PODUL POEZIEI, BUCUREȘTI: Pe Calea Victoriei, 122 de bolarzi acoperiți cu plăci de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți
INSIDER: „Podul Poeziei” (inaugurat în anul 2022) între Calea Victoriei – str. George Enescu. Texte memorabile, semnate de 118 poeți dispăruți, acoperind peste două secole de poezie românească, de la Anton Pann până la Adrian Diniș – un prea tânăr poet contemporan dispărut. În zona care marchează accesul spre MNLR dinspre Calea Victoriei, în două segmente care converg, prin Str. George Enescu, spre Biserica Albă, sunt 122 de bolarzi acoperiți în plan orizontal cu plăcuțe de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți: de la Calea Victoriei 106 (curba care marchează accesul în grădina și cafeneaua de lângă Athénée Palace Hilton) până la curba din Str. George Enescu, și de aici – pe trotuarul opus până la Calea Victoriei nr 116 (curba care marchează accesul spre Școala nr 5).
ELENA FARAGO (1878-1954) „trecea un om pe drum aseară, trecea cântând încet pe drum, ştiu eu? poate cânta să-i pară drumul mai scurt, ori poate cum era aşa frumos aseară, poate cânta ca să nu-i doară că-i singur numai el pe drum?
trecea, şi eu eram la poartă şi şi-a văzut de drumul lui, dar ce mi-o fi venit deodată de am oftat, n-oi ști să spul, şi nu-mi venea să plec din poartă, şi parc-un dor de viaţa toată m-a prins privind pe urma lui…”
N.R.: Iniţiat de scriitorul Mugur Grosu, „Podul Mogoşoaiei 2.0 / un traseu cultural pe Calea Victoriei” este unul dintre proiectele câştigătoare ale Burselor de idei „Bucureşti RE:imaginat” selectate pentru a fi implementate de ARCUB – Centrul Cultural al Bucureştiului pe parcursul anului 2022.
Proiectul a fost organizat în parteneriat cu 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞.” DETALII
ARHIVĂ: PARCUL COPOU, IAȘI: Bănci „ale tristeții și ale bucuriei” cu versuri din poezii – Mihai Eminescu & Veronica Micle OXXO MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România! OXXO TIMIȘOARA: „Poezie la semafor. Am prins culoarea care mi-a schimbat starea” OXXO 13 TREPTE: Shakespeare, trepte de aur spre o „culme a culmii”
BALADĂ PENTRU RODICA: Pisica stației meteo din Vârful Omu veghează între Pământ și stele, din locul cu cea mai mare altitudine locuită din România
INSIDER 1: „Dacă vă întrebați ce mai face dna. meteorolog Rodica, pisica de pe Vârful Omu: 📸 Sergiu Olteanu” SURSA
INSIDER 2: „Rodica, celebra pisică de la stația meteorologică Vârful Omu, a devenit de-a lungul timpului mai mult decât un simplu personaj simpatic întâlnit de turiști. Pentru mulți iubitori ai muntelui, ea este un simbol al liniștii, al lucrurilor simple și al acelei legături tăcute dintre oameni, animale și natură. Povestea ei l-a inspirat pe Mihai, un creator de muzică și povești pentru copii, care a lansat zilele trecute o melodie inspirată tocmai de ideea pe care Rodica o reprezintă – tihnă, munte, legătura dintre om și animale, chiar și în locuri mai puțin obișnuite.
„Nu e nimic comercial agresiv, nu e reclamă clasică – mai degrabă un mic omagiu, sincer”, spune Mihai. Melodia nu încearcă să vândă, ci să transmită o stare: aceea pe care o simți când ajungi sus, când zgomotul dispare și rămâi doar tu, muntele și o poveste care se așază încet.
Melodia poate fi ascultată online, pe YouTube, iar cei care iubesc muntele sau poveștile spuse cu blândețe vor regăsi, probabil, ceva familiar în ea. Uneori, astfel de omagii discrete spun mai mult decât orice.
Pentru că, așa cum spune și Mihai, „Rodica chiar merită tot internetul uneori”.”
N.R.: Mascota stației meteorologice de pe Vârful Omu (2505 m), pisica Rodica trăiește la cea mai mare altitudine locuită din România (Munții Bucegi) devenind un simbol iubit de turişti şi salvator al stației de pârși și lilieci. Prietenoasă și rezistentă, felina este tovarășul neoficial al meteorologilor în condiții extreme.
„Rodica, o pisică de rasă comună, a fost adusă la Staţia Meteorologică de pe Vârful Omu de un medic veterinar din Bucureşti în octombrie 2015, pe vremea când avea doar câteva luni. Adoptată de echipa de specialiști de acolo, aceasta trăieşte de ani buni în cel mai înalt punct locuit permanent din România. Ea este responsabilă cu vânarea pârşilor, un fel de şoareci de munte, care invadează de multe ori stația. De asemenea, ea trăiește aventuros la 2.500 de metri altitudine și are grijă să ţină și alte animale la distanţă.
„Ne-a adus-o cineva din București pe când era pui și mare bine ne-a făcut. E curată, harnică și e un mare vânător. De fapt, de asta ne e de mare ajutor. Primăvara ne invadează pârşii, care sunt nişte rozătoare foarte agresive. Dau năvală la tot ce avem prin magazie, iar Rodica îi vânează pe capete și așa ne protejează alimentele”
Rodica nu este prima mascotă a Stației Meteorologice de pe Vârful Omu. Înaintea ei, echipa de specialişti a avut grijă de Artică. Motanul a trăit 13 ani acolo, fără să coboare de pe munte.” DETALII
INSIDER 3: Vulpița Lili și pisica Rodica sunt cele doua vedete care locuiesc la stația meteorologică de pe Vârful Omu.” SURSA
ARHIVĂ: CABANA OMU: Liniște hibernală la 2507 m imortalizată de meteorologul de serviciu OXXXO BUCEGI – ȘAUA ȘUGĂRILOR: Noul container-refugiu răsturnat de rafale vânt de 109 km/h. Surpriză sau ghinion?! OXXO METEO: „Device” universal pentru starea vremii!
