RÂMNICU VÂLCEA: Casa Memorială Anton Pann – cel care a compus muzica imnului „Deșteaptă-te, române!”
INSIDER: „Hai să vezi cum arată casa lui Anton Pann, cel care a compus muzica imnului „Deșteaptă-te, române!”. Casa din Râmnicu Vâlcea este o bijuterie în stil oltenesc, cu patru camere, verandă și pivniță. A fost mutată 37 de metri pe șine pentru a fi salvată. În interior poți vedea mobilier vechi, manuscrise, călimări, costume de epocă, covoare tradiționale și superbe sobe cu olane.
Doamna ghid ne-a povestit cu multă pasiune despre viața lui Anton Pann, iar biletul costă doar 10 lei. Merită din plin! 📍 Casa Memorială „Anton Pann”, strada Știrbei Vodă, numărul 4, aproape de Parcul Zăvoi.” SURSA
N.R.: „Casa Memorială „Anton Pann” este un muzeu judeţean din Râmnicu Vâlcea – monument de arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, având foişor şi pivniţă. Expoziţia a încercat să puncteze peregrinările pe meleagurile Vâlcei, datând din anii 1826-1828 şi 1836-1840, ale celui ce a rămas în conștiinţa urmaşilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” şi care a fost dascăl de musichie la şcoala organizată pe lângă Episcopia Râmnicului. Anton Pann (n. 1794, Sliven, Bulgaria – d. 1854, Bucureştis-a refugiat în 1812 în Bucureşti, iar în 1827 a fost numit profesor de muzică bisericească la Seminarul din Râmnicu Vâlcea.
Casa-muzeu a fost translatată în 1982 pe o distanţă de 37 m de pe amplasamentul ei iniţial, odată cu modernizarea şi reamenajarea teritorială. Expoziția a fost amenajată pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinţe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, bibliotecă, masă, scaune), obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca şi portrete ale unor personalităţi din epocă printre care cel al maicii Meletina, stareța Mănăstirii Dintr-un Lemn şi tipograful lon Popovici, care au avut legături cu viața şi opera scriitorului. În a doua încăpere a expoziției este prezentat un interior în care se află mobilier pictat, specific zonei transilvănene, evidențiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colț de țară. În ultima încăpere a muzeului sunt prezentate lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii şi povestiri ale lui Anton Pann. (Noul Erotocrit, Sibiu, 1837; Fabule şi istorioare, Bucureşti, 1841; Povestea Vorbei, Bucureşti, 1847; Nastratin Hogea, Bucureşti, 1853 etc.), mărturii de valoare din activitatea sa tipografică şi literară.”
„Deşteaptă-te, române!” imnul național al României, adoptat oficial prin Decretul-lege nr. 40 din 24 ianuarie 1990 al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Versurile apaițin poetului transilvănean Andrei Mureşanu şi au fost publicate în 1848, sub titlul „Un răsunet”, în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură” în contextul Revoluției de la 1848. În istoriografia literară s-a afirmat că poezia a fost concepută ca reacție la textul „Către români ” a lui Vasile Alecsandri. Melodia derivă din cântecul „Din sânul maicii mele” a lui Anton Pann. De asemenea, cântecul a fost imn național al Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) şi al Republicii Moldova (1991-1994).
Imnul este alcătuit din unsprezece strofe; potrivit practicii oficiale, la ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.”
ARHIVĂ: CASA MEMORIALĂ ANTON PANN: Povestea vieții celui “isteț ca un proverb” spusă într-un mod inedit ∆∆∆∆∆ QUIZ: Cu câţi „n” se scrie Anton Pann?
MONEDĂ DREPTUNGHIULARĂ 2026: Premieră absolută la BNR – monedă din argint colorat, cu o greutate de 31,1 grame şi un tiraj de 500 de bucăți, dedicată pictorului Nicolae Tonitza şi tabloului „Flori galbene”. Preţul oficial este de 1.150 lei, dar ajunge la 4.000 lei pe OLX!
INSIDER: „Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din argint dintr-o nouă serie, dedicată pictorilor români. Prima monedă din această serie, „Pictori români” – Nicolae Tonitza este și prima monedă de formă dreptunghiulară lansată de Banca Națională a României în circuitul numismatic. Aversul colorat al monedei prezintă tabloul „Flori galbene” de Nicolae Tonitza aflat în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României și care a făcut parte, în perioada interbelică, din colecția de artă a Băncii Naționale a României. Aversul monedei redă o imagine color a tabloului „Flori galbene” de Nicolae Tonitza, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2026”. Reversul monedei prezintă portretul, numele pictorului Nicolae Tonitza și anii între care a trăit acesta „1886-1940”.
Monedele din argint sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent și sunt însoţite de broșuri de prezentare și de certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central. Tirajul aprobat pentru această emisiune numismatică este de 500 de piese.”
N.R.: „Banca Națională a României a lansat la 24 august 2026 prima monedă dreptunghiulară din istoria sa, din argint colorat, dedicată pictorului Nicolae Tonitza şi tabloului „Flori galbene”
Specificații tehnice: Moneda este realizată din argint cu titlul de 999%, la calitate proof. Are o greutate exactă de 31,103 grame (echivalentul unei uncii troy) şi dimensiunile de 43 x 31 mm.
Tiraj şi valoare: Fiind o piesă de colecţie rară, s-a aprobat un tiraj extrem de limitat, de doar 500 de piese. Prețul oficial de achiziție de la Banca Națională a României este de 1.150 lei (cu TVA inclus). Deşi este o emisiune destinată colecţionarilor, moneda are putere circulatorie pe teritoriul României. Lansarea s-a realizat prin sucursalele regionale ale Băncii Naționale a României din Bucureşti, Cluj, Constanţa, Dolj, laşi şi Timiş. Informațiile referitoare la cumpărarea monedei sunt disponibile în secţiunea „Numismatică” a site- ului BNR.
Pe OLX valoarea e de aproape 4 ori mai mare!
O uncie troy (simbol: ozt sau oz t) este o unitate de măsură a masei folosită în întreaga lume pentru cântărirea și cotația metalelor prețioase, cum ar fi aurul, argintul, platina sau paladiul. O uncie troy este egală exact cu 31,1034768 grame (rotunjit adesea la 31,10 grame). Diferenţa faţă de uncia obişnuită: Uncia clasică (avoirdupois), folosită pentru alimente sau bunuri generale, este mai ușoară și cântărește aproximativ 28,35 grame. Standard internațional: Preţul aurului pe bursele internaționale (pe gramaj/piața globală) este exprimat în dolari pe uncie troy ($/ozt). Numele provine de la oraşul francez Troyes, un important centru de comerț în Evul Mediu.
ARHIVĂ: PUZZLE NUMISMATIC: 1 + 2 + 5 +10 lei moldovenești = Stema Tării Moldovei/ Cap de Bour pe avers & Stema Moldovei pe revers. 4, 68 lei în România/ 9,99 $ pe eBay! ∆∆∆∆∆ SPIRIT ÎN MATERIE: Cum sună bancnota de 5 lei? Motivul Destinului din opera Oedip de George Enescu ∆∆∆∆∆ CARTEA RECORDURILOR: Cea mai mică bancnotă din lume (27.5 x 38 mm), emisă în România, valorează 30 de euro pe Okazii ∆∆∆∆∆ BANCNOTA ZERO EURO: Suvenir din Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în anul 2023 ∆∆∆∆∆ TEMU: Replica chinezească a setului de bancnote românești ne aduce toate bancnotele în portmoneu. În premieră! ∆∆∆∆∆ NUMISMATICĂ: Medalii pe emisiuni lenticulare. Imagini care alternează la mișcarea medaliei! ∆∆∆∆∆ BANI FALŞI: Zeci de mii de asigurări împotriva răpirii de către extratereștri!
CRUCEA MANAFULUI – BUZĂU: Monument megalitic din piatră, de 4 metri înălțime şi 6 tone, aflat în mijlocul viilor, pe Drumul Bogdanului, vechiul drum al negustorilor către Ploieşti!
INSIDER 2: „Crucea Manafului, uriașul monument de piatră de pe vechiul drum al negustorilor din Buzău. Pe dealurile dintre Săhăteni, Breaza și Năeni, într-un peisaj dominat astăzi de vii și terenuri agricole, se păstrează unul dintre cele mai neobișnuite monumente din județul Buzău. Crucea Manafului are aproximativ patru metri înălțime, cântărește câteva tone și a fost cioplită dintr-un bloc masiv de calcar. Ridicată în 1846, ea veghează de aproape două secole un drum care odinioară era mult mai important decât lasă să se înțeleagă liniștea locului de astăzi. Crucea se afla la marginea vechiului Drum Mare, cunoscut în zonă și drept Drumul Bogdanului, o rută folosită de negustori și călători între Buzău și Ploiești. Astăzi traseul principal s-a modificat, iar monumentul a rămas lângă un drum agricol, ceea ce îi dă impresia unui uriaș de piatră uitat în mijlocul câmpului. În secolul al XIX-lea însă, cei care treceau pe aici îl vedeau chiar de lângă una dintre căile importante ale regiunii. Mult timp s-a spus că monumentul ar fi fost ridicat de un „manaf”, termen folosit pentru un negustor de fructe, de unde ar proveni și numele sub care a devenit cunoscut. Documentele și mai ales inscripțiile păstrate pe cruce oferă însă informații mult mai precise. Textul principal, scris în limba română cu litere chirilice, spune că monumentul a fost ridicat în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu, în anul 1846. Sunt pomenite mai multe persoane și familii locale, iar documentația de patrimoniu îl indică drept comanditar pe Ioan Postelnicu din Vispești.Știm chiar și numele unuia dintre oamenii care au transformat uriașa bucată de piatră într-un monument: meșterul Iordache Vrabie din Bădeni. Ca ctitori sunt menționați și Ioniță Cârjan din Vispești și Ioniță Monahul din Breaza. Aceste detalii transformă Crucea Manafului dintr-un monument înconjurat doar de povești într-o construcție cu o identitate istorică mult mai clară. Dimensiunile ei sunt impresionante chiar și pentru zilele noastre. Crucea are aproximativ 4 metri înălțime, circa 1,42 metri între extremitățile brațelor, iar grosimea masivului de piatră ajunge în unele zone la aproximativ jumătate de metru. Greutatea sa a fost estimată la peste patru tone. Nu este alcătuită din mai multe blocuri suprapuse pentru a forma crucea propriu-zisă, ci corpul principal a fost cioplit dintr-o singură bucată masivă de calcar.Și mai spectaculos este ansamblul care o înconjoară. Crucea este încadrată de patru stâlpi masivi din piatră, de peste doi metri înălțime, amplasați în jurul ei. Inițial, aceștia erau legați în partea superioară prin grinzi și arcade de piatră lucrate cu multă pricepere. Întregul monument era astfel mult mai elaborat decât o simplă cruce de margine de drum. Suprafețele sale sunt acoperite cu inscripții, motive vegetale și reprezentări religioase, iar în centrul compoziției apar personaje biblice.Rolul său era în primul rând comemorativ și religios. Astfel de cruci erau ridicate pentru pomenirea unor persoane, a unor familii sau pentru marcarea unui loc important. Amplasarea lângă un drum intens circulat nu era întâmplătoare: călătorii puteau vedea monumentul, se puteau opri pentru rugăciune, iar numele celor pomeniți prin inscripții rămâneau astfel în memoria comunității. Crucea Manafului era în același timp monument, reper de drum și mărturie a credinței unei epoci.Unicitatea sa vine însă din proporții. Specialiștii o descriu drept una dintre cele mai monumentale cruci de pomenire din această parte a României, iar prin dimensiune, modul de cioplire și ansamblul de stâlpi care o încadrează reprezintă o apariție rară în patrimoniul românesc. Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, cu codul BZ-IV-m-B-02526.Din păcate, aproape două secole în aer liber și-au lăsat urmele. Vântul, ploaia, înghețul, lichenii și eroziunea au șters treptat o parte dintre decorații și inscripții. Mai grav, după 1990 au existat și intervenții distructive. Din cele patru grinzi elegante de piatră care uneau odinioară stâlpii, mai multe au fost doborâte, iar două ar fi fost sustrase. Crucea este astăzi ușor înclinată, iar specialiștii au semnalat inclusiv riscul deteriorării sau prăbușirii în lipsa unor intervenții de conservare.Crucea Manafului nu este doar o piatră uriașă uitată între vii. Este un document de patru metri înălțime, scris în piatră acum aproape 180 de ani, pe marginea unui drum pe care odinioară treceau negustorii dintre Buzău și Ploiești. Iar faptul că îi cunoaștem anul, oamenii care au comandat-o și chiar numele meșterului care a cioplit-o face povestea ei cu atât mai valoroasă.” SURSA
N.R.: „Crucea Manafului, un impresionant monument megalitic de piatră situat în județul Buzău. Se află în comuna Breaza (satul Greceanca), amplasată în zona viilor, pe un fost drum comercial istoric din Dealu Mare. A fost ridicată în anul 1846, în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu. Are o înălţime remarcabilă de aproximativ 4 metri și greutate de 6 tone fiind cioplită dintr-o singură bucată de piatră.Unicitate: Monumentul are inscripții în alfabetul chirilic şi un design inedit care combină elemente de simbolistică creștină (personaje biblice) cu influențe islamice, fiind atribuit familiei unui fost negustor turc (,manaf”) convertit la creştinism.
