CONCERTUL DE ANUL NOU, VIENA: „Congratulations! Ești unul dintre câștigătorii extrași pentru biletele următorului concert!” Și un miliard, la TV!

INSIDER: „De zeci de ani, pe 1 ianuarie, încep anul cu Strauss. Eu, și aproximativ un miliard de telespectatori din întreaga lume. Și tot de atâta timp visez să iau parte la grandiosul concert de Anul Nou de la Viena. Îmi imaginam de fiecare dată, uitându-mă la tv, cum ar fi să fiu acolo, în sală, pe 1 Ianuarie, cu rasuflarea tăiată, poate și-un atac de panică. Aproape imposibil! Mă tot gândeam că sunt foarte scumpe biletele și că mai repede câștig la loto decât să fiu extras aici. Am ezitat. Mă mulțumea faptul că, anii trecuți, am reușit să vizitez Musikverein, inclusiv Sala de Aur, unde are lor evenimentul, și nu pot să vă descriu în cuvinte energia de acolo. Anul ăsta, un articol din Libertatea despre acest concert-fenomen mi-a amintit că, în februarie, încep înscrierile pentru loteria biletelor. Și m-am inscris chiar în prima zi, selectând cea mai bună secțiune, urmând ca luna asta să primesc vestea dacă mă aflu printre norocoși. Joi seara, în timp ce conduceam spre redacție, mă gândeam că n-am primit nicio veste și că voi încerca în fiecare an până când mă va lovi norocul. Ieri, mă lovește în moalele capului un mail: „Congratulations! Ești unul dintre câștigătorii extrași pentru biletele următorului concert!” Șoc total! Cum dreq?! Am prieteni care se înscriu de ani de zile și n-au fost extrași, iar eu n-am călcat în niciun rahat încât să-mi iasă din prima. Mai sunt vreo 10 luni până atunci, însă, încă de ieri mă gândesc cu ce-o să mă îmbrac, dacă ar fi cazul să iau și vreun xanax după mine, pe lângă pastilele de inimă, și dacă mă fac de ras în caz că scot telefonul să-mi fac un selfie. Și as vrea sa rămân cu senzația asta de plutire până atunci, pentru că un cadou mai valoros ca ăsta n-am primit niciodată.” SURSA

N.R.: Concertul de Anul Nou de la Viena (1 Ianuarie 2026/2027): Tombolă oficială: Biletele pentru Filarmonica din Viena în Sala de Aur nu se vând direct, ci se trag la sorți exclusiv pe site-ul lor. Cererile pentru tombola concertelor de Anul Nou 2026/2027 s-au depus în perioada 1 – 28 februarie 2026 pe site-ul oficial al Filarmonicii din Viena.

„Bilete pentru spectacolul de avanpremiera, concertele de Revelion si de Anul Nou – Datorită cererii extrem de mari, biletele pentru cele trei concerte tradiționale de sfârşit de an ale Filarmonicii din Viena sunt extrase prin tragere la sorți exclusiv pe site-ul Filarmonicii din Viena. În acest fel, iubitorii de muzică din întreaga lume au şanse egale de a achiziționa aceste bilete mult dorite. Între 1 și 28 februarie 2026, vor fi acceptate cereri pentru participarea la tragerea la sorți pentru biletele la concertele de sfârşit de an 2026/27.

Perioada de aplicare: 1-28 februarie 2026. În această perioada, persoanele interesate sunt invitate să aplice pe acest site web pentru bilete la Spectacolul de Avanpremieră (30 decembrie 2026, ora 11:00), Concertul de Revelion (31 decembrie 2026, ora 19:30) şi Concertul de Anul Nou (1 ianuarie 2027, ora 11:15).

Primul pas pentru a depune o cerere de bilete este să vă înregistrați pentru extragere. Înregistrarea este separată de contul dvs. de utilizator pentru Magazinul Online și este specifică extragerii. Această înregistrare este valabilă timp de un an. Utilizatorii îşi pot introduce preferințele privind biletele pentru concertele viitoare în perioada de aplicare din februarie. Aici puteți indica pentru ce concerte şi din ce categorii doriți să achiziționați bilete. Vă puteţi înregistra o dată pentru fiecare dintre cele trei concerte.

CATEGORII DE PREȚURI: Numărul de bilete pentru Concertul de Anul Nou este limitat la două, iar numărul de bilete pentru Spectacolul de Avanpremieră şi Concertul de Revelion poate fi de până la patru. Prețurile biletelor variază Intre 40 € si 1320 € pentru Concertul de Anul Nou, 30 € si 980 € pentru Concertul de Revelion și 25 € și 545 € pentru Spectacolul de Avanpremieră. Programul este acelaşi pentru toate cele trei concerte. Dacă doriți să faceți o modificare în aplicația dumneavoastră, puteți face acest lucru doar în perioada de depunere a cererilor (1-28 februarie). În martie, veți fi informat prin e-mail cu privire la rezultatele extragerii

DE REȚINUT: Cererea enormă depăşeşte oferta de bilete, ceea ce înseamnă că va trebui să trimitem multe refuzuri în martie, pe lângă notificările câştigătoare. Chiar dacă înţelegem dezamăgirea, am dori totuşi să vă sfătuim. insistent să nu cumpărați bilete la concerte de pe platformele de bilete sau de pe piețele secundare la prețuri extrem de umflate. Nu putem evalua seriozitatea acestor oferte.

De asemenea, există un număr limitat de locuri pentru scaune cu rotile disponibile pentru fiecare concert, ca parte a extragerii. Cererea pentru aceste locuri se face, de asemenea, folosind formularul de cerere pentru extragere. Fiecare cerere pentru locuri în scaun cu rotile include un loc pentru un scaun cu rotile şi un loc pentru o persoană însoțitoare.

În perioada de aplicare de o lună, momentul efectiv al aplicării este irelevant. O cerere depusă pe 1 februarie are aceleaşı şanse ca o cerere depusă pe 28 februarie. Singura modalitate de a obține bilete pentru aceste concerte este prin participarea la extragerea online! Cererile trimise prin poştă, e-mail sau prin orice alte mijloace nu vor fi luate în considerare!” DETALII

10 martie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

CIOCĂNITOAREA: Lovește trunchiul unui copac cu 24 km/h și 40 bătăi/ secundă, fără leziuni cerebrale

INSIDER: „Imaginează-ți că ai lovi un perete cu capul de mii de ori pe zi. Cu viteză. Cu forță. Fără protecție… nu sună prea bine, așa e? Pentru majoritatea animalelor, asta ar însemna leziuni cerebrale severe după câteva secunde. Dar pentru o ciocănitoare, este pur și simplu… rutina zilnică.

