nou reper cultural al Craiovei, invitând trecătorii să descopere frumusețea artei neconvenționale, statuia fiind realizată din metal reciclat, mai precis din șuruburi, piulițe, bucăți de metal colectate de la mașini stricate sau alte obiecte nefolositoare.” SURSA
N.R.: „Într-un atelier din Ghimbav, Claudiu Dragomir, cunoscut sub pseudonimul artistic Artizen Weidenbach, transformă fierul vechi în opere de artă. Creațiile sale, unele pe care nici nu am fi visat să le vedem în forma pe care el le-o dă, au atras atenția atât în România, cât și peste hotare. Ele pot fi admirate deja în centrul vechi al oraşului Ghimbav, la Craiova și în alte localități din România, dar şi în Spania. De asemenea, creațiile lui devin deja decoraţiuni tot mai apreciate pe domeniile private din țara noastră, diverși proprietari alegând să îşi amenajeze curțile cu opere personalizate, semnate de Artizen Weidenbach, în tehnica cunoscută ca Scrap Metal Art (Arta fierului vechi reciclat). La 40 de de ani, Claudiu a transformat o pasiune descoperită acum 15 ani într-o formă de exprimare artistică unică, combinând creativitatea cu un profund respect pentru mediu dar şi pentru istorie, tradiții si tot ce înseamnă cultură și artă.
Claudiu Artizen Weidenbach adună materialele necesare operelor sale din centre de colectare, service-uri auto sau le primeşte de la prieteni şi vecini. „Am mulți prieteni și cunoscuți, chiar de aici de la noi din Ghimbav şi dar și din alte părți, care îmi aduc tot felul de piese vechi. Fac curățenie prin pod, pe la casele bunicilor si dau de astfel de lucruri. Mă sună și îmi spun de ele, iar eu le accept, pentru că știu foarte bine că pot fi folosite pentru ceva. Nimic nu e de aruncat pentru că la mine orice are șansă să devină ceva ce poate fi admirat de oameni”. DETALII
Din fierul vechi obținut prin dezafectarea fabricilor din Craiova, ieșea câte o herghelie pentru fiecare cartier – niciun oltean fără de cal!
ARHIVĂ: REÎNCARNARE: După 2211 de ani VICTORIA (Nike) din Samothrace apare din 1000 de cuie la ParkLake. SPERANȚA de Gabriel Dinu! OXXO SECTOR 6: „Muzeul sculpturilor din fiare vechi” din Parcul Moghioroș, deschis non-stop & intrarea liberă! OXXO MUZEUL STEAMPUNK, CLUJ: „Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două feţe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să le-nveţe” OXXO MARŢIPAN: Tortul Titanilor, servit în Parcul Titan!
KFC MINSK, BELARUS: „Când arhitectura sovietică întâlnește puiul capitalist” – Kremlin Fried Chicken!
INSIDER: „KFC în Belarus… Când arhitectura sovietică întâlnește puiul capitalist 🍗” SURSA
N.R.: „Un restaurant KFC în Minsk, Belarus. Clădirea care îl găzduiește prezintă un basorelief masiv, în stil realist socialist cu un grup de oameni, muncitori, soldaţi şi ţărani, care simbolizează forța și unitatea poporului sovietic. Clădirea se află pe strada Nemiga (Немига) din Minsk..”
SPOTLIGHT 2025: Balenă zburătoare prin Piața Revoluției, tarantule luminoase pe soclul statuii Regelui Carol I, foc de tabără în fața Ateneului Român
INSIDER: „Weekendul acesta, Bucureștiul s-a luminat la cea de-a noua ediție SPOTLIGHT – artişti din România, Franţa, Germania sau din Țările de Jos prezintă, peste 20 de instalații interactive, sesiuni de video mapping spectaculoase și lucrări de artă digitală transformă Bucureştiul într-un peisaj vizual spectaculos, unde arta şi inovația se întâlnesc. Circuitul principal al festivalului se desfăşoară pe Calea Victoriei, între Piaţa George Enescu şi Bdul. Regina Elisabeta, cu extensii la ARCUB Hanul Gabroveni (str. Lipscani nr.84-90) şi în locațiile partenere Mega Mall, Promenada Mall şi Sky Tower (sediul Raiffeisen Bank România din Calea Floreasca 246C).
Printre instalaţiile remarcabile ale ediției 2025 se numără: Whale (Aerosculpture, Franța), instalație cinetică dedicată fragilităţii mediului marin – o balena luminoasă de 18 metri, sculptură zburătoare care pare să plutească între trecut și viitor;
Sol Machina (H3 Studio, România), la Cercul Militar Naţional, o instalație monumentală ce reinterpretează energia solară într-un limbaj vizual contemporan; Pixel-Ghosts (MotionLab, România), la ARCUB – Hanul Gabroveni, o creație interactivă inspirată de cultura pop şi nostalgia pixelilor; Bird Passing By (Luminariste, Franța), o lucrare poetică ce surprinde fragilitatea şi libertatea mişcării, transformând zborul într-o metaforă vizuală a luminii; Keyframes (Groupe Laps, Franța), o coregrafie luminoasă urbană; Fluxit (Vedel & De Wolf, Belgia); Odonata (Number 8, Germania); Energy Pulse by PPC (RIZI Studio), ce aduce în prim-plan dinamica electricității ca formă de artă; Precum şi lucrările Hulahoop (Collectif Scale), MorphoClash (Vali Chincişan) sau Parallel Mind (Sergiu Doroftel), ce vor lumina traseul festivalului din centrul capitalei. Sâmbătă şi duminică, 11-12 octombrie 2025; 19:00-23:00 – Traseul SPOTLIGHT accesibil vizitatorilor” DETALII
ARHIVĂ: MÂNCA-LE-AȘ, SPOTLIGHT 2024: Ouăle prăjite uriașe de la Novotel le-a lăsat gura-apă privitorilor OXXO PIAȚA REVOLUȚIEI, SPOTLIGHT 2024: „Silent Prayer” în Memorialul Renașterii, raze luminoase unesc Cerul și Pământul! OXXO SPOTLIGHT 2023: De Ziua Pământului o lume întreagă stinge lumina, Bucureștiul (i)luminat aprinde mai multe! OXXO SPOTLIGHT 2022: Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare OXXO FESTIVALUL LUMINII: „S-a cam dus magia Spotlight de la primele ediții…”. Cui să fim recunoscători? OXXO SPOTLIGHT: Artiști din 9 țări, 21 de instalaţii de artă, pe o scenă de 7.000 de metri pătraţi! OXXO SPOTLIGHT: Calea Victoriei, inundată de lumină. Centrul Capitalei devine o expoziţie în aer liber! OXXO FESTIVALUL LUMINII: „La ora 23.00, trei maşini de poliţie anunţau prin megafoane că se stinge lumina!”