METAMORFOZA – TEATRUL EXCELSIOR: „Fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschidă”
INSIDER: „Să mergeți să vedeți “Metamorfoza” după Kafka, la Excelsior, spectacol în regia lui Yuri Kordonsky, cu un Malrius Turdeanu de zile mari în rolul lui Gregor. O să ieșiți din sală năuciți, o juma’ de oră n-am putut să articulez niciun cuvânt! Toți actorii joacă tulburător, regia e ceva nemaivăzut (de mine, cel puțin), iar scenografia e uluitoare. Știu, cam multe cuvinte mari pentru o postare, dar, credeți-mă, n-am mai trăit de mult un spectacol de teatru cu o asemenea intensitate!” SURSA
INSIDER 2: „‘Metamorfoza’ după Kafka la Teatrul Excelsior în regia lui Yuri Kordonsky este unul dintre acele spectacole pe care nu pot să nu le apreciez ca artă teatrală, dar despre care la final nu pot spune că mi-au plăcut. Kordonsky a preluat de la Kafka tema și intriga, dar a ales să le despoaie de multiplele interpretări alegorice concentrându-se pe drama unui individ lovit de o plagă fără nume și a unei familii care-și găsește treptat puterea de a reveni la o normalitate care exclude pe cel diferit. Soluțiile scenice imaginate de regizor pentru reprezentarea monstrului sunt geniale iar spațiul scenic construit împreună cu Oana Micu este sumbru și expresiv. Și totuși, în final, am rămas cu o senzație de neîmplinire. Kafka este un vizionar dincolo de critica societății în care a trăit și care-l înăbușea, și reducerea ‘Metamorfozei’ la un joc oniric de horror nu mi s-a părut a folosi complet textul. Marius Turdeanu și cei din jurul lui joacă minunat, dar cu rolurile celor din restul familiei textul a fost mai puțin generos. În concluzie, ‘Metamorfoza’ la Excelsior este aproape o lecție de teatru, însă nu și cel mai bun spectacol după Kafka pe care l-am văzut.” SURSA
INSIDER 3: „Mie mi-a plăcut mult, pentru că am simțit că a trecut semnificațiile sociale ale lui Kafka într-un nivel emoțional, pe care mi-e mult mai ușor să-l înțeleg. Cel puțin scena finală mi s-a părut atât de clară… în lume doar cei „frumoși”, doar cei care se pot face văzuți și pot convinge, au dreptul la viață și lumină (ceea ce în societatea de azi, care e doar despre „vizibilitate”, e și mai adevărat)
N.R.: „O producție despre fragilitate, transformare şi puterea de a privi în ochi ceea ce ne înspăimântă. Un spectacol despre noi toți. Recomandare: + 14 ani. Durata: 2h 10 (fără pauză). Nuvela celebră a lui Kafka, Metamorfoza, te lovește ca o palmă peste față. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă. Mai exact, într-o larvă de Chrysopa perla, o insectă din familia Chrysopidae şi subfamilia Chrysopinae. Fără explicație. Fără scăpare. Brutal. Absurd. Gregor Samsa, fiu exemplar şi comis-voiajor de încredere, devine peste noapte un corp de neatins. Familia lui, speriată la început, îl şterge treptat, în täcere, din propria viață, în timp ce, dincolo de fereastră, lumea îşi vede de drum, nepăsătoare. La fel ca noi, în fiecare dimineață, Gregor se trezeşte intr-o lume în care podelele se clatină, pereții se sfărâmă, uşile nu se mai deschid, iar tăcerea se întinde ca o boală. Şi rămâne prins, ca şi noi, între cine credea că este şi cine se teme că a devenit. Versiunea noastră a Metamorfozei nu e despre o insectă, ci despre fiecare dintre noi. Despre cum frumuseţea şi cruzimea, dragostea şi dezgustul, ruptura şi armonia pot träi împreună în orice familie, în orice casă, în orice lume. Kafka lasă această rană deschisă. Noi o păstrăm la fel. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă, o larvă de Chrysopa peria. Lumea nu observă: e fräntä, indiferentă, ternă. Şi totuşi, undeva, ascunsă în toate astea, se naşte o frumusețe fragilă. Pentru că nicio metamorfoză nu e completă până nu-și întregeşte ciclul. Metamorfoza lui Kafka nu e o metaforă. E o oglindă. Aşa cum spunea Nabokov: fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschida” (Yuri Kordonsky).” DETALII
Adresa: Teatrul Excelsior – strada Academiei nr.28, București sector 1
PASAJUL LATIN: Lecție de istorie urbană – pietonii Bucureștiului contemporan își (re)amintesc de ADN-ul daco-roman
INSIDER: „Pasajul Latin – o trecere subterană prin istoria orașului! Ascuns sub agitația Centrului Vechi, Pasajul Latin este mai mult decât o simplă cale de traversare: este un spațiu simbolic, un loc unde Bucureștiul contemporan se întâlnește cu rădăcinile sale istorice și culturale. Pasajul leagă strada Lipscani de Piața Sfântul Gheorghe și Piața Roma, oferind o trecere pietonală sub Bulevardul I.C. Brătianu, una dintre arterele majore ale orașului. Construit inițial la sfârșitul anilor ’60 – începutul anilor ’70, sub numele de Pasajul Lipscani, spațiul a fost gândit ca o soluție practică pentru traversarea zonei centrale intens circulate. În anul 2012, pasajul a fost reamenajat și redeschis sub numele actual, Pasajul Latin, într-un demers care a urmărit nu doar modernizarea, ci și încărcarea lui cu semnificație identitară. Numele ales nu este întâmplător. Pasajul evocă moștenirea latină a poporului român, iar acest mesaj este susținut vizual prin basoreliefuri, hărți istorice și panouri tematice. Pe pereții săi pot fi observate reprezentări inspirate din istoria Daciei și a Imperiului Roman, fragmente ce amintesc de Columna lui Traian, precum și hărți vechi ale Țărilor Române și ale Bucureștiului de altădată. Astfel, trecerea prin pasaj devine o mică lecție de istorie urbană, accesibilă oricui.
Legătura simbolică este completată de apropierea Piaței Roma, unde se află statuia Lupoaicei cu Romulus și Remus – un alt reper ce trimite la originile latine. Împreună, aceste spații construiesc un fir narativ despre identitatea Bucureștiului, oraș aflat la granița dintre Orient și Occident, dar ancorat profund în cultura europeană.
De-a lungul timpului, Pasajul Latin a cunoscut perioade de neglijare, fiind afectat de vandalism sau lipsa întreținerii constante. Cu toate acestea, el rămâne un loc special, un punct de trecere care invită la oprire, la privire atentă și la reflecție. Nu este un muzeu clasic, ci un muzeu urban discret, integrat în viața de zi cu zi a orașului. Astăzi, Pasajul Latin continuă să spună o poveste despre București: un oraș grăbit la suprafață, dar plin de istorie, simboluri și memorie sub pașii celor care îl traversează. Un loc care merită redescoperit, privit cu răbdare și înțeles dincolo de rolul său funcțional.” SURSA
ARHIVĂ: ANIVERSARE: Columna lui Traian are MCM ani. Copia din România merge pe LXXXIII…
OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI: Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban – ansamblul de balet în chiloți, muzica lui Mozart remixată, supratitrarea mai mult lipsă, spectatori plecați după primul act
INSIDER: „RUȘINE CELOR DIN CONDUCEREA OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI!
SPECTACOLUL DON GIOVANNI JUCAT ÎN ACEASTĂ SEARĂ A FOST TURNAT ÎNTR-UN BORDEL, NU PE O SCENĂ CULTURALĂ! 👎
Psihopații din zilele noastre și-au băgat coada și în cele mai prestigioase instituții culturale din țară, reușind în această seară să transforme OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI într-un BORDEL de prost gust. Și atât de profesionistă este conducerea Operei Naționale București că a reușit „performanța” de a face praf celebra piesă Don Giovanni scrisă de marele W.A Mozart care ar fi trebuit să arate altfel în seara asta, însă când obsedații „telectuali” suferă de NIMFOMANIE, atunci au reușit într-un final să joace această ORIBILITATE. Ideea este că nu s-a respectat linia melodică originală concepută de Mozart, iar decorurile și costumațiile din această seară nu au avut nimic în comun cu spectacolul clasic care s-a jucat timp de câteva sute de ani. Iar supratitrarea mai mult NU a mers.
Evident ca nu pot atașa imaginea manechinei care mima pe scenă o partidă de sex oral făcută unui dansator și nici acea captură care a surprins un balerin în timp ce întreținea raporturi sexuale cu o manechină, aflați fiind în poziția doggy style. NU, deci este prea mult! Am plecat împreună cu băiatul și cu soția imediat după primul act XXX și am surprins pe hol mai multe familii si cupluri care au părăsit mult mai devreme locația OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI. Ne uitam șocați unii la alții și nu ne venea să credem ce s-a putut întâmpla pe una dintre marile scene ale culturii românești. În aceste momente se învârte în mormânt marele George Ștephănescu (1843-1925), fondatorul Operei Române.
NU mi-am închipuit niciodată că specia umană a decăzut într-un asemenea mod, dar nu ar trebui să ne mai mire nimic la câte ni s-au întâmplat în ultimii ani. De acum înainte voi sufla și în iaurt atunci când voi mai merge la un spectacol „cultural” împreună cu familia mea. E plin peste tot de regizori pedo și trans, nu de altceva. Cert este că grotescul și SATANISMELE au penetrat toate instituțiile culturale românești și nu știu dacă vom mai reveni vreodată la starea de NORMALITATE specifică vremurilor de odinioară. Îmi pare rău că am cheltuit 450 RON pe 3 bilete doar ca să asist la un spectacol porno grotesc. Să vă stea în gât acest show, obsedaților ce sunteți voi! 👎 SURSA // VIDEO
N.R.: „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart (libret de Lorenzo Da Ponte) este o operă în două acte се urmărește decăderea unui nobil seducător, arogant și nelegiuit. După ce seduce femei și îl ucide pe Comandor, Don Giovanni refuză căinţa, fiind în final tras în iad de statuia spectrală a acestuia.
Rezumat pe scurte: Actul I: Don Giovanni, ajutat de servitorul său Leporello, o seduce pe Donna Anna, ucigându-i tatăl (Comandorul) care intervenise. El continuă să caute aventuri, încercând să o seducă pe Zerlina, dar este oprit de Donna Elvira, o fostă iubită. Actul II: Don Giovanni schimbă hainele cu Leporello pentru a o seduce pe camerista Donnei Elvira. În cimitir, el sfidează statuia Comandorului ucis, invitând-o la cină. Finalul: La cină, statuia sosește și îi cere lui Don Giovanni să se căiască. Refuzând, el este pedepsit și târât în iad de forțe supranaturale. Opera combină elemente de comedie, dramă şi supranatural, fiind considerată una dintre cele mai importante creații muzicale.”