2 ÎN 1, MANGALIA: Hotel-muzeu construit deasupra cetății antice Callatis – vestigii de 2000 de ani păstrate și integrate într-o clădire modernă!
INSIDER: „New Belvedere din Mangalia, hotelul construit deasupra ruinelor vechiului Callatis: 2.000 de ani de istorie păstrați sub același acoperiș – În Mangalia există un hotel în care, pentru a ajunge la cameră sau la restaurant, treci la doar câțiva pași de ziduri, străzi și construcții ridicate în urmă cu aproape două milenii. Hotelul New Belvedere este construit chiar deasupra unor importante vestigii ale cetății antice Callatis, păstrate și puse în valoare în interiorul clădirii. Nu este vorba despre reproduceri sau decoruri inspirate din Antichitate. Sub hotel se găsește un sit arheologic autentic, descoperit în timpul unor lucrări efectuate în anii 1993-1994. Muzeul de Arheologie Callatis descrie conservarea acestor vestigii in situ drept o modalitate inedită de valorificare a patrimoniului local. Clădirea a fost cunoscută de-a lungul timpului sub mai multe nume. A fost Hotel Scala, apoi Hotel President, iar în prezent funcționează sub denumirea New Belvedere. În 1993, în timpul lucrărilor de reparație și extindere a fostului Hotel Scala, muncitorii și arheologii au dat peste vestigii importante. Cercetările de salvare realizate în 1993-1994 de Muzeul de Arheologie Callatis au arătat că sub clădire se păstra o parte din cartierul sudic al orașului romano-bizantin Callatis. Pe o suprafață de peste 1.000 de metri pătrați, arheologii au identificat elemente de urbanism care ne permit astăzi să înțelegem cum arăta această parte a orașului antic.
Callatis a fost unul dintre marile orașe antice de pe litoralul actual al României. Cetatea a fost fondată în secolul al IV-lea î.Hr. de coloniști greci veniți din Heracleea Pontică și s-a dezvoltat datorită poziției sale comerciale la Marea Neagră. A trecut ulterior prin epocile elenistică, romană și romano-bizantină, iar actuala Mangalia s-a dezvoltat practic peste vechiul oraș. De aceea, sub străzile și clădirile Mangaliei continuă să apară fragmente din cetatea veche.
Vestigiile păstrate în New Belvedere provin în principal din perioada romano-bizantină, nu din momentul întemeierii grecești a Callatisului. Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri este o stradă principală antică, lată de aproximativ șase metri. Era pavată cu dale mari din calcar și orientată est-vest. Sub sau în apropierea ei exista un canal colector de scurgere, realizat tot din blocuri mari de calcar. Practic, oamenii care locuiau aici în Antichitate aveau deja o infrastructură urbană bine organizată: străzi pavate și sisteme pentru evacuarea apei. Astăzi, fragmente din această rețea urbană pot fi privite chiar din interiorul hotelului.
Cercetările au scos la lumină și fragmente ale zidului de incintă și ale unui turn defensiv al Callatisului. Sursele istorice referitoare la sit menționează un turn rectangular de pe latura sudică a fortificației, iar cercetările desfășurate în zona hotelului au contribuit la înțelegerea sistemului defensiv al orașului. În Antichitate, Callatis era înconjurat de ziduri puternice și turnuri. Acestea nu aveau doar rol militar, ci delimitau orașul propriu-zis de teritoriul din jur. Astfel, hotelul modern se află astăzi literalmente peste una dintre zonele prin care trecea sistemul de apărare al vechii cetăți. Au fost descoperite și băi romane – În partea sudică a sitului a fost identificat și un mic edificiu termal. Construcția avea încăperi cu ziduri realizate într-o tehnică specifică epocii romane, prin alternarea pietrei de calcar cu rânduri de cărămidă. Prezența băilor, a străzii, a canalizării și a altor construcții arată că aici nu se afla o zonă periferică lipsită de importanță. Era un cartier activ al orașului, prin care treceau oameni și în care se desfășura viața cotidiană. Descoperirile nu s-au oprit la ziduri – În zona sitului au fost identificate și elemente asociate unei fântâni, fragmente de apeduct, precum și numeroase obiecte de ceramică și amfore. Muzeul Callatis precizează că în spațiul muzeal amenajat în hotel sunt expuse inclusiv vase ceramice folosite pentru transportarea și depozitarea hranei, alături de fragmente arhitecturale provenite din edificiul bizantin. Astfel, locul nu prezintă numai construcțiile monumentale, ci și urmele vieții obișnuite a oamenilor care locuiau în Callatis.
Descoperirea vestigiilor a pus constructorii în fața unei situații neobișnuite. Hotelul trebuia modernizat, însă sub el se afla un sit arheologic important. Soluția adoptată a fost conservarea vestigiilor chiar în locul în care au fost descoperite. În loc să fie demolate sau mutate într-un muzeu, ruinele au fost integrate în arhitectura clădirii. Muzeul Callatis arată că în anii 1993-1994 au fost realizate lucrări de conservare primară și restaurare, iar vestigiile au fost valorificate in situ. Aceasta este poate cea mai interesantă caracteristică a hotelului: clădirea modernă și orașul antic ocupă efectiv același spațiu. O parte a sitului se află chiar în hol – Unele vestigii au fost integrate în zona publică a hotelului. În vechiul Hotel President, inclusiv finisajele pardoselii indicau traseul unor ziduri antice descoperite dedesubt, iar părți ale sitului puteau fi observate direct din zona de recepție. O parte mai amplă a ruinelor se află la nivelul inferior al complexului, unde au fost amenajate spații pentru prezentarea vestigiilor. Actualul hotel precizează că situl arheologic a fost restaurat și amenajat în hol și în zona de sub restaurant și poate fi vizitat. Un hotel modern construit peste un oraș de acum două milenii.
Contrastul este spectaculos – La nivelurile superioare există camere de hotel, restaurante și spații moderne pentru turiști. Câteva niveluri mai jos apar zidurile, dalele și construcțiile oamenilor care trăiau aici în Antichitate. Hotelul se află la aproximativ 50 de metri de plajă, aproape de portul turistic și de faleza Mangaliei, ceea ce face și mai ușor de înțeles de ce Callatis s-a dezvoltat tocmai în această zonă. Accesul la mare era esențial pentru comerțul orașului antic. New Belvedere se prezintă drept singurul hotel din România care integrează un sit arheologic în interiorul său și drept un „hotel-muzeu” unic prin această combinație. Chiar dacă această formulare aparține prezentării hotelului, caracterul neobișnuit al locului este incontestabil: situl este documentat de Muzeul de Arheologie Callatis, iar vestigiile au fost conservate in situ încă din anii ’90. Sunt foarte puține locuri în care un turist poate trece de la recepția unui hotel modern direct într-un spațiu care păstrează infrastructura unui oraș romano-bizantin.
Valoarea sitului nu constă doar în vechimea ruinelor. El păstrează relația dintre vestigii și locul lor original. Strada se află acolo unde au mers oamenii din Callatis. Zidurile sunt încă pe traseul pe care au fost construite. Turnul se află în zona pe care o apăra, iar instalațiile urbane au rămas în contextul în care au funcționat. Acest lucru oferă o imagine mult mai clară asupra orașului antic decât dacă pietrele ar fi fost scoase și mutate într-o sală de muzeu. Două orașe suprapuse – New Belvedere spune, de fapt, povestea întregii Mangalii. Orașul contemporan nu se află lângă Callatis. Este construit peste Callatis. Sub hoteluri, străzi, case și faleză continuă să existe fragmente ale orașului grec, roman și bizantin care a ocupat acest țărm timp de secole. La New Belvedere, această suprapunere poate fi văzută cu ochiul liber. Deasupra sunt turiști, camere și restaurantul unui hotel modern. Dedesubt, o stradă pavată, ziduri, o baie, fragmente de apeduct și urmele unui sistem defensiv amintesc că, în același loc, viața urbană exista și în urmă cu aproape două mii de ani. Este unul dintre rarele locuri din România în care nu trebuie să ieși dintr-o clădire modernă pentru a intra în Antichitate.” SURSA
N.R.: „Demersul cultural a fost lăsat la jumătate. Vechiul Callatis (parte a lui, pentru că restul oraşului stă încă ascuns sub clădirile actuale) descoperit sub fundaţia hotelului nu poate fi vizitat oricând și oricum, deşi este vorba despre un spațiu şi despre artefacte de patrimoniu care se constituie într-un bun național, public, şi în niciun caz privat.
Există un program de vizitare afişat la intrarea în hotel. Cu toate astea, muzeografii nu aveau cunoştință de existenţa lui (fiind hotărât arbitrar de decidenți din partea hotelului). Anterior, au existat negocieri îndelungate între autorități și patronii spațiului în vederea stabilirii unui interval de vizitare pentru public. Fără succes. Pe de altă parte, o problemă o pune şi vizitarea fără ghid. Aceasta nu este posibilă. Un număr de telefon este afişat tot la hotel şi oferit celor interesați de a beneficia de un tur în prezenţa unui custode de la Muzeui de Arheologie Callatis. În schimb, persoanele cazate în hotel pot vizita oricând spațiul muzeal…” SURSA
MUZEUL CĂRŢII ȘI EXILULUI ROMÂNESC: Unic în România – dedicat recuperării tezaurului cultural creat de diasporă în anii exilului postbelic şi până în prezent!