O ciocănitoare poate lovi trunchiul unui copac cu aproximativ 24 km/h, de mii de ori într-o singură zi. Fiecare impact generează forțe suficient de mari încât, teoretic, ar putea provoca daune serioase creierului. Dar nu se întâmplă asta. Secretul este ascuns într-o structură anatomică pe care puțini oameni o cunosc. Limba ciocănitoarei nu stă pur și simplu în gură. Ea este susținută de un sistem osos numit os hioid — o structură pe care toate păsările o au. La majoritatea animalelor, acest os stă sub limbă și ajută la mișcările de înghițire. La ciocănitoare însă… lucrurile devin bizare. Osul hioid începe aproape de vârful ciocului superior, trece între ochi, apoi se înfășoară în jurul întregului craniu. Cele două brațe ale sale se arcuiesc peste cap și pe spate, înainte de a se reconecta aproape de baza ciocului inferior. Cu alte cuvinte, limba păsării se poziționează în jurul capului. Această arhitectură bizară permite limbii să devină extrem de lungă. La unele specii, ea poate ajunge la o treime din lungimea corpului. Dacă un om ar avea aceleași proporții, limba ar măsura aproximativ 60 de centimetri. Dar rolul ei nu este doar să prindă insecte ascunse în scoarță. În momentul în care pasărea lovește lemnul, mușchii atașați osului hioid se tensionează. Structura se comportă ca o centură biologică de stabilizare, ajutând la menținerea craniului și a coloanei în poziție în timpul impactului. Un fel de sistem natural de protecție. În plus, craniul ciocănitoarei conține straturi de os spongios care absorb și distribuie șocul fiecărei lovituri. Forța nu se concentrează într-un singur punct. Este dispersată. Rezultatul? O pasăre care poate ciocăni lemnul ore întregi fără să-și afecteze creierul.

Asta înseamnă că, de fiecare dată când auzi acel ritm rapid într-o pădure, asistăm la un mic miracol biomecanic. Iar adevărul fascinant este acesta: uneori, cele mai sofisticate „sisteme de protecție” din natură nu sunt construite din metal sau tehnologie… ci din os, mușchi și milioane de ani de evoluție…”SURSA

N.R. „Ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major) este o pasăre din familia picidelor (Picidae), cu o mărime de 25 cm (cât mierla neagră), de culoare tărcat alb cu negru; regiunea subcodală roșie, ciocul albăstrui, cu muchii longitudinale, dur, ascuțit la capăt și picioarele cenușiu-negricioase, masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și îşi face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului şi este răspândită peste tot în ţinuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecventă în parcurile oraşelor și terenuri de cultură cu arbori izolați. Sunt descrise 14-26 subspecii, în România sunt prezente 3 subspecii: Dendrocopos major major, Dendrocopos major pinetorum şi Dendrocopos major candidus.

Ciocănitorile sunt aproximativ de mărimea unui graur. Lungimea de la cioc la coadă a acestor păsări este de 22-23 cm, iar anvergura aripilor este de 34-39 cm. Au penajul negru care contrastează cu alb la umeri și posedă o pată roșie sub coadă. Masculii au o pată roșie și pe ceafă. Exemplarele tinere au în jurul capului o coroniță de culoare roșie, pete alb-tărcate pe umeri, deci culoarea penajului lor nu diferă foarte mult de cel al adulţilor. Sunetul lor de toboşar este un mijloc foarte bun de a se identifica și are aceleași funcții ca trilurile altor păsări care își fac cunoscut teritoriul, asta deoarece ciocănitorile nu emit sunete vocale specifice. Aceste păsări au fost asociate cu apa, iar ciocănitul lor era considerat un prevestitor al ploii.

Ciocănitorile lovesc scoarţa copacilor cu ciocul cu o frecvență mai mare de 40 de bătăi pe secundă. Au craniul armat suplimentar astfel încât forțele de impact nu afectează creierul, foarte bine căptușit în cutia craniană. Penele din coada lor sunt rigide și cu ajutorul acestora se sprijină atunci când se prind vertical de scoarţa copacilor. Geometria ghearelor le ajută fiind dispuse opus două câte două în faţă și în spate (picioare zigodactile). Ciocănitorile se pot deplasa vertical pe scoarţa copacilor. Acestea se reproduc prin ouă. Perioada de cuibărit este între lunile aprilie – august. Acestea depun între 4 și 7 ouă.

Această ciocănitoare este printre cele mai adaptabile specii de ciocănitori. Ele trăiesc în diferite habitate atât timp cât acestea conțin copaci, de aici și gradul mare de răspândire pe teritoriul Europei. Ele preferă în special stejarii şi carpenii şi sunt cel mai des întâlnite în astfel de păduri, dar și în parcuri şi grădini. Ciocănitorile pot fi văzute chiar și în mijlocul oraşelor atâta timp cât acolo se găsesc copaci suficient de înalți.

Ciocănitorile au nevoie de copaci mari pentru a cuibări și a le susține nevoia de hrană. În cazul în care astfel de copaci dispar din pădurile în care aceste ciocănitori locuiesc rezultatele vis-a-vis de numărul de ciocănitori pot fi severe. Acestea sondează scoarţa copacilor în căutare de insecte și larve și îşi folosesc limba lungă și lipicioasă pentru a le extrage. Ciocănitorile se mai hrănesc și cu seva copacilor, nuci, fructe de pădure, seminţe, mai ales în timpul iernii, iar primăvara se vor hrăni chiar cu ouăle și puii altor specii de păsări direct din cuiburile acestora.” DETALII

ARHIVĂ: GRAURI: Spectacolul naturii cu nor înaripat într-un dans sincron OXXO CIOARĂ ALBĂ: Stăncuță cu albinism total, exponatul lunii februarie la Muzeul Olteniei. Exemplar tirolez, colectat acum 106 ani! OXXO VRĂBIUȚELE: „Micile Semnale ale Naturii din Orașele Noastre” OXXO TREABĂ INGINEREASCĂ: Lecție de supraviețuire de la o ciocănitoare

6 martie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

„PACE PE PĂMÂNT”/ CATHARSIS: 99 de copii cu ochii închişi, așezați în spirală, în rugăciune – Instalație sculpturală de Ana Maria Negară

INSIDER: „Expoziția CATHARSIS de Ana Maria Negară, organizată în cadrul Lunii Sculptorilor Români 2026, la Galeria Theodor Pallady din Iași.

Expoziția reunește sculptură, instalație, pictură și grafică într-un demers centrat pe ideea invocației și a transformării interioare prin contemplarea volumelor și a formei.
Nucleul îl constituie instalația sculpturală „Pace pe Pământ”, alcătuită din 99 de piese, concepută ca o rugăciune colectivă și un apel la armonie. 99 de copii cu ochii închişi, așezați în spirală, într-o stare de meditaţie. Sunetul bătăilor inimii unui copil şi axa transparentă cu sfere albe care preiau acest ritm transformă lucrarea într-o experiență imersivă cu o puternică rezonață emoțioala si spirituală. Această sculptură vorbește despre inocenţă și puritate ca forme de rezistenţă. Despre meditație ca posibilitate reală de a stinge conflictele și despre rugăciunea copiilor ca gest tăcut.