ARHIVĂ: OEDIP, BULANDRA: Regizat de Andrei Şerban, după reinterpretarea lui Robert Icke a tragediei lui Sofocle. Miturile antice se transformă în breaking news! OXXXO CEHOV MĂCELĂRIT: „Actorii de la TNB, condamnați într-o regie care este o pedeapsă”
SMART & GAZONAT/ BUCUREȘTI: Numai oxigen nu dă!
INSIDER: „Bot îmblănit! SURSA
N.R.: Maşină Smart (producător german – Daimler AG.) ecologică pe stradă în Bucureşti, România – acoperită cu gazon artificial, probabil Compania: Easigrass (The artificial grass company) – firma de iarbă artificială. Nu știm ce-o fi scris în acte la culoare, dar îți cam vine să te duci să o mângâi.” DETALII
ARHIVĂ: IARBA VERDE DE ACASĂ: Mercedes Benz Hemp Power și BMW Green Grass Forever OXXO VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic” OXXO DEGRADABILE: Monument istoric, consolidat cu gazon din plastic. PVC-ul are garanţie doar 100 de ani! OXXXO TRAMVAI 41: Codrul Vlăsiei se întoarce cu mocheta verde în Crângași!
ȘOARECII DIN BRAȘOV: „Nu lăsați pisica portocalie în librărie”
INSIDER: „Văzusem pe FB poza cu „nu lăsați…” și mă întristasem. Nu știam că e din iubitul meu Brașov… Iar azi am văzut „pe viu” și poza, și pisoiul. Dădea târcoale, frumos și supărățel.” SURSA
INSIDER 2: „Când am fost acolo în decembrie, i-am dat drumul în magazin, era foarte frig….ce-i drept, eu am citit tot, mai puțin cuvântul „NU”.”
N.R.: Librăria George Coșbuc – strada Republicii nr.29, Brașov.
BONUS MALUS: La fiecare tort de Auchan, plătești o felie în plus?
INSIDER: „Priviți această speță tot în Auchan .. tort comercializat cu greutate marcată pe etichetă de 1,05 Kg și preț de 74,68 lei plătit la casă … în realitate 0,790 Kg la cântărire în magazin și ulterior la ANPC … și ei ne suspectează pe noi de furt ???” SURSA
ARHIVĂ: FABRICAT ÎN ROMÂNIA: Ardei „California Roşu”, produs românesc, de origine olandeză! OXXO IDENTIC NATURAL: Doriți un porc cu ficat de gâscă? Sau de rață? OXXO MEGA IMAGE: “Vindem hering în piele de somon”
COIFUL DE LA COTOFENEȘTI: Replică decorativă (scara 1:1) pentru muzee, nostalgici & generațiile viitoare – „Printat în România, cu drag pentru istorie!”
INSIDER 1: „Dacă tot s-a împlinit anul de la furtul Coifului de la Coțofenești, iar ministrul culturii – fost ori actual/ oficialități de toate gradele încă ridică din umeri mirați, restul românilor încercă să îi păstreze, fiecare cum poate, amintirea vie… Replica decorativă, Coiful dacic de la Coțofenești – Reproducere 3D la dimensiuni reale (Scara 1:1) – imprimare 3D, 25x19cm, auriu antichizat.
Redescoperă o bijuterie a istoriei geto-dace cu aceasta reproducere fidelă, realizată prin imprimare 3D, a celebrului Coif de aur de la Cotofenesti. Modelul este imprimat la scara 1:1, respectand dimensiunile si detaliile autentice ale artefactului original, descoperit in județul Prahova. Un obiect ideal pentru: Colecționari de piese istorice, Profesori și pasionați de istorie, Muzee, expozitii si decor tematic, Iubitorii civilizatiei dacice. Caracteristici tehnice: Material: PLA Premium, Culoare standard: Auriu antic. Printat în România, cu drag pentru istorie. Produsul este realizat la comandă – timp de execuție: 1-3 zile lucrătoare de ForgeX3D. Preț 130 lei. Nota: Acest produs este o reproducere artistică. Nu este realizat din aur și nu este un obiect istoric original.” SURSA
INSIDER 2: „Un an de la furtul Coifului dacic de la Coțofenești. Detectiv de artă: „Coiful de la Coțofenești va fi returnat” În noaptea de 25 ianuarie 2025, patru artefacte dacice de valoare inestimabilă au fost furate din Muzeul Drents din Olanda, într-un jaf care a durat mai puțin de trei minute. Coiful de la Coțofenești este, consideră detectivul de artă Arthur Brand, intact, împreună cu brățările. Asta pentru că, dacă ar fi fost topit, valoarea lui nu ar mai fi fost aceeași.” SURSA
N.R.: „Coiful de la Coțofenești este un coif de paradă din electrum, un aliaj natural de aur, argint și cupru, care este considerat de unii experți în domeniu ca fiind un produs al artei traco-getice ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.. Coiful este astăzi dispărut în urma unei spargeri la Muzeul Drents. Coiful a fost descoperit în anii ’20 ai secolului al XX-lea în satul Coțofenești, azi parte din comuna Vărbilău din județul Prahova, în locul numit Vârful Fundăturilor. Este posibil ca locul în care a fost găsit să fi adăpostit un mormânt bogat, însă s-a recuperat doar acest obiect de formă oarecum conică cu o deschizătură dreptunghiulară pentru faţă. Arheologul loan Andrieşescu, profesor de civilizație preistorică la Universitatea din Bucureşti, a condus o investigatie atentă a sitului, echipa sa ajungând la concluzia că artefactul nu făcea parte dintr-un mormânt sau tezaur, ci ținea doar de o aşezare geto-dacă de cultură La Tène.
Calota coifului este ornamentată în tehnica au répoussé cu proeminențe ce reproduc nişte ţinte/nituri ale unei ferecături. În partea din față se vede o pseudovizieră, tot în stilul au répoussé, decorată cu doi ochi apotropaici, deasupra lor fiind reprezentate sprâncenele de o factură stranie, prelungite și dublate, terminate în volute. Obrăzarele sunt făcute în aceeaşi tehnică, ele cuprinzând scena sacrificiului berbecului de către eroul înveşmântat în zale, cu coif şi manta fluturândă. Pe apărătoarea de ceafă apar animale fantastice grifoni cu boturi de ierbivore cu cioc, şi harpii sau himere. Coiful de la Coțofenești poate fi un obiect cu decor sincretist. A fost probabil confecţionat într-un atelier grecesc într-un stil caracteristic produselor destinate populaţiei locale, la finele secolului al V-lea sau începutul secolului al IV-lea. Prin unele motive decorative sugerează unele influenţe iraniene. Pe de altă parte, unele detalii, ca de exemplu pumnalul cu antene din mâna eroului, trădează influențe vest-europene sau central-europene.
Coiful este o piesă din aur care cântăreşte 770 grame. îi lipseşte doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Naţional de Antichități din București și păstrat acolo până în 1970, fiind expus apoi la Muzeul Naţional de Istorie a României, în sala tezaurului istoric. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760%, Ag = 225% și Cu = 10%. Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofenești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofenești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) şi de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei.
În 2024, Muzeul Naţional de Istorie a României, în colaborare cu Drents Museum din Assen, Olanda, a organizat expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” („Dacia! Regatul aurului și argintului”). Expoziția a inclus 673 de exponate, provenite din peste 50 de tezaure din colecțiile a 18 muzee din România. Printre acestea se număra și coiful dacic, alături de diadema de la Buneşti-Avereşti, piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, precum și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. Evenimentul a marcat 30 de ani de la prima expoziție de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez şi s-a desfăşurat în perioada 7 iulie 2024 – 26 ianuarie 2025. Cu o zi înainte de încheierea expoziției din Assen, în noaptea de 24/25 ianuarie 2025, un grup de indivizi au folosit explozibil pentru a sparge un zid exterior din beton armat al muzeului. După ce au pătruns în clădire, aceștia s-au îndreptat direct către vitrinele care găzduiau coiful dacic și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. În dimineața următoare, autoritățile olandeze și cele române au confirmat furtul acestor artefacte. În 29 ianuarie 2025, trei suspecți au fost reținuți în localitatea Heerhugowaard din Olanda de Nord şi un altul este căutat. Potrivit poliției neerlandeze, cei trei suspecți reținuți sunt cetățeni olandezi și ar fi originari din această regiune. În mai 2025, Parchetul a presupus că artefactele nu au fost topite şi sunt încă ascunse undeva.