DIPLOMA SHOW 2025: Industria afecțiunii – cantitate mai mult decât calitate și trauma ca fenomen social
INSIDER: „DAN CEBOTARI – „La kilogram, nu la bucată!” Proiectul explorează tema consumerismului emoțional prin multiplicarea statuetelor ce îl reprezintă pe Cupidon, simbol al iubirii, într-o grămadă care ar putea sugera o industrie a afecţiunii în care contează cantitatea mai puțin calitatea… SCULPTURĂ – Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din laşi Facultatea de Arte Vizuale şi Design Coordonator: Conf. univ. dr. Mihai Vereştiuc.
ALEXANDRA BRÎNZAC – „My bed”. Proiectul My Bed investighează trauma ca experienţă corporală şi fenomen social, printr-o instalaţie sculpturală viscerală ce transformă vulnerabilitatea într-un limbaj vizual brutal şi onest. Folosind ceramica şi modelajul arhaic în lut, material organic ce reține urme şi sugerează fragilitate, lucrarea explorează patul ca spaţiu domestic şi simbolic, ca topografie emoțională. SCULPTURA – Universitates de Artă şi Design din Cluj-Napoca – Facultatea de Arte Plastice; Coordonator: Conf. univ. dr. Septimiu Jugrestan.
N.R.: Până pe 12 octombrie 2025 la ARCUB – Adresa: Hanul Gabroveni, Str. Lipscani nr. 84-90, sector 3, București – The Institute te așteaptă la cea de-a XII-a ediție DIPLOMA Show, festivalul dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri din România. Festivalul prezintă o expoziție centrală cu peste 140 de lucrări de artă, design și arhitectură de la universități din toată țara, tururi ghidate, petreceri și un târg de artă și design. Tururile ghidate vor dura aproximativ o oră și vor fi susținute de tineri curatori care vor prezenta conceptul expoziției și vor introduce participanții în universul artiştilor și designerilor care expun în cadrul DIPLOMA Show 2025. Accesul la eveniment se face pe bază de bilet: General Access: 50 lei; General Access + Tur Ghidat: 120 lei.” DETALII
ARHIVĂ: DIPLOMA SHOW 2024: Covorul vieții, tradițional românesc, reinterpretat contemporan, cu final necunoscut OXXO DIPLOMA: Cele mai bune lucrări de absolvire ale viitoarei generații de artiști înainte să devină celebri!
SCORNICEȘTI, OLT: Casa privat-memorială „Nicolae Ceaușescu” – fotografiată peste gard și cu puțin noroc vizitată
INSIDER 1: „În trecere…glumeam! 😏 Chiar am vrut să văd unde s-a născut dictatorul care a condus Romania 24 de ani. Casa din Scornicești aparține lui Valentin Ceaușescu, cel mai mare și singurul care mai trăiește dintre cei trei copii ai cuplului Ceaușescu. Acesta i-a dat-o în grijă unui verișor, Emil Bărbulescu (fiul Elenei Bărbulescu, sora lui Ceauşescu), adjunctul comandantului poliției pe județul Olt, care a murit acum câțiva ani. De atunci, surorile fostului milițian se ocupă de locuință. Familia nu dorește s-o doneze statului român și o ține, din motive neclare, într-o formă de casă privată la care, dacă ai norocul să găsești pe cineva care să-ți deschidă, poți să arunci un ochi în intimitatea unuia dintre cei mai cunoscuți dictatori din lume.” SURSA
INSIDER 2: „Casa memorială „Nicolae Ceaușescu”
Construită pe la 1890 și reamenajată în 1979, unsă cu lut și văruită, casa are un ceardac cu pridvor împodobit cu stâlpi de lemn sculptați și temelie din bolovani de râu. Frumoasă și cochetă aș putea spune. Interiorul este unul simplu, țărănesc, cu mobilă originală. Totodată, cum este și normal de altfel, aici se regăsesc și tablouri ale familiei Ceaușescu în care sunt reprezentați, precum si părinții lui Nicolae Ceaușescu. Casa este situată pe raza orașului Scornicești. Oraș care înainte de 1989 era un fel de “buricul țării“, localitatea beneficiind în acea perioadă de numeroase avantaje. După Revoluția din decembrie 1989 şi-a pierdut această aură, resimțind un puternic recul. În „epoca de aur” localitatea a fost puternic industrializată (exista aici chiar și o fabrică de Pepsi), astăzi însă se văd doar ruinele construcțiilor în care au funcționat fabricile din oraș. La final de poveste vă las cu ultimele imagini ale locuinței unde s-a născut ‘fiul poporului’, cel pare care mulți îl deplâng. Încă! SURSA
N.R.: „„Ceauşescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumănării, la lumina electrică, de la carul cu boi, la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane… Nu știu dacă, păstrând proporţiile, există performanțe asemănătoare în istorie poate Ramses cel Mare!… Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceauşescu frizează imposibilul. Și, peste asta, a păstrat DEMNITATEA acestui POPOR” (Petre Țuțea)
„Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești, Olt, România – d. 25 decembrie 1989, Târgovişte, România) a fost un dictator român, secretar general al Partidului Comunist Român, şeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989, când printr-un decret al CFSN semnat de lon Iliescu (1930-2025), a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceauşescu au fost judecaţi de acest tribunal în cadrul unui proces sumar, condamnaţi la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței.” DETALII
„În drum spre locul execuției, Ceauşescu a remarcat: „Puteam fi împușcaţi fără mascarada asta!”, apoi a intonat imnul Internaționala, cel mai cunoscut cântec socialist. Conform spuselor lui Dorin Cârlan, unul dintre membrii plutonului de execuție, Nicolae Ceauşescu, înainte de a fi executat, ar fi spus următoarele cuvinte: „Trăiască Republica Socialistă România liberă și independentă! Moarte trădătorilor! Istoria mă va răzbuna!”. După executarea cuplului, cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, acolo unde s-au rătăcit. Au fost găsite a doua zi și duse la morga Spitalului Militar Central, de unde au fost duse la Cimitirul Ghencea și înmormânte în secret.” DETALII
ARHIVĂ: PALATUL PRIMĂVERII: „Sper ca peste încă 27 de ani să nu existe vizite şi la momântul Sf. Nicolae şi Elena!” OXXO MIERCUREA CIUC: Viziunea lui Ceaușescu, încă prezentă în Cetatea Miko! OXXO MEMORIALUL MAHATMA GANDHI, INDIA: Doi copaci veghează locul incinerării „părintelui națiunii”, plantați de Ho Chi Minh și de Nicolae Ceaușescu! OXXO MUZEUL COMUNISMULUI: „România, liberă şi independentă”, împușcată în Gara Târgoviște! OXXO SUVENIR BULGĂRESC: Căni imprimate cu întregul eșicher politic din România – vii sau morți!