În dialog cu aceasta, lucrări precum Clar obscur, Înger cu aripi de plumb, Ziua Crucii, Fractal, Energy Field, The Univers, Detachement, Black Beauty II și Not just Eternity… but Infinity explorează relația dintre materie și energie, lumină și umbră, structură și transcendență. Traseele labirintice și inscripțiile integrate în volumetria sculpturală transformă forma într-un spațiu al descifrării, unde parcursul vizual devine metaforă a destinului și a căutării „Căii”. Curator: Maria Bilașevschi. Expoziția a avut vernisajul în prezența Principelui Șerban Dimitrie Sturdza.” SURSA

Ana-Maria NEGARĂ s-a născut la Brăila, in anul 1984. În perioada 2004-2008 a urmat Facultatea de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, împreună cu profesorul Simion Cristea, Universitatea de Arte „George Enescu”, laşi, România; iar între anii 2008-2010-Masterat, Facultatea de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, coordonator disertație: Prof. univ. dr. Ille Bostan, Universitatea de Arte „George Enescu”, laşi, România; Doctorat în cadrul Facultății de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, îndrumător ştiinţific: Prof. univ. dr. Dan Covătaru, Universitatea de Arte „George Enescu”, laşi, România. Din 2010 membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România.

1 martie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

„INSIGURARE”, IAȘI: Fragilitatea ființei în fața timpului și a singurătății – opera sculptorului Ion Mândrescu

INSIDER: „Înțeleg că a fost nu știu ce chestie cu statui în Iași. Am ratat. Ieri am dat o tură, să fac pași, și mi-a plăcut „Însingurare” din fața Teatrului V. Alecsandri, de Ion Mândrescu.”

N.R.: „Sculptura „𝐈̂𝐧𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞”, realizată din 𝐛𝐫𝐨𝐧𝐳 𝐩𝐚𝐭𝐢𝐧𝐚𝐭, este una dintre cele mai impresionante lucrări semnate de artistul 𝐈𝐨𝐧 𝐌𝐚̂𝐧𝐝𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮. O siluetă umană, stilizată și tensionată, redă în limbaj sculptural fragilitatea ființei în fața timpului și a singurătății. „Însingurare” este una dintre temele majore abordate de artist în lucrările sale. Lucrarea a fost expusă ca parte a expoziției „lon Mândrescu Omul, Timpul, Spațiul” la Muzeul Olteniei, Secția Istorie-Arheologie, și la Muzeul Ţăranului Român.

Luna sculptorilor români de la Iași, a VI-a ediție, dedicată lui Constantin Brâncuși – 150 de ani de la nașterea acestuia – maraton cultural ce include 45 de expoziții și evenimente conexe. Până pe 19 martie, inima orașului Iași, transformată într-un muzeu în aer liber.

Ion Mândrescu, unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani, s-a născut în 1954 la Mihoveni, comuna Şcheia (jud. Suceava), apoi a urmat Liceul de Muzică și Arte Plastice din Botoşani (absolvit în 1974) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti (1976- 1980). Lucrări: Structurile”, „Călătorii inițiatice”, „Sfinxul” „Însingurare”, „Omul, timpul, spațiul”, „Murim spre a ne naște”.

ION MÂNDRESCU: „Sculptura este forma mea de existență, este dialogul meu cu universul, conexiunea cu ideile care frământă această lume.”

ARHIVĂ: ROATA VIEȚII: „Omul, Timpul, Spațiul”, sculptor Ion Mândrescu

27 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

TOPORAȘI/ TĂMÂIOARE: Parfumul lor dispare & reapare magic, datorită beta-iononei, care amorțește temporar receptorii olfactivi din nasul uman

INSIDER: „Toporașii sunt florile care se joacă cu mintea ta, având un parfum care dispare și reapare magic. Acest fenomen se datorează unei substanțe chimice numite iononă, care amorțește temporar receptorii olfactivi din nasul uman. După ce le miroși o dată, creierul tău încetează să mai perceapă mirosul pentru câteva minute, dându-ți impresia că floarea și-a pierdut mirosul, doar pentru ca acesta să „revină” brusc după ce nasul tău s-a resetat.

Această substanță, beta-ionona, este un compus organic volatil extrem de instabil în prezența aerului. Ea are proprietatea unică de a se lega de receptorii olfactivi și de a-i desensibiliza rapid, provocând o oboseală olfactivă specifică. Practic, nasul „uită” cum să miroasă toporaşul pentru o scurtă perioadă, un mecanism chimic care a fascinat chimiștii și parfumierii de secole, fiind greu de replicat perfect prin alte mijloace.

Botanistii clasifică toporașul (Viola odorata) ca o plantă perenă care preferă zonele umbrite și solurile bogate în humus. Se răspândește eficient prin stoloni, tulpini târâtoare care se înrădăcinează la noduri, formând covoare dense la baza copacilor. Această strategie le permite să colonizeze rapid pământul pădurii înainte ca frunzișul dens al verii să blocheze lumina soarelui, asigurându-și teritoriul.

Reproducerea lor implică o colaborare ingenioasă cu furnicile, proces numit mirmecohorie. Semințele de toporaș sunt atașate de o mică excrescență cărnoasă, plină de lipide și proteine, numită elaiosom. Furnicile sunt atrase de această sursă de hrană, transportă semințele în mușuroi, consumă partea nutritivă și abandonează sămânța intactă într-un loc sigur și fertil, plantând-o practic pentru floare.

Un fapt mai puțin cunoscut este că toporașii produc două tipuri de flori. Cele parfumate și colorate, pe care le vedem primăvara, sunt destinate polenizării de către insecte. Totuși, planta produce mai târziu, în vară, flori ascunse sub frunze, care nu se deschid niciodată (cleistogame). Acestea se auto-polenizează în interiorul bobocului închis, asigurând producția de semințe chiar dacă polenizatorii externi lipsesc în acel sezon.

Extracția uleiului esențial natural de toporaşi este un proces extrem de costisitor și ineficient. Este nevoie de tone de flori proaspete pentru a obține doar câteva grame de absolut de toporaşi, ceea ce face ca esența pură să fie mai scumpă decât aurul. Din acest motiv, parfumierii din secolul al XIX-lea foloseau tehnica „enfleurage”, presând petalele pe straturi de grăsime pentru a le capta aroma delicată.

Din punct de vedere gastronomic, florile sunt complet comestibile și au fost folosite în bucătăriile europene de sute de ani. Ele pot fi cristalizate cu zahăr pentru decorarea deserturilor sau adăugate proaspete în salate pentru un plus de culoare și vitamina C. Orașul Toulouse din Franța este renumit mondial pentru cultura sa dedicată toporaşilor și pentru dulciurile tradiționale realizate din aceste petale delicate.