Coiful în filatelie – Pe 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripţia Coif traco-getic Coțofenești-Prahova, care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga. Coiful în numismatică – Pe 24 decembrie 1999, Banca Naţională a României a pus în circulație o monedă de aur 999%, cu greutatea de 1,224 grame şi diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripţia circulară COIF POIANA COTOFENEŞTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată Istoria Aurului.” DETALII
INSIDER 3: „Cand coiful era expus la muzeu petreceam minute in sir sa-l fotografiez si sa-l admir. Coiful de aur de la Coțofenești. Acesta nu este doar un obiect de protecție militară (fiind mult prea greu și prețios pentru luptă), ci un obiect sacerdotal, o coroană-coif folosită de regii-preoți geți în ritualuri de legătură cu divinitatea. Din punct de vedere spiritual și simbolic, acest obiect este o hartă a unei viziuni despre lume („axis mundi”) și a puterii sacre.
Iată o analiză detaliată a simbolismului regăsit pe acest artefact:
1. Ochii Apotropaici (Ochii care văd totul) Pe partea frontală, deasupra vizierei, sunt reliefați doi ochi uriași, proeminenți.
Simbolism: Aceștia au un rol apotropaic (de protecție împotriva spiritelor rele și a „deochiului”). Din perspectivă mistică, ei reprezintă „vederea spirituală”. Regele care purta acest coif nu privea doar cu ochii fizici, ci era înzestrat cu o vedere divină, capabilă să pătrundă în lumea invizibilă.
Semnificație profundă: Este vorba despre trezirea conștiinței și despre capacitatea liderului de a fi un „văzător” pentru poporul său.
2. Ritualul Sacrificiului (Jertfa Berbecului)
Pe apărătorile de obraji, vedem o scenă centrală: un personaj (regele sau un preot) care înjunghie un berbec.
Simbolismul Berbecului: În antichitate, berbecul era simbolul forței vitale, al energiei creatoare și al soarelui.
Actul Sacrificiului: Din punct de vedere spiritual, sacrificiul nu era un act de cruzime, ci unul de transmutare energetică. Sângele vărsat reprezenta eliberarea vieții pentru a hrăni pământul sau divinitatea. Pentru inițiat, reprezintă „uciderea ego-ului” sau a naturii animalice pentru a lăsa spiritul să triumfe.
3. Animalele Fantastice (Gripul și Creaturile Hibride)
Pe restul coifului apar figuri de animale cu aripi, cozi de șarpe și trupuri de leu sau pasăre.
Hibridizarea: Combinația între elemente terestre (leu), cerești (aripi) și subpământene (șarpe) sugerează stăpânirea celor trei lumi.
Gripul: Acesta este gardianul comorilor spirituale. Prezența acestor creaturi indică faptul că purtătorul coifului trăia într-un spațiu aflat la intersecția dintre mit și realitate, având acces la cunoștințe „interzise” sau ascunse omului de rând.
4. Cele 50 de Rozete (Calota Coifului) Partea superioară este acoperită de rânduri de proeminențe conice (rozete).
Simbolism Solar: Fiecare rozetă este o reprezentare a soarelui sau a stelelor. Aranjarea lor repetitivă sugerează ordinea cosmică și infinitul.
Protecție Divină: Acoperirea creștetului capului (zona chakrei coroanei în alte tradiții) cu simboluri solare indică faptul că mintea purtătorului era sub directa influență a luminii divine. Este „iluminarea” transpusă în metal prețios.” SURSA
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului” OXXO MĂRȚIȘOR 2025: Nici o româncă fără tezaur în piept OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
MOIRA MURAL, SECTOR 4: Să învățăm valoarea acceptării, a umilinţei, a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem și reconectarea cu rădăcinile!
INSIDER: „Undeva, între Tineretului și Piața Unirii, la București. Semne ale reconectării noastre cu rădăcinile, oriunde ne-am afla.” DETALII
N.R.: Lucrarea de artă stradală „Moira”, creată de artistul Recis (Sweet Damage Crew), este amplasată în București pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 23, lângă metrou. Muralul este cunoscut pentru stilul său distinctiv și detaliile specifice crew-ului, îmbogățind peisajul urban local. SURSA
Muralul situat în zona Tineretului, are 250mp și este pictat de Recis, în 2018, inspirat fiind de viața satului şi prezența femeilor de altădată la şezători – întruchipează o fată tânără care toarce, reinterpretată în maniera proprie a artistului. Munca la acest desen a durat mai bine de opt zile. Este doar una dintre picturile murale de mari dimensiuni pe care Recis le-a realizat de-a lungul timpului, atât pe cont propriu, cât și-n echipă, alături de Biex, Boeme, Cage, Lost. Optics, Pandele şi Shatran, ceilalţi membri ai Sweet Damage, crew-ul care a popularizat arta stradală şi care a reuşit să schimbe în bine percepția publică despre ce înseamnă graffiti şi care este potențialul lui când vine vorba de transformarea spațiului vizual urban. Recis este născut și crescut în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” cu diplomă în Concept/Graphic și Product Design. A lucrat în studiouri de arhitectură și design, a făcut grafică digitală, ilustrații, design de concept și produs. Azi se întreţine exclusiv din arta murală şi se bucură că poate să trăiască din ceea ce-l împlineşte” SURSA
În mitologia greacă, Moirele (sau Moirae) sunt cele trei zeiţe ale destinului, fiice ale lui Zeus și Themis, care hotărau soarta oamenilor de la naştere până la moarte. Cele Trei Moire (Ursitoarele Greciei Antice) torceau, măsurau și tăiau firul vieții. Clotho („Torcătoarea”): Începe să toarcă firul vieții. Lachesis („Repartizatoarea”): Măsoară lungimea firului și decide evenimentele. Atropos (,,Inflexibila”): Taie firul vieții cu foarfeca, marcând moartea.
Termenul „moiră” înseamnă și „soartă/destin” – Controlau destinul tuturor, inclusiv forțele divine; Personifică soarta individuală și inevitabilul. Ele ne reamintesc că viața este trecătoare, că există un ordine cosmică pe care nu o putem controla și că trebuie să ne acceptām soarta, oricât de bună sau rea ar fi aceasta. Prin această înțelegere, Moirele ne învaţă valoarea acceptării, a umilinţei şi a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem.
ARHIVĂ: SECTOR 4: Pictură murală cu Vinicius Junior în tricoul echipei naționale a României, pe un bloc de zece etaje OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO CRAIOVA: „Tribut Marin Sorescu” by Obie Platon OXXXO NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii! OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina OXXO MURAL INTROSPECTIV, POLONIA: Copilul se uită la bărbatul care a devenit și bărbatul, la copilul care a fost cândva
RECICLARE?!: Numărul Oamenilor săraci care supraviețuiesc din gunoaie crește – pentru scăderea trendului se aplică o „securitate sporită” a containerelor!
INSIDER: „Reciclarea funcționează! Indiferent cine reciclează, hainele oricum ajung la vânzare sau cârpe deci scopul este atins. Dar când am văzut la un moment dat că nu mai mișcă m-am speriat un pic. #reciclare” SURSA
INSIDER 2: „Sunt mulți oameni săraci care nu au bani să își cumpere haine, nu e de râs, credeți că lor le place să facă asta? Gândiți, nu doare!”
INSIDER 3: „Aici în Belgia în urmă cu câţiva ani, a murit un român căutând în container. A intrat tot așa și s-a asfixiat. Ferească Dumnezeu și apară! În Franța la fel…mai bine de 10 persoane.”
N.R.: „Un român de 52 de ani a murit, pe cand încerca să fure haine vechi dintr-un container în care se adună donațiile de textile pentru Crucea Rosie germană. Trecătorii au descoperit trupul neînsuflețit. Cel mai probabil, omul s-a aplecat prea mult, prin clapa de deschidere, în interiorul containerului, care nu era plin, și nu a mai putut ieși. Cazul nu este singular în Germania. Containerele cu haine vechi au fost, în toată perioada imigrației de după 1990, ținta borfașilor și a oamenilor săraci. Dacă, la început, aceste containere erau mai puțin securizate, cele noi seamănă cu o cursă de șoareci în care, dacă ai intrat, cu greu mai poți ieși.” DETALII
Fenomenul persoanelor sărace care caută haine sau alte obiecte utile în containerele de donații este unul real și cunoscut dintotdeauna. Aceste containere, destinate colectării de haine și încălțăminte pentru caritate, au fost adesea ținta persoanelor nevoiașe. Riscuri: Căutarea în aceste containere poate fi periculoasă. Au existat cazuri documentate în care persoane au rămas blocate sau chiar au murit în interiorul containerelor în timp ce încercau să intre sau să iasă. Securitate: Din cauza acestor incidente, containerele mai noi sunt proiectate cu mecanisme de securitate sporite pentru a preveni accesul neautorizat al persoanelor.”