HRANĂ, APĂ, ENERGIE: Târg de Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești în curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale
INSIDER: „🇷🇴 Târg de Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești. În perioada 10–12 octombrie, între orele 9:00 – 19:00, curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Bulevardul Carol I nr. 4) găzduiește un târg dedicat celor mai autentice produse agroalimentare românești. 🧀🥖🍯
Vizitatorii pot descoperi și gusta bunătăți tradiționale din toate colțurile țării — de la brânzeturi și mezeluri artizanale până la miere, dulceață, vinuri și produse de panificație. Totul pregătit cu grijă de producători locali, după rețete moștenite din generație în generație.
🍂 Un eveniment care aduce laolaltă aromele toamnei, mândria locală și bucuria de a sărbători produsele noastre românești!” SURSA
N.R.: „Târgul reunește producători din toate zonele ţării, care oferă vizitatorilor o gamă variată de produse tradiționale, ecologice şi montane, obținute din materii prime românești. În acest context, ministrul Florin Barbu a subliniat că rolul MADR este de a sprijini fermierii și producătorii români, încurajând totodată consumatorii să achiziționeze produse din piețele și târgurile din România. Oficialul MADR a afirmat că fiecare produs cumpărat de la producătorii locali înseamnă un sprijin real pentru fermieri și un avantaj pentru întreaga economie.” DETALII
GENERALUL CHARLES DE GAULLE: Statuia din bronz, de 7 tone, de la intrarea în Parcul Herăstrău, privește către Piața Charles de Gaulle fostă Aviatorilor/ Generalissim I.V. Stalin/ Adolf Hitler
INSIDER: „26 septembrie 2006 – A fost dezvelită oficial statuia generalului Charles de Gaulle din București. Statuia lui Charles de Gaulle din București, amplasată la intrarea în Parcul Herăstrău dinspre Piața Charles de Gaulle, a fost realizată de sculptorul Mircea Corneliu Spătaru, conform unui proiect demarat în anul 2004, pe vremea când ministru al Culturii era Răzvan Theodorescu. Statuia, realizată din bronz, cu o greutate de aproximativ șapte tone, care îl reprezintă pe generalul Charles de Gaulle coborând niște trepte, spre piața care-i poartă numele, a fost dezvelită oficial, în 26 septembrie 2006, în prezența președintelui Traian Băsescu, și a ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, cu ocazia celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei (Reuniunea la nivel înalt a Francofoniei). La dezvelire a participat și delegația primarilor din orașele francofone, aflați în vizită la București, pentru a lua parte la acest eveniment.
Dimensiunile statuii sunt 4,60 m × 1,60 m × 1,80 m iar ale soclului cu trepte: 8 m × 6 m × 1,40 m. Statuia a costat aproximativ 11,3 miliarde de lei vechi, iar soclul pe care este așezată a costat 6 miliarde lei vechi, banii fiind dați de Ministerul Culturii și Primăria Capitalei. Prin Hotărârea Nr. 1610 din 4 decembrie 2008, emisă de Guvernul României și publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din 15 decembrie 2008, Statuia „Charles de Gaulles” a fost înscrisă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor. Pe amplasamentul actual al statuii s-a aflat, între 1951 și 1962, Statuia lui Stalin din București.
În anul 2010, ziarul Adevărul a publicat „Topul celor mai urâte statui din București” în care statuia lui Charles de Gaulle s-a plasat pe locul 3. Datorită piesei textile nedefinite care atârnă pe brațul său drept, statuia este „alintată” „Ospătarul”, ca o ironie la adresa artistului Mircea Spătaru, care l-a reprezentat pe generalul De Gaulle coborând de pe soclu, cu un aer care nu îl reprezintă.” SURSA
N.R. 1: „Mircea Corneliu Spătaru (n. 27 iulie 1937, Epureni, județul Vaslui, d. 31 august – 1 septembrie 2011, Cluj-Napoca), a fost un sculptor, pictor, caricaturist și ceramist român, profesor universitar, personalitate marcantă a artei românești. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoţia 1962; Cadru didactic la Institutul de Arte Plastice << Ion Andreescu >> din Cluj-Napoca, 1964-1987; Profesor universitar, Rector al Universității Naționale de Arte din Bucureşti, perioada 1990-2004.
OPERE: 1969 – „Grup statuar ambiental”, Ciment, Casa Radio, Cluj; 1998- Ansamblul monumental „luliu Maniu”, bronz, Piaţa Revoluției, Bucureşti; 1999 – Sculptura ambientală, oţel, Galaţi; 2000 – „Ion Mihalache”, bronz, Topoloveni; 2005 – Monumentul (cenotaf) „Moise Nicoară”, bronz, Biserica Mavrogheni, București; 2006 – Statuia lui Charles de Gaulle din București, bronz, Piața Charles de Gaulle, Bucureşti; 2007 – Monumentul „Nicolae Bălcescu”, bronz, Parcul Izvorul Rece, Bucureşti; 2007 – Monumentul „Carol I”, bronz, Craiova.
N.R.2: „Pe amplasamentul actual al statuii s-a aflat, între 1951 și 1962, Statuia lui Stalin. În 1948 s-a anunțat un concurs de proiecte pentru o statuie monumentală a lui losif Vissarionovici Stalin, concurs la care au prezentat machete în jur de 20 de sculptori. Juriul pentru alegerea câștigătorului era prezidat de Ana Pauker. Anunțul pentru concurs, publicat în ziarul partidului, suna astfel: „Expresia dragostei poporului român față de personalitatea ilustrului conducător al socialismului victorios, mareşalul losif Visarionovici Stalin, genialul comandant al armatei paşnice a tuturor muncitorilor de pe glob, cere prezența unui mare monument ridicat în onoarea sa în centrul Capitalei. Dornice să împlinească această urgentă necesitate culturală, Comitetul pentru Artă şi Comitetul de Partid al Capitalei au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și talentul unui artist într-adevăr creator vor putea desemna câştigătorul!”
Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze Monumentul ostașului sovietic eliberator, care apoi a fost dezvelit în Piaţa Victoriei în anul 1946, în prezența regelui Mihai al României. Pentru a fi sigură că monumentul dedicat lui Stalin se încadrează în criteriile impuse de acesta, Ana Pauker i-a cerut opinia lui Nikolai Tomski, un sculptor rus care executase mai multe statui ale generalisimului, amplasate în diferite orașe din Uniunea Sovietică, și cea mai bună lucrare a sa, la Dresda, în Republica Democrată Germană. Juriul a fost surprins când, în 23 martie 1950, nu macheta lui Baraschi a fost aleasă, ci cea a sculptorului Dimitrie Demu, care a și fost trimisă la Kremlin, spre a fi aprobată de însuşi Stalin. Este interesant de remarcat faptul că Stalin este reprezentat ținând în mâna stângă o carte între filele căreia este introdus degetul arătător, spre a ţine minte unde s-a oprit pentru scurt timp din lectură, gest asemănător cu cel imaginat de Oscar Han în 1939 pentru Statuia lui Constantin Brâncoveanu din Bucureşti. Statuia lui Stalin din Bucureşti a fost turnată la Uzinele Malaxa şi montată în 1951 pe soclul de la intrarea în „Parcul de cultură și odihnă «I.V. Stalin>>” din raionul I. V. Stalin, (fostul Parc National Regele Carol al II-lea și actualul parc Herăstrău), cu vedere spre Piaţa Generalissim I. V. Stalin (fostă „Adolf Hitler”), în prezent Piaţa Charles de Gaulle (în mai puțin de 100 de ani!). Pentru amplasarea statuii, a fost necesară distrugerea ansamblului sculptural Fântâna Modura, realizat în 1939 de sculptorul Constantin Baraschi. Dimitrie Demu a cerut pentru lucrare o sumă imensă, 50 de milioane de lei, sperând să primească măcar o treime din ei. A fost uimit că i s-a acceptat cererea, primind toți banii solicitați. S-a lămurit în februarie 1952, când a avut loc „Stabilizarea”, în urma căreia valoarea celor 50 de milioane devenise echivalentul costului unui costum de haine sau a două-trei mese la restaurant.
Pe 9 martie 1953, lângă statuia lui Stalin a fost organizat un miting de doliu, prilejuit de moartea lui Stalin, la care au fost prezenți mii de oameni, aduși de activiștii partidului comunist. Cu această ocazie s-au rostit cuvântări și s-au tras 24 de salve de tun. La trei ani după moartea lui Stalin, petrecută în 5 martie 1953, la Congresul al XXI-lea al PCUS, în 23 februarie 1956, liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrusciov a susținut celebrul raport în care denunța cultul personalității și crimele lui Stalin și ale colaboratorilor săi. În martie anului 1962 statuia a fost demolată într-o noapte, în urma hotărârilor Plenarei lărgite a partidului din zilele de 30 noiembrie – 5 decembrie 1961. În acest scop, Demu a fost chemat să arate unde sunt sudurile statuii, pentru ca patru tancuri și douăsprezece buldozere trebuiau să elibereze locul în câteva ceasuri. Cu această ocazie, Piaţa Generalissim I. V. Stalin a fost rebotezată Piaţa Aviatorilor, nume pe care îl purtase anterior.
Se pare că în anii 70, s-a folosit material din statuia lui Stalin de la București din care s-a făcut în Piaţa Unirii din Focşani obeliscul Monumentul Unirii. Granitul roşu demontat de pe soclul statuii lui Stalin a fost folosit în 1976 de fostul primar al Buzăului, Gheorghe Milu, pe platoul de marmură din centrul oraşului, unde este reprodus, din plăci de granit, modelul de pe iile populare din zona Buzăului. Sculptorul Ion Irimescu a relatat că în cursul unei întrevederi cu Nicolae Ceauşescu, i-a prezentat acestuia intenţia de a ridica la Fălticeni o statuie din bronz, în mărime naturală, a lui Mihail Sadoveanu, dar că nu are bronzul necesar turnării lucrării. Spre surprinderea sa, Ceauşescu i-a trimis „cadou” statuia lui Stalin care, după ce fusese dată jos de pe soclul din Piaţa Aviatorilor, a rămas depozitată într-un subsol al C.C. al P.C.R. Şi astfel, Stalin modelat de Demu s-a transformat în Sadoveanu, plămădit de Irimescu.
În anii ’60 Dimitrie Demu (n. 7 octombrie 1920 – d. 1997, din familie de macedo-români) s-a refugiat în America latină, unde a scris o carte, „Le sourire de Staline” (Surâsul lui Stalin), tipărită la Editions Universitaires, Paris, în 1977, sub numele de Dimitrios Demou. Cartea, în care relata avatarurile realizării acestui proiect, a fost lansată la Festivalul Cărții de la Nisa, din 1977. Titlul cărții vine de la „indicaţiile” pe care le-a primit Dimitrie Demu de la losif Chișinevschi privind „surâsul lui Stalin”, care trebuia să fie prezent pe statuie. În 1964, pentru a scăpa de sculptor, autoritățile l-au pus să facă cerere de emigrare în Grecia. Înainte de a pleca la 3 aprilie 1964, „autoritățile” i-au retras decoraţiile, și în primul rând, cea ce-i fusese decernată pentru statuia lui Stalin. În final, Dumitru Demu nu s-a stabilit în Grecia ci în Venezuela, unde multe piețe ale oraşelor sunt decorate cu creaţiile sale monumentale și are și un muzeu, Muzeul Dimitrie Demu.” DETALII
PALAIS IDÉAL, FRANȚA: Castelul din vis al unui poștaș – melanj cultural & stiluri, realizat de unul singur, timp de 33 de ani!
INSIDER: „Un poștaș francez a adunat pietre timp de 33 de ani, în fiecare zi după muncă, și a ridicat un castel visat în mintea lui. Fără niciun ajutor, doar cu roaba și răbdarea sa, a creat Palais Idéal, una dintre cele mai uimitoare construcții de amatori din lume. Se spune că unele visuri nu au nevoie de planuri mari sau bani — ci doar de un om care refuză să renunțe. Așa a fost Ferdinand Cheval, un poștaș dintr-un mic sat francez numit Hauterives, care a transformat 33 de ani de singurătate într-unul dintre cele mai uimitoare monumente create vreodată de o singură persoană: Palais Idéal.
Totul a început într-o dimineață din 1879. Ferdinand, în vârstă de 43 de ani, făcea zilnic același drum de 30 de kilometri pe jos, ducând scrisori prin satele din valea Drôme. Într-o zi, s-a împiedicat de o piatră cu o formă ciudat de frumoasă. A ridicat-o, a privit-o îndelung, și a simțit ceva inexplicabil: un fel de chemare. „Dacă natura poate sculpta așa ceva, eu pot ridica un palat din pietrele ei,” și-a spus.