Simbolistica plantei este legată profund de modestie și discreție, datorită felului în care florile își pleacă „capul” sub frunzele în formă de inimă. În limbajul victorian al florilor, a oferi un buchet de toporași însemna o declarație de afecțiune sinceră, dar ascunsă, sau o promisiune de fidelitate care nu are nevoie de cuvinte mari pentru a fi exprimată, ci doar de gesturi simple.

Importanța lor ecologică depășește frumusețea vizuală, fiind plante gazdă vitale pentru larvele unor specii de fluturi, precum cei din genul Argynnis. Fără frunzele de toporaș cu care să se hrănească omizile, aceste specii rare de fluturi nu ar putea supraviețui și nu s-ar putea metamorfoza. Astfel, micuța floare de pădure susține un întreg lanț trofic, demonstrând interconectarea complexă a naturii.” SURSA

N.R.: „Viola odorata (toporașul, violeta de martie sau violeta mirositoare) este o plantă erbacee perenă din familia Violaceae, plantă mică, de 10-15 cm înălţime, cu frunze în formă de inimă și flori violete sau albe, intens parfumate. Originară din Europa și Asia, a fost introdusă și în America de Nord şi Australia. Preferă zonele de pădure (wood violet) și locurile umbroase.
Medicinal, folosită istoric pentru proprietăți expectorante.

Floarea violetă era o floare preferată în Grecia antică și a devenit simbolul Atenei. Parfumul sugera sexul, aşa că violeta era o floare emblematică a Afroditei și a fiului ei, Priapus, zeitatea grădinilor și a generației.

lamus a fost fiul lui Apollo și al nimfei Evadne. A fost abandonat de mama sa la naştere. Ea l-a lăsat întins în sălbăticia arcadiană pe un pat de violete, unde şerpi l-au hrănit cu miere. În cele din urmă, a fost descoperit de nişte păstori care treceau prin zonă și l-au numit lamus, după patul de violete (ion).

Zeița Persefona şi nimfele ei însoțitoare culegeau trandafiri, violete, iriși, crini într-o pajiște de primăvară când a fost răpită de zeul Hades.”

ARHIVĂ: UNIVERS: Câte o Galaxie în fiecare Păpădie

27 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

RUTIERE SECTOR 2: Un Dorel a pus la intrarea din Calea Moșilor spre Ion Maiorescu „Interzis” și „Sens Unic” în același timp. În celălalt capăt, la fel!

INSIDER: „Dorel de la Sectorul 2 a considerat ca pe intrarea din Moșilor spre Ion Maiorescu e bine să pună interzis și sens unic în același timp. Culmea că în celălalt capăt, dinspre Ion Maiorescu, e la fel.” SURSA

ARHIVĂ: TRAFIC: „E capitala României, e Bucureşti. E mai mult decât atât, e să dovedeşti!” OXXO MATRIX ERROR: Repetiția e mama învățăturii OXXO ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!

26 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

GRĂDINA PALAS, IAȘI: „Narcis” de Costin Ioniță – un Narcis modern/ contemporan nu se mai îneacă, îndrăgostit de propria reflexie, devine înotător profesionist!

INSIDER: „„Narcis” nu este doar o sculptură, ci o întrebare deschisă. Prin vocea artistului Costin Ioniță, descoperim sensul din spatele operei expuse în Grădina Palas..O poveste fascinantă, care merită ascultată. Tu când ți-ai acordat ultima dată timp să te privești dincolo de suprafață?”

„Opera se cheamă Narcis, personajul care se îndrăgostește de propria imagine și cade în apă și se îneacă. Vorbește despre omul contemporan. Narcisul modern, contemporan, omul modern nu se mai îneacă, își asumă narcisismul și se dezvoltă atât de mult încât devine înotător profesionist. E ca peștele în apă îsi asumă narcisismul atât de mult încât devine profesor, dacă vrei. Semnătura este cumva tatuată pe braț pentru că omul contemporan tinde să se și tatueze tot pentru a se înfrumuseța nu pentru a-și arăta cât de puternic e cum era odată. Arată că eu nu mă exclud din lumea asta modernă narcisistă o critic, dar o critic cumva din interior pentru că cunosc foarte bine cum e să fii măcinat de narcisism.” SURSA

N.R.: „În perioada 19 februarie 19 martie 2026, municipiul laşi găzduiește cea de-a VI-a ediție a proiectului „Luna Sculptorilor Romani”. Ediția din 2026 este dedicată celebrării a 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, personalitate majoră a modernității artistice universale. Pe durata unei luni, oraşul va găzdui 45 de expoziţii şi manifestări culturale, transformând spațiile urbane și instituționale într-un muzeu deschis publicului. Sculpturi monumentale vor putea fi descoperite pe principalele artere pietonale şi în locații emblematice precum Palatul Culturii, Primăria laşi, Casa Muzeelor, Muzeul Mitropolitan, Universitatea „Alexandru loan Cuza”, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” sau Aeroportul Internațional laşi.”

ARHIVĂ: ÎNĂLȚAREA, COSTIN IONIȚĂ: Portretul spiritualizat al fiecăruia dintre noi. A îmbrățișa lumea, prin răstignirea ta, înseamnă să trăiești hristic existența. OXXO MIORIȚA LA IAȘI: „Spirit cu bube” – și mai sărăcă, și mai jefuită ca acum 12 ani

26 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

ŞARPELE DE OCEAN: Sculptură din aluminiu, de 150 metri, acoperită și descoperită la fiecare maree, pe plaja unde Loara întâlnește Oceanul Atlantic

INSIDER: „Un schelet de șarpe de mare din aluminiu de 150 de metri iese la iveală de pe plaja Saint-Brévin-les-Pins, lângă Nantes, Franța. Creată de artistul chinez Huang Yong Ping, această sculptură monumentală este intitulată „Șarpele Oceanului” (2012).” SURSA

N.R.: „Şarpele de ocean este o sculptură monumentală din aluminiu, cu o lungime totală de 150 m. Reprezintă scheletul unui imens şarpe de mare imaginar, ale cărui vertebre ondulează pentru a se termina cu o gură deschisă.

Opera de artă este instalată la Pointe du Nez-de-Chien, în Mindin, în municipalitatea Saint-Brevin-les-Pins din Loire-Atlantique, în punctul în care estuarul Loarei întâlnește Oceanul Atlantic. Se extinde de-a lungul zonei intertidale: coada monstrului este situată la nivelul refluxului, iar capul la nivelul refluxului. Prin urmare, sculptura este acoperită și descoperită la fiecare maree: deşi este posibil să te plimbi în jurul ei la reflux, doar capul şi vârful vertebrelor sunt vizibile la maree. Este destinată a fi recuperată treptat de vegetaţie și viața marină.

Forma şarpelui este similară cu cea a podului Saint-Nazaire, vizibil în apropiere; forma vertebrelor aminteşte de colibele de pescari.