ARHIVĂ: ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi OXXO PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”
ȘCOALĂ NORDICĂ, BUCUREȘTI SUD: „Școala copiilor fericiți & inteligenței artificiale” – Restul, mioritice!
INSIDER 1: „S-a strigat bingo în materie de marketing școlar. Totul e aspirațional la această școală nordică din sudul Bucureștiului. Cât de în nord, nu e clar. Poate fi ca în Finlanda sau ca în Pipera. Școala noastră are laboratoare de wellness și mindfulness în care crește puiul fericit și isteț cu Google. Nu se dau teme sau note mici, dar anul trecut am fost nevoiți să exmatriculăm doi elevi emo. Până să descoperim Chat GPT, la academia noastră predau mai mulți antrenori de genii, pe care i-am înlocuit cu programatori de genii. E atât de elitistă, încât nu primim decât copii care au făcut grădinița la Căsuța Paleologu.” SURSA
INSIDER 2: Următorul conce(r/p)t: „Școală Sudică de copii triști și inteligență naturală”?! Atenție cade tencuiala!
N.R.: „Nordic Elite School – Singura școală SMART din România! Primul Planetariu digital din București! Primul Planetariu digital dintr-o școală din România! Planetariul este şi laborator STEAM! Şcoala copiilor fericiți și a inteligenţei artificiale!” DETALII
ADRESA: Splaiul Unirii 176, Sector 4, Bucureşti
VEIOZĂ CU PISICĂ: Ce am comandat și ce am primit!
INSIDER: „Bună seara, în data de 15.12.2025 am plasat o comandă la Popescu București și anume o veioza din vitralii, plătit 160 de lei. În data de 06.01.2025 am primit comanda, însă în tot acest interval de timp am avut posibilitatea de a urmări traseul comenzii ce venea din.. China. Ceea ce am primit nu corespunde absolut deloc cu ceea ce se prezenta în postarea acestei așa zise firme. Ulterior am văzut si destule rewieuri negative legate de.. Popescu București. A doua a zi am și trimis mail în ideea de a returna produsul și evident până astăzi nu am avut niciun răspuns. Voi face demersurile necesare și la Anpc. Atașez 2 fotografii, una cu imaginea obiectului de pe acest site mincinos, cea de a 2 a cu ceea ce am primit defapt.” SURSA
INSIDER 2: „Buna ziua! Vreau să fac reclamă negativă site-ului „Boutiqul Mariei”. Am comandat de la ei o lampă/ veioză în vitraliu model pisică. Cu toate ca pe site scria că se livrează în 3…5 zile mi-a ajuns mult după ziua de naștere a unei prietene pentru care o cumpărasem (mai bine sincer!) Atașez poze cu ce vinde online și cu ce am primit. Am primit o chinezărie din plastic șpreiată ieftin și cu puternic miros de chimicale. Am cerut retur pe site…dar nu mă aștept la miracole… Postez doar pentru a nu cădea și alții în aceeași plasă cum am pățit eu. Zi faină! SURSA
N.R.: Aceeași fotografie este prezentă pe mai multe site-uri unde se vând veioze decorative cu pisici. Inclusiv pe eMag unde prețurile variază între 113 – 235 lei. Există și varianta „cățelul Max”
ADĂPOSTUL SPERANȚA, 25 ANI: Găzdă pentru 500 de câini și 2 pescăruși. Steluța fără o aripă, fostă pacientă a clinicii și Johnny, perechea ei – ar putea zbura oricând, dar a ales să rămână cu ea!
INSIDER: „Când am mers la Adăpostul Speranța, am zărit și doi pescăruși. Steluța a fost găsită într-o iarnă grea, cu aripa prinsă într-un lac înghețat. Nu era singură. Era cu Johnny, care a rămas lângă ea și nu a plecat nicio clipă. O veghea. Au fost salvați împreună. Din păcate, Steluța nu mai poate zbura. Johnny ar putea zbura oricând, dar a ales să rămână cu ea. Zi de zi. Ce ar fi „libertatea” fără Steluța lui? Cred ca lumea lor, a „necuvântătoarelor” este fascinantă și ne învață lucruri pe care ori le uităm, ori le ignorăm. Alături de Steluța și Johnny trăiesc peste 500 de câini, pe care îi putem ajuta fiindu-le alături prin donații, adopții la distanță sau fizice ori prin vizite de socializare” SURSA
N.R.: „Salvarea unui câine nu va schimba lumea, dar pentru acel câine lumea se va schimba! Misiunea noastră este de a salva, reabilita şi educa până când fiecare câine are un loc iubitor şi sigur, care să poată fi numit acasă. Ne propunem să punem capăt abuzurilor împotriva câinilor şi lipsei de adăpost, deoarece fiecare viaţă contează.
Suntem dedicaţi îmbunătățiril vieții câinilor fără stăpân şi a oamenilor care li iubesc prin salvarea, reabilitarea şi relocarea către o familie responsabilă. La Adăpostul Speranța le asigurăm toate nevoile, hrană, cea mai bună îngrijire veterinară posibilă şi programe de desensibilizare pentru recuperarea emoţională a câinilor abuzaţi.
Funcțional din 2001 și găzduiește, în prezent, 550 de câini și 2 pescăruși – unul dintre ei fără o aripă, fostă pacientă a clinicii, celălalt perechea ei, îi stă alături, învățându-ne despre dragoste și loialitate. Adresa: Șoseaua Leordeni, Popești-Leordeni” DETALII
ARHIVĂ: „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Seniorul Biță și-a găsit fericirea aplicând ideile filozofice ale lui Seneca și Marcus Aurelius OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Bobiță și-a luat soarta în propriile lăbuțe urmându-și visul până la capăt. Model pentru noi, toți ceilalți! OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Max a fost ars și chinuit, dar înăuntrul lui a fost mereu cel mai frumos câine
EROII ZILEI: Gesturile mărunte valorează mai mult decât o mie de cuvinte
INSIDER: „Astăzi, în timp ce alergam prin pădure, mi-am pierdut cheile de la mașină.
După ce am terminat traseul, m-am întors pe același drum, pregătit mai degrabă pentru ce e mai rău decât pentru un miracol… dar în schimb am văzut ceva cu adevărat extraordinar. Pe jos se afla un mic cerc făcut din crengi – ca un semn natural simplu – iar chiar în mijloc, așezate cu grijă, erau cheile mele. O persoană bună, pe care nu o cunosc, trebuie să le fi găsit și să le fi lăsat într-un mod atât de atent, încât să le pot observa și recupera ușor.
Într-o lume care adesea se grăbește și rareori îi observă pe ceilalți, asemenea gesturi mărunte valorează mai mult decât o mie de cuvinte. Îi mulțumesc din toată inima celui care a făcut asta. Nu știu cine ești, dar astăzi ai fost eroul meu.” SURSA
„CULTURA ESTE ÎN GROAPĂ”: Laboratoarele Muzeului Național de Istorie a României unde se restaurează și artefacte mai vechi de 20.000 de ani!
INSIDER: Zi de zi, asta e gaura neagră în care niște oameni merg la muncă. Se întâmplă în miezul Bucureștiului, capitală europeană, pe Calea Victoriei. Am vizitat de-a lungul timpului foste închisori comuniste, am intrat, ca reporter, și în penitenciarul Rahova, dar nu am văzut nicăieri condiții mai șocante ca acest subsol în care lucrează restauratorii Muzeului Național de Istorie a României. Vorbesc despre oameni cu studii de specialitate, experți dedicați meseriei lor dintr-o uriașă pasiune pentru artefactele preistorice, unele cu o vechime de 20.000 de ani. Pe ușa care duce în subsolul laboratoarelor de restaurare stă așezată o plăcuță pe care scrie „Cultura este în groapă”. Acolo, în groapă, câțiva oameni lucrează ore în șir, în cel mai mic detaliu, la recondiționarea unor obiecte care vorbesc despre civilizațiile anterioare. Ieri, pe masa de restaurare era un superb vas de Cucuteni. Sălile laboratoarelor au doar niște ferestre de demisol, greu de deschis. Restauratorii lucrează cu numeroase substanțe toxice care le pun în pericol sănătatea. Și, totuși, ei continuă să meargă zi de zi la muncă, pe niște salarii mizerabile.
Am scris mult de-a lungul anilor despre cazul revoltător al Muzeului Național de Istorie a României. Nu cred că există exemplu mai elocvent care să vorbească despre starea culturii în România și despre cum se raportează guvernul la ea, indiferent cine a condus acest guvern. Clădirea care găzduiește MNIR a intrat într-un amplu proces de restaurare acum 23 de ani! De atunci, toți miniștrii Culturii au promis un muzeu modern, ba chiar au avut la dispoziție bani de la Banca Europeană de Dezvoltare. Dar niciun premier nu a alocat vreodată fonduri pentru relocarea uriașului patrimoniu de la MNIR, astfel încât acel mult promis șantier să se redeschidă.
Apropo de spații, Ministerul Culturii a cedat Ministerului Afacerilor Interne Sala Omnia, care ar fi trebuit modernizată pentru Centrul Naţional al Dansului Bucureşti și existau bani în acest sens. Polițiștii primesc ceea ce ar fi trebuit să revină coregrafilor și dansatorilor români și străini, invitați la noi. Dar mai ales ar fi trebuit să revină publicului!
Revenind la MNIR, am arătat pe Cultura la dubă cum piese de patrimoniu zac în lăzi și cutii, cum curge apa prin acoperiș și gălețile cu care angajații încearcă să lupte cu asta. Dar, cel mai important este că, dincolo de artefacte, acolo sunt oameni! Iar ei sunt în pericol zi de zi. Azi toți politicienii au „bifat” Ziua Culturii cu postări despre Eminescu și despre măreția artiștilor români. În realitate, patrimoniul, arta și oamenii care o creează contează zero pentru ei. Z E R O. Ah, ok, 0,07%, cât să mai respire ca să obțină și voturile lor, când e cazul. A fost isterie națională la furtul Coifului dacic din Olanda, dar e indiferență națională față de tot ce se întâmplă cu patrimoniul României zi de zi. Iar ministrul Culturii ne ține azi un discurs despre actul cultural ca o sferă și despre infinitul numărului pi. Cultura la dubă” SURSA
ARHIVĂ: CUCUTENI-YANGSHAO: Prietenie româno-chineză de 7000 de ani sau inconștient colectiv? OXXO VENUS-MARTE, CUCUTENI: Feminin-Masculin/ simbolul iubirii și fertilității/ armonie & echilibru. Mai vechi decât cele din Sumer şi Egiptul Antic!
NICOLAE VASILESCU-KARPEN: Fizicianul craiovean care a construit bateria infinită – funcționează continuu din 1950!
INSIDER: „Români „uitați”: Nicolae Vasilescu-Karpen, fizicianul care a construit bateria infinită. La începutul secolului XX, într-un laborator modest din București, inginerul și fizicianul Nicolae Vasilescu-Karpen a pus la punct un dispozitiv care avea să sfideze legile cunoscute ale termodinamicii. Era o baterie electrochimică menită, inițial, să demonstreze stabilitatea curentului electric în timp. Dar s-a întâmplat ceva neașteptat: dispozitivul n-a încetat niciodată să funcționeze. Prototipul, două pile galvanice din aur și platină, scufundate într-un electrolit special, a fost construit în jurul anului 1950 și donat Muzeului Tehnic din București. De atunci, bateria continuă să genereze curent constant. A alimentat zeci de ani un mic galvanometru, iar indicatorul s-a mișcat fără abatere. Mulți cercetători au încercat să explice fenomenul.
Unii spun că reacția este extrem de lentă, dar reală; alții susțin că e vorba de o eroare de măsurare. Totuși, verificările făcute periodic confirmă același lucru: tensiunea rămâne stabilă, fără semne de descărcare. Bateria Karpen pare să funcționeze „în afara timpului”. Unii o numesc perpetuum mobile, un principiu imposibil teoretic. Alții o consideră pur și simplu o demonstrație genială a preciziei și a răbdării științifice.
Astăzi, dispozitivul poate fi văzut la Muzeul Tehnic din București, într-o vitrină discretă, lângă o plăcuță pe care scrie simplu: „Bateria construită de Nicolae Vasilescu-Karpen – funcționează continuu din 1950.” Un paradox românesc, încă nerezolvat.
Și poate una dintre cele mai tăcute dovezi că uneori, știința nu se grăbește.” SURSA
N.R.: Nicolae Vasilescu Karpen (n. 10 decembrie 1870, Craiova – d. 2 martie 1964, Bucureşti), a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei şi ingineriei civile cu peste 140 de lucrări publicate. A fost membru titular al Academiei Române (din 1923). A studiat și realizat pilele cunoscute sub denumirea de pile Karpen, care funcţionează folosind căldura din mediul ambiant.
Şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în domenii precum: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton și a făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.
În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanța). A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor, doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucureşti şi membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923, vicepreşedinte între 1930-1932 și 1942-1944, preşedinte al secţiunii ştiinţifice între 1945-1948). În 1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român. În 1931 a fost numit în funcția de ministru al Comerţului şi Industriei în cabinetul lorga. Între anii 1931-1935 a fost preşedintele Asociația Generală a Inginerilor din România.” DETALII
BUCUREȘTII NOI: Primul automat din România de aplicare a foliilor de protecție pentru telefoanele mobile
INSIDER: „Poate vă este util: în Kaufland Bucureștii Noi este instalat un automat de aplicare a foliilor de protecție pentru telefoanele mobile” – primul astfel de automat de pe teritoriul țării.
Bucureștenii nu trebuie decât să introducă telefonul și să urmeze instrucţiunile scrise pe faţada aparatului. Iată paşii de urmat: #Selectează modelul telefonului; #Selectează produsul dorit; #Achită produsul selectat; #Scoate vechea folie și accesoriile pe care le are telefonul; #Introdu telefonul mobil în aparat.
N.R.: Automatul Greenmnky Glassmaster Al aplică folii de protecție pentru ecrane de telefoane și alte dispozitive: Oferă precizie maximă, aplicând foliile cu o precizie de sutimi de milimetru. Un purificator de aer încorporat elimină micro-particulele de praf, prevenind formarea bulelor. Este o metodă automată și rapidă de a proteja ecranul dispozitivului. VIDEO
ARHIVĂ: AUTOMAT DE FLORI: Florăresele rămân șomere sau se mută pe online?! OXXO AUTOMAT DE CARTOFI PRĂJIȚI: 10 lei/ porția 110 g. Gata în 35 de secunde! OXXO BALOANE DIN AUTOMAT: Împotriva evaziunii fiscale și a câștigurilor ilicite. 25 lei/ bucată, TVA inclus!
CAR FASHION: Se poartă rugina. Pe unii îi ajută soarta, ceilalți o pot colanta!
INSIDER: „Și la RAR dacă ai rugină te respinge… Nu este Ruginită este Autocolantată! Rugina simulată și pe bara din plastic parcă e prea mult.. Mașină colantată de Rappin’on Detailing!! pregătită la Automotive Uniq Solution!! Top”
INSIDER 2: „Dacă nu ma înşel primul a fost Dani Oțil pe o mașina de teren cu benă care avea acest colant. Măcar la el avea o justificare își transporta motorul prin boscheți /pădure.
DANI OȚIL: Mă bag și io în seamă pentru că am fost menționat. Pe grup aici sunt mulți pasionați. Ei nu au nevoie de justificare pentru asemenea lucrări. Eu car cu ea doar motoare la curse moto și echipament la curse auto. Mi se pare ca servește bine designul. În plus, colantul scuză multe imperfecțiuni. Nu am raptor să îl ţin nici curat nici nezgâriat.” SURSA
ARHIVĂ: HAUTE COUTURE: Ultima modă de tuning din Bănie. VW Golf R îmbrăcat în catifea neagră şi eşarfă roşie! OXXO 311: „Iubita mea cu ochii ca cafeaua / Şi părul mătăsos ca catifeaua / Că când te văd mă simt ca carameaua” OXXO PINK BMW: Să conduci cu o mână de fier, într-o mănușă de catifea. Roz! OXXO PORSCHE 911 CRYSTAL GT3: Fugită în rochia de bal, Swarovski-sclipicioasă direct de la Essen Motor Show
VATICAN – FÂNTÂNA PIGNA: Cea mai mare statuie Con de pin – Glanda Pineală din timpul romanilor are 4 metri!
INSIDER: „Glanda pineală sau al treilea ochi este cea mai puternic vizată și otrăvită glandă din corpul uman, în principal datorită influenței spirituale pe care o are asupra conștiinței umane. O glandă pineală închisă înseamnă că mintea poate fi ușor înșelată, deoarece se străduiește să privească dincolo de ceea ce i se prezintă. O glandă pineală deschisă acționează ca un detector de adevăr, fiind capabilă să detecteze inconsecvențele subtile ale minciunilor sau mesajelor subliminale care pot fi folosite ca un văl pentru a ascunde adevăratele intenții.
Cuvântul «Pineală» este derivat din cuvântul latin «Pinealis», referindu-se la con de pin, forma glandei. Glanda pineală este o legătură între conștiința omului și lumile invizibile ale naturii. Ori de câte ori arcul corpului pituitar contactează această glandă, există sclipiri de clarviziune temporară, dar procesul de a face ca aceste două să funcționeze împreună în mod constant necesită nu doar ani, ci vieți de consacrare și un antrenament fiziologic și biologic special. Acest al treilea ochi este ochiul ciclopic al anticilor, deoarece era un organ al vederii conștiente cu mult înainte de formarea ochilor fizici, deși vederea era un simț al cunoașterii mai degrabă decât al vederii în acele vremuri străvechi. Tradițiile antice au descris pe scară largă glanda pineală în arta și sculptura lor. Cu toate acestea, semnificația și rolul acesteia au fost ascunse profanului prin simbologie, așa cum a fost majoritatea cunoștințelor ezoterice transmise de-a lungul veacurilor. Examinând simbolurile anticilor asociate cu glanda pineală, în special conul de pin, putem obține o idee mai bună despre rolul său spiritual în viețile noastre. Interesul pentru glanda pineală poate fi urmărit până în China antică, în timpul domniei Împăratului Galben, Huangdi, cel mai bătrân dintre cei cinci împărați chinezi legendari.
În cealaltă parte a lumii, în Egipt, glanda pineală era o parte crucială a Complexului Central al Creierului care cuprindea Ochiul lui Horus. În scripturile hinduse antice, Vedele, glanda pineală era unul dintre cele șapte puncte chakrice, despre care se presupune că este conectat la Sahasrara, Coroana. Acest punct de vedere a evoluat în timp, pe măsură ce alți yoghini și înțelepți au început să asocieze glanda pineală cu Ajna Chakra. În funcție de școala de gândire, corespondențele dintre Ajna și Sahasrara cu glandele pineală și pituitară sunt interschimbate.
Conurile de pin se găsesc și în mitologia greacă antică, pe toiagul lui Dionysos sau al omologului său roman, Bacchus. Acest toiag simbolic era cunoscut sub numele de „Thyrsus” și era purtat și folosit de mistici în ritualurile lor. Este acoperit cu frunze de iederă, având în vârf un con de pin. Romanii au construit mai târziu o sculptură masivă din bronz, un con de pin, Pigna, despre care se spune că se afla deasupra Panteonului și servea drept fântână. Acum se găsește în fața Vaticanului, fiind cea mai mare statuie cu con de pin din lume.” SURSA
N.R.: Fontana della Pigna sau, pe scurt, Pigna (în română: [‘pinna],, con de pin „) este o fostă fântână romană care acum decorează o nișă vastă în zidul Vaticanului, cu fața spre Cortile della Pigna, situat în Cetatea Vaticanului, Roma, Italia. Compusă dintr-un con mare de pin din bronz, înalt de aproape patru metri, care odinioară țâşnea apă din vârf, Pigna se afla inițial lângă Panteon, lângă Templul lui Isis. A fost mutată în curtea vechii Bazilici Sfântul Petru în Evul Mediu și apoi mutată din nou, în 1608, în locația sa actuală. Curtea interioară în care se află acesta făcea inițial parte din Cortile del Belvedere, proiectată de Donato Bramante pentru a conecta palatul Papei Inocenţiu al VIII-lea cu Capela Sixtină. Când Bramante a murit, arhitectul Pirro Ligorio a finalizat proiectul și a adăugat zidul şi nişa pentru a închide curtea. Construcția Bibliotecii Vaticanului a împărţit Cortile del Belvedere în două zone. Partea superioară a curții, Cortile della Pigna, își ia numele de la fântână. Păunii de bronz de pe ambele părți ale fântânii sunt copii ale celor care decorează mormântul împăratului Hadrian, acum Castelul Sant’Angelo. Păunii originali se află la Muzeul Braccio Nuovo.
Există o altă fântână cunoscută sub numele de Fontana della Pigna în Rimini, Italia, tot de origine romană antică, dar restaurată în profunzime. Sculptura în formă de con de pin care încorona această fântână a fost instalată abia în 1807, înlocuind o statuie a Sfântului Paul din secolul al XVI-lea, deteriorată de armata napoleoniană. În Divina sa Comedie, Dante descrie dimensiunea capului uriaşului Nimrod făcând referire la această fântână: „Fața lui mi s-a părut la fel de lungă și mare precum este la Roma conul de pin de la Sfântul Petru. ” DETALII
ARHIVĂ: IISUS: „Luminătorul trupului este ochiul. Dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat
AVATAR: Primul a fost ceva special, al doilea a părut un Endgame, al treilea cam obosește vizualul. Urmează 4 și 5!
INSIDER 1: „Avatar 3 – Am fost să văd Avatar 3. Pe scurt, dacă v-a plăcut Avatar 2, e imposibil să nu vă placă și Avatar 3. Primul Avatar a fost ceva special, a venit cu ceva nou, nemaivăzut, și din cauza asta a avut succesul pe care l-a avut. E super film, în penuria asta de filme – sau mai bine zis abundența de filme proaste din ultimul timp, e ce trebuie. Dacă ești fan SF, dacă ești gamer obișnuit cu scenele fantastice, cu personajele din jocuri, cu grafica 3D spectaculoasă, e imposibil să nu-ți placă.
Trebuie văzut obligatoriu 3D. Când am luat biletele, aveam opțiuni 4D, d-alea de te stropesc, de îți miroase aerul, am preferat 3D-ul clasic. Aerul acolo mirosea a parizer, ulterior a apărut și un miros de hidrogen sulfurat (una d-aia românească de după salata beuf mai veche).. deci dacă dădeam banii și pe 4D cred că eram un pic dezamăgit, așa toate au fost în limita normalului. Eternele persoane întârziate, combinate cu alte persoane pe care le-a luat pișarea în timpul filmului și au trebuit să treacă prin fața noastră, au contribuit un pic la imaginea de ansamblu a cinefilului român dar totuși prea puține elemente negative ca să ne strice seara.
Revenind la film, nu apar ființe noi – sau dacă apar, prea puține – sunt din gama vietăților agresive de pe Pandora. Apar în schimb navi ăia răi, nu mai e bătaia între navi și oameni, e bătaia între navi ăia buni pe de o parte și navi răi + oameni pe de cealaltă parte. Șefa aia de trib navi rea eclipsează privirea, e frumoasă – și ca gesturi, și ca interpretare – merită să mergi să vezi filmul doar ca să o vezi pe ea. Ceilalți – Jakesully, Neytiri, Colonelul – neschimbați de la Avatar 2, mai apar și copiii lor care își joacă rolurile bine. Undeva prin pozele atașate e și o poză cu Eywa – Mama tuturor ființelor, care nu apărea în filmele anterioare.
Avatar 3 e un film bun, care merită văzut. Chiar nu m-au interesat criticile, impresiile negative. Mie mi-a plăcut, așa cum mi-au plăcut și celelalte două Avataruri. Din ce am înțeles, mai sunt încă două filme de apărut – 4 și 5, abia aștept să le văd.” SURSA
INSIDER 2: „Ironic vorbind, al doilea mi-a placut, mi s-a parut un Endgame al lui Cameron in care a aratat ca a învățat ceva din toate filmele pe care le-a produs, al treilea, m-au deranjat foarte mult vizualul de high frame rate de la scenele din apa și lupte.”
N.R.: „Avatar este o franciză media științifico -fantastică americană creată de James Cameron, care a început cu filmul omonim din 2009. Produsă de Lightstorm Entertainment și distribuită de 20th Century Studios, aceasta constă în produse asociate, jocuri video și atracţii din parcuri tematice. Avatar este plasată la mijlocul secolului al XXII-lea pe Pandora, o lună locuibilă luxuriantă a unui gigant gazos din sistemul stelar Alpha Centauri. Conflictul central al filmului este între indigenii Na’vi conduși de Jake Sully și Neytiri, și oamenii conduși de colonelul Miles Quaritch de la Administrația pentru Dezvoltarea Resurselor (RDA), o megacorporație care a sosit pe Pandora pentru a o coloniza și a o jefui pentru resursele sale naturale. Titlul seriei se referă la un corp Na’vi modificat genetic, operat de la distanță de oameni printr-o interfață creier-computer pentru a interacționa cu Na’vi de pe Pandora.
Primul film, Avatar, a fost lansat pe 18 decembrie 2009 și este filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile, dacă nu se ia în considerare inflația prețurilor biletelor. Al doilea film, Calea apei, a fost lansat pe 16 decembrie 2022. Al treilea film, Foc și cenușă, a fost lansat pe 19 decembrie 2025.
La fel ca filmul original, cele patru continuări au intrigi independente „complet încapsulate” care „ajung la propriile concluzii”. Cele patru filme au o meta-narațiune generală care le conectează pentru a crea o saga vastă şi interconectată. Cameron a descris continuările ca fiind „o extensie naturală a tuturor temelor, personajelor și curenților spirituali subterani” ai primului film. Franciza Avatar este una dintre cele mai scumpe francize realizate, bugetul combinat al primului film şi al celor patru continuări fiind estimat la 1 miliard de dolari. Franciza a încasat peste 5,8 miliarde de dolari la nivel mondial; este a 13 -a cea mai mare încasare a seriei de filme din toate timpurile.
Avatar 4 (2029) – Un al patrulea film este planificat pentru lansare pe 21 decembrie 2029. Jon Landau a spus că, din cauza unei întreruperi de șase ani în primul act, o treime din Avatar 4 a fost deja filmată pentru a ține cont de îmbătrânirea copiilor actori.
Avatar 5 (2031) – Un al cincilea film a fost anunțat și este programat pentru 19 decembrie 2031. Jon Landau a declarat că o parte din Avatar 5 va avea loc pe Pământ, Neytiri vizitând planeta. Cameron a declarat că Avatar: The Quest for Eywa este luat în considerare ca un posibil titlu pentru al cincilea film.” DETALII
BUCUREȘTI STRATIFICAT: Dacă săpăm și sub metrou, transformăm întregul oraș în muzeu?!
INSIDER: „🏛️ Bucureștiul ascuns de sub Planșeul Unirii!În timpul lucrărilor de refacere a Planșeului Unirii, sub stratul gros de beton care acoperă astăzi Dâmbovița, au ieșit la lumină urme ale unui București dispărut. Săpăturile au scos la iveală fragmente de zidărie, cărămizi și fundații ce par să aparțină unor case vechi, construite cel mai probabil la începutul secolului al XIX-lea. Descoperirile se află într-o zonă cu o istorie urbană intensă, aproape de vechi axe comerciale și de mahalale care au dispărut treptat odată cu modernizarea orașului. Specialiștii presupun că aceste rămășițe ar putea proveni din construcțiile aflate cândva pe strada Căldărari, demolate spre sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a face loc Halelor Ghica și altor transformări majore ale centrului Bucureștiului. Odată cu apariția vestigiilor, lucrările au fost temporar oprite, iar zona a fost protejată și cercetată de arheologi, care analizează straturile de pământ și materialele descoperite pentru a le data cu precizie. Aceste fragmente tăcute spun povestea unei zone locuite, animate, cu case, ulițe și oameni, mult înainte ca Piața Unirii să devină ceea ce cunoaștem astăzi. Bucureștiul continuă să ne surprindă: sub pașii noștri se află un oraș vechi, strat peste strat, care așteaptă să fie redescoperit.” SURSA
ARHIVĂ: BUCUREȘTI MULTISTRAT: Săpăturile arheologice din curtea interioară a Universității au scos la lumină bucăți de istorie, Academia înființată de A.I.Cuza (1864) și Academia Domnească „Sf. Sava” fondată de C.Brâncoveanu (1694). Ce o mai fi dedesubt? OXXXO UITARE: Parcarea „Peste morminte”. Situl arheologic de la Universitate, îngropat pe veci de buldozere!
MONUMENTUL EROILOR MOISEI: Comemorează cei 29 de martiri ucişi în 14 octombrie 1944 de trupele horthyste în retragere, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial
INSIDER: „Monumentul Eroilor din Moisei 📍Maramureș” SURSA
N.R.: „Monumentul Martirilor de la Moisei – amplasat pe o colină la intrarea în comuna Moisei dinspre oraşul Borșa. A fost ridicat inițial din lemn în anul 1966. Ulterior, a fost transpus în piatră în anul 1972 de către sculptorul Vida Gheza.
Monumentul comemorează cei 29 de martiri ucişi în 14 octombrie 1944 de trupele maghiare horthyste în retragere, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Victimele făceau parte din detaşamentele de muncă forțată. Dintre cei identificați ulterior, 24 erau originari din judeţul Mureş, 3 din judeţul Cluj și 4 din județul Maramureş
Ansamblul sculptural, încărcat de simbolism, denumit adesea şi Monumentul Eroilor de la Moisei, este alcătuit din 12 coloane dispuse circular, fiecare având în partea superioară sculptat câte un chip. Zece dintre acestea reprezintă măşti tradiţionale maramureşene, reprezentându-i pe martiri, lar două au chipuri de om reprezentându-l pe cei dol supraviețuitori. Spre monument au fost amplasate 44 de trepte care reprezintă anul in care a avut loc tragicul eveniment. Această operă de artă modernä aminteste de sanctuarele dacice, constituind un arc peste timp între generațiile care au fost şi care vor vent.
Cei doisprezece stâlpi impresionează prin pozitionare si prin semnificatia fiecărei măști: „… Omul pădurii, Omul nopții, Omul apelor sau Omul care horește” (Vida Gheza).
VIDA GHEZA: „Modele sunt măștile. Măștile vechi maramureșene.Expresive. Care redau expresia esențială.”
Interpretarea figurinelor, legată de ororire războiului, potrivit scriitorului Pop Simion: 1. Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! 2. A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare şi fructele din pomi! 3. A treia mască: să nu mai fie aruncaţi feciorii în războaie! 4. A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în ţarcuri! 5. A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! 6. A şasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! 7. A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! 8. A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! 9. A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! 10. A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții!
„Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic de la Grădiștea, este sculptorul Gheza Vida, a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor. […] Pentru mine este un prilej de emoție în plus și de satisfacție pe un înalt plan al conștiinței că artistul care a cioplit trunchiurile de stejar de la Moisei, în forma măștilor maramureşene ce reprezintă lupta dintre viață și moarte, a luptat cândva cu arma în mână pe unul dintre cele mai patetice fronturi ale demnității umane.”
-Geo Bogza, Moisei „Contemporanul”, nr. 2, 13 ian. 1967, p. 1″ DETALII
Gheza Vida (nume la naştere Vida Géza; n. 28 februarie 1913, Baia Mare, Austro-Ungaria – d. 11 mai 1980, Baia Mare, România) [4] a fost cel mai important sculptor modern din Maramureş, membru corespondent al Academiei Române şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Gheza Vida a fost membru de partid din 1945.” DETALII
Acest monument ne aduce aminte cât de dure pot să fie uneori timpurile și cât de usor pot să fie orbi uneori oamenii de discursuri naţionaliste pline de ură.
ȘEMINEU TIP POSTER: Pentru locuitorii garsonierelor care visează la 5°C în plus – produs & brevetat în Ucraina și certificat în UE!
INSIDER: „De când s-a lăsat frigul prin case suntem asaltați în mediul online de tot felul de soluții de încălzire futuriste: de la branțuri, șosete, mânuși, veste, pături cu încărcare USB până la tablouri calorifer/ poster șemineu de băgat în priză – „Descoperă încălzirea care consumă de 3–4 ori mai puțin decât un calorifer obișnuit! Panourile radiante Trio transformă aproape toată energia în căldură, reducând costurile de încălzire cu până la 75%. Te bucuri de confort imediat, fără pierderi de căldură, fără aer uscat și fără mirosuri.” SURSA
N.R.: „Panou radiant infrarosu Trio model Fireplace, putere 430W, greutate 0,9kg, termostat 2 trepte, suprafața 100cm x 60cm. Potrivit pentru orice camera de 7-10 metri pătrați. Tensiunea de lucru în reteaua electrica: 230 V / 50 Hz. Temperatura la suprafata, maxim: 75°C. Preț 289 lei. Produs/brevetat în Ucraina și certificat în Ucraina și Uniunea Europeană.
La câte soluții există, domnii de la primării/ Termoenergetica/ Engie ar putea să fie chiar și mai zgârciți în privința căldurii revărsate asupra populației …
ARHIVĂ: TOP SHOP: „Rovus Handy Heater” pentru debara. „Acest aparat nu încălzeşte nici măcar un metru!”
infoINSiDER.ro 
