CLIFF DIVING – MOSTAR, SERBIA: Constantin Popovici – Locul I în a treia etapă din Seria Mondială Red Bull
CONSTANTIN POPOVICI: „🏆 Ieri la Mostar am sărbătorit prima mea victorie a sezonului la Red Bull Cliff Diving! Mai bine mai târziu decât niciodată – ce sentiment să fii în sfârșit în vârful podiumului anul acesta. Mulțumesc tuturor pentru sprijinul incredibil!
@lagoonpark.ro @delfina_swimwear @csmbacau @danair_aer #RedBullCliffDiving #Mostar #CliffDiving #ConstantinPopovici #Victory #FirstWin #Season2025 SURSA
N.R.: Constantin Popovici, victorie spectaculoasă la Mostar, în Seria Mondială Red Bull Cliff Diving – unde cei mai buni 24 săritori de la mare înălţime din lume, la masculin și feminin, au sărit în acest weekend de pe podul Stari Most, din Mostar, în apele repezi ale râului Neretva, în cadrul celei de-a treia etape din Seria Mondială Red Bull Cliff Diving. Constantin Popovici a obținut o victorie spectaculoasă, Aceasta va rămâne în lupta pentru Trofeul King Kahekili, înaintea ultimei etape de la Boston, în Statele Unite.
Constantin Popovici, de două ori câștigător aici în 2019 și 2023, a început competiția fără nicio săritură de antrenament pentru a-și menaja coapsa, iar după prima săritură se afla pe locul 9 cu un total de 62,40 de puncte. Pentru săritura a doua a primit note de 8,5 și a urcat pe locul 7 în clasamentul provizoriu. În runda a treia, Constantin Popovici a ales o săritură din stând în mâini, cu un grad de dificultate de 5,8, cel mai mare din concurs, pentru care a primit cinci note de 9 și a trecut pe prima poziție la general cu un pe prima poziție la general cu un avans de peste 20 de puncte față de săritorul de pe locul secund. Şi a patra săritură a fost una excelentă, iar campionul din 2023 și-a asigurat o victorie spectaculoasă cu un avans de aproape 40 de puncte față de americanul James Lichtenstein. Podiumul de la Mostar a fost completat de Garry Hunt care rămâne lider la general, dar, cu cea de-a zecea victorie din carieră, Constantin Popovici urcă pe locul secund cu un total de 42 de puncte, la doar 7 puncte în spatele francezului cu doar o etapă rămasă de disputat în Seria Mondială Red Bull Cliff Diving.
CONSTANTIN POPOVICI: „Pentru mine etapa de la Mostar este ceva special. Aici am concurat pentru prima oară în 2018, aici am luat 10 pe linie cu o săritură în 2019 și acum a treia victorie, după cele din 2019 și 2023. Nu ştiam la ce să mă aștept, din cauza accidentării, dar am avut o evoluție foarte bună. Este prima din acest sezon și mă bucur că a venit ceva mai târziu decât niciodată. Este și a 10-a mea victorie în Seria Mondială Red Bull Cliff Diving și sunt bucuros că am ajuns în acest punct. Am urcat acum pe locul doi în clasamentul general, iar lupta se va da până la ultima săritură a sezonului. Se poate întâmpla orice, așa că sunt pregătit să dau tot ce am mai bun până la final”.
Cătălin Preda a terminat runda de la Mostar pe locul 8 și rămâne între cei mai buni 10 săritori de la mare înălțime din lume, într-un sezon marcat de accidentarea sa de anul trecut. Ultima etapă din acest sezon se va desfășura pe 19 – 20 septembrie la Boston, în Statele Unite ale Americii. Toate rundele din Seria Mondială Red Bull Cliff Diving vor fi transmise în direct pe Red Bull TV.” DETALII
Cliff diving-ul este în esență o cădere liberă de la 27 m înălţime și acrobații incredibile . Din 2009, Seria Mondială Red Bull Cliff Diving a oferit o platformă pentru sărituri spectaculoase în apă de la mare înălţime de o complexitate incredibilă. 12 bărbaţi şi 12 femei concurează la fiecare oprire, fiecare obținând puncte cruciale pe parcurs în funcţie de locurile ocupate în clasament. La finalul fiecărui sezon, un campion la fiecare categorie este încoronat şi ambii primesc trofeele King Kahekili.
Deşi Seria Mondială există de 14 sezoane, din 2009, sportul în sine a apărut cu sute de ani în urmă în Hawaii. Regele Kahekili, după care trofeul campionului poartă acum numele, a fost un conducător hawaian, care a sărit pentru prima dată de pe stâncile sfinte din Kaunolo în anii 1700. CONTINUARE
ARHIVĂ: CURAJ ŞI GRAVITAŢIE: Red Bull îţi dă aripi, dar nu îţi plăteşte spitalizarea! OXXO EXPOZIŢIE: „Doamne, Scaraoschi, arăţi ca dracu’!” Red Bull îţi dă aripi. Definitiv? OXXO DUPĂ 520 DE ANI: Gioconda, hostess la Red Bull & Da Vinci, „oale și ulcele” OXXO BUCUREȘTI MALL: Tablouri premiate la Can Art&Design Festival, primul concurs din România care inspiră comunitatea către refolosirea dozelor din aluminiu OXXO CITY WAVE – PREMIERĂ: Am întâlnit și români fericiți. Râdeau în chiloți lângă Casa Poporului!
TOPOGRAFIA LUNII: Imagine colosală de 159,7 megapixeli – 81.000 de imagini stivuite, realizate cu telescop Celestron NexStar 8SE & cameră Canon EOS 1200D
INSIDER: „Luna ca niciodată până acum! Un astrofotograf kurd, Darya Kawa Mirza, a surprins detaliile suprafeței lunare într-o imagine colosală de 159,7 megapixeli. Rezultatul a venit după patru nopți consecutive de observații și peste 81.000 de imagini stivuite, realizate cu un telescop Celestron NexStar 8SE și o cameră Canon EOS 1200D.
Fotografia dezvăluie mii de cratere și creste iluminate dramatic de Soare, redând topografia Lunii cu o precizie rar întâlnită. Această capodoperă vizuală nu este doar o fotografie, ci o fereastră spre detaliile ascunse ale singurului satelit natural al Pământului. Imaginează-ți: ceea ce vezi aici e rezultatul răbdării, tehnologiei și pasiunii unui singur om..” SURSA
N.R.: „Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent. Este al cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar, şi cel mai mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul său primar). După satelitul lui Jupiter, lo, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale căror densități sunt cunoscute. Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile rămase după un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit Theia. Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre zonele înalte ale scoarţei şi craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt întunecată, deși prin comparaţie cu cerul nopții pare foarte luminoasă, reflectanţa ei fiind doar puţin mai mare decât cea a asfaltului uzat. Influența ei gravitațională produce mareele oceanice, mareele de uscat, și o uşoară prelungire a zilei. Distanţa orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km, sau 1,28 secunde-lumină. Această valoare este de aproximativ treizeci de ori mai mare ca diametrul Pământului, mărimea aparentă pe cer fiind aproape la fel de mare ca cea a Soarelui, ca urmare Luna acoperă Soarele aproape perfect în timpul eclipselor totale de Soare. Această potrivire de aparență vizuală nu va continua în viitorul îndepărtat, pentru că distanţa între Lună și Pământ este într-o lentă creştere.
Programul Luna al Uniunii Sovietice a fost primul care a ajuns pe Lună cu nave spațiale fără echipaj(d) în 1959; Programul Apollo al NASA din Statele Unite ale Americii a realizat singurele misiuni umane până în prezent, începând cu prima orbită a Lunii efectuată de misiunea Apollo 8, în 1968, și continuând cu șase aselenizări între 1969 și 1972, prima fiind a misiunii Apollo 11. Aceste misiuni au adus rocă lunară care a fost folosită pentru a dezvolta o înțelegere geologică a originii Lunii, a structurii ei interne, și a istoriei mai recente. De la misiunea Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată doar de nave spațiale fără echipaj. În cultura umană, atât proeminenţa naturală a Lunii pe cerul Pământului, cât și ciclul ei regulat de faze așa cum apare de pe Pământ, au oferit referințe culturale și influențe pentru societățile și culturile umane din timpuri imemoriale. Astfel de influenţe culturale pot fi găsite în limbă, sistemele de calendare lunare, artă şi mitologie.” DETALII
ARHIVĂ: CADOUL ABSOLUT: „Luna de pe cer” – Punctul de sprijin al Pământului!
„MOZAJ” & ANA-MARIA HOMEAG: „Liliac” (30×49) ametist și jad; ,,Floare de Soare” (45×35) mozaic de sticlă, îngrozitor de disponibile, că am scadență la facturi ….”‘
ANA-MARIA HOMEAG: „,,LILIAC”, 30×40, ametist și jad, ,,FLOARE DE SOARE”, 45×35, mozaic de sticlă, îngrozitor de disponibile, că am scadență la facturi ….”‘ SURSA
INSIDER: „Când colinzi jungla umană, și undeva, sub o frunza, vezi un colț de suflet ce strălucește, vezi ca frunza mișcă a respiratie, începi sa sapi pentru a descoperi o comoară vie … Încă sap, vreau sa descopăr mai mult!” SURSA (N.R.: despre tablourile artistei Ana-Maria Homeag)
N.R.: „Artistul plastic Ana-Maria Homeag (n. 7 august 1957, Mehedinţi). Studii liceale la laşi. Experienţă: A făcut tablouri, bijuterii şi chiar a recondiționat mobilā familie. Necăsătorită. Face de când se ştie obiecte decorative din pietre, sticlă şi diverse alte materiale care atrag ochiul privitorului. Nu știu cum se cheamă ceea ce fac eu, o combinatie între mozaic şi colaj, un «mozaj», Probabil că mai sunt oameni care fac asemenea lucrări, dar eu nu i-am găsit. Oamenii îmi spun că lucrările mele transmit căldură, deşi ele sunt făcute cu sânge la propriu pentru că mă tai in sticlă”.
Totul pornește din dorința de exprimare, iar creațiile care apar în urma căutărilor sunt expuse în galerii, oferite drept cadou sau sunt vândute. Ca şi tablourile pe care le face, viața artistului Ana-Maria Homeag a fost o provocare. „De când mă știu mi-a plăcut să fac lucruri frumoase, iar hobby-ul a devenit profesie. Am vrut să fac Belle Arte, dar toată familia s-a împotrivit şi am ajuns la Facultatea de Construcţii, pe care nu am terminat-o. Nu sunt inginer, n-am fost şi nu voi fi niciodată, era o incompatibilitate evidentă între mine şi gândirea tehnică”. Artistul plastic precizează că „mozajul” creat vine atât dintr-o viziune, cât şi dintr-o joacă. „Foarte rar gândesc tablourile înainte, doar atunci când simt că am ceva de spus, Dacă nu am ceva de spus, am ceva de făcut şi atunci lucrez. Multe apar din joacă, iar atunci când nu îmi place ce iese, stric și plâng”. Printre materialele folosite de artist pe lângă cele clasice precum sticla, pe care o ia de la atelierele geamgiilor, şi pietrele pe care le cumpără, se numără și cana de cafea, plasa de tânţari, diverse materiale textile, pår si chiar dantela de la hăinuțele unei păpuşi din copilărie. „Am fost o rebelä toată viața mea. Lucrez foarte mult noaptea, iar uneori uit să mă opresc. Lucrez cu orice îmi pică în mână, orice poate fi rupt, colorat, îndoit”, afirmă artistul plastic.