În fiecare zi, după ce termina munca de poștaș, Ferdinand se întorcea pe același drum cu o roabă ruginită, încărcată de pietre. Le aduna din câmp, din râuri, de pe marginea drumului. Noapte după noapte, le spăla, le aranja, le lipea cu var și ciment. Nu avea arhitecți, nici planuri, nici ajutoare. Doar o viziune: un castel care să cuprindă toate stilurile și toate culturile lumii — egiptean, indian, gotic și renascentist, toate unite într-o singură creație. Vecinii râdeau de el. Îl numeau „nebunul cu pietrele”. Dar Ferdinand nu se oprea. Timpul trecea, anii se adunau, și castelul începea să prindă formă: turnuri sculptate manual, coloane răsucite, scări în spirală, arcade și animale fantastice. „Nu sunt arhitect, dar am sufletul unui artist,” scria el în jurnalul său.
Când și-a terminat munca, în 1912, avea 76 de ani. Castelul său, Palais Idéal, părea desprins dintr-un vis — o combinație de templu, palat și peșteră. Într-o lume grăbită și sceptică, un simplu poștaș demonstrase că arta nu are nevoie de școală, ci de perseverență și iubire. „Am vrut să arăt că omul simplu, dacă are voință, poate muta munții,” spunea Ferdinand la bătrânețe. Palatul său este vizitat de sute de mii de oameni în fiecare an și este considerat monument istoric de statul francez. Un castel construit din vis și piatră, de un om care n-a renunțat niciodată la copilul din el. Pentru că adevărata artă nu se naște din talent, ci din răbdare.” SURSA
N.R.: Clădirea a fost declarată monument istoric în 1969, considerat un exemplu de artă naivă și arhitectură naivă. „Lucrarea unui singur om”, stă scris pe construcția sa. În inima unei grădini înfloritoare, Cheval a imaginat și a clădit un palat nelocuit, dar „populat” de caracatițe, caimani, elefanți, pelicani, păsări și urşi, dar și de giganți, zâne şi personaje mitologice de pe toate continentele.
Palatul a fost restaurat în 1983. Un an mai târziu, Alice, una dintre nepoatele lui Cheval, decide să predea „Palatul Ideal” municipalității, ea neavând urmaşi. În 2013, peste 150.000 de turişti au vizitat monumentul.
Ferdinand Cheval s-a născut în satul Charmes, în 1836, într-o familie săracă. El a murit pe 19 august, 1924 – înmormântat într-un mausoleu pe care l-a construit tot el, numit „Tomba tăcerii și a odihnei infinite”, în cimitirul din Hauterives.
Locație: Se află în comuna Hauterives, în departamentul Drôme, Franța.” DETALII
ARHIVĂ: CHARTRE, FRANȚA: Casa Picassiette decorată cu lingura, din cioburi de farfurii găsite la gropile de gunoi OXXO TENDERDEN, ANGLIA: După ce „a mâzgălit” doi ani Doodle House, Sam Cox va juca „hide and seek” restul vieții! OXXO LE HAVRE, FRANŢA: Pentru a vizita „Casa Îngustă” a lui Erwin Wurm trebuie „să îți sugi burta”. Are lățimea de 1.30 m și e complet mobilată!
PAIANJENUL LUP: Femela își cară singură puii în spinare. „Tarantula românească”, cel mai mare păianjen din România!
INSIDER: „Ieri m-am întâlnit prin Gura Dobrogei cu unul dintre cei mai spectaculoși păianjeni de la noi: păianjenul lup. L-am mai văzut de câteva ori, dar niciodată n-am stat să-l fotografiez mai în detaliu. Așa că ieri când l-am văzut că traversa poteca prin fața mașinii, am oprit, mi-am pus obiectivul de macro pe cameră și m-am tăvălit prin țărână. Este absolut fascinantă această ființă, fiind cunoscută pentru comportamentul său unic prin care femela își cară singură puii în spinare, așa cum se vede și în aceste fotografii. Din câte știu, este cel mai mare păianjen din România, dimensiunile lui atingând chiar și 4 cm. Ca să vă faceți o idee de mărimea celui fotografiat de mine, am pus o monedă de 50 de bani lângă el.
Păianjenii-lupi produc mătase, însă ea nu este utilizată în construcția pânzei. Mătasea este utilizată la tapetarea pereților vizuinii. De obicei. ei sunt păianjeni solitari și nocturni. Aceștia sunt vânători activi, care călătoresc în căutarea prăzii. Se hrănesc cu diverse insecte sau alte artropode. Pentru ei un rol important are camuflajul, coloritul le permite să fie greu observați. Ajungând prada, păianjenii execută o săritură și o apucă cu primele membre. Alții preferă să aștepte prada în vizuină și când aceasta se apropie ei brusc se năpustesc asupra victimei. Păinajenii-lupi sunt reglatori importanți în efectivul de insecte. Trăiesc în jur de 1 – 2 ani și numai femelele și juvenilii iernează.
Nikon Z9 | Nikkor 105mm f/2.8 macro | 1/640 | f/14 | ISO 250″‘ SURSA
N.R.: Lycosidae este o familie de păianjeni, numită și păianjeni-lupi. Denumirea speciei provine de la cuvântul grecesc λύκος (lykos) – lup. Ei sunt vânători ageri și iuți, având o vedere dezvoltată. În prezent familia cuprinde 2 300 de specii, clasificate în aprox. 100 genuri. În funcție de gen şi specie, mărimea lor variază între 1 – 3 cm, uneori pot avea până la 4 cm. Opistosoma este alungită, de două ori mai lungă decât prosoma. Picioarele au o gheară mică. Ei au opt ochi dispuși în 3 rânduri. Rândul inferior este format din patru ochi mici, cel din mijloc din 2 ochi foarte mari. Al treilea este situat superior și lateral, este format din 2 ochi mici. Vederea lor este foarte importantă, fiind necesară în timpul vânătorii. La fel şi simțul tactil este dezvoltat. Păianjenii-lupi simt foarte bine oscilațiile solului produse de viitoarea victimă. Culoarea este de obicei cafenie, brună, gri sau neagră. Masculul se distinge de femelă prin dimensiunea mai mică a corpului, culoarea mai închisă și prin lungimea prin lungimea mai mare a pedipalpilor. Păianjeni-lupi posedă venin toxic pentru insecte, însă inofensiv pentru oameni. Totuşi, muşcăturile lor pot căuza dureri, inflamații și mâncărimi. Unele muşcături ale altor păianjeni au fost confundate cu cele ale păiajenilor-lupi. Acuplarea are loc vara, iar la speciile tropicale întregul an. Femela emană substanțe pentru a atrage masculul. Când se apropie, masculul emite semne cu membrele anterioare și se apropie încet de femelă. În cazul unei mişcări negândite, femela poate să atace masculul. Transferul spermatozoizilor are loc cu ajutorul pedipalpilor. După fecundare, femela își caută un loc pentru a țese un cocon în care sunt depuse ouăle. Păianjenii-lupi sunt unicii păianjeni care transportă coconul atârnat de opistosomă, mai exact de organele filiere. Coconul este purtat astfel 2 – 3 săptămâni. Păianjenii-lupi se deosebesc și prin felul lor de a se îngriji de urmași, după eclozare juvenilii se cațără pe corpul mamei.