INSIDER: „Am ajuns la Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc din întâmplare, în timp ce mă plimbam pe una din străduțele cochete din centrul vechi al Craiovei. Mi-a atras atenția clădirea frumoasă, restaurată recent şi, când am văzut că adăpostește un muzeu, am decis să intru şi mă felicit pentru alegerea făcută. Muzeul a fost inaugurat în anul 2023, clădirea în sine este o adevărată bijuterie arhitecturală, și adăpostește colecții valoroase ale unor personalităţi ale exilului cultural românesc – cărți, fotografii, manuscrise originale, picturi, corespondenţă. Am apreciat profesionalismul doamnei muzeograf, care mi-a oferit informații interesante despre fiecare colecţie. Puteți găsi detalii despre fiecare autor cu o scanare a codului QR atașat exponatelor. De vizitat dacă ajungeți în Craiova şi sunteți pasionat de cărţi.
Preţul biletului de intrare este de 10 lei. (N.R.: Studenți, pensionari 5 lei, gratuit pentru elevi!)” SURSA
N.R.: „MUZEUL CĂRŢII ȘI EXILULUI ROMÂNESC – Fondatorul Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc, dr. Lucian Dindirică, a pus bazele acestui proiect în anul 2016. Sub forma unei Biblioteci a Exilului Românesc, donată de academician Basarab Nicolescu, constând din lucrări și volume, documente, poze şi însemnări ale generației exilului stabilite în Franța începând cu mijlocul secolului trecut, proiectul a luat amploare de-a lungul anilor. Eforturile noastre s-au îndreptat în direcția reîntregirii culturii româneşti cu tezaurul cultural realizat în afara țării, din anii exilului românesc postbelic până în prezent. Astfel, ne-am propus să aducem în atenția publicului larg, opera scrisă a unor figuri marcante ale istoriei şi culturii româneşti.
Sediul muzeului se află în Casa Dianu, clădire-monument istoric, construită la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care orașul Craiova cunoştea ample transformări urbanistice. Imobilul a fost proiectat ca reşedință a familiei Dumitru și Polina Dianu, din al cărei arbore genealogic al căreia s-au desprins moşieri, negustori şi importanţi intelectuali ai vremii. Program de vizitare: marți – duminică: 09-17. Adresa: Casa Dianu, Strada 24 lanuarie 4, Craiova județul Dolj.” DETALII
FOTO 6,7,8,9 – Aceaste opere fac parte din colecţia donată de Mircea Milcovitch şi soția sa, artista Maria Mesterou, intrată în patrimoniul cultural (reprezentată în cadrul instituțiilor muzeale dedicate exilului românesc. „ENVOL – opus 470″ – (Zbor / Înălțare), – realizată de artistul Mircea Milcovitch (născut în 1941), sculptor, pictor şi gravor de origine română stabilit în Franţa. Tehnică de cioplire directă (taille directe) în piatră de Chauvigny, montată pe un soclu din piatră gravată cu o scriere românească arhaică cu litere chilirice. Înălțime totală cu tot cu soclu de aproximativ 72 cm. „LA REINE” (opus 731) de Mircea Milcovitch. Material: Piatră de Chauvigny (lucrată în tehnică de tăiere directă). „MÉMOIRE ANTIQUE – opus 839″, realizată în tehnica tăierii directe în marmură albă statuară de Carrara poluită/lustruită – autor Mircea Milcovitch.”OBJET HERMÉTIQUE” (opus 725), autor Mircea Milcovitch. Tăiere directă, achile negru d’Angers pe bază de marmură. Dimensiuni – Înălţime cu bază: aprox. 65 cm, Lățime: 30,5 cm, Bază de marmură: 35 x 15 cm, grosime 3 cm.
„ANOUSHKA” – FOTO 14 – operă din bronz cu suprafaţă patinată realizată de sculptorița română Elena Nicoleta llaş (n. 1977, Galați), absolventă a Universității de Arte şi Design „lon Andreescu” din Cluj- Napoca, secţia sculptură. Lucrarea propune un portret feminin alungit şi stilizat, marcat de o expresie meditativă și un modelaj expresiv, detaliat cu accente de culoare în zona buzelor şi a bazei.
MÂNA MEA ALB+ALBASTRU – FOTO 20 – obiect reciclat în 2025, omagiu Yvès Klein – Conceptul şi realizarea îi aparţin artistei germane Ute Krafft din Colecţia ,,Constantin Constans”, artist vizual originar din Craiova care s-a stabilit în Franţa în anul 1989. Lucrarea integrează elementul sculptural al mâinilor (una albă şi una de un albastru intens – nuanţa specifică asociată cu International Klein Blue) suprapuse peste o structură din cărămizi vechi cu inserții grafice, având ca temă centrală „amprenta”. Lucrarea are o înălţime de 40 cm.
„CONFERINŢĂ DE PACE”, realizat de cunoscutul artist român de avangardă Victor Cupșa. Tabloul se remarcă printr-o estetică suprarealistă, puternic ritualică, dominată de nuanţe intense de roşu pe un fundal geometric repetitiv. În centrul compoziției sunt înfățişate două siluete antropomorfe luminate, cu aripi şi elemente aviare sau zoomorfe (capete şi aripi de pasăre, elemente de blană/coadă), care îşi întind mâinile într- un gest simbolic de dialog, reconciliere și negociere. Ele sunt încadrate de două siluete mari, întunecate, ce seamănă cu nişte vulturi sau figuri de pază, accentuând caracterul solemn al unei conferințe. Victor Cupşa (născut în 1932 la Dej) este un cunoscut artist plastic şi scriitor român, promotor al avangardei şi al conceptului de „metaobiect”. O parte importantă din lucrările sale se află în colecțiile unor instituții de prestigiu din țară, inclusiv la Muzeul Cărții şi Exilului Românesc.
PRIMĂVERII 32, BUCUREȘTI: Imobil cu influențe maure- florentine şi aer mediteraneean – spectaculos & exuberant la exterior, riguros & modernist în interior!”
INSIDER: „Imobilul de la numărul 32 de pe Bulevardul Primăverii este unul dintre acele locuri care îți atrag privirea din stradă, dar își dezvăluie adevărata personalitate abia după ce îi treci pragul.
La exterior, influențele mauro-florentine se regăsesc în turnuri, arcade și în bogăția detaliilor, construind o siluetă impunătoare, cu aer mediteraneean. Dar adevărata surpriză apare după ce treci pragul. Casa scării surprinde printr-un limbaj modernist, în alb și negru, unde mozaicul hexagonal de pe palier și balustrada creează, privite de sus, un joc geometric fascinant în jurul puțului scării.
E genul de clădire care îți arată altceva de fiecare dată când o privești: exuberanță și spectaculos la exterior, rigoare și modernism în interior. Un exemplu fascinant al felului în care arhitectura interbelică putea combina stiluri și surprize într-un singur imobil. Voi unde v-ați opri mai mult: la fațada spectaculoasă sau la detaliile ascunse din casa scării?
📍 Bulevardul Primăverii 32, București 📸 Photos by Andrei Neagu” SURSA
BNR – (TELE)LEU: Expoziție mobilă – Istoria monetară a României – drumul leului românesc, de la primele forme de circulație monetară până la cele moderne
INSIDER: „Povestea leului, în inima Bucureștiului – Pe strada Lipscani, chiar în fața Palatului Vechi al Băncii Naționale a României, un container expozițional transformă pentru o perioadă spațiul urban într-un mic muzeu dedicat istoriei monetare a României. Realizat ca o expoziție mobilă a Muzeului BNR, containerul aduce în mijlocul orașului monede, obiecte și materiale documentare care spun povestea banilor și a evoluției monedei naționale. Expoziția urmărește drumul leului românesc, de la originile istorice ale denumirii și primele forme de circulație monetară până la monedele și bancnotele moderne.
Un loc important îl ocupă povestea talerului-leu olandez, monedă care a circulat în această parte a Europei și de la care provine denumirea de „leu”, devenită ulterior numele monedei naționale a României.
Prezența acestei expoziții chiar pe strada Lipscani are și o puternică valoare simbolică. Ne aflăm în inima vechiului București comercial, în imediata apropiere a instituției care, încă din 1880, are un rol fundamental în istoria monetară și financiară a României. Este, practic, o întâlnire între istoria orașului și istoria banului: într-un loc în care negustorii și schimburile comerciale au animat Bucureștiul de altădată, astăzi putem descoperi cum au evoluat moneda, banii și sistemul monetar românesc.
Expoziția mobilă a Muzeului BNR este concepută pentru a putea călători și în alte orașe, astfel încât istoria monetară să poată fi descoperită de un public cât mai larg.
📍 Strada Lipscani – în fața Băncii Naționale a României, București
🪙 O incursiune în istoria leului și a banului românesc.” SURSA
ARHIVĂ: BNR: Coadă de 2-3 ore numai în Ziua Porților Deschise sau Noaptea Muzeelor ∆∆∆∆∆ EURO: Cum recunoşti o bancnotă falsă?
PERDELE DE PAȘCANI: Dantela albă de la ferestrele României de altădată – cu flori, frunze sau desene geometrice – semnul unei case luminoase și îngrijite pentru generații întregi!
INSIDER: „GUSTURI, MEȘTEȘUGURI ȘI POVEȘTI DE ALTĂDATĂ… Perdelele de Pașcani – dantela albă de la ferestrele României de altădată: Există obiecte atât de obișnuite, încât abia după ce încep să dispară înțelegem cât de mult au aparținut unei epoci. Pentru generații întregi de români, unul dintre ele a fost perdeaua albă de la fereastră – cu flori, frunze sau desene geometrice, spălată cu grijă și așezată la loc înaintea sărbătorilor. Nu era doar un decor, ci semnul unei case luminoase și îngrijite…
Povestea ei începe cu mult înaintea fabricilor comuniste. În gospodăria tradițională, femeile torceau, țeseau, brodau, croșetau și realizau dantele, iar în secolul al XIX-lea, odată cu răspândirea modei urbane occidentale, perdelele din materiale fine au început să apară tot mai des la ferestre. La începutul secolului XX, meșteșugul casnic a început să conviețuiască tot mai mult cu producția industrială, iar în perioada interbelică România avea deja sute de întreprinderi din diferitele ramuri ale industriei textile. După naționalizarea din 1948, industria textilă a devenit una dintre marile ramuri ale economiei planificate. Au fost dezvoltate filaturi, țesătorii și fabrici de tricotaje și confecții în numeroase orașe. Nu toate produceau însă perdele – de aceea nici nu poate fi stabilit cu certitudine un număr exact al „fabricilor de perdele” din România comunistă doar din statisticile generale ale industriei textile. Pentru perdele, un nume avea însă să devină celebru: Pașcani. La 10 octombrie 1973 a intrat în funcțiune Întreprinderea de Tricotaje și Perdele „Ariadna”, care a transformat orașul într-un important centru textil și a oferit locuri de muncă pentru mii de oameni. În 1977, capacitatea pentru perdele a fost extinsă, iar producția s-a diversificat cu perdele Jacquard, fețe de masă și mileuri, la care s-au adăugat ulterior și alte articole textile. În spatele unei perdele aparent simple se afla o muncă impresionantă. Modelele florale, arabescurile și desenele geometrice trebuiau concepute și adaptate tehnic, apoi firele, în special cele sintetice, erau transformate de utilaje în metri întregi de material. Urmau verificarea, finisarea și pregătirea pentru vânzare sau export. În hale lucrau în schimburi mii de oameni, mulți dintre ei femei, care supravegheau permanent mașinile și calitatea produselor.