A lucrat foarte mulți ani în Italia unde a reuşit să vândă numeroase tablouri. Întoarsă în țară încearcă să-şi pună în valoare lucrările şi aici, dar de cele mai multe ori abia reuşeşte să trăiască din ceea ce face. „Nu mi-am ales foarte bine momentul să trăiesc din artă, în plină criză, deşi cred că asta nu este decât un paravan ca să nu cumpărăm. Consider că trecem mai mult printr-o criză de personalitate. Oamenilor le lipseşte curajul, iar în ultima perioadă asta iese la lumină. În perioade de criză, omul işi arată valoarea lui reală”. Pentru că nu mai poate să-și permită un atelier, aceasta trebuie să lucreze acasă, iar spațiul nu este unul tocmai potrivit creaţiei. „Simt acut lipsa unui atelier pentru că nu pot face lucrări mari. Îmi doresc cu disperare să fac ceva monumental”.
Realizarea tablourilor din pietre semiprețioase.:”Folosesc ca suport un placaj subţire, fac un desen cu silicon, acopăr cu foiță de aur sau argint, cu silicon prind pietricelele, sticla pe care o tai eu și pe care o lipesc bucățică cu bucățică pe un fond colorat”.
Ce-i place: Muzica, lectura, chiar dacă nu mai are răbdare să mai citească și să-şi petreacă timpul cu prietenii. li plac şi nu-i plac oamenii. Ce nu-i place: Este nemulțumită că lumea nu mai intră în galerii şi crede că oamenii traversează o perioadă de criză sentimentală. „La prima expoziție am împărţit în jur de 2.000 de fluturaşi, dar răspunsul a fost mult sub aşteptări”. Nu-i plac bijuteriile şi hainele scumpe. Detestă ipocrizia.” DETALII
BABYSITTER FELINE: Dacă ai fi o pisică „silită să suporți câteva zile un fraier care-ți curăță litiera, pe mine m-ai vrea!”
INSIDER: „De câteva zile sunt babysitter pentru două pisici. Puțină lume știe, fiindcă sunt o persoană modestă și nu fac caz de numeroasele mele calități, dar sunt un babysitter de pisici foarte bun – profesionist, eficient, atent cu nevoile clientului. Nu am pierdut niciodată vreo pisica, nu s-au produs accidente și în general totul a decurs într-o atmosferă calmă, de bună înțelegere, nu am fost gheruit nici măcar o singură dată – chiar și Jivinel, care e Satana întrupată în pisică, are palmaresul alb cu mine.
Pe scurt: dacă ai fi pisică și ai fi silită să suporți câteva zile un fraier care-ți curăță litiera, pe mine m-ai vrea. Ai mereu castroanele pline și litiera curată după fiecare folosire, ca la toaletele publice cu autospălare, iar în rest îmi văd de cărțile mele de istorie, nu te deranjez, că dacă-ți trebuie scărpinat bagi tu fise.
Acum locuiesc pentru o săptămână cu o pisică și un motan. Miuzi e destul de bătrână și versată, genul care pozează în independentă, dar se asigură cu coada ochiului că ești acolo, n-ai fost nesimțit s-o lași singură. Am pierdut-o în prima zi prin casă, am căutat-o 40 de minute – ajunsesem să verific inclusiv dulapurile și sertarele, deși erau toate închise. Într-un final, după ce scotocisem casa de trei ori, m-am aplecat să verific dacă nu cumva s-ar fi putut ascunde printre niște coli de desen rulate care zăceau sub o masă. Atunci am văzut-o, printre picioare: era pe scaunul de sub birou, aplatizată ca o caracatiță care se vâră într-o crăpătură din stâncă.
Celălalt colocatar e Pif, un motan negru și grăsun, cu un cap rotund ca o bilă și două pete albe pe față, calități fizice care-l fac să arate ca o ciornă de Panda. Deși e masiv și destul de tânăr, am văzut șoareci mai curajoși ca el – e genul care se sperie și de propria umbră și atunci fuge împleticit, ca pisicile din anii de început ai desenelor animate. Asta dacă nu paralizează de frică și nu mai apucă s-o șteargă nicăieri, rămâne încremenit și își așteaptă cu resemnare moartea. De când am venit eu, evident, stă mai mult ascuns. E și bun la asta, l-am căutat de două ori de simțeam că-mi pocnesc venele, că nu era nicăieri. Ca să nu-l mai pierd, i-am deschis puțin ușa glisantă de la dulap, iar înăuntru are o pătură. Pif se strecoară în această ascunzătoare super secretă când nu-l vede nimeni și rămâne acolo, în deplină siguranță. Așa, eu sunt fericit că știu unde e Pif, iar motanul e fericit că nu știu unde e.
Mai am două zile de stat cu pisicile și totul decurge bine, atmosfera e bună, n-am avut accidente. Am sfâșiat perdeaua din dormitor când am rabatat geamul, că mi-a fost lene s-o trag, dar noroc că eram doar eu și Miuzi de față, că Pif era în dulap, așa că am convenit amândoi să dăm vina pe motan.” SURSA
ARHIVĂ: MASCOTĂ VIE: Magazin de Piese Auto program normal, reglarea chakrelor non-stop! OXXO VACANŢĂ: Arest la domiciliu sau paznic non-stop?
SOCIALIZARE ÎN PIELEA GOALĂ, BERLIN: Parcul Tiergarden, zona FKK – Nudism în centrul orașului, obiectiv vizionat direct din autobuzul turistic Berlin Big Bus!
INSIDER 1: „La Berlin se face nudism în Parcul Tiergarden din mijlocul orașului. La ora 13 era un nudist, iar la ora 16 era vreo 30.”
INSIDER 2: „Am trecut pe lângă Parcul Tiergarden din Berlin în turul nostru cu autobuzul şi am fost foarte surprinși să vedem mulți oameni nud la soare într-o zi foarte fierbinte. Fiind în mijlocul oraşului și atât de aproape de obiective turistice, a fost un adevărat şoc.”
N.R.: „Germania are o atitudine mai relaxată faţă de nuditate în comparație cu multe alte țări europene, ceea ce înseamnă că te poți dezbrăca în unele locuri publice dacă vrei. Dar care sunt legile pe care ar trebui să le cunoști?
Pe proprietatea ta – A te dezbrăca în propria casă sau propriul apartament este complet în regulă. Dar, la fel de legal în Germania, este să te relaxezi nud pe balcon sau în grădină. Cu anumite excepții: Dacă vecinii tăi pot vedea cu ușurință în grădina sau pe terasa/ balconul tău, ei ar putea avea dreptul să depună o plângere în ceea ce privește comportamentul tău. Nudiştii ar trebui să fie atenţi dacă grădina sau balconul lor se află în apropierea unei zone destinate copiilor, cum ar fi un loc de joacă, școală sau lângă o clădire religioasă. Dacă faci asta în mod intenţionat, ca o provocare, atunci ai putea să ai parte de necazuri.
În locuri publice – Deși nuditatea publică nu este interzisă în mod specific de legea penală în Germania, de obicei, se permite să fiți gol/goală doar în locurile special amenajate. Oricine intră gol într-un centru comercial, într-un bar sau într-un restaurant, cel mai probabil i se va cere să se acopere. Proprietarii unității vor avea tot dreptul să facă acest lucru, deoarece aceștia au libertatea de a stabili regulile de vestimentație și comportament pe propria lor proprietate.
La saună – regulile casei impun. să te dezbraci de toate hainele înainte de a intra. Deci nu poţi purta deloc costum de baie în anumite zone. În caz contrar, ți se va cere să pleci. Majoritatea saunelor din Germania susţin că este mai igienic să folosești băncile de lemn, așezându-te gol pe un prosop, decât să porți costum de baie. Nuditatea în zonele publice devine relevantă din punct de vedere penal atunci când se depășește granița cu exhibiționismului, când cineva se expune pentru plăcerea sexuală. În acest caz, contravenientul riscă până la un an de închisoare dacă e bărbat. Femeile nu pot fi urmărite penal în acest context. În general, zonele publice în care nuditatea este permisă în mod specific sunt marcate cu însemne care indică că zona este FKK Bereich. Reprezentând Freikörperkultur (cultura corpului liber) – mişcare din Germania care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în care participanții se adună la plajă sau într-un parc pentru a se bucura de experiența nudității comune. Deși nu este obligatoriu să fii gol/goală într-o zonă FKK, s-ar putea să primești câteva priviri tăioase dacă te afli în zonă cu haine pe tine.
În propria mașina – este legal să conduci maşina nud în Germania, dar trebuie să ai „încălţăminte adecvată”. Deși nu există o lege care să interzică să șofezi gol/goală, oricine alege să stea la volan desculț poate fi considerat vinovat în cazul unui accident și nu apeși suficient pe pedala de frână. Dacă cobori gol din maşină și cineva se simte lezat, deranjat vizual și face o plângere, ți se poate aplica o amendă de până la 1.000 euro. A existat chiar un caz, din 2019, al unui conducător de moped din Brandenburg care circula pe caniculă în costumul lui Adam. El a fost oprit și avertizat de poliţie, deși ofiţerii au clarificat ulterior că nu a încălcat nicio lege. Erau doar îngrijorați că oamenii au făcut plângeri” DETALII
„TIERGARTEN este un parc mare situat în centrul Berlinului. A fost amenajat inițial în secolul al XVI-lea ca teren de vânătoare pentru Electorul de Brandenburg. Astăzi, este un paradis verde unde oamenii se pot ascunde temporar de viața urbană. Oamenii fac jogging, fac picnicuri, beau beri pe bancă, se bucură de plajă şi aşa mai departe. Unele dintre atracţiile faimoase ale Berlinului se află chiar la marginea Tiergarten; de exemplu, Poarta Brandenburg, clădirea Reichstag, Memorialul Evreilor Ucişi din Europa, Palatul Bellevue. Prin urmare, dacă turiştii vor să ia o pauză de la mulțimile zgomotoase, acesta este locul potrivit. Tiergarten este, de asemenea, locul unde se pot experimenta lucruri alternative: poți simți cu uşurinţă miros de marijuana ori face nudism. Nudiştii care ocupă colțul FKK sunt predominant bărbați homosexuali (dar, bineînţeles, toate tipurile de orientări sexuale sunt binevenite acolo). Acest lucru indică faptul că Tiergarten este şi locul unde homosexualii se pot întâlni. Cu toate acestea, unii tineri refugiaţi vin aici să se prostitueze pentru că nu au şanse mai bune de a-şi îmbunătăți condițiile de viață în Germania. SURSA
„Sunt aproximativ 600.000 de germani înregistraţi în peste 300 de cluburi de nudişti sau FKK din toată ţara. DFK (Deutscher Verband für Freikörperkultur sau Asociaţia Germană pentru FKK), are o legătură puternică cu sportul, iar membrii se reunesc pentru drumeţii, volei şi înot, printre alte activităţi. DFK spune că există în jur de 135 de cluburi în toată ţara în scena sporturilor nudiste. Aproximativ 30 de milioane de oameni din Germania – 17 milioane de bărbaţi şi 13 milioane de femei – vizitează în mod regulat cele 2.300 de saune fără haine” din ţară. Un sondaj realizat anii trecuţi a constatat că marea majoritate (60%) a germanilor au spus că este foarte bine ca oamenii să fie parţial sau complet nud – pe plajă sau în altă parte. Între timp, 40% au spus că şi-ar încuraja chiar şi colegii să se prezinte nud la muncă. Adepţii FKK spun că mișcarea nu are nimic de-a face cu pornografia sau sexul – este vorba despre a-ți sărbători corpul. A-ţi scoate hainele înseamnă a te întoarce la natură şi a te simţi liber. Dar cei care vor să se dezbrace nu se pot dezbrăca oriunde, doar în zone marcate cu FKK. Unele plaje au indicatoare FKK „Naktbadestrand”. Nu sunt permise telefoane mobile sau aparate de înregistrare în aceste zone, astfel încât persoanele care se dezbracă se pot simți complet libere şi relaxate. O altă regulă este că în zonele FKK trebuie să-ți dai jos toate hainele. Dacă nu doriți să faceți asta, ar trebui să rămâneţi la celelalte zone de plajă. Și, orice ai face, nu te uita insistent!” DETALII
ARHIVĂ: BREXIT FĂRĂ INHIBIȚII: Când nu mai ai nimic de ascuns. La propriu! OXXO MAREA CHILOŢĂREALĂ: Mai mulţi fotografi decât chiloţi la vedere. Metrorex se declară oripilată! OXXO ZMĂUL ZMĂILOR: „Atunci i-am arătat ce aveam în chiloţi, în partea din spate. Acum, aş vrea să-i arăt ce am şi în partea din faţă!” OXXO SIGURANȚA CIRCULAȚIEI: „Nu atingeți partea privată a partenerului dvs. când el/ea conduce!”