Păianjenii-lupi se găsesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Ei locuiesc în frunziş, păşuni, între stânci. Locurile preferate sunt pădurile și câmpurile umede. Cea mai răspândită specie pe teritoriul românesc este Lycosa singoriensis (tarantula românească).” DETALII
ARHIVĂ: ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic OXXO MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova! OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa!
„TRIUNFO” de VIRGIL SCRIPCARIU: „Triumful binelui” a venit din Portugalia în scuarul dintre Casa Miței Biciclista și Biserica Amzei
FUNDAȚIA AMZEI: „Nu întâmplător, imaginea identitară a fundației este desenul sculpturii lui Virgil Scripcariu “Triumful binelui”.
Suntem bucuroși că în primul nostru proiect de spațiu public, Scuarul Amzei, vom prelua sculptura expusă în premieră în 2024-2025, în fața portalului principal al bisericii Mănăstirii Batalha/Portugalia. Faptul că sculptura a fost în atenția a peste 200.000 de vizitatori ai sitului, veniți din toată lumea, ne onorează și ne încurajează să fondăm ceva recuperator pentru București. Pe 4-5 octombrie, sculptura va fi găzduită în Scuarul Bisericii Amzei. O apariție temporară, înainte de amplasarea sa definitivă în scuar.” SURSA
N.R.: Virgil Scripcariu este licenţiat în arte plastice, în anul 2003, la clasa maestrului Vasile Gorduz. A continuat studiile, aprofundând tema portretului în sculptură. Din 2004, participă la expoziții de grup în România şi în străinătate, realizează expoziţii personale şi amplasează lucrări în spaţiul public. Practică sculptura figurativă, dar creează şi instalaţii de obiect cu mesaj ecologic, social, spiritual. Face parte din comunitatea România Tradiţiilor Creative. În 2006, s-a stabilit cu familia la Piscu, fost sat de olari în apropierea Bucureştiului. Împreună cu soția lui, Adriana, istoric de artă, a pornit un proiect de cercetare şi punere în valoare a patrimoniului cultural din localitate. În 2021, a inaugurat Muzeul-atelier Şcoala de la Piscu, un hub cultural dedicat ceramicii ţărăneşti şi tehnicilor tradiţionale şi artei contemporane. Locul este recunoscut la nivel european, primind Premiul Europa Nostra 2022, la secţiunea Educaţie, Formare, Meşteşug.
Fundației Amzei, aflat pe str. Biserica Amzei 16-18, București sector 1.
ARHIVĂ: SUPERMAM by VIRGIL SCRIPCARIU: Superioritatea gingășiei mamei în lumea Supermanilor recunoscută și în București OXXO ILFOV: Muzeul Oalelor de Pisc, peste 1000 de piese de ceramică expuse, artă contemporană, ateliere de olărit, linogravură, pictură pentru adulți & copii
ȘTIAȚI CĂ: Rinocerul are statuie în Craiova? Șoferii neexperimentați îl mai „vânează” prin sensul giratoriu!
INSIDER: „Știați că în Craiova rinocerul are statuie? Într-un sens giratoriu la intersecția străzii Doljului cu strada Brazda lui Novac. Apropo de noua împărțire a României (pro și contra… rinoceri?!) după lansarea de ieri a melodiei trupei Taxi „Când Rinocerii”
DAN TEODORESCU: „Am fost inspirat, în mod evident, de piesa de teatru Rinocerii, de Eugen lonescu. Practic, nu sunt rinocerii mei. Drept care, pentru orice neclarităţi, sugestii sau reclamații, vă rog să vă adresaţi autorului piesei”
Melodia este cântată de solistul Dan Teodorescu dar cu versuri rostite în videoclip de fiecare dintre cele 31 de personalităţi din lumea teatrului, literaturii, jurnalismului, dar şi sportului. Printre acestea se numără David Popovici, Valeriu Nicolae, Carmen Dumitrescu, Mihai Bendeac, Radu Hossu, Oana Gheorghiu, Melania Medeleanu, Florin Ristei, Radu Paraschivescu, Lora, Lucian Mândruţă, Mihai Călin, Corina Băcanu, Gelu Duminică, Emilia Popescu, Angela Gheorghiu, Mircea Cărtărescu, Natalie Ester, Cătălin Striblea, Radu Buzăianu, Ilona Brezoianu, Amalia Enache, Cornel Ilie, David Popovici, Teodor Baconschi, Oana Pellea, Andrei Ciobanu, Florin Negruţiu, Irina-Margareta Nistor, Emilia Şercan, Alex Bogdan şi Victor Rebengiuc.
N.R.: „Rinocerii (titlul original în franceză Rhinocéros) este o piesă de teatru scrisă de Eugen lonescuîn 1959. Este considerată una dintre lucrările cele remarcabile ale teatrului absurd. Premiera românească a piesei „Rinocerii” a avut loc la Teatrul de Comedie din București, în data de 10 aprilie 1964, în regia lui Lucian Giurchescu. Pe durata celor trei acte, locuitorii unui mic oraș francez sunt transformați în rinoceri. Figura principală a piesei, Berenger, un om obişnuit și simplu, de multe ori subevaluat și criticat pentru dependența sa de alcool, se dovedește a fi singurul om care nu face parte din această metamorfoză.” DETALII
N.R.: „Acum patru ani o șoferiță din Craiova de 37 de ani, în timp ce conducea un autoturism pe strada Brazda lui Novac, la intersecţia cu strada Doljului, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, a pierdut controlul volanului, a intrat în sensul giratoriu și în urma impactului, „Rinocerul” a fost pus la pământ.” DETALII
ARHIVĂ: PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO BIROCRAŢIE: Japonia este ţara gheişelor. România, ţara ghişeelor!
„REGELE MIHAI”: Sculptura de bronz cu ochi albaștri – creația artistei plastice Silvia Radu, Expoziţia Regală Palatul Elisabeta
INSIDER: „Regele Mihai”, sculptura cu ochi albaștri – creația artistei plastice Silvia Elena Radu, Expoziţia Regală „Palatul Elisabeta”.