Huang Yong Ping a fost un artist contemporan. Născut în 1954 în Xiamen, China, a locuit în Franța din 1989 până la moartea sa, survenită în 2019. A favorizat conexiunea dintre semnificaţii eterogene şi a abordat adesea noţiunile de identitate și amestec cultural.

25 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

TEATRUL DE COMEDIE: Sala Nouă, la 1 km de sediul principal – o ratezi sau nu, râs cu plâns și dureri de picioare!

INSIDER 1: „Nu cred că sunt primul care a dat-o în bară cu Sala Nouă a voastră, aflată la 1 km de locația principală. Îmi asum greșeala proprie dar nu am mai auzit de așa ceva până acum, legat un teatru – parcă ați fi universitate cu corpuri în diferite locații. Aveți săli și prin Pipera sau Berceni? Asa am pierdut piesa de azi.”

INSIDER 2: „Sala Nouă de la Comedie – Înainte de toate, sala: un depozit populat cu scaune proaste puse pe rânduri extrem de apropiate! Practic un om normal nu poate sta așezat, nu-i încap picioarele! Este jenant, s-au câștigat probabil 7 sau 8 locuri cu prețul unui disconfort major: am plecat cu dureri de spate și genunchi!

Piesa. Am văzut „Dă-i bice”: un text tradus fără motiv, din grupul bulevardierelor de la Nottara, cu legătură infimă cu publicul autohton! Să inventăm și să spunem că este o piesă despre lăcomie: de fapt este o încropeală lipsită de logică, cu forțări care încearcă s-o salveze și jucată ciudat și amatoristic, cu replici întregi declamate în stil antic! Nu i-am înteles rostul … Într-o mare de nerealizări iese în evidență jocul Vulpii nu pentru ca a fost mai bun ci pentru că a fost mai puțin prost! A fost amuzantă? Dacă-i întrebi pe cei câțiva spectatori care au râs în hohote la fiecare trivialitate (aceiași care se prăpădesc de râs la orice porcărie spusă la stand up), da, a fost amuzantă, mai ales că „piesa” abundă în multe momente de expresii obscene total rupte de context!

Concluzia este simplă, teatrul de comedie are meritul de a ne fi ratat o seară! Păcat! Nu vom reveni la sala nouă, rămânem la cea veche!”

N.R.: „Sala Nouă a Teatrului de Comedie este situată pe Str. Sfânta Vineri, nr. 11, în București (zona Piaţa Sfânta Vineri). Inaugurat în 2009, acest al treilea spațiu al teatrului este dedicat spectacolelor cu profil comic, găzduind producţii variate, de la clasici precum Shakespeare sau Cehov până la teatru absurd și comedie neagră.”

„Coloana Rubik” de Mihai Zgondoiu. Monumente în mişcare – Patrimoniu dispărut. Sculpturi plasate temporar pe spaţii de monumente dispărute

„HandGun” și este o lucrare a artistului român Bogdan Raţă. Lucrarea reprezintă o mână stilizată, de culoare roșie aprins, care formează gestul unui pistol (mâna-pistol). Potrivit artistului, „HandGun este metafora agresivității umane și emblema Omului Nou, a individului transformat în armă”. Sculptura mea a fost creată pentru a induce ideea de frustrare și confirmă realitatea sumbră că suntem cu toții carne de tun”. Și, într-adevăr, cu toții am fost: în timpul erei comuniste și chiar și acum, Rata a decis să-și vopsească sculptura „mână-picior” de 5 m înălțime în roşu aprins, o culoare istorică care definea partidul comunist. Semnul victoriei, simbol al Revoluției Române din 1989, este transformat de Rața într-un gest teatral de pistol: este victoria Revoluției pierdută? Sculptura a fost expusă temporar în diverse locații din București, inclusiv pe soclul din Piața Presei Libere, care a rămas liber după îndepărtarea statuii lui Lenin în 1990. A făcut parte din programul „Proiect 1990″, care a avut ca scop amplasarea de lucrări de artă contemporană pe acel soclu.

ARHIVĂ: PREVIZIUNI: Jurnalistul român, ori la bal, ori la spital. Sau un şut în fund, un pas înainte?!

24 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

MUZEUL GUGGENHEIM, VENEȚIA: „Pasărea” lui Brâncuși, plecată la o expoziție într-o țară din estul Europei – România!

INSIDER: „Mă învârt prin Muzeul Guggenheim, în Veneția, căutându-l pe Brâncuși și Pasărea lui măiastră de bronz, în cele din urmă o supraveghetoare de sală îmi zice (cu ochii strălucind a patimă), nu e aici, ”Pasărea” lui Brâncuși e plecată la o expoziție într-o țară est europeană, eu de colo care? România, ați auzit? De acolo venea Brâncuși. Mda, am auzit. Zbor înapoi la Cluj, până vine Mihai cu mașina să mă recupereze mă mai plimb prin oraș, în stilul meu căscat, contemplativ, oprindu-mă în mijlocul trotuarului ca să admir vreo cariatidă pe o clădire sau vreun lintou medieval, din calcar de Viștea, la un moment dat descopăr două licee vis a vis unul de celălalt, unul pentru deficiențe de văz și celălalt pentru deficiențe de auz, cel pentru deficiențe de auz proaspăt renovat, celălalt mai poate să aștepte, oricum nu-l vede nimeni, trec oameni mulți și toți grăbiți, încruntați, n-am pomenit nicăieri în lume atâția oameni încruntați ca în România, ar trebui să studiem necazul ăsta mioritic, să înființăm un minister al zâmbetelor, câțiva pensionari blazați și împăcați cu inevitabilul forțează un roșu la trecerea de pietoni în mod cinic și provocator, chiar așa, ce li se mai poate întâmpla, apoi descopăr o librărie-anticariat, dau buzna și prima carte care-mi sare în ochi, ”Memoriile” lui Peggy Guggenheim, o deschid la întâmplare și citesc: ”M-aș mărita cu Brâncuși, aș pune mâna pe ”măiastră” și pe multe altele, dar e un țăran viclean și ar fi în stare să le lase moștenire alteia!” SURSA

„Fabuloasă femeie. Cică până la urmă i-a plătit lui Brâncuși pentru ”Măiastră”, și s-au despărțit, începuse războiul, ea s-a refugiat. Brâncuși i-a dus opera la mașină plângând. În memorii ea se întreabă dacă a plâns pentru ea sau pentru ”Pasăre”. A trăit cu mirarea asta restul vieții. Îi gătea. O primea zilnic în atelier și îi gătea. Un țăran, un oltean destul de primitiv (vulgar pe alocuri), seducându-și femeia gătind. Ce imagine.”