SUVENIR BULGĂRESC: Căni imprimate cu întregul eșicher politic din România – vii sau morți!
INSIDER 1: „Ia uitați ce căni sunt în Bulgaria (N.R.: Balcic, în bazarul de la intrarea în Grădina Botanică) de vânzare….” SURSA
INSIDER 2: Există oferta pentru că există cerere. Dacă vrei „să îți bei cafeaua” sau ceaiul de tei (recomandat de guvernatorul Băncii Naționale!), cu vreun sportiv ori fost/ actual politician român (inclusiv cu Mareșalul Antonescu (!?) ori Ceaușescu), găsești „pe toate drumurile” în Bulgaria, căni „cu dedicație” pentru români. Nu cred să existe o singură piață/ bazar similară în România….iar de căni cu VIP-uri bulgărești?! Niciodată… Bulgaria – România 1:0 „Că așa e în tenis!”
N.R.: „La magazinele care flanchează strada ce duce spre Castelul Reginei Maria din Balcic, găseşti căni cu imagini din Balcic, dar și căni cu figuri din politică şi sport. Căni imprimate cu figura lui Che Guevara, Vladimir Putin, Stalin, Mareșalul Antonescu, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Nicușor Dan, Maia Sandu, George Simion, Călin Georgescu și Regina Maria! Există și căni cu Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Messi, Lamine Yamal, Jude Bellingham, Mohamed Salah, Universitatea Craiova, FCSB, Dinamo, Rapid, Petrolul Ploiești, dar și cu Mercedes, BMW, Volkswagen, Skoda, Seat, Toyota, Hyundai, Chevrolet, Subaru ori Dacia. De toate pentru toți românii!
Prețul unei căni, indiferent de figura imprimată pe ea, este acelaşi: 10 leva (în jur de 27 de lei). Suveniruri asemănătoare găsești prin toată Bulgaria, inclusiv în Sofia.
ARHIVĂ: BALCIC: Locul unde Regina Maria și-a lăsat sufletul și inima. Atunci era pământ românesc! OXXO BULGARIA: 17 ziare locale și centrale, într-un sat cu 100 de case!
ISTORIA CALENDARULUI: Ce s-a întâmplat în anul 1582 – după ziua de 4 octombrie a urmat direct ziua de 15 octombrie?
INSIDER: „Ce s-a întâmplat în octombrie 1582” SURSA
N.R.: „Imaginea prezintă o captură de ecran a unui calendar digital, afişând luna octombrie a anului 1582. Se observă o particularitate în numerotarea zilelor, unde după data de 4 octombrie urmează direct data de 15 octombrie, evidențiată printr-un cerc roșu. Această aranjare neobișnuită reflectă tranziția de la Calendarul lulian la Calendarul Gregorian în anul 1582, o reformă iniţiată de Papa Grigore al XIII-lea. Cele 10 zile lipsă (de la 5 la 14 octombrie) au fost eliminate pentru a corecta acumularea de erori în calendarul lulian, care nu reflecta cu exactitate durata anului solar.”
Oriunde locuieşti, indiferent de limba pe care o vorbeşti şi cum îți umpli ziua acea zi va fi la fel ca a tuturor celorlalți într-o mare măsură. Soarele va răsări dimineața și va apune seara – urmând un ciclu regulat anticipat. Ne putem seta ceasurile după soare dar acum un mileniu, oamenii au creat calendarul. Iată câteva fapte interesante despre ISTORIA CALENDARULUI:
NATAL, BRAZILIA: Cel mai mare arbore de caju din lume are o coroană de 8.500 mp & produce 2,5 tone nuci. Plantat în 1888!
INSIDER: „În Brazilia există un copac a cărui coroană acoperă 8.500 m² La prima vedere, pare o mică pădure, dar în realitate este un singur arbore: cel mai mare copac de caju din lume. • Un arbore cât un cartier
Plantat în anul 1888 în orașul Natal, arborele s-a extins de-a lungul timpului pe o suprafață echivalentă cu aproape 70 de terenuri de tenis. Ramurile sale, odată ajunse la pământ, prind rădăcini și se transformă în noi trunchiuri, ceea ce îi permite să se întindă constant. • Record natural unic
Astăzi, coroana sa are peste 8.500 m², fiind de aproape 70 de ori mai mare decât cea a unui copac de caju obișnuit. În fiecare an produce aproximativ 2,5 tone de fructe, devenind o adevărată resursă naturală. • Atracție turistică în Natal, locul este vizitat anual de mii de turiști din întreaga lume, impresionați de faptul că pot merge printr-un „mic parc” care, de fapt, este doar un singur arbore.” SURSA
N.R: „Maior Cajueiro do Mundo”
CHINA – PRODUCȚIE INDIVIDUALIZATĂ: Azi vrei un piron cu specificații nemaivăzute & Mâine o gașcă de ingineri pun pe picioare o linie de producție pentru pironul tău. Bun ori ieftin!
INSIDER: „Acum foarte mulți ani, fiind invitat la un chef cu biznismeni, m-am făcut de cacao. Unul dintre ei tocmai venise din China și ne povestea cum a mers treaba. Omul se dusese după cauciuc – nu știu de care, nu știu pentru ce, știu doar că era vorba de niște „folii”, dar e posibil să fi înțeles eu greșit. Când l-am întrebat de ce a ales China, dat fiind că ăia, acolo, fac doar chestii de rahat, tipul mi-a răspuns sec: „Chinezii fac lucruri de câți bani ai. Dacă vrei ceva să te țină zece ani, ei ți-l fac să țină zece ani. Dacă vrei o fușăreală de șase luni, îți fac o fușăreală de șase luni.”
Pierdusem ocazia să tac, căci ceilalți biznismeni m-au „patronizat” scurt pe doi. Așa am aflat că, dacă voiai un piron, să zicem, cu nush ce caracteristici, pe care chinezii nu-l aveau, te chemau a doua zi, la prânz, ca să întâlnești o gașcă de ingineri care aveau să pună pe picioare o linie de producție pentru pironul tău. Regula era aceeași: voiai un piron rezilient? Plăteai un piron rezilient! Voiai unul ieftin? Unul ieftin plăteai. Povestea aducea cu ce scrisese Alvin Toffler în anii 60: producție individualizată.
Prima poză de mai jos e a unui „dougong” din Orașul Interzis (Oraș construit între 1406 și 1420, prin efortul a peste 1 milion de muncitori, ceea ce ne spune ceva despre capacitatea managerială a inginerilor locali), care „dougong” asigură o superprotecție împotriva cutremurelor, deși este lipsit de cuie, iar cea de a doua e a unui complex din Nanjing, proiectat de Mad Architects, firma lui Ma Yansong, în zilele noastre. Între aceste două tipuri de structuri a evoluat China în ultimii 600 de ani.
Am scris povestea asta, fiindcă în iureșul de ieri, cu atâta lume nervoasă apropo de parada militară de la Beijing, am citit multe comentarii care vorbeau despre armata de hârtie, de unică folosință, a Chinei. Cu gânduri d-astea stupide și pline de ifose, am pierdut deja războiul educației cu Asia. Io zic să lăsăm oengismele și să ne suflecăm mânecile, ca să nu pierdem și alte competiții cu ei, bine? Că de dezindustrializat, singuri ne-am dezindustralizat, dacă tot e să vorbim de producție.” SURSA
ARHIVĂ: CUCUTENI-YANGSHAO: Prietenie româno-chineză de 7000 de ani sau inconștient colectiv?
PORTUGALIA ÎNDOLIATĂ: Funicularul Gloria a deraiat & izbit de o clădire din Piaţa Restauradores, în centrul Lisabonei
INSIDER: „Vești foarte triste de la Lisabona în această seară. Funicularul Gloria a avut un accident grav și 15 persoane sunt considerate moarte și multe altele rănite. Acest funicular este deosebit de popular printre turişti, ducându-vă la o scurtă plimbare de la Miradouro Alcantara/Barrio Alto la Baixa. Sunt întârzieri în trafic în oraș, în timp ce multe tramvaie au încetat să mai funcționeze o perioadă, pâna ce oamenii și-au revenit în fire.
Prima imagine de la Sky News, a doua imagine făcută de mine din apartamentul de pe Calcada do Combro unde au fost oprite cinci tramvaie. Drumul merge acum liber din nou. A treia imagine cu Gloria în vârful traseului său. Gândurile noastre se îndreaptă către cei implicați în acest eveniment tragic, prietenii şi familia lor.” SURSA
N.R.: „Pe 4 septembrie 2025, un accident tragic a avut loc în Lisabona, Portugalia, implicând funicularul Elevador da Glória (cunoscut și sub numele de funicularul Gloria). Victime: Bilanțul inițial al accidentului indica 15 morți, ulterior crescând la 17, și 20-21 de răniți. Investigațiile inițiale sugerau o posibilă defecțiune a sistemului de frânare sau ruperea unui cablu de siguranță. Funicularul a deraiat, a alunecat pe o stradă în pantă și s-a izbit de o clădire din Piaţa Restauradores, în centrul Lisabonei. Portugalia a declarat zi de doliu national în urma tragediei. Ministerul Afacerilor Externe al României a anunțat că nu există cetățeni români printre victime.”
Funicularul Glória ( portugheză: Ascensor da Glória, cunoscut și sub numele de Elevador da Glória) este o linie de cale ferată de tramvai funicular din parohia civilă Santo António, din Lisabona, Portugalia, operată de Carris. Leagă centrul oraşului Pombaline (în Piaţa Restauradores) cu Bairro Alto (Grădina São Pedro de Alcântara). Cele 2 vehicule identice au fost construite de Maschinenfabrik Esslingen în 1957. Funcţionase aproape continuu timp de 140 de ani.” DETALII
FLAMINGO ROZ, DELTA DUNĂRII: În anul 1900, prima semnalare & în 2021, prima colonie de cuibărire!
INSIDER: „Dobrogea, tată, Dobrogea! Flamingo roz – Phoenicopterus roseus, prezență tot mai numeroasă la noi, de la an la an. În filmul Dobrogea pe care-l voi termina în max o lună o să aveți parte de filmări noi, spectaculoase cu ei. #proiectDobrogea #InTufisuri #OMSystem #Panasonic @urmăritori” (…) „Lacul Nuntați, aproape de Vadu. Dar nu se pot vedea bine, stau la mare distanță, iar drumurile sunt doar cele agricole.” SURSA
N.R.: Flamingo roz (specia Phoenicopterus roseus) a devenit o prezenţă mai frecventă în Delta Dunării, nu doar o apariție accidentală, mai ales începând cu 2020, datorită schimbărilor climatice şi temperaturilor mai blânde, care îi atrag spre zonele mlăştinoase și bogate în hrană din sudul României. Aceste păsări elegante, care pot ajunge la o înălțime de 1.5 metri, se pot vedea pe lacurile din Dobrogea şi pe litoralul Mării Negre, iar uneori formează colonii de cuibărire, adăugând frumuseţe şi biodiversitate peisajului deltaic. Un număr tot mai mare de flamingo roz sunt atraşi spre zone mai nordice, precum Delta Dunării, din cauza temperaturilor mai ridicate și a condițiilor climatice care au devenit mai favorabile pentru ei în această regiune. Păsările sunt atrase de apele puțin adânci şi bogate în hrană din habitatele deltaice, care le oferă un loc de odihnă și un mediu propice pentru hrănire şi reproducere. Flamingo roz sunt păsări cu o mare mobilitate, apărând sporadic de-a lungul deceniilor, dar începând cu anul 2020, prezența lor a devenit mai consecventă. Până de curând, flamingo roz era considerat o apariție accidentală, cu observări sporadice în Dobrogea și Delta Dunării, prima semnalare fiind în 1900. În 2021, s-a confirmat prima colonie de cuibărire a flamingo roz pe un lac din Dobrogea. peste 100 de păsări au fost observate în 2021 în zone precum Sarături Murighiol și lacul Tuzla, iar numărul lor a continuat să crească, ajungând la grupuri de zeci de exemplare.
„Phoenicopterus roseus) este cea mai răspândită și mai mare specie din familia flamingo. Poate fi întâlnită în Africa, subcontinentul indian, Orientul Mijlociu și în sudul Europei. Marele flamingo a fost descris de Peter Simon Pallas în 1811. Anterior se credea că este aceeași specie ca și flamingo american (Phoenicopterus ruber), dar din cauza diferențelor de culoare ale capului, gâtului, corpului și ciocului, cei doi flamingo sunt acum cel mai frecvent considerate specii separate. Marele flamingo nu are subspecii. Marele flamingo este cea mai mare specie existentă de flamingo, [3] având o înălțime medie de 1,1-1,5 metri și cântărind 2-4 kg. Cei mai mari flamingo masculi înregistraţi au avut 1,87 metri înălțime și 4,5 kg. [4] Cea mai mare parte a penajului este alb-roz, dar acoperitoarele aripilor sunt roşii, iar penele de zbor primare și secundare sunt negre. Ciocul este roz cu vârful negru, iar picioarele sunt în întregime roz. Sunetul scos este asemănător cu cel de gâscă. Puii sunt acoperiţi cu puf cenușiu pufos. Flamingii subadulti sunt mai palizi, cu picioare întunecate. Adulții care hrănesc puii devin și ei mai palizi, dar păstrează picioarele roz strălucitor. Colorația provine de la pigmenții carotenoizi din organismele care trăiesc în zonele lor de hrănire. Secreţiile glandei uropigiale conţin şi carotenoizi. În timpul sezonului de reproducere, culoarea roz devine și mai aprinsă. Durata de viață tipică în captivitate, conform Grădinii Zoologice din Basel, este de peste 60 de ani. În sălbăticie, durata medie de viață este de 30 – 40 de ani.
Se găsește în anumite părți ale Africii, Asia de Sud (Bangladesh și regiunile de coastă din Pakistan, India şi Sri Lanka), Orientul Mijlociu (Bahrain, Cipru, Irak, Iran, Oman, Israel, Kuweit, Liban, Qatar și Emiratele Arabe Unite) şi sudul Europei (Albania, Bulgaria, Grecia, Italia, Muntenegru, Macedonia Macedonia de Nord, Portugalia, Spania, Turcia și sudul Franţei). Cel mai nordic loc de reproducere este Zwillbrocker Venn din vestul Germaniei, aproape de granița cu Țările de Jos. În Gujarat, un stat al Indiei, flamingii pot fi observați la Sanctuarul de păsări Nal Sarovar, Sanctuarul de păsări Khijadiya, Oraşul Flamingo și în Sanctuarul de păsări Thol. Ei rămân acolo pe tot parcursul sezonului de iarnă.” DETALII
ARHIVĂ: DELTA DUNĂRII: Excursie la ciufulit de pelicani și alte 3400 de specii OXXO PĂDUREA LETEA, DELTA DUNĂRII: Ultimii cai sălbatici din Europa au fost abandonați de către stăpâni acum 40 de ani
PIAȚA GEMENI, BUCUREȘTI: Actorul Eric Roberts în rol de client fericit la Mega Image. Angajații, fericiți și ei – magazinul închis de restul nefericiților!
INSIDER: „Știi pe cine am surprins azi la cumpărături? Chiar pe Eric Roberts! 👀, Se plimba relaxat prin Mega când… l-am provocat să guste câteva produse marca Gusturi românești. Nu exagerăm când spunem că le-a iubit de la prima degustare!.” SURSA
INSIDER 2: „A fost invitat de Eduard Irimia pentru a participa la turul internațional „The Feelionaire By Oliveris”. Doar ieri a stat în Romania, în dimineața asta pleacă spre Veneția pentru alt proiect .”
INSIDER 3: Magazinul a fost închis, este flash publicitar pentru Europa, să nu credeți că mergea printre clienți așa…client și el…”
INSIDER 4: Acele zâmbete la toți angajații tot din surprindere au fost? Tipic românesc, vine cineva important toate lumea la cămașă și cu zâmbetul la suprafață! Actor mare, dar cu așa descriere….
INSIDER: Felicitări colectivului de la Piața GEMENI!
N.R.: „Eric Anthony Roberts – Eric Roberts (n. 18 aprilie 1956, Biloxi, Mississippi, SUA) este un actor american de teatru și film, fratele mai mare al Juliei Roberts și al Lisei Roberts Gillan. A jucat în peste 700 de roluri și este unul dintre cei mai prolifici actori de ecran vorbitori de limba engleză.” DETALII
„Mega Image este un lanţ de supermarketuri şi magazine de proximitate din România, fondat în Bucureşti în 1995. În anul 2000, Mega Image a fost cumpărată de grupul belgian Delhaize Group.
În anul 2008, Mega Image a achiziționat cele 14 magazine La Fourmi, pentru suma de 18,6 milioane euro. Fostele supermarketuri La Fourmi sunt situate în București și au fost transformate în Mega Image până la finalul lui 2009.
În iulie 2009, grupul Delhaize, proprietarul Mega Image, a achiziționat cele patru supermarketuri Prodas din Bucureşti. În martie 2011, Mega Image a mai deschis două noi magazine, unul în Bucureşti, iar al doilea în Comarnic. În aprilie 2013, Mega Image a fost cel mai mare lanţ de supermarketuri din România, cu o rețea care cuprindea 209 magazine în București, Constanţa, Ploieşti, Pitești, Brașov, Târgoviște și alte oraşe, sub mărcile Mega Image (139) și Shop&Go (70). Exista și în Buzău, Bd. Unirii 301A, Galleria Buzău din 2018 până în 2024. În 2024 erau 979 magazine Mega Image.” DETALII
ARHIVĂ: LEGENDE URBANE: „Mega Image are mai multe magazine decât angajaţi”. Eminescu vinde bine! OXXO MEGA IMAGE: “Vindem hering în piele de somon” OXXO MEGA IMAGE: „Minciuna scăderii preţurilor de la 1 iunie după scăderea TVA. Asta e prostirea populaţiei!” OXXO FURCULISION – MEGA IMAGE: „La atâtea shop’n’go-uri, de unde să găseşti atâţia lingvişti?” OXXO PASIUNI: După shopping la Mega Image, părinţii fac schimburi de cartonaşe la „Grădiniţa de Animale”! OXXO CÂNTARUL FACE PROFITUL: „Că aşa-i „promoţia” la Mega Image: cumperi 100 de grame şi plăteşti 500!” OXXO BEZNĂ: Cine sparge mai multe borcane la MegaImage?
SAINT MAURICE, FRANȚA: „La Daffodil” – Peugeot 403 break (1966), lungime 20,10 metri – cea mai lungă mașină cu două axe!
INSIDER: „Dacă la întoarcerea din vacanță treci prin Puy de Dôme (63), mergi să vezi „La Daffodil” în St Maurice, lângă Pionsat. „Daffodil” este un inedit Peugeot 403 break din 1966, lung de 20,10 metri. Ar putea deține, probabil, recordul mondial pentru cea mai lungă mașină cu două axe. Motorul „Daffodil”-ului pornește la sfert de cheie, dar doar 2 sau 3 persoane o pot conduce din cauza virajelor strânse. De câteva decenii, sărbătorile patronale din septembrie sunt animate de parada mașinilor umoristice, construite și întreținute de Comitetul de Organizare și de mulți săteni pasionați de mecanică.” SURSA
N.R.: „La Tanquille”, „La Jonquille” sunt alte denumiri pentru acest vehicul referindu-se la culoarea sa galbenă, similară cu cea a narciselor (jonquille în franceză înseamnă narcisă).
Peugeot 403, produs de Peugeot între 1955 și 1966, a fost prima mașină a companiei care a depășit un milion de unități vândute. Designul original al Peugeot 403 a fost realizat de italienii de la Pininfarina. Peugeot 403 a fost disponibil într-o varietate de caroserii, inclusiv sedan.
ARHIVĂ: TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești OXXO RELOCARE: Batman și-a luat buletin de Constanța OXXO JUCĂRII CU VIAŢĂ: Fulger McQueen, pe străzile Capitalei. Toţi rămân blocaţi când o văd la semafor!
BIAS 2025: Pământenii într-un spectacol celest
INSIDER: „✨ BIAS 2025 – spectacolul suprem al cerului! ✨ Astăzi, Bucureștiul a trăit din nou magia celui mai așteptat eveniment al anului – Bucharest International Air Show. Totul a fost la superlativ: o organizare impecabilă, un public entuziast, și mai ales evoluții care au ținut sufletul în aer. Avioane spectaculoase, manevre uluitoare, sincronizări perfecte și g pentru zbor. A fost artă în mișcare, forță și grație, tehnologie și frumusețe pură. BIAS nu e doar un show aviatic, e o adevărată sărbătoare a cerului, unde magia se împletește cu adrenalina, iar Bucureștiul devine, pentru o zi, capitala mondială a aviației.” SURSA
N.R.: Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition (BIAS) este cel mai mare show aerian din România, desfăşurat pe Aeroportul Internațional Bucureşti Baneasa – Aurel Vlaicu”, între 29-31 August 2025 – Intrare liberă. Este un eveniment aeronautic deschis publicului larg și are ca scop promovarea aviaţiei din toate timpurile şi de pretutindeni. BIAS este evenimentul tuturor celor care lucrează în aviaţie: piloți, personal navigant, controlori de trafic aerian, companii aeriene, şcoli de zbor, companii de handling, autorități aeronautice, personal care deserveşte aviaţia de la sol, personal aeroportuar, producători şi distribuitori de echipamente conexe, din aviaţia militară, civilă şi sportivă, oferă o experiență completă, de la demonstrații acrobatice spectaculoase pănă la expoziții interactive şi atmosferă de festival. BIAS este o poveste de succes pe care o scriem an de an, din 2009. Evenimentul este organizat de Compania Națională Aeroporturi Bucureşti împreună cu Forţele Aeriene Române, Aeroclubul României, Romaero, Romatsa şi Clubul Sportiv AIBO.
Printre participanți: # PATROUILLE DE FRANCE, premieră în România – Pentru prima dată la noi, echipa Forţelor Aeriene Franceze aduce eleganţa acrobației militare intr-un spectacol memorabil. # RED ARROWS, în premieră la BIAS – Legenda Royal Air Force aterizează la BIAS 2025 cu un show de precizie şi stil britanic, pregătit să încânte cerul Bucureștiului. # WHITE WINGS – graţia zborului liber – Formaţia de planoare a Aeroclubului României va demonstra sincronizare şi precizie pură, fără motoare, dar cu maximă eleganță. # FORŢELE AERIENE ROMÂNE, nelipisite de la BIAS – Vor fi reprezentate, în evoluții solo, survol cu formaţia şi exerciții tactice, de aeronave F-16 Fighting Falcon, IAR 99 Şoim, C-27J Spartan. # HAWKS OF ROMANIA – Aeroclubul României – La fiecare show, Hawks of Romania oferă publicului un adevărat spectacol de acrobație, executând manevre complexe şi sincronizate, atât în formație, cât și solo” DETALII
UPDATE: Spectacolele echipei britanice Red Arrows la evenimentele din Polonia și România (BIAS 2025) au fost anulate în urma accidentului mortal al unui avion polonez F-16 care s-a prăbușit în timpul pregătirilor pentru un spectacol aerian Radom Air Show, Întreaga echipă acrobatică a Forţelor Aeriene Regale este alături de familia şi prietenii pilotului avionului F-16 și transmite condoleanțe sincere Forțelor Aeriene Poloneze.
ARHIVĂ: BIAS 2024: Avion Eurofighter Typhoon al Luftwaffe, demonstrație impresionantă de zbor solo. Inclusiv pornirea și aterizarea! OXXO AIR SHOW: Acrobaţiile aviatice ne-au furat inima. Hingherii de maşini ne-au lăsat cu ochii în soare!
FOTO 16: „canon r8 sigma 150-600″; FOTO 17: BIAS 2025 Expunere dubla direct din aparat!” SURSA
MECANICA INIMII – MATHIAS MALZIEU: „Dacă nu vrei ca inima ta să se frângă, atunci nu te îndrăgosti”
INSIDER: „Există cărți care se citesc cu ochii, și există cărți care se citesc cu inima.„Mecanica inimii” a lui Mathias Malzieu aparține celei de-a doua categorii: un roman care pulsează, care respiră odată cu tine, care îți amintește că dragostea nu e doar un sentiment, ci o forță deopotrivă tandră și devastatoare. De ce mi-a plăcut atât de mult? Pentru că am avut impresia că răsfoiesc nu o carte, ci un mecanism viu, un ceasornic fragil, cu rotițe fine care ticăie în ritmul emoțiilor mele. Am avut senzația că mă aflu într-un film regizat de Tim Burton, cu umbre lungi, contururi de poveste gotică și accente lirice desprinse dintr-o animație a studiourilor Ghibli.
Cartea e plină de replici care te lovesc ca niște cioburi lucioase, dar care, paradoxal, te mângâie. Una dintre cele mai sfâșietoare fraze este aceasta:
„Dacă nu vrei ca inima ta să se frângă, atunci nu te îndrăgosti.” Și totuși, cine poate trăi fără să-și asume această ruptură? Cuvintele acestea, citite într-o dimineață cu cafeaua lângă mine, mi-au răsunat ca un avertisment tandru, imposibil de respectat. Îți dai seama că Malzieu nu vrea să te oprească din a iubi, ci doar să-ți arate că iubirea autentică vine mereu cu riscul durerii. Atmosfera romanului e o orchestră a paradoxurilor: copilul Jack, născut cu o inimă diformă, transformată într-un mecanism de ceasornic, devine imaginea pură a inocenței și fragilității umane. Cum să nu te înduioșeze această metaforă? Să-ți imaginezi că până și inima are nevoie de un mecanism artificial pentru a continua să bată… și că dragostea e singura forță care poate face acest mecanism să se rupă sau să renască. „Mecanica inimii” mi-a plăcut pentru că vorbește despre iubire nu ca despre un basm dulce, ci ca despre o forță care poate devora și înălța în același timp. Mi-a amintit de „Micul prinț”, de felul în care o metaforă simplă ascunde abisuri de adevăr. Mi-a amintit chiar de Dostoievski, de ideea că adevărata profunzime a sufletului se vede doar atunci când doare. Este o carte care m-a făcut să simt că fragilitatea nu e un defect, ci chiar esența umană. Că iubirea, oricât ar rupe și ar frânge, merită fiecare secundă. Pentru că, așa cum scrie Malzieu: „Inimile fragile sunt făcute pentru a trăi cele mai mari povești de dragoste.” Și poate tocmai asta m-a atins: faptul că, în spatele unui basm cu mecanisme, cu rotițe și interdicții, se ascunde adevărul universal, iubim chiar și atunci când știm că riscăm să ne sfărâmăm. Într-o lume de gheață și praf, „Mecanica inimii” e o cutiuță muzicală care, atunci când o deschizi, îți cântă exact melodia inimii tale. E povestea lui Jack, un copil născut într-o zi atât de geroasă încât inima i-a înghețat. Pentru a-l salva, moașa excentrică – Madeleine – îi implantează un ceasornic în piept, un mecanism care să țină loc de inimă. Dar acest ceas vine cu trei reguli simple și crude: să nu atingi acele; să îți stăpânești furia; si mai ales să nu te îndrăgostești. Dar exact asta face Jack. Într-o zi, o întâlnește pe micuța Miss Acacia, o cântăreață cu o voce delicată și cu ochi care îi aprind sufletul. Din acel moment, întreaga lui existență devine o cursă nebună după iubirea imposibilă, o călătorie plină de poezie, dar și de prăbușiri. Jack nu este doar un copil cu o inimă de ceasornic, ci o metaforă a fiecăruia dintre noi. Cine nu a simțit vreodată că dragostea îi face inima să bubuie, să se blocheze, să se frângă? Cine nu și-ar fi dorit un mecanism care să țină totul sub control și totuși, cine ar putea trăi cu adevărat fără să riște?
„Inimile fragile sunt făcute pentru a trăi cele mai mari povești de dragoste.” SURSA
N.R.: Mathias Malzieu (n. 1974, Montpellier, Occitanie, Franța) este solistul vocal al trupei franceze Dionysos, pe care a co-fondat-o în 1993, când locuia în Valence, în Drôme (Auvergne-Rhône-Alpes). Trei dintre prietenii săi de școală, Eric Serra Tosio, Michael Ponton și Guillaume Garidel, s-au numărat printre membrii originali ai trupei. Ocupație: muzician, scriitor, compozitor şi interpret de Rock, Art rock, Rock alternativ. Instrument(e): Voce, chitară. ukulele, thenemin armonică, glockenspiel. Malzieu a scris următoarele cărți: 38 de mini western-uri cu fantome (2002); Maintenant qu’il fait tout le temps nuit sur toi (2005); La mécanique du cœur (2007); Traducere în engleză intitulată Băiatul cu inima de ceas de cuc, lansată în septembrie 2009; Métamorphose en bord de ciel (2011); Le Plus Petit Baiser Jamais Recensé (2013); Journal d’un vampire en pyjama (2016); Traducerea în engleză intitulată Jurnalul unui vampir în pijama a fost lansată în mai 2017; O sirenă la Paris; Le dérèglement joyeux de la métrique amoureuse. Împreună cu Stephanie Berla, a regizat Jack și inima cu ceas de cuc, pentru care Dionysos a compus muzica și în care l-a interpretat pe Jack, şi O sirenă la Paris.
Poreclit „Peter Pan” al muzicii rock pentru permanentul său refuz de a se maturiza, Mathias Malzieu, a semnat cel de-al doilea roman al său, „Mecanica inimii”, în 2007, primit de public cu căldură şi entuziasm, la fel şi albumul rock omonim. Astfel că era necesar ca și scena românească să încerce să dezlege misterele „Mecanicii inimii” în regia lui Chris Simion & distribuție Maia Morgenstern, Marius Manole, Medeea Marinescu, Şerban Pavlu şi Marian Râlea.
ARHIVĂ: MECANICA INIMII: „Dacă-ţi duci viaţa cu ochii în patru să nu-ţi rupi ceva, o să te plictiseşti de moarte!”
GLYKON, MINAC: Șarpele Fantastic, unic în lume – Zeu protector al căminului, familiei & fertilității. Are bot de miel, păr uman, coadă de leu și 5 metri lungime!
INSIDER: „Glykon este o creatură ciudată cu bot de miel, păr uman, coadă de leu și corp de șarpe. Dacă statuia ar putea fi desfăcută, specialiștii susțin că ar avea peste 5 metri lungime. Este una dintre cele 24 de piese ale Tezaurului de Sculptură descoperite întâmplător, pe 1 aprilie 1962, în timp ce se îndepărtau șinele vechii gări din Constanța.
Piesa este unică în lume prin dimensiunile și realizările sale artistice. Este realizată din marmură albă și a fost cu siguranță sculptată într-unul dintre atelierele unui oraș mai mare al epocii și adusă la Tomis abia mai târziu. Șarpele Glykon a devenit unul dintre cele mai puternice simboluri ale Dobrogei și Tomisului. În prezent, poate fi văzut și admirat în Sala Tezaurului a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
Glykon este numit și Șarpele Fantastic, datând din secolul al II-lea d.Hr. Era o zeitate protectoare a căminului și familiei și un zeu al fertilității. Cultul său a fost extrem de popular timp de aproape o jumătate de secol în multe dintre provinciile Imperiului Roman, în special în bazinul Pontului Euxin și în Asia Mică. Cu aproximativ 1.800 de ani înapoi în timp, pe țărmurile Mării Negre, în orașul Abonoteichus, Inebolu din Turcia modernă, un autoproclamat profet pe nume Alexandru își cheamă concetățenii la Agora orașului într-o după-amiază pentru a fi martori la o minune. Le arată un ou imens de șarpe, îl sparge și îl scoate pe „zeul” Glykon, o creatură ciudată, cu corp de reptilă, dar cu trăsături umane. Într-o săptămână, „zeul” ajunge la dimensiunea unui om obișnuit și are părul lung, blond și bogat, ochii de un albastru pătrunzător, dar același corp de șarpe. Face minuni și rostește profeții, „vorbește” și „dă sfaturi”, evident prin intermediul „tatălui” său Alexandru, care, prin urmare, se proclamă reîncarnarea lui Esculap, zeul roman antic al medicinei. Alexandru din Abonothicos a devenit marele preot al cultului lui Glykon, zeul șarpe. Un contemporan, Lucian din Samosata, l-a atacat dur pe Alexandru într-un pamflet, numindu-l șarlatan și escroc, cineva care căuta să facă avere înșelând oamenii în orice mod posibil. Celebrul scriitor a susținut, de asemenea, că Glykon era o păpușă mânuită de stăpânul său. Interesant este că cultul lui Glykon a devenit extrem de popular în Imperiul Roman: au fost emise monede cu înfățișarea sa, s-au realizat statuete, el era adesea menționat în inscripții și, cel mai probabil, avea templele și oracolele sale, precum și mai multe orașe de coastă. Cu toate acestea, gloria sa a durat doar câteva decenii. Cultul a început să scadă în jurul anului 175, după moartea lui Alexandru, iar în secolul al III-lea a dispărut complet.
Statuia lui Glykon descoperită la Constanța este singura statuie de cult a acestei zeități cunoscută până în prezent pe fostul teritoriu al Imperiului Roman. Cel mai probabil, groapa în care au fost descoperite piesele a fost săpată în secolul al IV-lea d.Hr., când cineva a încercat să ascundă obiecte de cult păgâne pentru a le proteja de persecuția creștinismului, care devenise religia dominantă în Imperiul Roman.” SURSA
INSIDER 2: „Eu l-am văzut în Constanţa, în 1980, la muzeu, chiar l- am atins, am simțit un fior, era splendid și ar fi impresionat pe orice admirator al artei antice,am beneficiat de un ghid care ia făcut o prezentare amplă.”
INSIDER 3: „În 2014 era la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanta. Cel original, cu mici ciobituri, zgârieturi, pus pe un disc ce se putea roti. Așa că am putut să-i fac o grămadă de fotografii din toate unghiurile. Era expus la parter, sala din stânga. Este piesa mea favorită din acest muzeu. O capodoperă!”
N.R.: „Despre momentul și locul descoperirii informaţii prețioase ne sunt oferite chiar de Vasile Canarache, care în 1962, alături de arheologii Andrei Aricescu, Vasile Barbu și Adrian Rădulescu, au cercetat și documentat acest depozit de piese sculpturale. Descoperirea a fost făcută la 1 aprilie 1962, cu ocazia unor săpături ce se realizau pentru construirea unui bloc de locuințe pe terenul fostei gări, prilej cu care, după demontarea terasamentului pe care fuseseră așezate liniile ferate în anul 1860, a apărut într-o groapă capul unei statui de marmură reprezentând o divinitate feminină. Așa cum se proceda în epocă, muncitorii şi responsabilii de la faţa locului au chemat telefonic specialiştii muzeului, raportând descoperirea făcută. Dar senzaţionala ştire părea puţin credibilă, cu atât mai mult cu cât era 1 Aprilie! La insistenţele celor de pe şantier și, se pare, în urma telefonului primit din partea lui Vasile Vâlcu, prim secretar al Comitetului Regional al P.M.R Dobrogea, colectivul muzeului s-a deplasat la faţa locului, unde imaginea acestei descoperiri trebuie să le fi stârnit o mare emoţie, așa cum transmit și astăzi fotografiile realizate la faţa locului: capul zeiţei Fortuna se ridica semeţ din groapa săpată de muncitori, iar aşezate lângă ea zăceau bustul lui Isis, miticul şarpe Glykon, mai multe reliefuri, precum și o frumoasă aedicula ce o reprezenta pe Nemesis! Și cum să nu te gândeşti acum, ca și atunci, că o simplă lovitură de excavator ar fi distrus toată această comoară! Fortuna a fost însă, și de data aceasta, cu tomitanii, căci tezaurul a fost recuperat integral, chiar dacă unele piese prezentau deteriorări. (…)
Fiind anunţaţi, arheologii de la muzeul din Constanţa au început imediat săpătura sistematică de salvare. Săpătura ne-a condus la constatarea că nu ne aflăm în faţa unei singure statui, căci pe măsura adâncirii au început să apară alte sculpturi de marmură, toate aşezate în aşa fel încât să se sprijine unele pe altele, pentru ca grupul să reziste presiunii pământului și să nu se disloce. În total au fost descoperite 24 de sculpturi, care, evident fuseseră adunate și îngropate în mod organizat. Era greu de înţeles cine și de ce a făcut acest lucru.
După ce a fost complet degajată, s-a văzut că statuia zeității feminine se sprijinea pe un soclu organic, tăiat în acelaşi bloc de marmură. Un corn al abundenţei, neavariat, se desprinsese din mâna zeiţei prin ruptură. La picioarele ei se vedea un acolit bărbos, ieşind din apă și rezemat cu mâna stângă pe o proră de corabie. În cursul cercetării au putut fi recuperate numeroase bucăţele şi aşchii de marmură care, adunate şi lipite la locul lor, au dus la reconstituirea coroanei murale purtată pe cap de acest acolit. Lângă zeiţă se afla aşezată, deasupra celorlalte monumente, statuia întreagă a unui șarpe cu cap fantastic, cu trupul încolăcit, prins de un soclu rotund, lucrat din aceeași marmură. Mai departe au apărut: trei statuete ale Hecatei, situate una lângă alta și susținând alte piese deasupra lor. O aediculă spartă în două, cu inscripţie, care îndeplinea aceeași funcţie de sprijin pentru alte sculpturi mai mici. Din aediculă făcea parte și imaginea în dublă reprezentare a zeiţei Nemesis, cele două capete fiind rupte de trupuri și împrăştiate la câțiva metri. O statuetă a lui Esculap, de asemenea cu capul rupt și depărtat de trup. Statueta fragmentară a unui Dioscur cu capul rupt și aruncat între alte fragmente. Un bust întreg, mare, care fusese așezat cu faţa în jos și care abia mai târziu a fost identificat cu zeiţa Isis. De asemenea, au fost găsit mai multe plăci cu basoreliefuri, toate în poziție verticală, intercalate strâns printre celelalte sculpturi.”
După aplicarea, la faţa locului, a primelor tratamente de curățare și după marcare, piesele au fost ambalate și transportate la laboratorul muzeului, unde colectivul de specialiști format din Constantin Carpuz, Margareta Havrileț și Eugenia Boca au reconstituit artefactele, lipind cu mare grijă fragmentele recuperate. (…)
Pe 7 aprilie 1962 ziarul local „Dobrogea nouă” îşi informa cititorii printr-un articol intitulat „Ca surâsul frumoasei Demeter”: „Treptat, marmura a răsărit din pământ în chip de zeiţă. O zeiţă de rece, dar gingașă frumuseţe, cu ochi scânteietori, cu părul în valuri, cu şalul înfoiat. Lipseau numai brațele în care zeiţa Demeter ţinuse cu o demnitate care îi sta bine, cornul abundenței și poate sceptrul ocrotitor. La picioarele ei, Poseydon, veşnic preocupat să-şi stăpânească împărăţia frământată a apelor, apoi un splendid şarpe de marmură, căruia închipuirea artistului necunoscut i-a dăruit urechi și plete de fată și bot de miel…
Au apărut apoi, rând pe rând, smulse din nepăsarea celor 17 sau 19 secole care au trecut peste ele, fără să le ştirbească urmele măiestriei făuririlor, cele două statui ale Hecatei, basoreliefuri reprezentând aceeași zeiţă, un splendid altar votiv cu fronton și cu coloane, cu două zeități încremenite într-un ritual solemn și cu inscripţie, câteva reprezentări în basorelief ale lui Dionisos, Cavalerul Trac, Mitras, cele trei Graţii, Cibela, zeități de ambele sexe, surprinse într-un dans graţios şi portretul unei femei, de o calmă și reţinută frumuseţe…”. SURSA
Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanţa – Înființat, 1911; Locația, Piața Ovidiu 12, Constanţa, România.
SECTOR 3: Primul mall de plante și ghivece din România în fosta clădire a Poștei Vitan – cea mai mare grădină verticală naturală din țară (1.800 m²) echivalentă cu 230 copaci plantați!
INSIDER: „Pe Calea Dudești nr. 101, în fosta clădire a Poștei Vitan, se pregătește să se deschidă în septembrie primul mall de plante și ghivece din București – și totodată din România. Spațiul promite să devină o adevărată oază urbană, aducând la un loc o varietate impresionantă de plante și ghivece, dar și un element spectaculos: cea mai mare grădină verticală naturală din țară, întinsă pe aproximativ 1 800 m². Această suprafață verde nu este doar decorativă, ci și ecologică – va absorbi anual în jur de 5 700 kg de dioxid de carbon, echivalentul a aproape 230 de copaci plantați în oraș. Transformarea fostei Poște Vitan într-un loc dedicat naturii este privită cu entuziasm de bucureșteni, marcând o premieră în peisajul urban și oferind capitalei o gură de aer proaspăt, la propriu și la figurat.” SURSA
ARHIVĂ: CRUCIŞĂTORUL: „Arca Verde” devine “Experimentul Philadelphia” sau “Monumentul Flotei Dispărute”? OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO BELGRAD, SERBIA: Liquid 3, foto-bioreactor urban cu apă de la robinet și microalge. Imitație de copac, turnat în ceașcă!
INSULA CAPRI: Trei Dacia Jogger, taxiuri decapotate – un fel de tuc-tuc românesc, modificat, omologat și înmatriculat în Italia. Certificarea RAR, niciodată!
INSIDER: „Dacia Jogger open-top taxi in insula Capri. Din ce înțeleg au fost produse 3 astfel de mașini. Conversia a fost realizată de studioul Vernagallo Stile deschis la Torino de Giovanni Vernagallo. Omul a fost la începuturile carierei la Centro Stile GHIA și la Michellotti unde a lucrat la designul versiunilor „beach car” de Fiat 500 si 600. Compania lui e furnizorul de taxiuri decapotate pentru insula Capri, vechile versiuni cabrio ale FIAT Marea, Scudo sau Nissan NV200 fiind construite tot de Vernagallo.” SURSA
N.R.: Dacia Jogger este o mașină produsă și comercializată în comun de producătorul francez Renault și filiala sa românească Dacia. Succesor al modelelor Logan MCV, Lodgy şi Dokker în segmentul de piață al monovolumelor compacte. Bazată pe Logan de a treia generație, este oferită atât în variante cu cinci, cât și cu șapte locuri fiind o versiune break cu ampatament lung a acestor modele, similară cu fostul Logan MCV. Deși maşina are unele elemente de design de crossover, nu este destinată utilizării ca SUV. Dacia Jogger a fost dezvăluită la Salonul Auto de la München 2021. La mai puțin de un an de la lansarea sa comercială, Jogger a primit o uşoară actualizare, dezvăluind noul logo al mărcii alături de întreaga gamă Dacia. Grila a fost ușor modificată pentru a se potrivi noului logo. Nivelurile de echipare au fost revizuite și este lansată o nouă culoare Lichen Kaki. Jogger este disponibil și cu un sistem de propulsie hibrid, denumit Hybrid 140, care se referă la puterea de 140 CP (104 kW), aceeași cu motorul pe benzină full-hybrid 1.6 TCe 140 12V găsit la Renault Clio, Captur și Arkana . Jogger Hybrid 140 este echipat cu o cutie de viteze electrică automată multimod, cu patru trepte atașată la motorul cu ardere internă și o cutie de viteze cu două trepte atașată la motorul electric. În 2023, Dacia a dezvăluit pachetul opțional Sleep Pack pentru Jogger. care îl transformă într-o rulotă. Jogger, în configuraţia sa standard pentru piața europeană, a primit 1 stea de la Euro NCAP în 2021, rezultatele fiind împrumutate de la Sandero Stepway.’ DETALII
ARHIVĂ: CASABLANCA, MAROC: Toate taxiurile sunt roșii. Dacii roșii!
ORNITORINCUL: Mamifer semiacvatic veninos, cu cioc de rață, fără dinți & stomac care depune ouă. Contemporan cu dinozaurii!
INSIDER: „Poți rămâne fără adjective atunci când vine vorba să descrii ornitorincul. Această creatură australiană unică le-a dat de furcă oamenilor de știință încă de când a fost descoperită. Mamiferul semiacvatic veninos, fără dinți și fără stomac, care face ouă și are elemente de ADN de pasăre ascunde încă multe secrete. Iată, însă, câteva dintre lucrurile cunoscute despre ornitorinc. Unele au sens, iar altele nu fac decât să dea naștere la întrebări… Oamenii au crezut inițial că ornitorincul este o farsă… Ornitorincul a fost descris pentru prima dată în 1799, în publicația Naturalist’s Miscellany, de către George Shaw, care a scris că „la prima vedere, dă naștere în mod natural ideii unei farse realizate prin mijloace artificiale”. Într-adevăr, aspectul unic al ornitorincului, ciocul și picioarele unei rațe, corpul și blana unei vidre și coada unui castor te fac să crezi că o asemenea vietate nu are cum să existe. Chiar dacă Shaw se îndoia de autenticitatea sa, tot a poreclit creatura „ornitorinc cu cioc de rață” și i-a furnizat un nume latin, Platypus anatinus, sau „rață cu picioare plate”. Numele științific al acestui animal este acum Ornithorhynchus anatinus și este singurul reprezentant viu al familiei și al genului său.
Foarte puține mamifere sunt veninoase. Un mascul ornitorinc injectează venin prin pintenii de la glezne (femelele nu sunt veninoase). Veninul poate răni grav, însă nu ucide oamenii. Cu toate acestea, poate fi letal pentru animalele mai mici. Oamenii de știință cred că veninul, a cărui producție crește în perioadele de împerechere, are scopul să elimine masculii rivali. Ornitorincul nu este singurul mamifer veninos și nu este nici unicul mamifer care depune ouă (și cele patru specii de echidna depun ouă). Totuși, nu se știu prea multe despre ciclul de viață al unui ornitorinc. Masculii nu joacă niciun rol în creșterea puilor în urma împerecherii. Femela are o perioadă de gestație de două până la patru săptămâni și apoi încă o săptămână de incubație, în care protejează ouăle încolăcindu-se pe ele.
Odată ce eclozează, puii sug lapte (care se scurge pe părul mamar special) timp de câteva luni, apoi devin independenți. Laptele de ornitorinc ar putea distruge bacteriile rezistente la antibiotice. Deoarece ornitorincii nu își pot alăpta puii pe cale sterilă, au nevoie de protecție suplimentară împotriva bacteriilor din mediul înconjurător. În 2010, oamenii de știință au descoperit că laptele de ornitorinc are proprietăți antibacteriene care ar putea ajuta în lupta împotriva rezistenței la antibiotice. Un studiu a relevat că o proteină din lapte are o structură asemănătoare cu inelele, astfel că cercetătorii au numit-o proteina Shirley Temple, după actrița cunoscută pentru părul său cu bucle. Această structură este neobișnuită printre proteine și ar putea indica și o funcție unică, terapeutică.
Mamiferele au de obicei o singură pereche de cromozomi care determină sexul, dar ornitorincii au cinci perechi, o adevărată raritate. Pentru mamifere, doi cromozomi sunt suficiențț pentru a determina sexul, dar, în cazul ornitorincului, sexul este stabilit întotdeauna de 10 cromozomi. Și mai bizar este că unii dintre cromozomii Y au gene care se mai găsesc doar la cromozomii sexuali ai păsărilor.
Ornitorincii nu au stomac. Ornitorincii mănâncă nevertebrate mici de pe fundul apei, precum viermii. Ei se năpustesc pe nevertebrate care trăiesc pe fundul apelor – viermi, larve de insecte, creveți – dar hrana se duce direct în intestin. Nu au un sac de enzime digestive sau acizi pentru a o descompune. Un studiu a demonstrat că, la ornitorinc, mai multe gene legate de digestie și stomac au fost pur și simplu șterse sau dezactivate pe cale naturală.
Motivul ar putea fi faptul că hrana lor este bogată în carbonat de calciu, o substanță care neutralizează acidul din stomac. Dacă se hrănește tot timpul cu ființe care neutralizează acidul, poate că nu are nevoie de acid… Mai întâi fără stomac și acum și fără dinți… Așadar, cum mănâncă? Atunci când ornitorincii se scufundă pentru hrană, adună în cioc granule și pietriș din fundul apei. Cu gura plină (N.R.: hrana este depozitată temporar în niște „obraji” extensibili, ca la hamsteri), ies la suprafață ca să respire și încep să „mestece” prin măcinarea pietrișului odată cu prada. Ornitorincul „vede” sub apă cu ajutorul ciocului Când se scufundă, ornitorincii sunt lipsiți de vedere și nu sunt în stare să miroase nimic. Pliurile de piele le acoperă ochii și nările li se închid pentru a deveni etanșe. Însă ciocurile au electroreceptori și mecanoreceptori care le permit să detecteze câmpurile electrice și mișcarea. Dar, deoarece mecanoreceptorii detectează orice mișcare, intră în joc și electroreceptorii, pentru a detecta organismele vii și comestibile de pe fundul apei” SURSA
MUZEUL GRIGORE ANTIPA: „#muzeulantipa vă propune un nou exponat excepțional din proiectul nostru intitulat #TOP100 al celor valoroase exponate! Ornitorhynchus anatinus (Shaw, 1799) – ornitorinc (parter, Bioregiunea Australiană, diorama „Australia”). Ornitorincul este o specie din rândul monotremelor, mamifere care depun ouă. Înfățișarea sa insolită, de mamifer cu labe palmate, cu coadă lată și cu un cioc amintind de cel al păsărilor, a făcut ca la început exemplarele trimise din Australia în Europa să fie luate drept falsuri. Ornitorincii ating 40-50 cm lungime și 0,7-2,4 kg, masculii fiind ceva mai mari decât femelele. Specie semi-acvatică, ornitorincul trăiește în râuri și pârâuri din Australia estică și insula Tasmania; își face galerii în maluri. Membrele sale scurte și groase, cu 5 degete, cu membrane interdigitale și gheare bine dezvoltate, au dispoziție laterală, iar poziţia corpului seamănă cu cea a reptilelor.
Ornitorincul ține ochii închiși sub apă și detectează prada prin pipăit și printr-un al 6-lea simț electrolocația. „Ciocul”, de fapt botul alungit sub formă de cioc de rață, acoperit cu piele moale și golașă, cu receptori nervoşi fini ce-i permit să perceapă câmpurile electrice provocate de crustacee mici, larve de insecte, viermi şi alte specii folosite ca hrană.
Între alte particularități, ornitorincul se remarcă și prin aceea că este printre puținele mamifere veninoase: la piciorul posterior are un pinten care, la masculi, este aflat în legătură cu o glandă ce secretă venin. Se pare că masculii se luptă între ei cu acești pinteni; ei servesc și la apărarea de prădători. Înțepătura pintenului de ornitorinc poate fi mortală pentru un câine, iar pentru om extrem de dureroasă.
Ornitorincii se reproduc în timpul verii australe, după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viața solitară din vizuină. Când ouăle trebuie depuse, femela sapă o groapă de 60-90 cm adâncime. Se începe cu o galerie în pantă, cu o lungime între 6 și 12 m. Materialele necesare construirii cuibului sunt transportate de femelă pe burtă cu ajutorul cozii. Ea blochează calea de acces cu unul sau mai multe „dopuri” de pământ, groase de 15-20 cm, pe care le bătătorește cu coada. Femela depune în „camera culcușului” două ouă, învelite cu blana smulsă de pe propriul corp, pe care le clocește încolăcindu-se în jurul lor. Puii golași și cu pleoape lipite eclozează după zece zile; ei se hrănesc cu laptele mamei care nu are mameloane – laptele se scurge prin porii pielii, iar puii îl ling direct de pe abdomenul mamei.
După circa patru luni, puii ies din galerie. Ornitorincii sunt maturi sexual la doi ani și trăiesc până la 17 ani. Prădătorii săi naturali sunt șerpii, varanii, crocodilii, unele păsări de pradă. Cercetări recente au arătat că blana ornitorincului strălucește în nuanțe de verde sub lumina ultravioletă (biofluorescență), fenomen foarte rar în rândul mamiferelor, dar întâlnit în cazul unor specii de reptile, pești și amfibieni.
În trecut, ornitorincii au fost vânați pentru blană; ei sunt afectați de poluare, de distrugerea habitatului, de captura în plase de pescuit și de unele boli fungice. La ora actuală specia este considerată „aproape periclitată” de către IUCN.” SURSA
N.R.: Ornitorincul – combinație de trăsături primitive și moderne, o fosilă vie care poartă cu ea urme ale evoluției de milioane de ani. Structura corpului său combină trăsături preluate de la păsări, reptile și mamifere. Ciocul, deși arată ca al unei rațe, este moale, flexibil și extrem de sensibil – un organ complex, adaptat perfect mediului acvatic. Picioarele palmate îl transformă într-un înotător agil, iar blana densă, impermeabilă, îl protejează de frig și umezeală. Fosilele descoperite arată că strămoșii săi existau încă din era dinozaurilor, ceea ce face din ornitorinc nu doar o curiozitate biologică, ci și o mărturie vie a trecutului îndepărtat al planetei.
Pentru australienii moderni, ornitorincul este un simbol de mândrie. Apare pe monede (1$ australian, 50 de cenți), sigle oficiale și în povești pentru copii. Este protejat prin lege și considerat o comoară națională – un ambasador al diversității biologice a Australiei.
ARHIVĂ: ASPRETELE: Fosilă vie, contemporană cu dinozaurii, a supraviețuit în România, singurul loc de pe planetă! OXXO NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii OXXO SCORPIONUL CARPATIC: Singurul scorpion din România – lungimea 45 mm & înțepătura similară cu a unei viespi
STARGATE DE ROMÂNIA: Porțile gigantice din Maramureș, sculptate în lemn, barieră magică între lumea de afară și intimitatea familiei. Unele, mai înalte de 15 metri!
INSIDER: „Stargate de România. Trecerea prin ele însemna transformare si purificare, pentru a intra pur, într-un univers aparte. Sunt porțile gigantice din Maramureș, monumente de lemn, unele mai înalte de 15 metri. Meșterii ciopleau timp de luni întregi în lemnul de stejar sau de brad, sculptând simboluri complexe care aveau rolul să „protejeze” familia de duhuri rele, boli sau ghinioane. Soarele, Luna, vița de vie, crucea, rozeta, fiecare element avea o semnificație precisă. Poarta devenea astfel un fel de talisman uriaș, o barieră magică între lumea de afară și intimitatea familiei. Iar dacă te întrebi de ce atât de înalte, răspunsul e simplu: cu cât mai sus, cu atât mai aproape de cer, mai aproape de protecția divină. Dincolo de simbolistică și superstiții, porțile erau și o vitrină financiară a familiei.
Maeștrii care le-au construit erau artiști adevărați, iar porțile lor sunt acum obiective turistice admirate în toată lumea. A devenit patrimoniu cultural mondial. Astăzi, când vezi aceste porți gigantice, te întrebi dacă bărbații de atunci nu aveau un pic dreptate. Într-o lume în care totul e temporar și de unică folosință, ei au construit ceva care să dureze secole. Au sculptat în lemn nu doar frumusețe, ci și un mesaj clar: „Aici trăiește o familie binecuvântată”. Străinii se opresc fascinați în fața porților maramureșene, admiră fără să priceapă motivele incizate pe stâlpi, fac fotografii, filmează,
dar câți dintre ei… cunosc adevărata poveste…un CODEX , din vremuri tare de demult …
Construite în general pe trei stâlpi și un „fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, având „hăizașul” (acoperișul) șindreluit, porțile au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care țăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor, într-un Univers aparte. Maramureșul a fost, la un moment dat, o enclavă imperială unică, populată cu țărani de viță nobilă. Porțile cu stâlpi sculptați și șindrilă sunt relicva unei organizări sociale care a funcționat până in secolul al XX-lea, gratie tradițiilor împământenite și a conservatorismului funciar. Nicăieri în Europa scenariul nu s-a mai repetat.
„Atașamentul localnicilor față de aceste valoroase construcții, cu atât de profunde rădăcini în tradițiile de cultură și artă, cât și în istoria social-politică a Maramureșului este ilustrat de faptul că până azi s-a păstrat obiceiul de a categorisi gospodarii după porți. Fiecare familie cu universul său. Până și azi, când întrebi de vreun sătean de-al lor, oamenii bătrâni îți indică «poarta» de la casa unde locuiește acela, formularea semnificând cinstirea si respectul, pe care i le acordă”.
Construcția, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde (cu conotații mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să coincidă cu o perioadă de nopți cu lună plină – pentru a îndepărta din jurul gospodărie orice nenorociri și toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din pădure trebuia să se facă într-una din zilele lucrătoare „de dulce” (marți, joi sau sâmbătă), în virtutea credinței că astfel lemnul va fi aducător de noroc. Sub stâlpul care leagă pragul se puneau „bani și tămâie, ca să nu se apropie ciuma.” Iar pentru apărarea averii si a casei, pe stâlpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare. Motivele sculptate aveau substraturi magice, însă decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de meșterii populari ne permit incursiuni într-un univers mitologic, antecreștin: funia, nodurile, rozetele solare – cu variațiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip omenesc, toate având la origine un ancestral cult solar, apoi pomul vieții („simbolul vieții fără de moarte și al rodniciei nesfârșite ”), motivul șarpelui (păzitorul gospodăriei), chipul omenesc, păsările, dintele de lup, bradul s.a.m.d. Soarele este un alt simbol care se regăsește pe aceste porți și care reprezintă energia. Unul dintre cele mai bogate elemente regăsite pe porțile maramureșene este funia, fiind răsucită în două și despre care istoricii afirmă că este simbolul binelui și răului, dar și viața și moartea. Colacul reprezintă fața umană, omul. Pentru țăranul maramureșean, trecerea pe sub hăizașul porții devenea aproape un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodăriei și familiei. În toate culturile tradiționale, trecerea pe sub o poartă, mai mult sau mai puțin grandioasă, simbolizează o transformare (de suprafață ori structurală, fizică sau virtuală). Porțile maramureșene, cu mesajele lor extraordinare, pline de sensuri încifrate în simboluri, puse chiar la intrare pe „moșie” in văzul tuturor, prieteni si neprieteni, coroborate cu simbolurile țesăturilor și portului popular, semnificațiile horelor, la care neapărat adăugate poveștile, basmele si legendele orale, toate transmise din tata in fiu, mama – fiica, alcătuiesc CAPODOPERELE acestor locuri, acestui neam binecuvântat de zei! O uriașă, ancestrală bibliotecă veșnică, nepieritoare!” SURSA
ARHIVĂ: SIMBOLURI ROMÂNEȘTI: „Rădăcinile neamului sunt bine întipărite în matricea genetică a fiecăruia”
BICICLETA TRABANT: Premieră la „Întâlnirea Trabantiștilor Covasna”
INSIDER: „Premieră la Întâlnirea Trabantiștilor Covasna: un bici -Trabant! Mă numesc Gavrilă Florin și sunt din Târgoviște și special pentru această întâlnire am realizat acest proiect – 4 aripi de Trabant, 2 de față & 2 de spate și un scuter adaptat cu pedale.” SURSA
INSIDER 2: Trabantiștii sunt prieteni vechi ai orașului Covasna, vin aici an de an, de 16 ani deja. Localnicii și turiștii îi salută în timpul paradei și apoi se adună în jurul mașinilor oprite în centru. Fotografiile sunt de ieri, după paradă. Se poate vedea ce înseamnă pasiunea: mașinile sunt atât de îngrijite „Trabantiștii” sunt veniți din toată țara, mulți însoțiți de familii. Pentru că Valea Zânelor și Covasna sunt locuri superbe, în care merită să vii. Retromobile Club organizeză acest frumos eveniment, cu sprijinul Primăriei Covasna.” SURSA
ARHIVĂ: TRABI TUNING: „Veta! Mi-ai stricat chiuveta!” OXXO TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești
DANSÂND CU DELFINII: „Omul Cu Branhii”, zi norocoasă în Marea Neagră
INSIDER: „Astăzi a fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute vreodată în Marea Neagră. De obicei, delfinii nu se apropie de mine atunci când sunt în apă, iar dacă o fac, se retrag rapid după ce mă văd. Dar astăzi… a fost cu totul altceva. Un delfin a trecut la doar un metru de mine. Am rămas uimit și extrem de bucuros. Credeam că l-am pierdut după ce a dispărut în adâncuri, însă, câteva minute mai târziu, a revenit. Și nu doar că a revenit… dar a rămas lângă mine mai bine de o oră. A trecut de zeci de ori pe lângă mine, privindu-mă direct în ochi la fiecare apropiere, de parcă voia să îmi transmită ceva. Cea mai neașteptată reacție a fost atunci când am coborât pentru prima oară la fund ca să-l filmez mai de aproape, s-a oprit, m-a privit și și-a mișcat capul rapid într-un gest ce părea uimire, ca și cum ar fi zis: Hei, și tu poți să vii aici jos? După 30-40 de minute, și-a adus și un prieten. În prezența lor nu știam cum să reacționez: să mă joc, să mă retrag sau să stau pe loc, temându-mă să nu creadă că le invadez teritoriul ori că vreau să le fur mâncarea. Am rămas cât de aproape am putut de stabilopozi. După aproximativ o oră am decis să mă retrag spre interiorul digului de Nord. Credeam că ne-am luat rămas bun… dar după doar cinci minute m-au găsit din nou și dansul nostru subacvatic a continuat. Era ca și cum îmi spuneau ceva ce doar în limbajul lor se putea înțelege. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Iar norocul meu a fost că aveam camera video cu mine. În curând, voi posta filmarea acestei întâlniri magice. #mareaneagra #delfini #delfinimareaneagra” SURSA
N.R.: „OMUL CU BRANHII” (20 de ani de experiență în peste 1000 de scufundări): „Moştenirea Pasiunii pentru Marea Neagră: Inspirat de Tatăl Meu, Pescar și lubitor de Natură – O Călătorie în Imagini și Filmări, Sute de Zile Petrecute pe Mare, Transpuse într-un Tribut Unic adus Mării Negre!!!
Pentru Mine, Marea Neagră Nu Este Doar O Mare, Ci Un Loc Unde Mă Regăsesc. Aici Am Trăit Unele Dintre Cele Mai Frumoase Momente Ale Vieții Mele: De La Scufundări în Larg, La Pescuit Subacvatic Și La Seri Petrecute Gătind Peştele Proaspăt Prins. Am Descoperit Specii Uimitoare, De La Calcani Grațioși Care Se Camuflează Perfect Pe Fundul Mării, Până La Bancuri De Pești Colorați Care Dansează În Ritmul Curenților. Când Spui „Marea Neagră”, Mulți O Asociază Cu Imagini Ale Unor Ape Tulburi, Plaje Aglomerate Sau, Poate, Cu O Mare Pe Care O Cred Lipsită De Viaţă. Pentru Mulţi, Această Mare Este Un Loc Obişnuit, Banal Chiar, O Destinație De Vacanță Fără Prea Mult Farmec. Dar Pentru Mine, Marea Neagră Este O Sursă Inepuizabilă De Fascinație, O Lume Ascunsă Care Pulsează De Viaţă, Culori Și Povești Nespuse. Marea Neagră În Inima Mea: O Moștenire De Familie Transformată în În Pasiune.” SURSA„
ARHIVĂ: DELFINARIU 45 ANI: Ni-Ni & Chen-Chen, veniți din China. Vii sau de pluș? Nici delfini nu mai avem! OXXO FALEZA CONSTANȚA: Zece tablouri semnate de Nicolae Grigorescu pot fi admirate în adâncul mării, lângă Cazinou, în timpul unor sesiuni de scufundare OXXO LA MULȚI ANI, CONSTANȚA!: Cazinoul redat posterității după cinci ani de restaurare și bricul Mircea plutind în port OXXO MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa?
ROȘIORI DE VEDE: Tren cu blindate Husky VMMD din Africa de Sud, pentru detectarea minelor & curățare a rutelor
INSIDER: „Gara Roșiori de Vede – tren care transportă vehicule Husky Vehicle Mounted Mine Detector (VMMD), un sistem de detectare a minelor și de curățare a rutelor. Vehicul MRAP (Mine-Resistant Ambush Protected) configurabil, conceput pentru curățarea rutelor și deminare, în special pentru detectarea și eliminarea minelor terestre și a dispozitivelor explozive improvizate (IED-uri).
Origine și Producție: Dezvoltat în Africa de Sud în anii 1970, este fabricat de DCD Protected Mobility din Africa de Sud şi de Critical Solutions International din SUA. Utilizare: A fost folosit de forţele armate din diverse țări, inclusiv Africa de Sud, Canada, SUA, Marea Britanie, Franța și Australia.
Caracteristici tehnice: Motor: Mercedes Benz OM 906 LA 6.4L, șase cilindri, turbo diesel; Transmisie: Allison 2500 SP, automată, cu 5 viteze; Viteză maximă: 72 km/h; Greutate operațională: 8.350 kg; Autonomie: 400 km (200 km cu remorcă de detonare a minelor MDT). Dimensiuni: Lungime: 7,34 m, Lăţime: 2,53 m, Înălțime: 3,54 m.
Este echipat cu tehnologii avansate pentru detectarea explozibililor, cum ar fi detectoare de metale cu sensibilitate ridicată, radar cu penetrare în sol (GPR) şi/sau senzori termici. brațe robotice în versiunile mai noi (cum ar fi Husky 2G), suflantă Cyclone, Sistem de cameră OWL 360°.
Designul său blindat permite vehiculului să reziste la daunele provocate de explozii, asigurând siguranța operatorului. Cabină dotată cu geamuri antiglonț și trapă de acces pe acoperiş. Capabil să opereze în diverse tipuri de terenuri și să ofere o capacitate de detectare fiabilă în medii periculoase. Există mai multe variante, inclusiv cele cu un singur operator (Husky Mk III) sau cu doi operatori (Husky 2G).”
N.R.: Roşiori de Vede, municipiu în județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în Câmpia Română la 100 km de București, la 100 Km de Craiova și tot la 100 Km de Piteşti şi Târgovişte.
Oraşul este construit deasupra fundației unui castru roman care făcea parte din Limes Transalutanus (secolul III e.n.). precum și a vestitei cetăți daco-romană Arcinna (cunoscută și sub numele de Artinna). În anul 1385, conform unor documente, orașul era cunoscut sub numele de Russenart sau Ruşii de Vede.” SURSA
MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova!
INSIDER: „Azi am văzut pentru prima dată o insectă care a intrat în România recent, de câțiva ani. Mi-a atras atenția pe o piatră din parc, lângă care făceam dresaj cu Happy. Este foarte mică. Are 3-4 milimetri. Am văzut că stătea cu aripile în sus. În engleză i se spune peacock fly, muscă-păun (Callopistromyia annulipes), pentru că umblă cu aripile în sus. Este originară din America de Nord. În 2007 a fost observată pentru prima dată în Elveția. În anii următori a apărut în tot mai multe țări europene. În ultimii 5 ani a fost observată în România. În 2020 a fost văzută doar în 8 locuri din România, majoritatea în vestul țării. Acum și în Slobozia. Nu este dăunătoare. Toate pozele sunt făcute de mine.
Completare: evident că nu am știut eu toate astea, venite pe linie genetică, din moși-strămoși. Am întrebat chatGPT ce insectă este, după care am căutat informații.” SURSA
N.R.: Atât masculii cât și femelele se deplasează cu aripile ridicate vertical și îndreptate înainte. Asemănarea cu coada unui păun este amplificată de reflexiile albastre. Se pare că a trecut deja Prutul, anul acesta fiind identificată și în Republica Moldova…
ARHIVĂ: PARCUL VĂCĂREȘTI: După invazia călugărițelor asiatice din Dobrogea, acum avem prima generație cu buletin de București OXXO ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO METAMORFOZE: Molia Trandafirie, de la omida mâncăcioasă la fluturele adult care nu mănâncă OXXO PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare
infoINSiDER.ro 
_(25913174920).jpg){kind=link}