N.R. 1: „Marți, 5 noiembrie 2013, în preajma aniversării zilei onomastice, Majestatea Sa Regele a prezidat un dejun la Palatul Elisabeta. Au fost prezenți, alături de Principesa Moştenitoare și de Principele Nicolae, membri ai Consiliului Regal, membri ai Academiei Române, artişti plastici și muzicieni, oameni de afaceri și jurnaliști, înalți reprezentanți ai Armatei și Diplomației române. Cu ocazia prânzului, a fost dezvelit bustul în bronz al Regelui, lucrare recentă a marii noastre artiste plastice Silvia Elena Radu.” SURSA
FOTO: Daniel Angelescu, Casa Regală a României
N.R. 2: „Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, Pătroaia-Vale, Crângurile, Dâmbovița, România – d. 25 mai 2025, București, România) a fost o sculptoriță și pictoriță română, soția sculptorului Vasile Gorduz. Absolventă, în 1960, a Academiei de Arte Frumoase (Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”), clasa Profesorului loan Lucian Murnu. Din 1961 expune la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România.” DETALII
PALATUL ELISABETA: Locul unde Regele Mihai I a semnat actul de abdicare. Se vizitează doar în weekend-urile de vară – Parcul Herăstrău, lângă Muzeul Satului
INSIDER: „Expoziția Regală „Palatul Elisabeta”. Dacă aș fi putut să fac o singură fotografie la interior, aș fi ales doar tabla de șah a familiei regale. Piesele tocite ale unui joc de șah nu mint niciodată. Ele sunt dovada că la acea masă s-a consumat multă pasiune și nu doar simpla umplere a timpului liber. Legenda spune că după moartea Reginei Ana, în 2016, Regele Mihai, în puținul timp rămas pe lumea asta, nu a mai jucat niciodată șah. Nici la acea masă și nicăieri în altă parte. Știu, prima explicație ar putea fi starea oricum precară de sănătate. Și am putea să ne oprim aici cu legenda. Sau ai putea numi asta un gest simbolic, până la urmă unul de iubire. Dar mai cred că momentul ăsta e și o expresie a suferinței. Ritualurile alea mici, pe care le ai cu omul de lângă tine, indiferent cine și ce este omul de lângă tine. Un ceai, cafeaua de dimineață, un film, o plimbare, cumpărăturile săptămânale, o partidă de șah, toate astea devin, în timp, o formă de viață în doi. Când dispare celălalt, toate lucrurile astea care îți dădeau sens rămân să mai fie umplute doar cu golul din fața ta.
(…) Nu luați „fotografia” cu care am plecat eu de aici drept referință. Pentru că da, nu se fac fotografii la interior, așa că va trebui să te descurci singur. Dar sunt multe altele care or să vă placă, e o promisiune. Locul ăsta e una dintre cele mai frumoase case în care veți fi intrat vreodată. Mai cred și că accesul publicului aici rămâne totuși un privilegiu. Palatul Elisebeta e chiar lângă Muzeul Satului, poate fi vizitat doar vara și doar în weekend. E 40 de lei biletul, în care e inclus și ghidajul. La care dacă se va nimeri să fie Cristi, fiți îngăduitori. Pe Cristi e posibil ca eu să-l fi prins în chiar prima lui zi în postura de ghid. Dar e un băiat foarte simpatic și chiar cred că merită susținut. Mi-ar plăcea să-l reîntâlnesc aici când o fi să revin. Pentru că da, categoric am să revin.
Doar și pentru o plimbare prin minunata grădină din curtea palatului, în care ai voie să faci și poze.” SURSA
N.R. 1: Palatul Elisabeta, aflat pe Șoseaua Kiseleff, la numărul 28, pe malul Lacului Herăstrău, lângă Muzeul Satului. Fosta reședință oficială a Regelui Mihai I este, în prezent, sediul Asociației Casa Majestății Sale, care a deschis aici o expoziție, pentru iubitorii de istorie și de artă. Palatul a fost construit între anii 1935-1937, după un plan al arhitectului Corneliu Marcu, într-un stil care îmbină elementele maure cu cele brâncovenești. Acest palat a fost ridicat pentru Principesa Elisabeta, sora regelui Carol al II-lea și fostă regină a Greciei, la cererea fratelui său, dar a fost folosit în acest scop doar în perioada 1937-1944. Prințesa a preferat să locuiască mai mult la Castelul Banloc, din Timiş, departe de agitația Bucureștiului.
După bombardarea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, în august 1944, Regele Mihai fost nevoit să-și caute o altă reședință oficială. Astfel, cu acordul mătuşii sale, Regele s-a mutat temporar la Palatul Elisabeta, devenit astfel refugiu și curte regală, până la abdicarea acestuia, în decembrie 1947. De altfel, chiar aici, pe 30 decembrie 1947, într-una dintre camerele palatului, Regele a fost nevoit să semneze actul de abdicare, iar palatul a fost naționalizat de autoritățile comuniste. Palatul Elisabeta a devenit casă de protocol în perioada comunistă, iar în anii 1990 aici au funcționat un hotel şi un restaurant, interiorul clădirii fiind semnificativ modificat. Ajunsă în administrarea Regiei Autonome a Protocolului de Stat (RAAPPS), clădirea a fost apoi dată în folosință Regelui Mihai, pe toată durata vieții acestuia. Astfel, între anii 2001-2017, Palatul Elisabeta a fost reşedinţa oficială a Familiei Regale.
Începând cu anul 2020, impresionanta clădire a devenit sediul Asociației Casa Majestății Sale, care a organizat aici o expoziție regală, ce poate fi vizitată începând iulie până în septembrie. În această perioadă, palatul poate fi vizitat în fiecare zi de vineri, sâmbătă şi duminică, în intervalele orare 10-13 și 14-17. Biletele de intrare pentru copii, elevi, studenţi şi pensionari sunt 20 lei de persoană. Biletele pentru adulți sunt 40 de lei de persoană.” ALTE FOTO
N.R. 2: „Vizitatorii au acces în Salonul Mihai I, Galeria de Artă Contemporană, Salonul Carol I şi Elisabeta, Salonul Alb, Biroul Majestății Sale, Sala Regilor, Holul de Marmură şi Sufrageria Mare. De asemenea, vizitatorii au acces pe Platforma cu Lei și în grădina Palatului, acolo unde are loc în fiecare an Garden Party şi unde se află „Memorialul Copacilor”, care cuprinde arbori plantați de personalitățile regale şi şefii de Stat care au vizitat palatul, din anul 2001 încoace. La intrare în palat, sub arcada principală, există un magazin cu suveniruri.