INSIDER 2: „Pentru că azi e Ziua Brâncuși, avem povești vesele cu vameși. În 1926 Brâncuși trimitea în America o parte a lucrărilor, pentru o expoziție.
Vameșii americani s-au uitat mirați la ele. La una au zis „cum adică asta e o pasăre?” și au inclus-o la categoria „Ustensile de bucătărie și echipament medical”. Era vorba despre „Pasărea în văzduh”. L-au pus să plătească taxe pentru materia primă din ea, cam 2.500 de dolari, în banii de astăzi. Brâncuși a dat SUA în judecată și a câștigat. Prin procesul ăsta a schimbat optica asupra artei. Oamenii considerau până atunci că o sculptură trebuie să imite o formă naturală.” SURSA

N.R.: Colecția Peggy Guggenheim este un muzeu de artă modernă de renume, situat în Palazzo Venier dei Leoni pe Grand Canal, în cartierul Dorsoduro din Veneția, Italia. Găzduit în fosta casă a americancei Peggy Guggenheim, acesta reprezintă una dintre cele mai vizitate atracţii din oraş, oferind o colecție impresionantă de artă.

Locație: Palazzo Venier dei Leoni, Dorsoduro, Veneția. Colecție: Opere de artă modernă, inclusiv picturi și sculpturi de la începutul secolului XX, susținute de Peggy Guggenheim. Importanță: Este unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă din Italia. Istoric: A fost casa lui Peggy Guggenheim, fiind transformat ulterior într-un muzeu dedicat colecţiei sale. Muzeul oferă vizitatorilor posibilitatea de a admira artă de calitate într-un cadru istoric unic.

PEGGY GUGGENHEIM: „Ani de zile voiam să cumpăr un bronz de-ale lui Brâncuși, dar nu îmi permisesem. Acum părea să fi sosit momentul pentru această mare achiziție. Am petrecut luni întregi apropiindu-mă tot mai mult de Brâncuși, înainte ca această vânzare să se producă efectiv. Îl cunoșteam de 16 ani, dar nici nu visasem că aveam să intru în asemenea complicații cu el. Era foarte dificil să discuți despre preț cu Brâncuși, iar dacă aveai cumva curajul s-o faci, trebuia să te aștepți să-ți ceară o sumă monstruoasă. Eram conștientă de asta și speram ca marea noastră prietenie să ușureze lucrurile. Totuși, am ajuns să ne certăm groaznic când el mi-a cerut 4 000 de dolari pentru Pasărea în spațiu.

Atelierul lui Brâncuși se găsea într-o fundătură. Era un atelier imens, plin cu sculpturile lui enorme, și arăta ca un cimitir, numai că sculpturile erau mult prea mari ca să stea pe morminte. Lângă această încăpere mare era una mică, cea în care lucra efectiv. Pereții erau acoperiți cu toate instrumentele imaginabile necesare muncii lui. În mijloc se afla un cuptor în care își încălzea uneltele și topea bronzul. În acest cuptor gătea și mese delicioase, arzându-le intenționat doar ca să se prefacă apoi că fusese o greșeală. Mânca la o tejghea și avea băuturi minunate, preparate cu grijă. Între această încăpere mică și cea mare, care în timpul iernii devenea de nefolosit din pricina că era teribil de friguroasă, exista o mică firidă în care Brâncuși punea muzică orientală la un gramofon făcut chiar de el. La etaj se găsea dormitorul lui, ceva foarte modest. Întreaga locuință, inclusiv dormitorul, era acoperită de pulbere albă de la sculpturi.

Brâncuși era un bărbat micuț și extraordinar, cu barbă și ochi întunecați și pătrunzători. Pe jumătate țăran isteț, pe jumătate zeu adevărat. Te simțeai foarte fericită alături de el, dar din păcate a devenit prea posesiv cu mine și voia să îi dedic tot timpul meu. Îmi spunea Peghița și mi-a destăinuit că îi place să facă lungi călătorii, în care înainte luase cu el și fete frumoase. Acum voia să mă ducă pe mine, dar eu nu am vrut. Îi plăcea, de asemenea, să meargă la hoteluri elegante din Franța, unde sosea îmbrăcat ca un țăran, ca apoi să comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese în India ca să-l vizitez pe Maharajahul din Indore, în a cărui grădină plasase trei Păsări în spațiu, una în marmură albă, alta în marmură neagră și alta în bronz. Se întorsese, de asemenea și în România, țara lui, unde guvernul îi ceruse să creeze monumente publice. Era foarte mândru de asta. Își dusese mare parte din viață într-un mod foarte auster, dedicând-o în întregime operei sale. Sacrificase totul pentru asta și renunțase în mare parte la femei, până la suferință.

La bătrânețe a fost foarte singuratic. Avea mania persecuției și credea încontinuu că oamenii îl spionează. Atunci când nu gătea pentru mine, se îmbrăca elegant și mă scotea la restaurant. Mă iubea foarte mult, dar eu nu am reușit niciodată să obțin ceva de la el. Laurence Vail mi-a sugerat în glumă să mă căsătoresc cu Brâncuși ca să moștenesc toate sculpturile sale. Am luat în calcul această posibilitate, dar am descoperit în curând că el avea alte idei și nu voia să-i fiu moștenitoare. Ar fi preferat să-mi vândă totul și să-și ascundă banii în opinci.

După cearta aceea, am dispărut câteva luni din viața lui Brâncuși, timp în care am cumpărat o pasăre mult mai veche a lui, numită Măiastra, cu o mie de dolari, de la sora lui Paul Poiret. Era prima lui pasăre și data din 1912. Era o pasăre minunată, cu o burtă enormă, dar eu tânjeam încă după Pasărea în spațiu, care arăta foarte diferit. Am rugat-o pe Nellie, căreia el îi spunea Nelița, să se ducă și să încerce să aplaneze cearta noastră. Am revenit la atelierul lui și am reluat discuția despre vânzare. De data aceasta, am stabilit prețul în franci și am economisit o mie de dolari, pentru că i-am cumpărat din New York. Brâncuși s-a simțit tras pe sfoară, dar a acceptat banii. Brâncuși își șlefuia toate statuile de mână. Cred că de asta erau atât de frumoase.

Această Pasăre în spațiu avea să-i dea de lucru timp de mai multe săptămâni. Când a terminat-o, nemții erau lăngă Paris, iar eu m-am dus și am luat-o cu mica mea mașină, ca să o împachetez și să o expediez la timp. Pe fața lui Brâncuși curgeau lacrimile. Am fost sincer mișcată. N-am aflat niciodată de ce era atât de tulburat, dar am presupus că era din cauză că se despărțea de pasărea lui preferată.” – Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de artă, p. 72-74 (Pandora Publishing, 2016)

FOTO 4 – „Pasărea” lui Peggy Guggenheim

ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXXO CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris OXXO GHID PRACTIC, MNIR: Cum să reproducem „Domnișoara Pogany” de Constantin Brâncuși din pastă sărată. Bibelou, mărțișor sau gustare! OXXO BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România!