În anii 1970 și 1980, „perdelele de Pașcani” au devenit aproape o marcă în sine. În apartamentele nou construite, alături de mobilier, covor și lustra din sufragerie, perdeaua albă era una dintre piesele care făceau casa să pară cu adevărat terminată. Se cumpăra adesea la metru, în funcție de dimensiunea ferestrei și de bogăția faldurilor dorite, apoi era tivuită și pregătită acasă sau la croitoreasă pentru galerie ori șină. Modelele cu flori, frunze, medalioane și borduri decorative erau printre cele mai căutate, iar perdelele mai frumoase ajungeau deseori în sufragerie sau în „camera bună”. Și exista un adevărat ritual al lor. La curățenia generală, mai ales înaintea sărbătorilor, perdelele erau date jos, spălate cu grijă și puse din nou la ferestre. Pentru multe gospodine, albul lor impecabil însemna că „s-a pus casa la punct”. În anii 1980, modelele frumoase nu erau însă întotdeauna ușor de găsit. O parte importantă a producției românești era îndreptată către export pentru obținerea de valută, iar vestea că „s-au băgat perdele” putea trimite oamenii direct la magazin. În același timp, perdelele produse la Pașcani ajungeau pe piețe externe din Europa, America de Nord și Orientul Mijlociu. În 1989, fabrica pregătea încă zeci de modele noi. În jurul aceleiași perioade, vechea Ariadna a devenit Siretul, numele care avea să rămână definitiv legat de perdelele de Pașcani. După 1989, însă, lumea în care fusese construită această industrie s-a schimbat radical. Importurile, noile gusturi, privatizarea și dificultățile economice au lovit puternic marile întreprinderi textile. Siretul a rezistat o vreme – în 2003 mai avea peste 1.600 de angajați – apoi a trecut prin insolvență și reorganizare. Dar aici povestea are o continuare pe care mulți români nu o cunosc: la Pașcani se fabrică perdele și astăzi.
În timpul reorganizării vechii societăți, producția de perdele a fost separată de celelalte activități, iar din 2014 tradiția este continuată de Siretul Distriprod, care a preluat clădiri, utilaje și echipamente destinate acestei producții. Fabrica nu mai are dimensiunile uriașei întreprinderi socialiste, dar societatea este activă și în 2026. Potrivit ultimelor date financiare disponibile, în 2025 avea 21 de angajați, o imagine greu de comparat cu miile de oameni care intrau cândva zilnic pe porțile vechii fabrici. Și nu este singura. La Pașcani funcționează și NGM Leonard, întreprindere înființată în 1993, care produce perdele și alte textile. Într-o documentare realizată în 2022, cele două societăți erau prezentate drept continuatoarele producției locale: Siretul Distriprod realiza atunci aproximativ 100.000 de metri liniari de perdea pe lună, iar NGM Leonard declara o capacitate anuală de aproximativ 3 milioane de metri pătrați și peste 400 de modele.
Așadar, celebra perdea de Pașcani nu este doar o amintire. Ea se produce și se vinde și astăzi, inclusiv la metru, numai că în spatele ei nu mai stă gigantul industrial cu mii de salariați, ci întreprinderi mult mai mici și tehnologii capabile să realizeze cu câteva zeci de oameni producții pentru care altădată era nevoie de sute.
Câte fabrici de perdele a avut România? Un număr exact nu poate fi stabilit responsabil din documentele publice cunoscute, deoarece statisticile perioadei comuniste inventariau în principal ramurile și întreprinderile textile, iar perdelele puteau reprezenta doar una dintre numeroasele lor producții. Cert este că Pașcaniul a devenit principalul nume românesc legat de producția industrială de perdele, iar documentele oficiale de la începutul anilor 1990 consemnau explicit pentru Siretul producerea de perdele la metru, perdele confecționate și dantele. S-au schimbat între timp și ferestrele noastre. Perdelele bogat ornamentate au făcut loc voalurilor simple, rulourilor și jaluzelelor, iar alegerea unui model nu mai presupune cozile și căutările de altădată. Și totuși, prin casele bunicilor sau prin dulapuri se mai găsesc perdele vechi de zeci de ani, spălate de nenumărate ori și încă păstrate. Odată cu ele au rămas și amintirile: lumina dimineții strecurată prin florile albe, mirosul perdelelor proaspăt spălate și clinchetul inelelor pe galerie.
Atunci era doar o perdea frumoasă la fereastră. Astăzi, în firele ei putem vedea mult mai mult: un vechi meșteșug devenit industrie, munca unor generații și o poveste românească ce, surprinzător și frumos, încă nu s-a încheiat.” SURSA
ARHIVĂ: COPY/PASTE: „Bibelourile au fost cândva lucrări artistice respectate, executate cu măiestrie şi migală” ∆∆∆∆∆ MUZEUL KITSCH-ULUI: „Agoniseala și comorile din sufrageria omului de rând sunt acum și la muzeu!”
„PRAF DE STELE” – CRAIOVA: Festivalul „Păpuşile ocupă strada”, a 13-a oară!
INSIDER: „A început nebunia la Craiova! Festivalul Păpușile Ocupă Strada a debutat cu parada păpușilor gigant. Dacă ați ratat-o, vă mai puteți întâlni cu ele marți, 1 septembrie, la ora 21, pe traseul Mc Donald’s – Piața Mihai Viteazul. Până marți, artiștii din 15 țări vă așteaptă în toate parcurile cu spectacole de vis! Așa e la Craiova!” SURSA
N.R.: „În perioada 25 august-1 septembrie 2026, Craiova găzduieşte „STARDUST”- cea de-a 13-a ediție a festivalului internațional „Puppets Occupy Street”, eveniment organizat de Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri. Timp de o săptămână, străzile şi spațiile publice din oraş vor deveni scene pentru spectacole de păpuşărie, circ, reprezentații aeriene, ateliere, expoziții şi concerte. Anul acesta, festivalul aduce la Craiova artişti din 16 țări, iar startul oficial a fost dat pe 25 august, cu tradiționala paradă de pe Calea Unirii.
Locații: Străzi, piețe şi spații neconvenționale din Craiova (inclusiv Piața Frații Buzeşti și Piaţa Mihai Viteazul). Activităţi în cadrul festivalului: Spectacole de teatru stradal şi de păpuși; Reprezentații de circ şi numere aeriene; Concerte live, ateliere și expoziții pentru toate vârstele; Proiecții video mapping şi evenimente interactive.” PROGRAM FESTIVAL
ARHIVĂ: CRAIOVA ANIMATĂ: „Puppets Occupy Street Festival” – păpuși, oameni & drone se intersectează în imponderabilitate ∆∆∆∆∆ CRAIOVA STEAMPUNK: Festivalul Puppets Occupy Street, 150 de artiști din 15 țări ∆∆∆∆∆ CARNIVALE, CRAIOVA: Start Puppets Occupy Street, ediția a IX-a, 200 de teatre și artiști din 20 țări, în peste 400 de evenimente! ∆∆∆∆∆ CRAIOVA: „Puppets Occupy Streets”, deschidere de groază. „Totuși, Chucky este doar o invenție, da?”
CURTEA MUZEULUI NAȚIONAL DE ARTĂ: Galerie discretă, unde arta respiră în aer liber – viziune asupra corpului uman, a mișcării și a expresiei
INSIDER: „🏛️ Curtea Muzeului Național de Artă al României ascunde o mică galerie în aer liber, pe lângă care mulți trec fără să o observe. Printre copaci și alei liniștite se află 13 sculpturi care spun, împreună, povestea artei europene și românești: de la academismul secolului XIX, la modernism și forme abstracte. De la Mercur, zeul antic al vitezei, până la lucrările lui Henry Moore sau sculptorii români ai secolului XX, fiecare statuie aduce o altă viziune asupra corpului uman, a mișcării și a expresiei. Nu este doar o curte — este un muzeu în aer liber, discret, dar surprinzător de bogat.
Ce este cu adevărat special aici nu este doar fiecare statuie în parte, ci dialogul dintre ele:
de la echilibrul clasic, la dramatism, până la forme abstracte și moderne. 👉 Curtea Muzeul Național de Artă al României nu este doar un loc de trecere, ci o galerie discretă, unde arta respiră în aer liber. Data viitoare când ajungi pe Calea Victoriei, merită să intri câteva minute… și să privești cu atenție. SURSA
N.R.: Muzeul Naţional de Artă al României este cel mai important muzeu de artă din țară. Funcționează în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Muzeul a fost înființat în 1948 şi este găzduit în Palatul Regal din Capitală. Muzeul Național de Artă din Bucureşti are în patrimoniul său una dintre cele mai mari colecţii de picturi din România. El a fost înființat în anul 1948, având o colecție importantă a regelui Carol I, aflată inițial la Castelul Peles de la Sinaia precum şi în alte saloane ale reşedințelor regale române. O altă parte a exponatelor a fost adusă de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din alte muzee bucureştene cum a fost Anastase Simu (înfiinţat în anul 1910), Muzeul Dr. loan şi Nicolae Kalinderu inaugurat în anul 1909) precum şi din colecții particulare. Pe lângă aceste exponate, s-a atras şi fondul muzeal din colecția primului muzeu de artă din Bucureşti, înființat în anul 1836 în clădirea unei şcoli a Mănăstirii Sfântul Sava la iniţiativa pictorului Carol Valenstein. Începând din anul 1948, Muzeul Naţional de Artă ocupă clădirea Palatului Regal din Bucureşti, construit în anul 1937.
Muzeul a fost avariat în timpul Revoluţiei Române din 1989, care a dus la căderea lui Nicolae Ceauşescu. În anul 2000, o parte a muzeului a fost redeschisă publicului, adăpostind colecţia românească modernă şi colecția internațională; vasta colecție de artă medievală, care cuprinde acum lucrări recuperate din mănăstirile distruse în timpul erei Ceauşescu, a fost redeschisă în primăvara anului 2002. Există, de asemenea, două săli care găzduiesc expoziții temporare. Astăzi, muzeul are spre expunere peste 70.000 de exponate separate în două direcții principale: Galeria Națională, ce are în componenţă lucrările celor mai buni pictori români (Ion Andreescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, etc.) şi Galeria de Artă Europeană.
Adresa: Calea Victoriei 49-53, Bucureşti – sector 1.
REGINA NOPŢII: Unică, spectaculoasă, parfumată – „tutun înaripat” numai bun pentru narghilea!
INSIDER: „„Regina Nopții” este una dintre cele mai fascinante și misterioase plante din lume datorită modului spectaculos în care înflorește. Cunoscută științific sub numele de Epiphyllum oxypetalum, această plantă exotică aparține familiei cactușilor tropicali și este apreciată pentru florile sale uriașe, albe și extrem de parfumate. Ceea ce o face cu adevărat specială este faptul că florile sale se deschid doar pe timpul nopții și rezistă doar câteva ore înainte de a începe să se ofilească odată cu apariția zorilor.
Originară din regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud, planta s-a adaptat unui climat umed și cald, diferit de imaginea clasică a cactușilor din deșert. În habitatul natural, „Regina Nopții” crește adesea pe trunchiurile copacilor, unde își dezvoltă tulpinile lungi și plate asemănătoare unor frunze. Deși poate părea o plantă obișnuită în cea mai mare parte a anului, transformarea sa în momentul înfloririi este impresionantă.
Floarea începe să se deschidă lent după apusul soarelui, iar procesul complet poate dura câteva ore. În timpul nopții, petalele mari și catifelate se desfac complet, dezvăluind o floare spectaculoasă care poate depăși chiar și 20 de centimetri în diametru. În același timp, planta eliberează un parfum dulce și intens care atrage vizitatori nocturni precum moliile mari, fluturii de noapte și uneori chiar liliecii nectarivori, care ajută la polenizarea florii. Acești „oaspeți ai nopții” sunt esențiali pentru reproducerea plantei, fiind ghidați de parfumul puternic și de culoarea albă strălucitoare a florii, perfect vizibilă în întuneric. În unele regiuni tropicale, florile sunt vizitate și de anumite insecte nocturne rare, transformând fiecare înflorire într-un adevărat spectacol ascuns al naturii.
Până dimineața, floarea începe deja să se închidă și să se ofilească, ceea ce face ca momentul înfloririi să fie extrem de scurt și rar. Tocmai această frumusețe efemeră a transformat „Regina Nopții” într-un simbol al misterului și al momentelor trecătoare. În multe culturi asiatice, în special în China și India, planta este asociată cu norocul, transformarea și evenimentele speciale. Unele persoane consideră chiar că înflorirea ei aduce prosperitate sau semnifică un moment important în viață.
Din cauza rarității fenomenului, mulți pasionați de plante organizează adevărate întâlniri nocturne pentru a urmări deschiderea florii, iar în anumite locuri acest moment este privit aproape ca un spectacol al naturii. Un alt aspect fascinant este faptul că planta nu înflorește după un program perfect fix. Deși multe exemplare înfloresc o singură dată pe an, uneori pot exista mai multe înfloriri în funcție de temperatură, lumină și umiditate. Tocmai imprevizibilitatea ei contribuie la aura de mister care o înconjoară. În unele nopți, zeci de boboci se pot deschide simultan, transformând planta într-o explozie spectaculoasă de flori albe strălucitoare.
De-a lungul timpului, „Regina Nopții” a devenit una dintre cele mai iubite plante exotice din lume nu doar datorită aspectului său spectaculos, ci și datorită ideii că frumusețea cea mai rară durează uneori foarte puțin. Tocmai această combinație dintre eleganță, parfum intens și înflorire de scurtă durată face ca planta să fie considerată una dintre cele mai impresionante minuni florale ale naturii.” SURSĂ
N.R.: Nicotiana alata sau regina noptii este o plantă erbacee perenă din familia Solanaceae, originară din America de Sud (sudul Braziliei, nordul Argentinei, Paraguay, Uruguay şi în Iran). Aceasta este cultivată pe scară largă ca o plantă ornamentală. Grădinarii o denumesc, de asemenea, tutun de ornament, tutun de iasomie, 2 tutun dulce, 3 tutun înaripat, tanbaku şi tutun persan.
Regina nopții este o plantă erbacee 70-140 cm. Ea are fire de păr lipicioase numite tricomi glandulari. Frunzele au 10-25 cm lungime, sunt oval-eliptice. Inflorescența poartă flori albe (tip sălbatic). Corola este format dintr-un tub lung, 50-100 mm, terminat cu 5 lobi, acoperit cu peri glandulari pe spate. Acesta este unul dintre cele mai parfumate tutunuri. Acesta emite mirosuri bogat terpenoide sau izoprenoide (sabinene, beta-myrcene, limonen, trans-beta-ocimene) şi benzenoide (metil benzoat, salicilat de metil). Înflorește la sfârşitul verii. Fructul este o capsulă care conține numeroase seminţe mici.
Planta este cultivată în Iran pentru a oferi tutun de fumat într-o narghilea. Frunzele sale uscate nu sunt tăiate ca la țigările de tutun, sunt pur şi simplu sfărâmate în mână. Regina nopții este larg răspândită ca plantă ornamentală în regiunile temperate. Deşi este o plantă perenă, de obicei este cultivată anual din cauza robusteții scăzute. Îngheaţă sub -5 °C. Îi place să fie plasată în plin soare şi are nevoie de udare regulată. Se înmulțeşte prin semințe. Semințele germinează în 10 – 20 zile la 20°C. Există în numeroase soiuri. În afara soiului sălbatic alb, există soiuri roşii, roz sau galben verzui.
Cultivare – Răsadurile se dezvoltă cel mai bine atunci când sunt introduse treptat în mediul exterior pe parcursul unei săptămâni. Plantele tind să se însămânțeze singure. (Culoarea poate fi cea originală sau ocazional mai multe culori pe o plantă). Pentru cele mai bune rezultate de înflorire folosiți tulpini florale uscate. Regina nopții se înmulțește prin seminţe semănate în răsadnițe sau direct în pământ, în loc adăpostit, la început de primăvară. Temperatura optimă pentru germinația semințelor este de 18 grade. Plantele răsar după o săptămână de la semănat. Are nevoie rărire după aproximativ 3 săptămâni de la răsărire, în caz contrar plantele se sufoca. Plantarea răsadurilor în grădini se face în cursul lunii mai. Aceste flori sunt otrăvitoare dacă sunt ingerate, aşadar este bine să fie ținute la distanță de copiii mici şi de animale. Nu amplasați aceste plante în grădina de legume împreună cu alte plante din familia solanelor (de exemplu, vinete, roşii, cartofi sau ardei) pentru că pot transmite anumiți viruşi legumelor. Întreaga plantă conține nicotină, care se folosește ca insecticid.
INSIDER 2: „Legenda florii Regina nopții – A fost o dată ca niciodată un tânăr foarte bogat. Atât de bogat încât zice-se ar fi putut construi din bijuteriile pe care le avea un pod de la palatul său și până la Lună, iar din banii săi ar fi putut îmbrăca în aur tot globul pământesc. Și trăia acest tânăr într-un lux fără de margini, din petreceri în petreceri, în compania femeilor frumoase, bogate ca și el. Nici nu simțea omul nostru cum i-au trecut anii. Dar a simțit într-o zi că a venit vremea să se așeze la casa lui. Și nu și-a dorit o fată din cele cu care petrecuse ani în șir în petreceri pline de strălucire. Voia o fată simplă, dar care să-l iubească. Și într-o zi, călătorind pe moșia sa a zărit o fată culegând flori de leac. A plăcut-o, a luat-o cu sine, s-au casatorit și au trait fericiți. O vreme. Căci de la un timp încoace, tânărul nostru începu a tânji după petrecerile strălucitoare, după conversațiile de salon, după viața pe care o dusese înainte. Soața lui i se părea cam fără gust, fără strălucire și parcă nici nu mai era atât de frumoasă ca atunci când o văzuse culegând flori de leac. Era înțeleaptă și dulce, îl iubea, dar el voia altceva. Și se întoarse la viața de dinainte.
Soața lui îi ducea dorul și într-o noapte, uitându+se la regele Lunii ce părea a-și mâna turma ca mai înainte, cum făcuse dintotdeauna pe câmpiile fără iarbă ale Lunii îi zise: „Ce ți-aș da să-mi aduci bărbatul înapoi și să-l faci să nu mai plece în veci de lângă mine?”
Și pasă-mi-te regele Lunii era îngerul morții căci îi răspunse: „Iubește-mă pe mine și eu ți-oi da ce-mi ceri”
„Te-oi iubi și pe tine, că e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu”.
Și îi crescură aripi, rochia i se transformă în mătase țesută cu fire de aur și nestemate, pletele negre i se făcură precum catifeaua în care străluceau stele de foc.
În ăst timp barbatul cel bogat se întoarse acasă și își striga nevasta să vină să-i aducă veșmintele de noapte. Străbătu întreg palatul chemând-o, dar nu fu chip să o găsească. Se întoarse în dormitor mirat și uluit. Pe fereastra ce-o uitase deschisă stringându-și soața intră un parfum suav cum nu mai simțise niciodată, în nici unul dintre saloanele de lux, la nici o femeie, oricât de bogată. Privi pe fereastră. În mijlocul grădinii ca prin minune răsărise un covor de flori mici, albe, strălucitoare, iar în mijlocul lor, sta Regina toata împodobită, parfumată, frumoasă cum n-o mai văzuse niciodată. Și-o dori mai mult ca oricând. Dar nu fu chip să se apropie de ea.
„Am luat eu ce-ai disprețuit tu, ceea ce n-ai fost în stare să vezi. Ai să-i simți parfumul dulce și suav în fiecare noapte în care va dori să se oglindească în lumina lunii, dar n-ai s-o mai poti atinge vreodată”, spuse Regele Lunii, apoi se făcu liniște.
Și de atunci încoace, spun bătrânii, omul nostru cel bogat sta în fiecare noapte la aceeași fereastră sperând să-și revadă femeia, doar pentru a-i simți fie și măcar o dată din parfumul pe care nu avusese înțelepciunea să-l simtă și să-l păstreze pentru sine. Și-o mai fi stând și acum când vă povestesc la aceeași fereastră, de n-o fi murit de bătrânețe și dor între timp.
Iar tu să-ți amintești mereu de povestea bogatului fără minte când ‘oi vedea floarea iubitei Regelui Lunii: Regina noptii .” SURSA
N.R.: Fotografie făcută în aceeaşi zi – Regina Nopții ziua și noaptea
MIHAI EMINESCU, VĂLENII DE MUNTE: Al 283-lea monument de pe Terra – „El Moldovei îi e fiul, Şi Munteniei nepot, L-a-nfiat întreg Ardealul, Eminescu-i peste tot”
INSIDER: „Un bust in bronz al poetului national Mihai Eminescu a fost inaugurat azi la Valenii de Munte, jud.Prahova,Romania. Este al 283-lea monument realizat pe planeta Pământ cu participarea, inclusiv financiară a SMV Ploiești.
Bustul inalt de 1,20 m a fost realizat din bronz de artistul George Dumitru, UAP Prahova,a fost asezat pe un soclu din piatră de Cosăuți (R.Moldova) inalt de 1,8 m, având o formă unică.. 🇷🇴” SURSA
N.R.: Mihai Eminescu (1850-1889), poet, prozator, dramaturg şi jurnalist român, considerat cel mai important creator al literaturii române. Monument a fost realizat de către artistul plastic prahovean George Dumitru și dezvelit pe data de 16 august 2026, în deschiderea ediţiei a LXXIII-a a Cursurilor de Vară ale Universităţii Populare „Nicolae lorga”.
Bustul este amplasat în scuarul din faţa primăriei din Vălenii de Munte, judeţul Prahova. Proiectul cultural a fost implementat cu sprijinul Societății Cultural-Istorice „,Mihai Viteazul”, condusă de ing. Mircea Cosma. Soclul a fost adus de la Cosăuţi, fostul judet Soroca, bronzul – de la Baia Mare şi Brad, iar artistul – din Muntenia.
„El Moldovei îi e fiul, Şi Munteniei nepot, L-a-nfiat întreg Ardealul, Eminescu-i peste tot”
ARHIVĂ: VEVEY, ELVEŢIA: Bustul lui Eminescu de pe faleza lacului Leman – locul de întâlnire a comunității de români pentru omagierea/ comemorarea Poetului Național, pe 15 ianuarie/15 iunie, într-o țară în care poetul nu a călătorit/ nu a studiat niciodată! ∆∆∆∆∆ EMINESCU & MAREA: Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, visa la pacea de după moarte pe acest țărm. Bulgarii i-au îndeplinit dorința! ∆∆∆∆∆ MIHAI EMINESCU: „Ultimul mare romantic european”, tradus în 64 de limbi, are statuie în centrul Parisului, în apropiere de Sorbona ∆∆∆∆∆ CIOC-CIOC, ORADEA: „În fața Primăriei, pe malul Crişului, Mihai Eminescu aşteaptă de 6 ani să fie eliberat din cavou!” ∆∆∆∆∆ 169: “Eminescu aranjat frumos de ziua lui” ∆∆∆∆∆ CIȘMIGIU: Rotonda Scriitorilor, orologiu de 30 metri, cu „orele culturii române” ∆∆∆∆∆ PARCUL LUMEA COPIILOR: În Grădina Valorilor Românești doar patru femei au scris istorie. Restul sunt doar frumoase?! ∆∆∆∆∆ OLIMP, MAREA NEAGRĂ: Complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere cu Eminescu, Kogălniceanu, Mihai Viteazul amplasați pe aleea spre plajă & multe steaguri ale României arborate de proprietarul libanez ∆∆∆∆∆ ART SAFARI 2026: „R: Eminescu. Poetul Rațional” – Pavilion Istoric
VALONIA VENTRICORSA: Unul dintre cele mai mari organisme unicelulare de pe Pământ, o sferă verde, strălucitoare, cu un diametru de 5 centimetri!
INSIDER: „Valonia ventricosa, una dintre cele mai mari organisme unicelulare de pe Pământ, cunoscută popular şi sub denumirea de „alga bulă” sau „mărgele de mare”.
N.R.: Valonia ventricosa, cunoscută popular şi sub denumirea de „struguri de mare” sau „ochi de marinar”, este o speciede alge din încrengătura Chlorophyta care se găseşte în regiunile tropicale și subtropicale din oceanele lumii – fixată de obicei pe substraturi calcare sau recife de corali.
Are o singură celulă: Această sferă verde strălucitoare este o singură celulă gigantică, care poate ajunge până la un diametru de 5 centimetri. În ciuda dimensiunii sale vizibile cu ochiul liber, conține mai mulți nuclei şi cloroplaste dispuse la periferia peretelui celular.
Cele mai mari organisme unicelulare de pe Pământ sunt protiste şi alge marine care pot depăşi zeci de centimetri sau chiar metri în lungime, deşi majoritatea sunt microscopice. Majoritatea acestor „giganți” îşi depășesc limitele celulare obişnuite fiind cenocitice (conţin mulți nuclei într-o singură masă de citoplasmă fără pereți despărţitori).
Cele mai mari organisme unicelulare: 1. Caulerpa (ex. Caulerpa taxifolia): O algă verde marină recunoscută drept cel mai mare organism unicelular, ale cărei fronsuri pot ajunge frecvent la 20-60 cm şi pot crește în cazuri extreme până la aproape 3 metri.
2. Xenofioforele (ex. Syringammina fragilissima): Protiste marine gigantice care trăiesc la adâncimi mari pe fundul oceanului şi construiesc cochilii nisipoase cu dimensiuni liniare de 5 până la 20 cm.
3. Acetabularia (Pahărel de Mare, Paharul Sirenelor): algă unicelulară în formă de umbrelă sau pahar care crește până la 10 cm în înălţime, remarcabilă prin faptul că are un singur nucleu uriaş localizat la bază.
4. Mixomicetele (Amebele melc / mucegaiurile de mucilagiu): Organisme unicelulare gigantice în stadiul de plasmodiu, care formează o singură masă celulară cu mulți nuclei şi pot acoperi suprafețe de la câțiva centimetri până la metri pătrați pe solurile pădurilor.
SMOC DE FLORI PE SUBSUORI: Florăria unde au înflorit blugii, la propriu!
INSIDER: „Fiecare floare cu povestea ei!💐” SURSA
N.R.: Florăria se numește Povestea Florilor și este decorată cu aranjamente florale în blugi în loc de ghivece. Adresă: Şoseaua Pantelimon, nr. 248-250, Sector 2, Bucureşti.
BAZARUL CRAIOVEI: O oază din „1001 de nopţi” cu o fântână a dorințelor sub acoperișul premiat prin care lumina naturală filtrează culorile aprinse ale „covorului oltenesc” suspendat
INSIDER: „În Bazarul Craiovei a mai fost revitalizat un spațiu despre care locuitorii din zonă spuneau că se transformase în loc de depozitat gunoaie. Au fost folosite elementele de decor de pe acoperiș, care sunt preluate din decorațiunile de interior din Palatul Minerva, așa cum a fost pictat în urmă cu peste 100 de ani. În spațiul reamenajat de Eco Urbis, compania municipalității, există și o fântână care a fost pusă în funcțiune pentru toți drumeții obosiți care vor căuta un loc răcoros și deosebit. Ultima fotografie este cu această încăpere înainte de reabilitare.” SURSA
N.R.: Pasajul Lipscani (cunoscut istoric şi sub numele de Bazarul Craiovei), o bijuterie ascunsă din Centrul Vechi al oraşului. La fel ca faimoasa stradă din Bucureşti, denumirea provine de la comercianţii aduceau mărfuri fine de la târgurile din Leipzig (lipscan) în secolele XVIII-XIX.
Bazarul din perioada comunistă: În anii ’75-’76, acest pasaj îngust a fost amenajat ca un mic bazar acoperit. Aici funcționau diverse magazine şi o celebră „Consignație” extrem de căutată de craioveni pentru raritățile şi minunățiile pe care le puteai găsi doar acolo. Pasajul leagă două străzi importante din zona centrală.
Acoperişul premiat: Elementul cel mai spectaculos, este structura modernă din policarbonat compact. Stratul interior este imprimat digital şi redă fidel modelul unui covor tradițional oltenesc. Acest design ingenios a câştigat Locul 1 la competiția internațională Brett Martin’s iAwards în anul 2020, la secţiunea Arhitectură şi Construcţii.
Pe pereții pasajului sunt integrate reproduceri şi afişe mari cu fotografii istorice ale Craiovei de odinioară, transformând o simplă plimbare într-o scurtă călătorie în timp prin atmosfera negustorească de la sfârşitul secolului XIX.
ARHIVA: CRAIOVA: Eminescu face reclamă la Adidas Superstar Suit sau invers?
HACIKAR, CONSTANȚA: Crucea armenilor, primul popor creştin, în semn de recunoştinţă pentru România
INSIDER: „Hacikarul- monumentul crucii de piatră armeneşti, înconjurat de un bazin cu fântâni arteziene se află pe Bulevardul Regina Elisabeta (Faleza Cazinoului), în apropierea Bisericii Armene „Sfânta Maria” din Constanţa.” SURSA
N.R.: „Hacikarul (sau khacikar) este o operă tradițională de artă religioasă armeană (sculptată manual în piatră de tuf vulcanic adus din Armenia), care simbolizează credinţa, istoria şi recunoștința armenilor faţă de țara adoptivă.
Este un hacikar sculptat manual din piatră, dezvelit în 25 aprilie 2017 ca dar din partea comunității armene pentru a simboliza recunoştința faţă de România. Lucrarea a fost realizată de artistul armean Artak Hambartsumian, sculptată în Armenia şi adusă la Constanţa cu vaporul. Acest monument demonstrează prietenia celor două popoare, armean şi român, şi are următoarea inscripție bilingvă: „Acest monument reprezintă o dovadă a prezenţei multiseculare a armenilor în Dobrogea, precum şi a gratitudinii lor pentru ospitalitatea cu care au fost primiţi. Cinstim memoria înaintaşilor şi martirilor neamului armenesc care şi-au păstrat identitatea şi credinţa.”
Un hacikar (în armeană juwzpup, însemnând cruce de piatră) este o piatră comemorativă pe care este cioplită o cruce înconjurată de rozete şi motive botanice. Ea este specifică artei armene, fiind prezentă mai ales pe întreg teritoriul Armeniei istorice şi păstrată astăzi în Armenia. Din 17 noiembrie 2010, „arta crucilor de piatră armeneşti. Simbolismul şi măiestria artistică a hacikarurilor» figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității al UNESCO.
Cu o vechime de peste 12.0000 de ani, locuind între Caucaz și Muntele Ararat (locul în care Arca lui Noe a atins pământul, marcând sfârșitul Potopului biblic), poporul armean a fost încreştinat de către doi dintre Sfintii Apostoli ai Mântuitorului, Sfintii Apostoli luda Tadeu si Bartolomeu. Sămânța creștină a căzut în „pământ” bun şi a rodit, după doar două secole armenii devenind primul popor al lumii care a recunoscut crestinismul ca religie de stat (în anul 301).
P.S.: Există mai multe monumente de tip hacikar (khachkar) în Bucureşti. Cel mai important şi cunoscut monument de acest gen din Capitală se află în curtea Catedralei Armene „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril”, situată pe Bulevardul Carol I, nr. 43. Acest hacikar memorial este dedicat victimelor Genocidului Armean şi reprezintă o operă de artă sacră tradițională, sculptată în piatră cu motive ornamentale complexe şi detalii religioase specifice culturii armene.
De asemenea, alte elemente și cruci sculptate în stilul tradițional armenesc pot fi observate în Cimitirul Armenesc din Bucureşti (aflat pe Strada Elev Ştefan Ştefănescu), un spațiu bogat în artă funerară ce reflectă identitatea culturală a acestei comunități istorice.
ÎNGERUL CĂZUT – STRAJA, CONSTANŢA: Monument înalt de 50 de metri, abandonat lângă Canalul Dunăre-Marea Neagră – varianta de câmpie a Crucii de pe Caraiman, vizibil de pe Autostrada Soarelui!
INSIDER: „Îngerul Căzut de la Straja – monumentul care spune o poveste uitată. Pe malul Canalului Dunăre–Marea Neagră, într-un loc aparent pustiu, se ridică un monument uriaș care pare desprins dintr-o altă lume. Este cunoscut sub numele de Îngerul Căzut sau Monumentul Tineretului de la Straja – o construcție impresionantă, dar și plină de simboluri și controverse.
Istorie – un simbol al unei epoci. Monumentul a fost realizat în anii ’80 și inaugurat în 1988, în perioada comunistă, fiind asociat cu proiectul grandios al Canalului Dunăre–Marea Neagră, supranumit și „Magistrala Albastră”. Ideea ridicării sale ar fi aparținut UTC (Uniunea Tineretului Comunist), care ar fi dorit să lase în urmă un simbol al muncii depuse la construcția canalului. În acea perioadă, canalul era prezentat ca o mare realizare națională, însă în realitate, a fost construit cu sacrificii uriașe. Monumentul ar trebui să amintească nu doar de muncă, ci și de oamenii care au suferit sau chiar au murit în timpul lucrărilor.
Dimensiuni impresionante – Îngerul Căzut este unul dintre cele mai mari monumente din România, aproximativ 50 de metri înălțime (cu tot cu soclu); statuia propriu-zisă are în jur de 38 de metri este susținută de 12 coloane de circa 20 de metri; construită parțial din oțel inoxidabil. Chiar dacă nu se află printre cele mai înalte statui din lume, dimensiunea sa impresionează, mai ales prin contrastul cu câmpurile goale din jur.
Semnificație și simbol – Autorul monumentului, artistul Pavel Bucur, l-a imaginat ca pe un simbol al libertății și al legăturii dintre om și cer. Forma amintește de: arta greacă, ideea de zbor, victoria și aspirația. Inițial, se spune că statuia ar fi trebuit să aibă aripi, însă acestea au fost eliminate din motive tehnice, pentru a nu compromite structura. De aici vine și numele de „Îngerul Căzut”.
Degradare și mister – După 1990, monumentul a fost lăsat în paragină. La baza lui existau cândva: basoreliefuri din bronz, scene de muncă de pe șantier, texte comemorative. Toate acestea au fost furate în timp, iar astăzi monumentul este golit de o parte din identitatea sa. Mai mult, deși este considerat monument de for public, nu are statut complet de monument istoric, ceea ce a dus la lipsa de întreținere și la neclarități privind responsabilitatea asupra lui.
📍 Unde se află și cum ajungi – Monumentul este situat în zona Straja, pe malul Canalului Dunăre–Marea Neagră, în apropiere de Constanța. Se poate ajunge: dinspre Autostrada Soarelui (A2) prin satul Bărăganu sau dinspre Murfatlar. Ultimii kilometri pot fi mai dificili, mai ales pe vreme rea, deoarece drumul este neasfaltat. Din depărtare, monumentul se vede ca o siluetă uriașă în mijlocul câmpului.
De ce merită văzut – Îngerul Căzut nu este doar un monument… este o experiență. 👉 Te impresionează prin dimensiune 👉 Te pune pe gânduri prin poveste 👉 Îți arată o parte mai puțin cunoscută a istoriei. Este unul dintre acele locuri unde liniștea spune mai mult decât orice ghid turistic.
Îngerul Căzut de la Straja rămâne un simbol puternic al unei epoci contradictorii: o combinație între măreție, propagandă și sacrificiu. Astăzi, stă tăcut pe marginea canalului… dar continuă să spună o poveste pe care puțini o cunosc cu adevărat.” SURSA
N.R.: Imaginea înfățişează Monumentul Tineretului de la Straja (cunoscut şi ca „Îngerul Căzut” sau „Înaripata”), un colos din oțel inoxidabil şi beton amplasat pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, în judeţul Constanta. Statuia are o înălţime de 38 de metri (aproape 50 de metri incluzând soclul) şi a fost realizată în 1988 după un design avangardist al sculptorului Pavel Bucur. Ridicat în perioada comunistă, monumentul a fost dedicat iniţial tinerilor care au lucrat la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Localizare: Se află în zona fostului sat Straja (lângă Valu lui Traian / Murfatlar), fiind vizibil chiar de la distanță de pe arterele rutiere din apropiere.
Cele mai inalte monumente/ statui din România: 1. Chipul lui Decebal, un basorelief colosal de 55 de metri înălțime săpat în stâncă pe malul Dunării, la Cazanele Dunării (județul Mehedinţi). Este totodată cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa.
2.Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman (judeţul Prahova): Un monument comemorativ metalic de aproape 40 de metri înălțime, recunoscut de Guinness World Records drept cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.
3. Statuia ,,Inima lui lisus” (judeţul Harghita): O structură metalică de 22 de metri înălţime amplasată pe Dealul Gordon, fiind cea mai mare statuie a lui lisus din Europa de Est.
4. Coloana fără Sfârşit: O tije verticală din oțel şi fontă, înaltă de aproape 30 de metri, care urcă spre cer fără oprire – Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu (județul Gorj)
ARHIVĂ: DECEBALUS REX: Regele dac de 3 ori mai înalt decât președinții americani de pe Muntele Rushmore! ∆∆∆∆∆ 1928-2019: După 91 de ani, Crucea Eroilor de pe Caraiman poate fi admirată și de nevăzători! ∆∆∆∆∆ LUPENI, HARGHITA: „Inima lui Isus” – cea mai mare statuie a lui Isus din Europa de Est are 22 de metri ∆∆∆∆∆ BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor”
ARBORELE DE MĂTASE: Arbore decorativ cu flori roz, pufoase precum mătasea și frunze care se închid noaptea sau la atingere – din lemn poți face mobilă, iar din flori, un ceai cu efect antidepresiv!
INSIDER: „Arbore de Mătase (Albizia julibrissin) – Un arbore spectaculos pentru orice grădină! Arborele de Mătase (Albizia julibrissin), cunoscut și ca Salcâm japonez, este unul dintre cei mai frumoși arbori ornamentali. Se remarcă prin florile sale roz, pufoase și parfumate, cu aspect de mătase, și prin frunzișul fin, elegant, care oferă o umbră plăcută pe timpul verii.
Caracteristici: ✔ Înălțime la maturitate: 5–10 metri; ✔ Creștere rapidă: aproximativ 30–60 cm pe an; ✔ Înflorire bogată din iunie până în august (uneori până în septembrie); ✔ Iubește locurile însorite; ✔ Rezistent la secetă după înrădăcinare; ✔ Atrage albinele și fluturii; ✔ Se adaptează foarte bine dacă este plantat într-un loc însorit și ferit de vânturile puternice. Perioada ideală de plantare în ghiveci este primăvara (martie–mai) și toamna (septembrie–noiembrie), însa de poate planta cu succes și în lunile iulie–august, dar plantarea se va face seara sau dimineața devreme, evitând orele de caniculă; udarea abundentă imediat după plantare; udări regulate în primele 3–4 săptămâni, mai ales în perioadele fără ploi; aplicarea unui strat de mulci pentru păstrarea umidității.
Cum se plantează? • Se sapă o groapă de aproximativ 50–60 cm. • Se plantează la nivelul solului. • Se completează cu pământ afânat și fertil. • Se udă bine după plantare. • În primul an necesită udări regulate, apoi devine foarte rezistent la secetă. Prețurile diferă în funcție de mărimea plantei de la 60 Ron la 120 Ron.” SURSA
N.R.: „Albizia julibrissin, cunoscut şi sub numele de arborele de mătase este o specie de arbore din familia Fabaceae, originară din sud-vestul Asiei şi Asia de Est. Genul este numit după nobilul italian Filippo degli Albizzi, care l-a introdus în Europa la mijlocul secolului al XVIII-lea. Uneori este scris greşit Albizzia. Epitetul specific julibrissin este o derivație a cuvântului persan gul-i abrisham, care înseamnă „,floare de mătase” (din gul ,floare” + abrisham / „mătase”).
Albizia julibrissin a fost descrisă de Antonio Durazzini. John Gilbert Baker a folosit acelaşi nume ştiinţific pentru a se referi la Albizia kalkora a lui Prain, Mimosa kalkora a lui William Roxburgh. Frunzele sale se închid încet în timpul nopții şi în perioadele de ploaie, foliolele aplecându-se în jos; astfel numele său persan modern shabkhos înseamnă „cel care doarme noaptea”. Această tendință explică şi numele comun în limba mandarină hehuan, care înseamnă „fericire împreună” şi simbolizează un cuplu fericit în pat. În Japonia, denumirile sale comune sunt nemunoki, nemurinoki şi nenenoki, care înseamnă toate ,„arborele care doarme”. Arborele Nemu este o traducere parţială a nemunoki.
Albizia julibrissin este un copac mic foios, cu o coroană largă de ramuri plane sau arcuite, care crește în înalţime până la 5-16 metri. Scoarța sa este de culoare gri-verzui închis, devenind dungată vertical odată cu înaintarea în vârstă. Frunzele sale sunt mari şi asemănătoare frondelor: sunt bipenate, împărţite în 6- 12 perechi de penați, fiecare cu 20-30 de perechi de foliole. Pliantele individuale sunt alungite, 1-1,5 centimetri lungime şi 2-4 centimetri lațime. Frunzele au 20-45 centimetri lungime şi 12-25 centimetri laţime.
Florile înfloresc pe tot parcursul verii în inflorescențe dense, care seamănă cu o explozie stelară de fire mătăsoase roz. Florile adevărate au sepala şi petala mici (cu excepţia celor centrale), cu un grup strâns de stamine proeminente, având 2-3 cm lungime, fiind albe sau roz cu o bază albă. S-a observat că atrag albinele, fluturii și păsările colibri. Fructul său este o păstaie maro, plată, de 10-20 centimetri lungime şi 2- 2,5 centimetri lățime, conținând mai multe seminţe în interior.
Există două soiuri: Albizia julibrissin var. julibrissin – soiul tipic, descris mai sus și Albizia julibrissin var. mollis – diferă prin faptul că lăstarii sunt păroşi dens. Habitatele originale ale arborelui includ regiuni din Iran (Persia) şi Republica Azerbaidjan până în China şi Coreea.
A. julibrissin este plantată pe scară largă ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini, cultivată pentru textura fină a frunzelor, flori şi coronamentul orizontal atractiv. Alte atribute pozitive sunt o rată de creștere rapidă, cerințele scăzute de apă şi capacitatea de a prospera plantat în plin soare în climatele fierbinți de vară. Este plantat frecvent în zone semi-aride precum Valea Centrală a Californiei, Texasul central şi Oklahoma. Deşi este capabil să supraviețuiască secetei, creșterea va fi oprită, iar copacul tinde să arate bolnăvicios. Ca atare, ar trebui făcute udari rare, profunde în timpul verii, de care vor beneficia creşterea şi înflorirea.
Coroana largă a unui copac matur îl face util pentru a oferi umbră difuză. Culoarea florilor variază de la alb în A. julibrissin f. alba, la flori cu vârfuri roşii bogate. Se raportează şi varietăți cu flori crem sau galben pal. Exista şi alte soiuri, precum: „Summer Chocolate” cu un frunziş roşu care îmbătrânește până la bronz închis, cu flori roz pal; „Ishii Weeping” (sau „Pendula”) are un obicei de creştere pendulant.
Există şi o formă, A. julibrissin f. rosea (arbore de mătase roz) care, în trecut, a fost clasificat fie ca varietate, fie ca soi. Acesta este un copac mai mic, care creşte doar până la 5-7 metri înalţime, cu florile mereu roz. Originară din nord-estul zonei speciilor din Coreea şi China de Nord, este mai tolerantă la frig decât forma tipică, supraviețuind temperaturilor până la cel puțin -25 °C. Soiul selectat A. julibrissin „Ernest Wilson” (cunoscut şi ca „E.H. Wilson” sau „Rosea”) este un copac tolerant la frig, cu culoarea florii roz intens. În Japonia, A. julibrissin f. rosea este adesea folosită pentru bonsai netradiţionali. Numele nemunoki Kanji şi variantele sale sunt un kigo reprezentând vara în haiku, în special o seară somnolentă de vară. A. julibrissin f. rosea a câştigat Premiul pentru meritul grădinii al Societății Regale de Horticultura; la fel şi soiul ,Summer Chocolate”.
Lemnul de arbore de mătase poate fi folosit pentru construcţia de mobilă. Se pare că este, de asemenea, psihoactiv, florile fiind folosite pentru a face ceaiuri. În medicina chineză este considerat un antidepresiv. Se adaptează bine și în orașe sau în zonele din România. Este foarte apreciat ca arbore decorativ în parcuri şi grădini.
ARHIVA: PASIUNI: Uimitoarea „Mimosa pudica”, o companie veselă pentru pesimişti. Definiţi sensibilitatea!
HARRY POTTER, TIRASPOL: Studenții aruncă monede în fântâna de la picioarele vrăjitorului de bronz pentru a avea noroc la examene!
INSIDER: „Statuia a lui Harry Potter este amplasată în Tiraspol, Transnistria.” SURSA
N.R.: „Această statuie a lui Harry Potter este amplasată în Tiraspol, capitala auto-proclamată a regiunii Transnistria din Republica Moldova, fiind situată în parcul studențesc din campusului Universității de Stat „Taras Şevcenko” de pe strada 25 Octombrie din Tiraspol. Lucrarea a fost dezvelită pe 1 septembrie 2021, cu ocazia Zilei Cunoștințelor. Este o atracție bizară şi neașteptată în această regiune cu puternice influenţe sovietice.
Deşi seamănă izbitor cu personajul creat de J.K. Rowling, oficial sculptura reprezintă simbolul comunității studențești. Mantia academică arată apartenența la mediul ştiinţific, cartea din mână simbolizează acumularea cunoştințelor, iar bufnița (care aminteşte de Hedwig) reprezintă înțelepciunea. Pe pieptul statuii se află chiar emblema universității.
Tradiție: Studenții au creat superstiția/ obiceiul de a arunca monede în fântâna de la picioarele vrăjitorului de bronz pentru a avea noroc la examene.
SALZBURG, AUSTRIA: Fântâna Fecioarei Maria cu figura dublă a Madonei cu semiluna şi coroana de stele – una privind spre cer, iar cealaltă, spre pământ – împrăştie apa din sâni
INSIDER: „Marienbrunnen (Fântâna Fecioarei Maria) din localitatea Großgmain, landul Salzburg, Austria. Sculptura cu două feţe: Statuia centrală este remarcabilă prin reprezentarea sa doppelgestaltig (cu două figuri/fețe alipite), una privind în sus spre cer, iar cealaltă în jos spre pământ. Origine şi autor: A fost creată în anul 1693 de către sculptorul Johann Schwaiger.”SURSA
N.R.: Reprezentarea Fecioarei Maria o înfăţişează înveșmântată în manieră clasică, având adesea paralele iconografice cu zeița Diana, integrată într-un ansamblu de fântână cu jeturi de apă orientate în mai multe direcții.
Fântâna hexagonală cu două trepte este realizată din marmură cu decorațiuni în relief şi are un vârf din fier forjat. Figura dublă a Madonei cu Semiluna şi coroana de stele împrăştie apă din ambii sâni.
CETATEA POENARI, ARGEȘ: Acces restricționat din cauza urşilor – primăria a montat panouri de avertizare: „Nu hrăniți urşii!”, „Amendă!”, „Sunteți filmați!”, dar organizează noaptea bufet suedez pentru urşi, cu tomberoane pline de gunoi!
INSIDER: „De câteva zile accesul spre Cetatea Poenari se realizează în grupuri organizate de minimum 15 persoane, măsură luată din cauza prezenței urșilor în zonă. O masura de siguranta ce o putem intelege.
Mai greu de înțeles este însă ceea ce se întâmplă la doar câțiva metri de intrarea spre Cetatea Poenari, pe marginea Transfagarasanului, unde containerele de gunoi sunt pline, deșeurile se revarsă în jurul lor și, evident, reprezinta o atractie pentru urși. Aceasta imagine reprezinta „cartea de vizită” oferită miilor de turiști care trec zilnic prin zonă. Nu este normal ca in plin sezon turistic aceste containere sa fie golite și igienizate zilnic?
Nu este normal, firesc și civilizat să eliminăm una dintre cauzele care atrag urșii în această zonă în loc să limităm accesul turiștilor la Cetatea Poenari până când se formează grupuri de 15–20 de persoane? Siguranța turiștilor nu înseamnă doar restricții. Înseamnă și curățenie și responsabilitate.
Este normal să oferim urșilor un adevărat bufet în containerele de gunoi, dar în același timp să se monteze panouri Nu hrăniți urșii! Amendă! Sunteți filmați!? Cetatea Poenari și Transfăgărășanul sunt printre cele mai cunoscute obiective turistice ale României iar imaginea pe care o ofera contează iar in aceasta imagine containere cu gunoi care se revarsă sunt în prim plan.” SURSA
ARHIVĂ: CETATEA POENARI, ARGEȘ: Închisă până pe 31.12.2023 pentru „impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea și consolidarea patrimoniului cultural”. Pentru audiență la Țepeș, după Revelion, teoretic! ∆∆∆∆∆ AREFU, JUDEȚUL ARGEȘ: Pensiunea Castelul lui Dracula reproduce arhitectura unui castel medieval. Confort lux cu îmbunătățiri – salină, spa, jacuzzi! ∆∆∆∆∆ CETATEA POENARI: Punctele cardinale afișate în engleză sunt pentru a deruta non-ghiaurii dintre cei 100.000 vizitatori/ an!
ODESSA: Primul monument din lume dedicat lui Darth Vader – realizat prin adăugarea mantiei și căștii specifice unei statui vechi a lui Lenin – a rămas fără plăcuța explicativă în limba rusă!
INSIDER: „17 AUGUST 2026 – Placa în limba rusă a fost îndepărtată de pe un monument dedicat lui Darth Vader din Odessa.”
N.R.: Statuia a lui Darth Vader din Odesa, Ucraina, a fost creată prin transformarea unui fost monument al lui Vladimir Lenin. Locație: Strada Stolbovaya din Odesa, în curtea uzinei „Pressmash”.
Modificarea a fost realizată în octombrie 2015 de artistul odesit Alexandr Milov, ca răspuns la legile de decomunizare din Ucraina. Statuia lui Lenin a fost acoperită cu fibră de sticlă pentru a lua forma personajului Darth Vader din Războiul Stelelor, fiindu-i integrat şi un sistem Wi-Fi în mască.
Secretul din interior: Statuia originală din bronz/ghips a lui Lenin se află încă în interiorul structurii lui Darth Vader. Artistul a declarat glumeț la acea vreme că a lăsat-o acolo pentru ca „descendenții recunoscători sau mai puțin recunoscători să o poată exhuma dacă va fi vreodată nevoie”.
Plăcuța originală ataşată de monument (pe care scria în rusă: „Darth Vader: Tatăl Națiunii, de la copiii și copii vitregi recunoscători”) a fost vizată de campaniile recente de derusificare şi de-imperializare din Ucraina, ducând la demontarea elementelor scrise în limba rusă din spațiile publice.
Legea de decomunizare: În anul 2015, odată cu intrarea în vigoare a legilor de decomunizare în Ucraina (care interziceau simbolurile sovietice), statuia lui Lenin urma să fie demolată. La cererea angajaților fabricii şi a locuitorilor din zonă, s-a decis transformarea ei în loc de distrugere.
Modificarea structurală: Sculptorul Alexander Milov a adăugat elemente specifice Lordului Sith din Star Wars (casca iconică şi mantia) realizate dintr- un aliaj de titan. Statuia veche a lui Lenin a fost conservată intactă în interior. Funcționalitate tech: În interiorul căștii lui Darth Vader a fost montat un router care oferă Wi-Fi gratuit trecătorilor din zonă.
Acesta a modificat haina lui Lenin într- o pelerină şi a adăugat o cască peste capul lui Lenin, transformând statuia în Darth Vader. Pumnul statuii ține acum mânerul unei săbii laser. Modificările au fost făcute cu aliaj de titan și ataşate cu un lipici specializat, care a fortificat structura originală realizată cu gips, care slăbeşte în timp. Zvonurile locale susțineau că lipiciul era acelaşi tip folosit în construcția navelor spațiale şi că a fost furnizat de NASA.
Capul original al lui Vladimir Lenin a fost lăsat intact sub cască, astfel încât să poată fi „exhumat” în viitor, dacă se doreşte. ,,Forța” emite un semnal Wi-Fi din cască, care conține un hotspot Wi-Fi în interior.
Milov a declarat că a ales să transforme statuia în Darth Vader deoarece „în acest moment Darth Vader este o figură politică în Ucraina”; din 2012, diverşi politicieni ucraineni au folosit numele şi imaginea lui Darth Vader pentru a candida la alegeri. Milov a descris statuia ca fiind primul monument din lume dedicat lui Darth Vader.
SECTOR 4: Monumentul Eroilor Militari Căzuți la Datorie după 1990 – realizat de sculptorul Valentin Tănase şi executat de Gabriela şi Paul Muscalu, cu sprijinul lui Gabriel Oprea şi al lui Cristian Popescu Piedone – mai are plăci libere pentru inscripționat!
INSIDER: „În fața Palatului Național al Copiilor se afla un monument realizat pentru cinstirea eroilor militari căzuți în teatrele de operațiuni între 1990 și 2012. Monumentul a fost inaugurat in 2012, autor Valentin Tănase, executanți Gabriela și Paul Muscalu. Observ și paginile goale ce așteaptă să fie inscripționate, poate cândva.” SURSA
N.R: Monumentul Eroilor Militari Căzuți la Datorie (cunoscut şi ca Monumentul Eroilor căzuți în Teatrele de Operații și pe teritoriul României – Ansamblul este format dintr-o bază circulară din granit cu basoreliefuri şi doi stâlpi/piloni înalţi care simbolizează sacrificiul suprem şi vigilența militară. Plăcile memoriale poartă numele eroilor căzuţi la datorie în diferite teatre de operații internaționale (precum Balcanii de Vest, Irak sau Afganistan), rămânând un loc central pentru ceremonii militare şi comemorări naţionale.
„MONUMENT REALIZAT PRIN CONTRIBUTIA MINISTRULUI APĂRĂRII NAȚIONALE GABRIEL OPREA ȘI A PRIMARULUI SECTORULUI 4, BUCUREȘTI CRISTIAN POPESCU PIEDONE – AUTOR: VALENTIN TĂNASE EXECUTIE: GABRIELA MUSCALU, PAUL MUSCALU”
Locația: Bulevardul Tineretului nr. 43, Sector 4, Bucureşti
ARHIVĂ: SECTOR 5: Monumentul Transmisioniștilor Militari din era analogică – „Hackerilor” Militari, în era digitală ∆∆∆∆∆ VALENTIN TĂNASE, PICTOR: „Mâna este cel de-al doilea portret al omului, de multe ori mai profund și mai adevărat decât chipul însuși”
NLP: Păpuși extraterestru pentru nepoții conspiraționiștilor – cititori de SF și căutători de OZN-uri
INSIDER: „Ați remarcat ultimul trend in materie de păpuși?” SURSA
Păpușă de colecție tip reborn realizată din silicon moale, reprezentând un bebeluş extraterestru (alien) de culoare albastru-turcoaz. Caracteristici: Păpuşa are dimensiuni miniaturale (în jur de 9 inch /22 cm), corp flexibil și texturat din silicon, ochioşi mari specifici creaturilor fantastice şi detalii pictate manual. Accesorii: Vine însoțită de un ghid de îngrijire (,Silicone Baby Doll Care & Guide”) şi o suzetă.
Aceasta este o păpuşă de colecție din silicon de tip fantasy/reborn (cunoscută la nivel internațional ca Ophelia Blue Teal Alien Baby Doll sau Glittery Teal Newborn Alien), disponibilă pe platforme externe de profil la prețuri cuprinse între 95 USD şi 120 £ (~420 – 600 RON)
Acest model specific de păpușă extraterestru turcoaz/bleu cu sclipici nu este disponibil în mod direct în stocul curent pe eMAG. Totuşi, pe platformă se comercializează frecvent modele alternative din aceeași categorie de jucării (,,Alien Reborn” din silicon sau vinil).
ARHIVĂ: INVAZIE: Germania expulzează în România păpuşile „fără pantaloni”! ∆∆∆∆∆ HUGGY WAGGY: Jucărie horror, urmașa lui Chucky, preferata preșcolarilor, cumpărată de părinți indulgenți, dar oripilați! ∆∆∆∆∆∆ JUCĂRII NON-COVIDIOATE: Păpușarii pun măști de protecție ∆∆∆∆∆ DISNEY PE DOS: Desenele animate pentru copii care învață minorii despre romantismul gay ∆∆∆∆∆ BARBIE & KEN: Familia modernă, două sirene care așteaptă un copil. Urmează siren(a)ul Ken, însărcinat?