Sunt expuse uniformele militare ale Regelui Mihai I, colecția de costume populare a Reginei Elena, decoraţii şi ordine regale, Colecția Regală de Artă Contemporană, portretele regilor și reginelor României din toate generațiile, precum şi masa din Sufrageria Mare, pregătită pentru dineurile oficiale.” SURSA
ARHIVĂ: ZIUA REGALITĂŢII: Maraton Regal şi petrecere cu VIP-uri dichisite la Palatul Elisabeta din Bucureşti OXXO PORŢI DESCHISE: Peste 1.000 de români au venit să-i cânte Regelui „Mulţi ani trăiască!”
PARCUL HERĂSTRĂU: Basme și legende românești sculptate în piatră
INSIDER: „MIORIȚA” de Ioana Kassargian (n. 4 octombrie 1936, Bucureşti – d. 14 decembrie 1985, Bucureşti), sculptor român, a absolvit Institutul de Arte Plastice București (1953-1959) avându-l profesor pe Cornel Medrea. A lucrat o perioadă alături de lon Irimescu. A debutat în perioada comunistă, cu lucrări specifice realismului socialist (Oțelar, Darul vieții, Muncitor). Își va schimba însă mijloacele de expresie către forme sintetice, tema socialistă rămânând un pretext pentru experiențe abstracte. În 1963 este laureată a Premiului pentru sculptură a Uniunii Artiștilor Plastici. Între anii 1964-1967 execută în străinătate sculpturi monumentale de „plaine-air” pentru București. Câștigă o bursă de studii la Paris în anul 1967. A avut expozitții personale în anii 1966, 1970 şi 1976. A expus în mai multe expoziții colective: Expoziția anuală de stat (1962), Paris, Bienala tineretului („Cap de tânără fată” 1963), Paris, „Musee Galliera”, Hommage a Brancusi de la sculpture roumaine contemporaine (1976).
LEGENDA DOCHIEI (1965), sculptură in piatră de Măgura – autor Gheorghe Iliescu-Călinești (n. 14 iulie 1932, Călinești, județul Argeş – d. 12 martie 2002), sculptor român, reprezentant al sculpturii avangardiste. Tatăl său era cioplitor în lemn (ajuns renumit pentru că sculpta cu mult har catapetesme de biserici, pe care le picta losif Keber), astfel că Gheorghe Iliescu a învăţat încă din copilărie tainele acestui meşteşug. După ce a absolvit școala primară din comuna natală și Liceul „N. Bălcescu” din Piteşti, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Sculptură, la clasa profesorului sculptor Cornel Medrea.
FĂT FRUMOS, sculptură piatră de Albeşti (1965) – 280x130x35 cm. Ion Lucian Murnu (n. 2/15 noiembrie 1910, Bucureşti d. 12 aprilie 1984, București) a fost un sculptor, desenator și pictor român, cunoscut mai mult de iniţiați decât de publicul larg. S-a născut dintr-o familie de intelectuali de origine aromână, cu o puternică cultură clasică, fiind fiul graficianului şi caricaturistului Ary Murnu şi nepotul fratelui acestuia, George Murnu, unul din traducătorii în limba română ai epopeilor Iliada şi Odiseea.
Ion Lucian Murnu s-a înscris în 1930 Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a studiat sculptura sub îndrumarea lui Oscar Han şi desenul cu Camil Ressu, absolvind în 1936. Ca student, a lucrat şi în atelierul lui Corneliu Medrea. Între octombrie 1938 și iunie 1940, și-a continuat studiile postuniversitare cu o bursă la Accademia di Romania, la Roma. în perioada în care a studiat la Roma, a supravegheat executarea unei copii de pe Columna lui Traian, comandată de statul român. A fost mobilizat şi a luptat în al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea. Revenit la viața civilă, s-a angajat în 1943 la Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a urcat una câte una treptele universitare în cadrul până la cea de profesor la Catedra de Sculptură, în 1976. Este considerat unul dintre cei mai dăruiți profesori” ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, astfel că prin activitatea didactică a format o serie de tineri artişti, între care au excelat: Silvia Radu, Vasile Gorduz, Victor Roman, Gheorghe Apostu, Vladimir Predescu, Dinu Rădulescu, lon Condiescu. Tânărul Murnu a cultivat o sensibilitate deplin clasică într-o epocă în care arta universală descoperea abstractul, geometrismul și chiar primele forme ale minimalismului. În tinerețe, a fost influenţat şi de Mac Constantinescu. Murnu a părăsit sculptura în momentul în care proiectele de monumente, de o mare noblețe și rafinament, nu i-au mai fost acceptate nici în anii ’40, nici în anii ’50. S-a retras către desen şi pictură şi către o sculptură care se esențializează, care pierde aura preclasicului și liniştea discursului clasic.
„MEȘTERUL MANOLE” (1965). Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, Pătroaia-Vale, Crângurile, Dâmbovița, România – d. 25 mai 2025, București, România) a fost o sculptoriță și pictoriță română, soția sculptorului Vasile Gorduz. Absolventă, în 1960, a Academiei de Arte Frumoase (Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”), clasa Profesorului loan Lucian Murnu. Din 1961 expune la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii şi de Uniunea Artiştilor Plastici din România.
FATA BABEI ŞI FATA MOŞULUI. Constantin Foamete (n.decembrie 1932 Crișcăuţi, Județul Soroca (interbelic) – d. 13 septembrie 1998) a fost un sculptor monumentalist român. S-a născut în familia unui preot din satul Vadul Rașcov. Mama sa, Lidia Cernei, a fost învăţătoare la școala din Crișcăuţi. A absolvit al Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București în anul 1958. Preocupările lui Constantin Foamete s-au situat aproape exclusiv în aria sculpturii monumentale, dar a făcut și lucrări de artă decorativă, de asemenea monumentale (mozaic), și sporadic scenografie.” SURSA – WIKIPEDIA
N.R.: „Parcul Herăstrău se numește în prezent Parcul Regele Mihai I al României. În trecut s-a mai numit Parcul Carol al II-lea, Parcul Naţional, Parcul I.V. Stalin. Pe când avea această denumire, la intrarea în parc s-a aflat o statuie a lui Stalin, ridicată în 1951 și demolată în 1962. În prezent, pe aproximativ același loc, se află statuia lui Charles de Gaulle. Este cel mai mare parc din București, un situat în partea de nord a orașului, cu o suprafața totală de 187 ha. A fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău (74 ha), parte a lanțului de lacuri antropice al râului Colentina. Aleea parcului ce înconjoară lacul are o lungime de 5,92 km.” DETALII
infoINSiDER.ro 