19 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

„TU EȘTI BRÂNCUŞI!”: Oglindire gratuită la poarta nouă Artmark/ Poarta Sărutului lui Brâncuși, la 150 ani de la naşterea lui

INSIDER: „Dacă acum 2 ani, influencerii au huiduit aproape în cor inițiativa Primăriei Sectorului 3 de a recrea Poarta Sărutului la scara 1:1 din carton presat la Hala Laminor, anul acesta același cor se extaziază la „poarta nouă” – oglinda în formă de Poarta Sărutului a Palatului Cesianu-Racoviță, Artmark pe scurt.”

N.R.: „Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu şi Artmark marchează 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi prin proiectul cultural „Tu ești Brâncuşi!”, o intervenție artistică ce recreează „Poarta Särutului” la intrarea în curtea Palatului Cesianu-Racoviţă din Bucureşti. În perioada 13 februarie – 9 martie, Poarta sărutului” devine o oglindă monumentală care nu este doar un obiect de privit, de oglindit, ci un spațiu de träit, un prag urban în care trecătorii se văd în simbolul brâncuşian al iubirii, unităţii şi continuității, se arată într-un comunicat. În lectura culturală românească, poarta” propusă de Brâncuşi este un prag între etape ale vieţii şi împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făptuiri magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. (…) naşteri, nunţi, morţi”, observa Mircea Eliade în articolul „Teme folclorice şi creație artistică”. Accesul publicului la poarta „Tu esti Brâncuşi!” este liber.” DETALII

ARHIVĂ: POARTA SĂRUTULUI: Dacă nu aveți timp să mergeți la Târgu Jiu, vă puteți pupa în Hala Laminor. Portalul funcționează și aici!

16 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

PODUL POEZIEI, BUCUREȘTI: Pe Calea Victoriei, 122 de bolarzi acoperiți cu plăci de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți

INSIDER: „Podul Poeziei” (inaugurat în anul 2022) între Calea Victoriei – str. George Enescu. Texte memorabile, semnate de 118 poeți dispăruți, acoperind peste două secole de poezie românească, de la Anton Pann până la Adrian Diniș – un prea tânăr poet contemporan dispărut. În zona care marchează accesul spre MNLR dinspre Calea Victoriei, în două segmente care converg, prin Str. George Enescu, spre Biserica Albă, sunt 122 de bolarzi acoperiți în plan orizontal cu plăcuțe de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți: de la Calea Victoriei 106 (curba care marchează accesul în grădina și cafeneaua de lângă Athénée Palace Hilton) până la curba din Str. George Enescu, și de aici – pe trotuarul opus până la Calea Victoriei nr 116 (curba care marchează accesul spre Școala nr 5).

ELENA FARAGO (1878-1954) „trecea un om pe drum aseară, trecea cântând încet pe drum, ştiu eu? poate cânta să-i pară drumul mai scurt, ori poate cum era aşa frumos aseară, poate cânta ca să nu-i doară că-i singur numai el pe drum?

trecea, şi eu eram la poartă şi şi-a văzut de drumul lui, dar ce mi-o fi venit deodată de am oftat, n-oi ști să spul, şi nu-mi venea să plec din poartă, şi parc-un dor de viaţa toată m-a prins privind pe urma lui…”

N.R.: Iniţiat de scriitorul Mugur Grosu, „Podul Mogoşoaiei 2.0 / un traseu cultural pe Calea Victoriei” este unul dintre proiectele câştigătoare ale Burselor de idei „Bucureşti RE:imaginat” selectate pentru a fi implementate de ARCUB – Centrul Cultural al Bucureştiului pe parcursul anului 2022.
Proiectul a fost organizat în parteneriat cu 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞.” DETALII

Compressed by jpeg-recompress

ARHIVĂ: PARCUL COPOU, IAȘI: Bănci „ale tristeții și ale bucuriei” cu versuri din poezii – Mihai Eminescu & Veronica Micle OXXO MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România! OXXO TIMIȘOARA: „Poezie la semafor. Am prins culoarea care mi-a schimbat starea” OXXO 13 TREPTE: Shakespeare, trepte de aur spre o „culme a culmii”

12 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

BALADĂ PENTRU RODICA: Pisica stației meteo din Vârful Omu veghează între Pământ și stele, din locul cu cea mai mare altitudine locuită din România

INSIDER 1: „Dacă vă întrebați ce mai face dna. meteorolog Rodica, pisica de pe Vârful Omu: 📸 Sergiu Olteanu” SURSA

INSIDER 2: „Rodica, celebra pisică de la stația meteorologică Vârful Omu, a devenit de-a lungul timpului mai mult decât un simplu personaj simpatic întâlnit de turiști. Pentru mulți iubitori ai muntelui, ea este un simbol al liniștii, al lucrurilor simple și al acelei legături tăcute dintre oameni, animale și natură. Povestea ei l-a inspirat pe Mihai, un creator de muzică și povești pentru copii, care a lansat zilele trecute o melodie inspirată tocmai de ideea pe care Rodica o reprezintă – tihnă, munte, legătura dintre om și animale, chiar și în locuri mai puțin obișnuite.
„Nu e nimic comercial agresiv, nu e reclamă clasică – mai degrabă un mic omagiu, sincer”, spune Mihai. Melodia nu încearcă să vândă, ci să transmită o stare: aceea pe care o simți când ajungi sus, când zgomotul dispare și rămâi doar tu, muntele și o poveste care se așază încet.
Melodia poate fi ascultată online, pe YouTube, iar cei care iubesc muntele sau poveștile spuse cu blândețe vor regăsi, probabil, ceva familiar în ea. Uneori, astfel de omagii discrete spun mai mult decât orice.
Pentru că, așa cum spune și Mihai, „Rodica chiar merită tot internetul uneori”.”

N.R.: Mascota stației meteorologice de pe Vârful Omu (2505 m), pisica Rodica trăiește la cea mai mare altitudine locuită din România (Munții Bucegi) devenind un simbol iubit de turişti şi salvator al stației de pârși și lilieci. Prietenoasă și rezistentă, felina este tovarășul neoficial al meteorologilor în condiții extreme.

„Rodica, o pisică de rasă comună, a fost adusă la Staţia Meteorologică de pe Vârful Omu de un medic veterinar din Bucureşti în octombrie 2015, pe vremea când avea doar câteva luni. Adoptată de echipa de specialiști de acolo, aceasta trăieşte de ani buni în cel mai înalt punct locuit permanent din România. Ea este responsabilă cu vânarea pârşilor, un fel de şoareci de munte, care invadează de multe ori stația. De asemenea, ea trăiește aventuros la 2.500 de metri altitudine și are grijă să ţină și alte animale la distanţă.

„Ne-a adus-o cineva din București pe când era pui și mare bine ne-a făcut. E curată, harnică și e un mare vânător. De fapt, de asta ne e de mare ajutor. Primăvara ne invadează pârşii, care sunt nişte rozătoare foarte agresive. Dau năvală la tot ce avem prin magazie, iar Rodica îi vânează pe capete și așa ne protejează alimentele”

Rodica nu este prima mascotă a Stației Meteorologice de pe Vârful Omu. Înaintea ei, echipa de specialişti a avut grijă de Artică. Motanul a trăit 13 ani acolo, fără să coboare de pe munte.” DETALII

INSIDER 3: Vulpița Lili și pisica Rodica sunt cele doua vedete care locuiesc la stația meteorologică de pe Vârful Omu.” SURSA

ARHIVĂ: CABANA OMU: Liniște hibernală la 2507 m imortalizată de meteorologul de serviciu OXXXO BUCEGI – ȘAUA ȘUGĂRILOR: Noul container-refugiu răsturnat de rafale vânt de 109 km/h. Surpriză sau ghinion?! OXXO METEO: „Device” universal pentru starea vremii!

11 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

METAMORFOZA – TEATRUL EXCELSIOR: „Fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschidă”

INSIDER: „Să mergeți să vedeți “Metamorfoza” după Kafka, la Excelsior, spectacol în regia lui Yuri Kordonsky, cu un Malrius Turdeanu de zile mari în rolul lui Gregor. O să ieșiți din sală năuciți, o juma’ de oră n-am putut să articulez niciun cuvânt! Toți actorii joacă tulburător, regia e ceva nemaivăzut (de mine, cel puțin), iar scenografia e uluitoare. Știu, cam multe cuvinte mari pentru o postare, dar, credeți-mă, n-am mai trăit de mult un spectacol de teatru cu o asemenea intensitate!” SURSA

INSIDER 2: „‘Metamorfoza’ după Kafka la Teatrul Excelsior în regia lui Yuri Kordonsky este unul dintre acele spectacole pe care nu pot să nu le apreciez ca artă teatrală, dar despre care la final nu pot spune că mi-au plăcut. Kordonsky a preluat de la Kafka tema și intriga, dar a ales să le despoaie de multiplele interpretări alegorice concentrându-se pe drama unui individ lovit de o plagă fără nume și a unei familii care-și găsește treptat puterea de a reveni la o normalitate care exclude pe cel diferit. Soluțiile scenice imaginate de regizor pentru reprezentarea monstrului sunt geniale iar spațiul scenic construit împreună cu Oana Micu este sumbru și expresiv. Și totuși, în final, am rămas cu o senzație de neîmplinire. Kafka este un vizionar dincolo de critica societății în care a trăit și care-l înăbușea, și reducerea ‘Metamorfozei’ la un joc oniric de horror nu mi s-a părut a folosi complet textul. Marius Turdeanu și cei din jurul lui joacă minunat, dar cu rolurile celor din restul familiei textul a fost mai puțin generos. În concluzie, ‘Metamorfoza’ la Excelsior este aproape o lecție de teatru, însă nu și cel mai bun spectacol după Kafka pe care l-am văzut.” SURSA

INSIDER 3: „Mie mi-a plăcut mult, pentru că am simțit că a trecut semnificațiile sociale ale lui Kafka într-un nivel emoțional, pe care mi-e mult mai ușor să-l înțeleg. Cel puțin scena finală mi s-a părut atât de clară… în lume doar cei „frumoși”, doar cei care se pot face văzuți și pot convinge, au dreptul la viață și lumină (ceea ce în societatea de azi, care e doar despre „vizibilitate”, e și mai adevărat)

N.R.: „O producție despre fragilitate, transformare şi puterea de a privi în ochi ceea ce ne înspăimântă. Un spectacol despre noi toți. Recomandare: + 14 ani. Durata: 2h 10 (fără pauză). Nuvela celebră a lui Kafka, Metamorfoza, te lovește ca o palmă peste față. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă. Mai exact, într-o larvă de Chrysopa perla, o insectă din familia Chrysopidae şi subfamilia Chrysopinae. Fără explicație. Fără scăpare. Brutal. Absurd. Gregor Samsa, fiu exemplar şi comis-voiajor de încredere, devine peste noapte un corp de neatins. Familia lui, speriată la început, îl şterge treptat, în täcere, din propria viață, în timp ce, dincolo de fereastră, lumea îşi vede de drum, nepăsătoare. La fel ca noi, în fiecare dimineață, Gregor se trezeşte intr-o lume în care podelele se clatină, pereții se sfărâmă, uşile nu se mai deschid, iar tăcerea se întinde ca o boală. Şi rămâne prins, ca şi noi, între cine credea că este şi cine se teme că a devenit. Versiunea noastră a Metamorfozei nu e despre o insectă, ci despre fiecare dintre noi. Despre cum frumuseţea şi cruzimea, dragostea şi dezgustul, ruptura şi armonia pot träi împreună în orice familie, în orice casă, în orice lume. Kafka lasă această rană deschisă. Noi o păstrăm la fel. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă, o larvă de Chrysopa peria. Lumea nu observă: e fräntä, indiferentă, ternă. Şi totuşi, undeva, ascunsă în toate astea, se naşte o frumusețe fragilă. Pentru că nicio metamorfoză nu e completă până nu-și întregeşte ciclul. Metamorfoza lui Kafka nu e o metaforă. E o oglindă. Aşa cum spunea Nabokov: fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschida” (Yuri Kordonsky).” DETALII

Adresa: Teatrul Excelsior – strada Academiei nr.28, București sector 1

9 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

PASAJUL LATIN: Lecție de istorie urbană – pietonii Bucureștiului contemporan își (re)amintesc de ADN-ul daco-roman

INSIDER: „Pasajul Latin – o trecere subterană prin istoria orașului! Ascuns sub agitația Centrului Vechi, Pasajul Latin este mai mult decât o simplă cale de traversare: este un spațiu simbolic, un loc unde Bucureștiul contemporan se întâlnește cu rădăcinile sale istorice și culturale. Pasajul leagă strada Lipscani de Piața Sfântul Gheorghe și Piața Roma, oferind o trecere pietonală sub Bulevardul I.C. Brătianu, una dintre arterele majore ale orașului. Construit inițial la sfârșitul anilor ’60 – începutul anilor ’70, sub numele de Pasajul Lipscani, spațiul a fost gândit ca o soluție practică pentru traversarea zonei centrale intens circulate. În anul 2012, pasajul a fost reamenajat și redeschis sub numele actual, Pasajul Latin, într-un demers care a urmărit nu doar modernizarea, ci și încărcarea lui cu semnificație identitară. Numele ales nu este întâmplător. Pasajul evocă moștenirea latină a poporului român, iar acest mesaj este susținut vizual prin basoreliefuri, hărți istorice și panouri tematice. Pe pereții săi pot fi observate reprezentări inspirate din istoria Daciei și a Imperiului Roman, fragmente ce amintesc de Columna lui Traian, precum și hărți vechi ale Țărilor Române și ale Bucureștiului de altădată. Astfel, trecerea prin pasaj devine o mică lecție de istorie urbană, accesibilă oricui.

ARHIVĂ: ANIVERSARE: Columna lui Traian are MCM ani. Copia din România merge pe LXXXIII…

9 februarie 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu