AUȘELUL CU CAP GALBEN: Cea mai mică pasăre din România – lungimea 9-10 cm & greutatea 4,5-7 g!
INSIDER: „𝐀𝐮𝐬̦𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐩 𝐠𝐚𝐥𝐛𝐞𝐧 (𝑅𝑒𝑔𝑢𝑙𝑢𝑠 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑢𝑠) este cea mai mică pasăre din pădurile din România! Măsoară doar 8-9 cm. Astăzi 1 aprilie este și Ziua Internațională a Păsărilor, fiind una dintre cele mai vechi sărbători dedicate naturii (instituită în 1906). Aceasta marchează întoarcerea păsărilor migratoare și are ca scop educarea publicului, protejarea habitatelor naturale și combaterea amenințărilor precum poluarea și distrugerea cuiburilor.”
INSIDER 2: „Aușelul cu cap galben – una din cele mai mici păsări de la noi preferă zonele împădurite și am văzut-o frecvent printre ramurile de brad la munte. Fotografia este făcută însă pe malul Dunării, primăvara devreme, aușelul fiind total dezinteresat de prezența mea. Căuta cu frenezie insecte într-o însorită zi de primăvară timpurie. Era așa de prins de acțiune încât am avut timp să mă duc la mașină – 100 m – să schimb cardul în aparatul de fotografiat, să mă întorc și pe el să-l găsesc în aceeași zonă căutând prin scorburile de sălcii.” SURSA
INSIDER 3: Aușelul cu cap galben (Regulus regulus), o pasăre mică și energică, una dintre cele mai mici din Europa. Are un penaj verzui, cu o dungă galben-portocalie pe creștet, care îi dă numele. Această specie trăiește în pădurile de conifere, dar poate fi întâlnită și în grădini sau parcuri. Este cunoscută pentru cântecul său subțire și pentru agilitatea cu care se mișcă printre crengi în căutarea insectelor. „Protejeaza natura, prețuiește fiecare aripă!” SURSA
INSIDER 3: „Aușelul are in medie 5 gr. si cel mai gras in jur de 7 gr (grame) da? Prinde 300 de km la ora printre buruieni, a fost o nebunie să-l fotografiez Din ce am vazut harta de pe Societatea Ornitologica Romana este rar în zona noastră. Deci suntem norocoși. Regulus regulus, cuibărește in paduri de conifere si foioase, in special in zonele unde gaseste pini, dar in timpul iernii ajunge si in parcuri si gradini. Este cea mai mica pasare din Romania si din Europa, lungime a corpului de 9-10 cm, anvergura de 16-18 cm, masa corporala de 4,5-7 g. Părțile superioare sunt de culoare oliv-verzui, cu abdomenul galben pal. Masculul are o coroană de culoare galben-portocaliu intens, mărginită cu dungi negre, în timp ce coroana femelei este portocalie cu negru. Aripile sunt închise la culoare, cu două dungi albe, ochii negri înconjurați de un cerc albicios, iar ciocul subțire și ascuțit este negru. Se hrănește cu insecte mici, păianjeni și iarna chiar și cu semințe. În libertate, trăiește până la doi ani.
Poate fi întâlnit în aproape toată Europa. Doar populațiile din nordul extrem și est migrează în sud în iernile foarte geroase. Părăsesc locurile de cuibărit în septembrie-octombrie și se intorc în următorul an în lunile martie-mai. Specie diurnă, se hrănește din frunzișul copacilor, iar uneori, în timpul iernii, chiar și de pe sol. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Masculii își apără teritoriul cântând, încearcă să îndepărteze și alte specii și alti masculi din propria specie. Pentru a atrage femelele, își apleaca ușor capul, pentru a li se vedea coroana galbenă de pe creștet. Copacii înalți pot include chiar și mai multe teritorii pentru aușelul cu cap galben, unul deasupra altuia. Perechile formate sunt monogame și ambii parteneri construiesc un cuib în formă de cupă, din muschi, pânze de păianjen și crenguțe mici, suspendat pe o creangă solidă.
Populatia care cuibărește în Europa este extrem de mare: 19-35 de milioane de perechi. În ciuda declinului din unele țări, în anii 1990-2000, populațiile cheie din celelalte state au rămas stabile.
Cuibăritul începe in lunile aprilie-mai. Femela clocește între 7 si 12 ouă cu mărimea de 14 x 10 mm, timp de 15-17 zile. Cei doi părinți hrănesc puii, care părăsesc cuibul la 17-22 de zile de la eclozare. Masculul îi va hrăni pe aceștia în timp ce femela va cloci al doilea rând de ouă al sezonului. Scot două rânduri de pui pe an.
Singura amenințare reală pentru aceasta specie este una naturală. Sunt extrem de afectați de frig, iar in timpul iernilor extreme numărul de păsări scade abrupt. Oricum, își revin repede.” SURSA
FĂRĂ FRICĂ: Nu ocoli ceea ce pare amenințător, privește scena de sus – Multe dintre spaimele tale sunt doar butaforie, iar dincolo de ele, libertatea!
INSIDER: „Lecția de viață a unui porumbel din centrul Timișoarei. Pe fațada unei clădiri istorice, proaspăt renăscută în inima orașului, veghează un corb decorativ — simbol al fricii așezate cu intenție. Sub el, țepii metalici, reci și neînduplecați, desenează o barieră invizibilă, menită să țină la distanță viața măruntă a porumbeilor.
Și totuși, dintre ei, unul a ales altfel. Nu a privit în sus cu teamă, nici nu a ocolit locul ca pe o sentință. A zburat drept, cu o liniște aproape sfidătoare, și s-a așezat chiar acolo unde frica fusese plantată. Pe muchia ei. Deasupra ei. Și nu s-a întâmplat nimic. Nicio prăbușire, nicio pedeapsă, nicio rană. Doar un porumbel, liniștit, respirând larg, bucurându-se de un spațiu al lui — departe de înghesuiala și agitația celorlalți. În ochii lui se citea nu doar calmul, ci o libertate simplă, cucerită printr-un gest mic: curajul de a nu crede în teamă.
Morala: De câte ori frica îți umbrește pașii, amintește-ți de acest porumbel. Nu ocoli ceea ce pare amenințător. Ridică-te deasupra. Apropie-te. Privește mai atent. Vei descoperi, poate, că multe dintre spaimele tale nu sunt altceva decât decoruri — construite de împrejurări, de alții, de aparențe. Iar dincolo de ele, te așteaptă liniștea, spațiul și libertatea de a fi exact așa cum ești menit.” SURSA
ARHIVĂ: MENS SANA IN CORPORE SANO: „Bă, frica vă paralizează sistemul imunitar! Activitatea energetică a minții se manifestă în corpul fizic!” OXXO FĂRĂ FRICĂ: Pescărușii ne învață ce este iubirea și loialitatea
BIERTAN, SIBIU: „Cea mai complicată încuietoare din lume”, construită în 1515 & premiată în 1900, la Expoziția Mondială de la Paris, caută de 20 ani, un lăcătuș pentru o reparație!
INSIDER: „Ușa sacristiei din Biserica Fortificată de la Biertan. Este celebră pentru sistemul său de blocare unic, fiind considerată una dintre cele mai complexe și ingenioase realizări ale ingineriei medievale din Europa. Uşa a fost realizată în anul 1515 din lemn de stejar masiv. Aceasta proteja sacristia, locul unde erau păstrate obiectele de preț și tezaurul bisericii în timpul asediilor. Ceea ce o face specială este sistemul de blocare care acţionează simultan 19 zăvoare metalice printr-o singură rotire de cheie și manevrarea unei manivela. SURSA
INSIDER 2: „Din nefericire, cineva a stricat mecanismul acum vreo 20 de ani în urmă. Păcat ca nu se găsește un lăcătuș sa o repare.
N.R.: Uşa a fost confecționată din scânduri groase de stejar de mesterul Johannes Reichmuth din Sighişoara, la 1515, pe ea fiind montată o încuietoare metalică ce era acționată prin intermediul unei manivele și a unei chei. Practic, uşa are 19 zăvoare metalice dispuse împrejur, toate fiind conectate între ele. Sacristia este o încăpere în care preotul se pregăteşte pentru a oficia slujba. Aici, părintele îşi tine veşmintele, dar şi cele mai valoroase obiecte de cult ale bisericii. În Biertan, sătenii au folosit sacristia şi pentru a-şi pune banii la adăpost când erau amenințați de război, drept pentru care au considerat că această încăpere are nevoie de o uşă solidă dotată cu o încuietoare puternică.
Usa sacristiei bisericii fortificate din Biertan a cunoscut faima internațională după ce, la 1900, a fost scoasă din balamale şi dusă la Paris, la Expoziția Mondială. Cu acest prilej, a primit un premiu pentru frumoasa şi complexa încuietoare cu care era înzestrată, compusă dintr-un mecanism de închidere în 19 puncte. Între noutățile vremii prezentate la Paris s-au aflat scara rulantă, filmul vorbit, motorul diesel şi inaugurarea celei dintâi linii a metroului parizian.
World Record Academy a stabilit în 2022 faptul că uşa sacristiei din Biertan are „cea mai complicată încuietoare din lume”, „bijuterie a tehnologiei medievale” În Biserica fortificată din Biertan, inclusă în patrimoniul UNESCO încă din anul 1993. se află și cel mai mare altar pictat din Transilvania, realizat la 1483.”
ALEXANDRU RANGA: „Şobolanul este ales pentru a vorbi despre tăria necesară artistului contemporan”
INSIDER: „RAT AT At II/ Alexandru Ranga – Pavilionul Contemporan Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou (fosta piață agroalimentară Piața Amzei) – 4500 de metri pătrați de artă. Noul sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.”
N.R.: ” Ranga Alexandru (Hangas), artist vizual, sculptor, s-a
născut la 15 martie 1995, București. A studiat la Universitatea Națională de Arte, București. A luat premiul UAP pentru cel mai tânăr artist
sculptor, în anul 2024. Are licență în sculptură Metal Fabricator.
Colonia sculpturală a lui Alexandru Ranga propune un autoportret colectiv al noii generații de artişti şi, prin extensie, al condiţiei umane contemporane, suspendate între visceral şi virtual. Într-o eră a imaterialității digitale, în care existenţa este adesea redusă la suprafeţe netede, pixeli şi algoritmi de optimizare, aceste prezenţe zgrunțuroase revendică dreptul la o realitate tactilă, grea şi imperfectă-metafore plastice ale adaptabilităţii extreme.
Şobolanul, cu reputaţia sa de supraviețuitor infam, este ales pentru a vorbi despre tăria necesară artistului contemporan pentru a crea în condiţii potrivnice. Acesta nu mai este boemul visător, ci un combatant care sfidează marginalizarea la care e supus de o societate care îl privește adesea ca pe un parazit înzestrat cu skill-uri inutile. Această dualitate – sfinţenia sau geniul ascunse sub o aparenţă grotescă – are o tradiţie respectabilă în istoria culturii, de la sfera laică la cea religioasă.
Sfântul Mucenic Hristofor-cel cu cap de câine – oferă cheia de boltă a acestei dualităţi. Potrivit tradiției răsăritene, chinocefalii recurgeau la automutilare pentru a refuza cariera războinică, fiind astfel lăsaţi în pace de cuceritori. Această „urâţenie” asumată ca formă de protecție este oglindită în materialitatea rugoasă, metalică şi zgrunțuroasă a sculpturilor.
Textura abrazivă sugerează o carapace de reziliență, o mască socială obligatorie pe care artistul o poartă pentru a-şi proteja miezul creativ. Prin refuzul finisajului seducător, „urâţenia” acestor forme devine un simbol al nevoii de autenticitate, captând adevărul visceral al spiritului creator care refuză să fie domesticit de reguli sociale sau aliniat algoritmilor marketingului digital.” Curator Cristian Cojanu
Arhitectură expozițională/exhibition architecture: SHAFT Org. În parteneriat cu 1001 Arte / in partnership with 1001 Arte
FOTBAL: Clubul Steaua Roşie Belgrad, amendată de UEFA cu 40.000 de euro, pentru coregrafia galeriei cu icoana lui Iisus
INSIDER: „Hristos e prigonit din nou. Pe stadion. Iar Vrăjmașul e glorificat.
Clubul de fotbal Steaua Roșie Belgrad a fost amendat cu 40.000 de euro de către UEFA pentru o scenografie de mari dimensiuni, desfășurată de suporterii sârbi în timpul unui meci împotriva LOSC Lille.
Scenografia închipuia o icoană ortodoxă a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, și un banner în limba sârbă pe care scria: „Fie ca credința noastră să vă conducă la victorie”.
Pe de altă parte, fanii echipei FC Kaiserslautern, din Bundesliga secundă, au afișat, în meciul de acasă cu Fortuna Düsseldorf o coregrafie satanică, inclusiv cu mesaje în limba latină, provenite dintr-un ritual de invocare a lui diavolului.
Acest gest nu i-a tulburat pe dirigutorii fotbalului german și nu a atras nici o sancțiune asupra echipei de fotbal. O lume tot mai căzută…” SURSA
N.R.: Pe 26 februarie 2026, Steaua Roşie Belgrad şi Lille şi-au dat întâlnire în manşa secundă a „dublei” din play-off-ul pentru optimile de finală din Europa League. Înaintea fluierului de start, fanii sårbi au afişat o scenografie religioasă, cu chipul Sfântului Simeon Izvorâtorul de Mir reprezentat pe întreaga peluză, alături de mesajul: „Fie ca credinţa noastră să ne conducă spre victorle”.
ARHIVĂ: „FUCK UEFA”: Protest oltenesc al galeriei Universității Craiova împotriva interzicerii coregrafiei acceptate inițial în meciul de calificare. UEFA a dat, UEFA a luat! OXXO FAST-CULTURE: Biblia pe înţelesul microbiştilor?!
TIMIȘOARA: Bărbații, participanți majoritari la protestul pro-avort!
INSIDER: 📢 Manifest pro-alegere la Timișoara. Marșul pentru Viață, organizat de Asociația „Darul Vieţii” în fiecare an în preajma sărbătorii de Bunavestire, cu scopul „promovării dreptului la viață pentru copilul nenăscut și afirmarea valorilor vieții umane”, a primit ca răspuns un manifest din partea susținătorilor pro-choice. Manifestarea a avut ca scop transmiterea mesajului „femeile sunt cele care trebuie să aleagă asupra propriului corp”. SURSA
N.R.: În fotografiile de la fața locului numărul protestatarilor masculini pro-avort e net superior?! La dânșii se numește vasectomie… „EGALITATE NU PATRIARHATE”, „VREM AVORTUL GARANTAT CA SERVICIU DECONTAT”
FAZAN, PIAȚA MUNCII: București-Ilfov participă în premieră la „City Nature Challenge” – cetățenii descoperă și documentează natura din propriul oraș!
INSIDER: „Vânătoare de comori în Titan, București sector 3.
Fazan în zona Piață Muncii. Această apariție insolită a traversat strada și a agitat spiritele din zonă și a făcut ca o pisica de cartier să viseze încordată la o vânătoare reală. Din fericire vânătoarea a eșuat și fazanul s-a făcut nevăzut înălțându-se cu ceva dificultate, pe verticală, până deasupra blocurilor și mai apoi s-a făcut nevăzut.” SURSA
N.R.: „🐦⬛ Ai vecini cu aripi, antene sau pălărioare… și poate nici nu-i știi!
Ce gâze trăiesc lângă blocul tău? Ce păsări îți cântă dimineața în parc? Ce ciuperci apar după ploaie în pădurea de la marginea orașului? Participă la provocarea City Nature Challenge București și le vei cunoaște pe nume.
👉 Între 24 și 27 aprilie → ia-ți telefonul și devino explorator al naturii sălbatice din oraș! O simplă poză poate contribui la descoperiri științifice importante. Fiecare observație contează și aduce o doză de speranță activă pentru viitorul biodiversității.
🌍 City Nature Challenge este o mișcare prin care oamenii din lumea întreagă descoperă și documentează natura din propriul oraș. Anul acesta este primul an în care Regiunea București-Ilfov participă la această inițiativă globală de citizen science. Participarea este ușoară. Poți să iei parte pe cont propriu, împreună cu familia sau într-un grup organizat.
Ce facem și când: 📅 27 martie – 23 aprilie 2026 👉 Descarcă gratuit aplicația iNaturalist și creează-ți profilul de naturalist. 👉 Alătură-te comunității de observatori pe pagina oficială a evenimentului. 👉Participă la evenimentele opționale de pregătire pentru documentarea naturii urbane.
Calendarul evenimentelor din București–Ilfov și modalitățile de înscriere sunt disponibile AICI Notă: calendarul va fi actualizat constant pe parcursul întregii perioade.
📅 24 – 27 aprilie 2026 Fă o plimbare și observă cu atenție plantele, animalele sau ciupercile sălbatice din jurul tău. Poți să fotografiezi sau să înregistrezi sunete din natură, chiar acolo unde locuiești. Distribuie observațiile tale prin iNaturalist. Caută specii sălbatice („sălbatic” înseamnă că nu au fost plantate sau îngrijite de oameni)..Privește cu atenție plantele – observi insecte sau păianjeni pe ele? Câte tipuri de păsări poți identifica în parcul din apropiere? Descoperă orașul cu alți ochi și experimentează natura urbană într-un mod cu totul nou.
📅 28 aprilie – 10 mai 2026 Încarcă observațiile tale pe iNaturalist (dacă nu ai făcut-o deja) și ajută la identificarea speciilor observate de tine și de alții. Participă la evenimentele de identificare și validare a observațiilor încărcate pe platformă. Împreună cultivăm uimirea, hrănim curiozitatea și acționăm pentru natura din oraș.
City Nature Challenge este organizat la nivel global de California Academy of Sciences și Natural History Museum of Los Angeles County și găzduit de iNaturalist. Ediția I București 2026 este organizată local prin proiectul ROOTS – Grădini Urbane, finanțat prin Platforma de mediu pentru București, un program inițiat de Fundația Comunitară București și ING România.” SURSA
ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Atenție, fazan trece strada! OXXO ȘTIAȚI CĂ: Pe câmpurile din jurul Bucureștiului pisica sălbatică încă mai vânează? OXXO PARCUL TINERETULUI: „În hrănitorile pentru păsări nu trebuie să ajungă nimic altceva decât semințe crude!” OXXO PARCUL TINERETULUI: Nu încercați lacul cu degetul, țestoasele ninja mușcă rău! OXXO INSULA COCIOC, PARCUL TINERETULUI: Micul Alexander, evadat din colivie și-a făcut o colonie! OXXO PARCUL VĂCĂREȘTI: După invazia călugărițelor asiatice din Dobrogea, acum avem prima generație cu buletin de București
AUTO PARKSIDE: Cum faci rebranding cu 1 euro?
INSIDER: „Să ziceti că nici asta nu este unicat! Mașinăria Lidl, marca Parkside!’
ARHIVĂ: TUNING: Cum îți poți transforma vechea KIA Sorento într-un BMW seria 5.5? OXXO IARBA VERDE DE ACASĂ: Mercedes Benz Hemp Power și BMW Green Grass Forever OXXO OXXO INIMA DE BMW: „Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.” OXXO FURIA ALBĂ: „Ascund sub capotă o herghelie de 42 de cai” OXXO SORCOVĂ: Din faţă păpuşă, din spate mătuşă. Tare ca piatra, iute ca săgeata, tare ca fierul, iute ca oţelul! OXXO MANNEKEN PIS: “Băiețelul pișăcios” va salva Bucureștiul de trafic, poluare, locuri de parcare și taxa de oxigen? OXXO DACIA CAYENNE: Când vrei să fii patriot, dar ești prea bogat
JURNAL FELIX AFTENE: Lucrări realizate pe parcursul a 40 de ani – ArtSafari, Pavilionul Contemporan
FOTO 1,: Cronos – Sculptură inspirată de poezia Lecţia despre cerc a lui Nichita Stănescu. Arhitectura corpului uman este înscrisă în formă perfectă.
INSIDER: ArtSafari 2026, Pavilionul Contemporan – Felix Aftene. Jurnal – Artistul explorează multiple medii de creație: pictură, sculptură, pictură murală și new media, având o practică intensă pe scena națională și internațională – expoziția reunește lucrări realizate pe parcursul a aproape 40 de ani. Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou (fosta piață agroalimentară Piața Amzei) – 4500 de metri pătrați de artă – noul sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.”
N.R.: „Felix Aftene (n. 1 ianuarie 1972, Vaslui, județul Vaslui) este un artist vizual postmodernist, exponent al școlii ieşene de pictură.
Felix Aftene s-a născut în anul 1972, în oraşul Vaslui. A reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul „Cântarea României” în 1985. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncila” din lași în 1990. În această perioadă, a frecventat atelierul pictorului lon Neagoe.
Din 1990, şi-a continuat studiile artistice la Academia de artă „George Enescu” din lași, secţia Artă Monumentală, la clasa profesorului Dimitrie Gavrilean. În 1996, termină facultatea ca șef de promoţie. În această perioadă, călătorește în Rusia, Franța, Italia și Maroc, unde vizitează muzeele și scolile de artă, întrând în contact cu mediile artistice din aceste țări.
În 1998, câștigă un concurs pentru realizarea unei picturi murale în spațiul Direcției Generale a Finanţelor Publice laşi. Lucrarea, intitulată „Babylon”, este realizată în tehnică mixtă pe o suprafaţă de 74 mp, iar execuția ei a durat trei luni. În 2008, revine în spațiul public cu o altă lucrare, „Capsula timpului”, un monument realizat din bronz, amplasat în faţa Primăriei municipiului lași la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a oraşului.
În domeniul picturii, Felix Aftene este unul dintre cei mai activi artişti contemporani din România. Lucrările sale se gasesc în muzee și colecții private din țară şi străinatate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursa Uniunii Artiştilor Plastici, România.
Realizează ilustrații de carte pentru editurile Polirom, Humanitas, Junimea. A ilustrat integral „Cartea fiinţelor imaginare” de Jorge Louis Borges, Ed. Polirom, ediția 2006, și „Amour” de Maxim Crocer, Ed. Humanitas, ediția 2010.
Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1997. În 2005, intră în Biroul de Conducere, iar din ianuarie 2013 este preşedinte al U.A.P.R., filiala laşi.
În 2001, împreună cu Gabriela Drinceanu şi Zamfira Bârzu formează „Grup 3”, un grup artistic a cărui coerenţă stilistică vine din reevaluarea tradiției patrimoniale est-europene prin modalități de expresie noi, păstrând suportul tradițional.
MORMÂNTUL PICTAT DE LA TOMIS: Copia în București la ArtSafari & originalul, la Constanța, deschis turiștilor anul trecut!
INSIDER: „Arhitectură expozițională: Diana Nicolaie. Restaurare: lonela Călinescu şi Mădălina Spanu, Departamentul Conservare şi Restaurare, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti În parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică şi Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanța.
În 25 februarie 1988, în urma supervizării săpăturilor de expansiune urbană, arheologii Constantin Chera şi Virgil Lungu au descoperit, în apropierea Liceului „Mircea cel Bătrân”, un cavou de familie prevăzut cu culoar de acces de tip dromos. Deşi planul dreptunghiular al mormântului este relativ comun perioadei, interiorul său a dezvăluit una dintre cele mai spectaculoase descoperiri făcute vreodată în Constanţa, impresionând prin starea deosebită de conservare şi fiind considerat cel mai bine păstrat monument funerar de acest tip de pe teritoriul judeţului, din punct de vedere arhitectural şi pictural.
Mormântul pictat de la Tomis, de tip hipogeu, nu este singurul monument de acest fel descoperit în necropola Tomisului. Structuri similare, caracteristice secolelor IV-VI d.Hr., au fost descoperite, de asemenea, la Silistra şi la Mangalia.
Se presupune că mormântul a aparținut unei importante familii tomitane, care trăia la începutul secolului al IV-lea, când Tomisul era una dintre cele mai înfloritoare metropole de la Pontul de Vest.
În mormânt se află o cameră funerară pictată în întregime în tehnica a secco, cu o cromatică clasică în nuanţe de roşu, albastru, galben, verde, alb şi negru, ilustränd scene complexe, cu reprezentări având motive antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe. Simbolistica picturii este strâns legată de tradițiile naturalismului artei greco-romane, abordand subiecte păgâne, Motivele animale, păsările ilustrate, elementele florale şi arborii pot fi interpretate ca o evocare a paradisului. Aceeaşi simbolistică legată de învierea şi de imortalitatea omului este redată şi în imaginile care îl reprezintă pe cei patru porumbei sau pe potârnichile care beau apă dintr-o cupă. Unele dintre animalele pictate în interiorul mormântului au o semnificație cultică. Festinul funerar (reprezentat de o masă în jurul căreia sunt adunate şapte personaje), păunii (care simbolizează nemurirea), iepurele care mănâncă struguri dintr-un coş răsturnat, potârnichile şi porumbeii trimit la diverse aspecte ale credințelor vremii.
Orientarea est-vest a momintelor, inventarul funerar al sicrielor și celotate rămăşite descoperite în mormânt, precum şi simbolistica scenelor reprezentate pe pereții cavoului indică faptul că cei înmormântați aici erau paleocreştini.
După un amplu proces de restaurare, finalzat în martie 2025, Momântul pictat de la Tomis a fost pus în valoare, conservat si deschis publicului larg devenind cea mai recentă atracţie a Muzeului de Istorie Natională şi Arheologie Constanța.”
N.R.: „Un mormânt de tip hipogeu (din grecescul hypo = sub și gaia = pământ) reprezintă o construcție funerară subterană, de obicei săpată în stâncă sau zidită sub pământ, destinată înhumării uneia sau mai multor persoane.
lată principalele caracteristici ale acestui tip de mormânt: ∆ Amplasare Subterană: Spre deosebire de mormintele de suprafață, hipogeul este situat integral sub nivelul solului, adesea acoperit de un tumul (o movilă de pământ). ∆ Structură Complexă: Adesea este compus dintr-un coridor de acces, numit dromos, și o cameră funerară propriu-zisă. ∆ Decoraţiuni: Multe hipogee antice sunt renumite pentru picturile murale interioare, reprezentând scene mitologice, religioase sau vieţile celor decedaţi. ∆ Utilizare: Aceste morminte erau specifice elitei sau comunităților creștine timpurii, fiind utilizate în special în perioada romană și romană târzie (secolele IV-VI d.Hr.).
În concluzie, un hipogeu este o cameră funerară subterană, adesea pictată și elaborată, care servea ca loc de veci pentru cei bogaţi sau de rang înalt în antichitate.”
NIBIRU: Noua stațiune pe litoralul Mării Negre, satelit al Costineștiului de 5.000 metri pătrați!
INSIDER: „Litoralul românesc nu va mai fi la fel. Și asta nu este nicio exagerare. Pe 16 iulie, la Costinești se deschide NIBIRU — un întreg oraș al divertismentului, cu promenadă gratuită, spectacole în fiecare seară și un line-up care nu s-a mai văzut la mare: Timbaland, Busta Rhymes, Fat Joe, Ozuna, Nicky Jam și Hugel.
Nu e un festival. E o vară întreagă: concerte, acrobații, show-uri pirotehnice, foodcourt cu 30+ restaurante, parc de distracții, muzeu interactiv al planetelor și un loc de joacă de 5.000 mp — totul, în același loc.
Concerte confirmate: 🎵 GALAXIA — 17-19 iulie (latin & reggaeton) 🎧 NEBULA X — 24-26 iulie (EDM / techno / house) 🎤 K-POP Days — 1-2 august 🏆 The Artist Awards — 5-6 august 🔥 RETROGRADE — 28-30 august (2000s hits cu Timbaland, Fat Joe & Busta Rhymes)
Accesul pe promenadă — gratuit, cu o consumație minimă de 25 lei.” SURSA
N.R.: Andrei Şelaru, cunoscut drept Selly, este un cunoscut influencer, vlogger și antreprenor român, co-fondator al festivalului Beach, Please!. El lansează Nibiru, un mega-proiect de divertisment și stațiune premium, estimat la 50 de milioane de euro, situat între Costineşti şi Tuzla, programat să se deschidă în iulie 2026.
SELLY: „Luni (N.R.: 23 martie) am lansat biletele la festivalurile NIBIRU. În 4 zile s-au vândut peste 10.000 de abonamente de 3 zile.”
ART SAFARI 2026: „R: Eminescu. Poetul Rațional” – Pavilion Istoric
INSIDER: „Știați că în România există 641 de străzi care poartă numele lui Mihai Eminescu? Sau că portretul marelui poet este ilustrat în artă de peste un secol? Veți vedea inclusiv masca mortuară a poetului național în expoziția „R: Eminescu. Poetul Rațional”, parte din Pavilionul Istoric al noii ediții Art Safari. Noua locație a muzeului – fosta piață agroalimentară Piața Amzei.
N.R.:”🆕 Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou – 4500 de metri pătrați de artă: Nicolae Vermont, Mihai Eminescu și Felix Aftene se numără printre headlinerii noului sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.
⚜️ Pavilionul Istoric – R: Eminescu. Poetul rațional
Expoziția orchestrată de Monica Dumitru, cu „acompaniament” oferit de Erwin Kessler, explorează, cu prilejul celor 175 de ani scurși de la nașterea marelui poet, modul în care figura lui Eminescu a fost reprezentată în arta românească timp de peste un secol.
🏛️ Pavilionul Muzeal – Vermont și farmecul Belle Époque – Expoziția invită într-o perioadă de înflorire artistică și socială, o epocă marcată de dezvoltare economică, prosperitate urbană și o dorință puternică de sincronizare cu marile curente culturale europene, considerată adesea ultima perioadă romantică din istoria României.
Pavilionul Contemporan – Felix Aftene. Jurnal – Concepută ca un jurnal vizual, expoziția reunește lucrări care reflectă teme recurente din practica unuia dintre cei mai apreciați artiști români contemporani – Felix Aftene. Artistul explorează multiple medii de creație: pictură, sculptură, pictură murală și new media, având o practică intensă pe scena națională și internațională – expoziția reunește lucrări realizate pe parcursul a aproape 40 de ani.🇩🇪🇨🇿 Pavilionul Internațional – Expoziții organizate în parteneriat cu Goethe-Institut și Centrul Ceh.” DETALII
ERWIN KESSLER:”R: Eminescu. Poetul rațional este prima analiză vizuală amplă si sistematică, cronologică şi tipologică, întreprinsă asupra corpusului enorm de reprezentări artistice ale figurii poetului nostru național Mihai Eminescu, precum și asupra numeroaselor ilustrări, în diverse tehnici şi materiale, ale temelor desprinse din creațile sale. Reprezentările artistice ale figurii poetului, dar și traducerea vizuală a termelor extrase din poeziile și din proza sa au cunoscut o răspândire tot mai amplä încă de la finele secolului al XIX-lea. Ele au conturat rapid un canon vizual care continuă să exercite o mare atracţie în artă, în cultură, în societate, dar mai ales în mintea şi în sufletul românilor.
Canonul reprezentărilor eminesciene a generat un univers de referință al imaginarului cultural colectiv: logocentric, erudit si eterm romantic.Forța gravitațională exercitată de astrul Eminescu arată că românul s-a născut poet, chiar dacă s-a afirmat universal ca artist prin Constantin Brancusi, poetul și sculptorul având în comun exigența creativă dusă la maximum: Eminescu și-a șlefuit mereu poezile, asa cum Brâncuși şi-a slefuit necontenit sculpturile. Alături de creştiniom și de simbolurile sale, fiecare român păstrează o reprezentare a Eminescianei, a figurii poetului și a personajelor sale. Nu doar educația națională, manualele și profesorii sunt responsabili pentru forța de iradiere a imaginii poetului și a imaginarului eminescian. Nenumărați creatori au găsit mereu în Eminescu și în opera sa o resursă figurativă, de formule, de simboluri și de narațiuni care le-a alimentat propria expresie. Faptul că mitul eminescian, ca temă artistică, nu a generat o capodoperă majoră, ci mai degrabă o multitudine de încercări repetate, înscrise pe direcții fixe, arată că acesta este mai puternic decât întruchipările sale și mai fertil pentru generațiile viitoare.
Cu mijloace diverse și cu scopuri uneori opuse, regimurile politice succesive-fie ele democratice sau totalitare au cultivat și exploatat mitul eminescian în conștiința colectivă şi în spatiul vizual public. Imaginea poetului şi reprezentarea operei sale au devenit instanțe modelatoare ale ideałunior colective: de la idealui de frumusețe fizică, morală și spirituală până la idealul de creativitate literară, de reflecție filozofică şi de cercetare stiintifică, de emoționalitate și de erotism, dar și de combativitate jumalistică, de patriotism și chiar de naționalism.Eminescu a ajune, astfel, simbolul celor mai profunde și mai complexe aspirații ale românității de la „Eminescu, omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica) la „Eminescu să ne judece” (Grigore Vieru, mitul eminescian se dovedește cea mai pregnantă formă istorică de raționalizare a imaginarului colectiv național. Fie că pornește din admiratie, denaturare sau explorare critică, perenitatea subiectului eminescian arată că există chiar în marele poet ceva anume care contribuie în mod eficace și autonom la proliferarea Eminescianei vizuale, indiferent de propagandă, de educație și de manipulări politice.”
Acces: 150 lei/ adulți; 60 lei/ elevi, studenți, pensionari; gratuit/ copii sub 12 ani (inclusiv), însoțiți de un adult
ARHIVĂ: CARTEA RECORDURILOR: Diorama Star Wars cu 1500 minifigurine și peste un milion de piese lego pe suprafața de 45.7 metri pătrați la Art Safari din București OXXO HAPPYMETER: Kinder măsoară fericirea copiilor la Art Safari Kids. Părinților li se ridică părul pe spate! OXXO LILIAN THEIL, 90 ANI: „O bătrână care zâmbeşte”, broderii anarhiste, cea mai exotică apariție de la Art Safari ediția 10! OXXO ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic! OXXO ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! OXXO SATELIT ART SAFARI 2020: Acces gratuit la artă între două reprize de cumpărături la mall Afi Cotroceni OXXO ART SAFARI: Suflete de vânzare, bonus aripi de înger! OXXO ART SAFARI: Expoziție de sentimente în „beciul” unde erau închiși și torturați disidenții politici! OXXO ART SAFARI: „Mai mult un safari scump decât o expoziţie de artă pentru marele public!” OXXO ART SAFARI: „Odată cu „dilatarea” spaţiului, parcă a scăzut şi numărul de „respiraţii tăiate” de bucurie…” OXXO ART SAFARI: Muzeul din cort. Urmează un pavilion outlet cu reduceri pentru creaţiile „cu defect”?
SARAH MULLLY: Prima femeie care conduce Biserica Anglicană, întronizată de Buna Vestire – 100 de milioane de enoriaşi din 165 de ţări!
INSIDER 1: „Moment istoric pentru Biserica Anglicană. Sarah Mullly a devenit primul arhiepiscop de Canterbury. Ea este prima femeie care a condus Biserica Anglicană formată din peste 95 de milioane de enoriaşi din 165 de ţări.” SURSA
INSIDER 2: „Decadența ca trădare a propriei identități. Decadența Vestului nu e un accident, ci o alegere
Dacă privim istoria, Biserica Angliei s-a născut nu dintr-o revelație divină sau dintr-o nevoie de reformă spirituală profundă, ci din orgoliul unui rege, Henric al VIII-lea, care a vrut să-și impună voința peste legea divină și peste autoritatea papală. A fost o schismă făcută pentru un moștenitor masculin și pentru o despărțire convenabilă. De la început, această biserică a purtat în ADN-ul ei compromisul cu puterea pământească și cu spiritul vremii.
Acum, când aceeași Biserică aduce o femeie în fruntea spirituală a Canterbury-ului, nu face decât să ducă la capăt această logică a compromisului. Nu este un moment istoric în sensul de înălțare spirituală, ci un moment istoric în sensul consumării finale a identității. Dacă odinioară s-a rupt de Roma pentru că un rege a vrut să-și înlocuiască soția, acum se rupe de orice urmă de tradiție apostolică pentru a se alinia perfect agendei progresiste secularizate.
A numi o femeie arhiepiscop nu este un act de curaj profetic într-o epocă în care întreaga societate occidentală forțează o înlocuire a simbolurilor patriarhale. Este, de fapt, un act de lașitate instituțională. Este modul în care o biserică de stat, deja goală pe dinăuntru, își arată supunerea față de puterea culturală a momentului, nu față de Evanghelie sau de tradiția bimilenară a creștinismului.
În loc să fie un far care sfidează logica lumii, Biserica Angliei validează fiecare schimbare de direcție a lumii. Și-a bătut joc de sacramente prin hirotonirea femeilor (ceea ce pentru ortodocși, catolici și mulți anglicani tradiționaliști este o imposibilitate teologică), iar acum ridică această deviație la rang de culme. Vestul nu decade pentru că s-ar fi ”modernizat”. Decade pentru că și-a pierdut capacitatea de a mai spune ”nu”, de a mai păstra o formă, un sens, o ierarhie care să nu fie negociabilă. Bisericile naționale, precum cea Anglicană, sunt termometrul perfect al acestei decadențe: ele nu mai modelează cultura, ci sunt modelate de cultură.
Ceea ce vedem la Canterbury nu este o ”reformă”, ci un act final de supunere. După ce au abandonat doctrina despre preoție, după ce au abandonat morala sexuală creștină, după ce au binecuvântat ceea ce Scriptura numește păcat, acum ”fac istorie” numind o femeie arhiepiscop. Este istoria unui naufragiu, nu a unei renașteri. Dacă Biserica Anglicană ar fi avut curajul consecvenței, ar fi rămas la romano-catolicism sau ar fi găsit o cale de reformă autentică. În schimb, ea a ales să fie oglinda fiecărei schimbări de paradigmă seculară. Iar numirea Sarabei Mullally nu este decât ultimul semn că această biserică a încetat să mai fie un loc de întâlnire cu transcendentul și a devenit o agenție de servicii sociale cu titulaturi religioase. Vestul decade pentru că și-a ucis rădăcinile, iar Biserica Anglicană tocmai și-a turnat ultimul pământ pe sicriul propriei credibilități apostolice.” SURSA
N.R.: „Sarah Mullally intră în istorie ca prima femeie care conduce Biserica Anglicană, fiind întronizată la Catedrala din Canterbury. Fosta asistentă medicală în oncologie a fost numită arhiepiscop în octombrie 2025, iar evenimentul marchează începutul slujirii sale publice. Fostă asistentă medicală specializată în oncologie, Mullally a devenit preot la 40 de ani.
Numirea sa ca Arhiepiscop a fost anunţată în octombrie anul trecut, iar pe 28 ianuarie a fost confirmată la Catedrala St. Paul din Londra. Acest eveniment marchează începutul slujirii sale publice ca şef al Bisericii Anglicane şi lider spiritual al Comunității Anglicane mondiale, care include peste 100 de milioane de membri.
Mullally a declarat anterior: „Intenţionez să fiu un păstor care să permită înflorirea slujirii şi a vocaţiei fiecăruia, indiferent de tradiția noastră.” La ceremonie au participat personalități importante, precum prințul William, prinţesa Catherine şi prim-ministrul britanic Keir Starmer. De asemenea, au fost prezenți reprezentanți ai Vaticanului și ai Bisericii Ortodoxe, precum şi delegaţi al celor 42 de biserici membre ale comunităţii.
Slujba de întronizare a avut loc de sărbătoarea Bunei Vestiri, 25 martie, o zi cu semnificaţie simbolică pentru Biserică. Aceasta afirmă sărbătorirea uneia dintre marile femei ale Bibliei” şi reflectarea asupra chemării divine. Cu toate acestea, numirea lui Mullally ar putea accentua diferențele din cadrul Comunității Anglicane, unde există diviziuni profunde în privința rolului femeilor şi a tratamentului persoanelor LGBTQ+.” DETALII
DANUBIA, ORȘOVA: Monument în memoria fugarilor ilegali care treceau Dunărea înot spre Occident. Mai multe victime decât la Zidul Berlinului!
INSIDER: „Danubia – statuia care spune o poveste pe care România a preferat să o uite. La intrarea în Orșova, pe malul Dunării, există o statuie pe lângă care mulți trec fără să știe ce reprezintă. Se numește Danubia și nu este doar o sculptură, ci un simbol al uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria recentă a României.
📍 Unde se află? Statuia Danubia este amplasată pe malul Dunării, la intrarea în Orșova, într-o zonă aparent obișnuită, lângă un loc de popas. Este ușor de observat datorită dimensiunii sale – aproximativ 6,5 metri înălțime, dar sensul ei rămâne, pentru mulți, necunoscut.
🎨 Cine a creat-o? Monumentul a fost realizat de sculptorul român Patriciu (Patrick) Mateescu, stabilit în Statele Unite. El a donat această lucrare României, din dorința de a păstra vie memoria celor care au murit încercând să fugă din țară în perioada comunistă. Statuia a fost instalată în anul 1996.
👩 Ce reprezintă Danubia? Danubia înfățișează o femeie în momentul în care este gata să se arunce în Dunăre. Nu este o scenă artistică abstractă. Este o realitate dureroasă. În timpul comunismului, Dunărea era pentru România ceea ce a fost Zidul Berlinului pentru Germania. Mii de oameni au încercat să o traverseze înot, sperând să ajungă în Iugoslavia și apoi în Occident. Unii au reușit. Mulți au murit: împușcați de grăniceri, înecați în apele fluviului, dispăruți fără urmă. Acești oameni erau numiți „frontieriști”.
⚔️ O istorie ascunsă. Regimul comunist a tratat tentativa de a părăsi țara ca pe o infracțiune gravă. Cei prinși erau condamnați la închisoare, iar familiile lor aveau de suferit ani întregi. Presa străină vorbea despre „cea mai sângeroasă graniță a Europei”. Se estimează că: sute de oameni au fost împușcați, alții au murit în Dunăre iar numărul total al victimelor ar putea ajunge la mii. Totuși, această realitate a fost mult timp ascunsă sau ignorată.
🌫️ Statuia nepăsării. Danubia este numită adesea „statuia nepăsării”. Nu pentru că ar fi lipsită de sens, ci pentru că: 👉 nu există o placă explicativă clară; 👉 puțini știu ce simbolizează; 👉 aproape nimeni nu vorbește despre ea. Este un monument important… dar uitat.
🕊️ Un omagiu pentru libertate. Prin această lucrare, Patriciu Mateescu a vrut să transmită un mesaj simplu și puternic: 👉 libertatea nu a fost niciodată garantată; 👉 pentru unii, a însemnat riscul suprem. Danubia nu este doar despre trecut. Este despre alegere, curaj și sacrificiu.
✨ Un simbol care așteaptă să fie înțeles. Astăzi, Danubia stă pe malul Dunării, privind tăcut spre apă. Nu impresionează prin opulență, ci prin povestea pe care o poartă. Este un monument care nu cere atenție… dar care spune enorm celor care aleg să-l înțeleagă.” SURSA
N.R.: „Femeia care se pregătește să se arunce in apele Dunării, Danubia, este un simbol, lucrat la Tămaveni si inaugurat in 1996. Monumentul, creație a lui Patriciu (Patrick) Mateescu, román stabilit in America onorează memoria celor care, din dorinţa de a trăi liberi, au cutezat să se arunce in apele Dunăril pentru a înota spre lugoslavia, de unde exista şansa să plece mai departe, spre Occident. Unii nu au reușit. Au murit, ucişi de graniceri sau înecați. Patriciu Mateescu a trăit în România până în 1979. Nu este „un frontierist”, dar, ca mulți români, a aflat despre trecerile ilegale de frontieră de pe vremea comuniştilor, iar inainte de a se decide să realizeze monumentul a auzit că în Germania fuseseră pedepsiti militarii care au dat ordin så se tragă în germanii care au încercat să treacă de Zidul Berlinului. L-a mirat că la noi n-a ridicat nimeni problema că numărul victimelor la granițe este cu mult mai mare decât al victimelor de la Zidul Berlinului, atât de mediatizate. Romania a dat lumii libere, in anii comunismului, sute de mii de refugiati.
Drobeta-Turnu Severin, oraş de frontierä cu fosta Republică Socialistä Federativă lugoslavia, a atras ca un magnet ani de-a rândul românii care voiau să scape de sărăcia din ţară. De aici au plecat spre toate statele lumii sportivi, artişti, medici, ingineri, dar şi oameni simpli, scârbiți de regimul comunist. Chiar pe malul Dunării, din cartierul severinean Schela Cladovei, puteai vedea barajul de la Porțile de Fier I iluminat doar pe jumătate, adică pe partea sârbească. Pe malul românesc era beznă, fiindcă se făcea economie la energia electrică. Pe acolo pe unde albia Dunării este mai îngustă, pe la Cazanele Mari şi pe la Cazanele Mici, era locul cel mai bun pentru ieşirea din ţară. In Drobeta-Turnu Severin se trecea Dunarea la sârbi în dreptul Șantierului Naval ori prin zona Abatorului, în apropierea Insulel Şimian ori în dreptul cartierelor mărginașe ale oraşului Schela Cladovei şi Gura Väii, acolo unde erau şi cele mai multe călăuze. Securiştii care erau infiltrați în zonă aveau printre alte sarcini să verifice la sânge fiecare nou angajat la cele câteva unități economice din localitățile de aici. Doar pescarii aveau voie să zābovească pe mal dar numai dacă aveau aviz din partea gränicerilor. Un alt punct de trecere era şi Dealul Balota, aflat la câțiva kilometri de Severin. Fugarii coborau dealul pe jos până la Dunăre în localitățile riverane, Hinova și Ostrovul Corbului, unde fluviul este mai îngust şi se putea trece relativ uşor, în special pe timpul verii. O altă metodă de a ajunge la sârbi, care a reuşit să dea bătăi de cap autorităților de la acea vreme, era aceea de a folosi motonava care efectua curse regulate de pasageri între Ostrovul Mare şi Moldova Veche. Când nava ajungea în apele teritoriale ale statului sârb, fugarii săreau pur şi simplu în apă şi înotau până la mal. Dacă reușeau să treacă Dunărea, persoanele cu studii superioare, cei bine pregătiți profesional, nu erau returnati, ci erau trimişi într-un lagär la Padinska Schela, aproape de Belgrad. Aici erau ţinuţi două-trei luni până când îşi întocmeau actele pentru a emigra în America, Australia, Canada, Germania, Franta, Austria.” DETALII
TEMPLUL DE GHEAȚĂ TATRA, SLOVACIA: Bazilica Sfântul loan din Lateran Roma de 225 tone, construită din 1.800 de blocuri de gheață, la 1.285 metri altitudine. Ediția a XIII-a, Habemus papam!
INSIDER: „Tatra Ice Dome
Hrebienok – Slovacia. Din 2013, în fiecare toamnă, la Hrebienok, o platformă montană cu altitudinea de 1.285 metri din munții Tatra, se construiesc din blocuri de gheață, replici la o scară mai mică ale unor catedrale celebre. Sculptorul slovac Adam Bakos coordonează o echipă internațională de 20 de cioplitori din Slovacia, Cehia, Polonia și Germania, care transformă blocuri brute de gheață în monumente de o precizie arhitecturală remarcabilă. Tema fiecărei ediții este păstrată strict secretă până la deschidere și se schimbă complet în fiecare an. În cei 13 ani de existență, au fost reproduse fragmente ale celor mai cunoscute clădiri sacre ale lumii: Gotica Pragheză, Bazilica Sfântul Petru din Roma, Sagrada Familia, Notre-Dame de Paris, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, Catedrala Santiago de Compostela, Westminster Abbey, și altele.” SURSA
N.R.: „Templul de Gheață din Tatra a intrat în cel de-al treisprezecelea sezon, de data aceasta aducând un omagiu la doi papi Papa Francisc, care a decedat în 2025, si Papa Leon al XIV-lea, succesorul sau. Simbolic marchează sfârşitul unei ere şi începutul altela, aducând o temă cu profunzime spirituală, precum si artistică – Habemus papam. Bazilica Sfântul loan din Lateran, Roma. Cea mai populară atractie de iarnă de la Hrebienok (1.285 m deasupra nivelului mării îşi primeste vizitatorii în perioada 14 noiembrie 2025 – 19 aprilie 2026 şi, ca întotdeauna, intrarea este gratuită.
Bazilica Sfântul loan din Lateran Mama tuturor bisericilor – Construită din 225 de tone de gheaţă şi 1.800 de blocuri de gheata, capodopera din acest an este inspirată de Bazilica Sfântul loan din Lateran din Roma biserica principală a oraşului si sediulا oficial al Papei în calitate de episcop al Romei. Bazilica din Lateran deține cel mai înalt rang printre bisericile catolice și este adesea numită Mama și Capul tuturor Bisericilor din oraș și din lume. Bazilica de gheață prezintă elemente tipice Lateranului statui ale Apostoliior, Uşa Sfântă, Altarul Papal şi Scaunul Papal (Cathedra Papalis), unde un papa nou ales îşi începe simbolic slujirea petrinä. Altarul Papal (Altare Papale) formează inima spirituală a întregii bazilici. În biserica adevărată, acesta se află deasupra moaştelor Sfinților Petru şi Pavel, apostolii pe a căror credinţă a fost construită Biserica, Scaunul sau Tronul Papal (Cathedra Papalis), plasat în spatele altarului, simbolizează autoritatea papală și conducerea spirituală. Cuvântul cathedra (scaun) a dat naștere și termenului catedrala un templu unde locuieste episcopul. Reprezintă slujirea mai degrabă decât puterea de pe acest scaun, Papa învață și călăuzește Biserica ca succesor al Sfântului Petru.
O caracteristică complet nouă din acest an permite vizitatorilor să treacă printr-un tunel de gheață care duce direct la structura principalä. La leşire, sunt întâmpinați de fațada monumentalä a Bazilicii Sfântul loan din Lateran, Încoronată cu statui ale celor treisprezece apostoli. În partea dreaptă vizitatorii vor gäsi Ușa Sfântä, simbol al credinţei şi speranței, care, în bazilica adevărată, este deschisă doar o dată la 25 de ani în timpul Anulul Jubiliar. 2025 este cel mai recent Jubileu, conferind temei din acest an o semnificație și mai profundă în stânga, Altarul Papal este înconjurat de portretele celor mai recenți sase papi Leon al XIV-lea, Francisc, Benedict al XVI-lea, loan Paul al II-lea, loan Paul I si Paul al Vi-lea, împreună cu Scaunul Papal. Împreună, formează o imagine emotionantă a credintei, tradiţiei si slujirii
Pentru vizitatorii atenți, există o mică provocare să găsească cinci flori de floarea-soarelui din Tatra, sculptate în structura de gheață. Cupola are un diametru de 25 de metri și o înălțime de 10.7 metri. Atmosfera este amplificată şi mai mult de operele de artă din sticlă ale lui Achilleas Sdoukos, al căror joc de lumini ridică arhitectura de gheață la un nivel complet nou.” DETALII
TIMIȘOARA, TÂRGUL DE PAȘTE : Călătorie între piețele istorice – Câte ouă sunt în Piața Victoriei?
INSIDER: „Timișoara – decoruri de Paște în Piața Victoriei (Operei). foto Siky Marco” SURSA
N.R.: „Târgul de Paşte – Timișoara între 27 martie şi 14 aprilie, călătorie între piețele istorice ale oraşului: Piaţa Victoriei, Piața Libertății, Piața Sfântul Gheorghe și Piaţa Unirii. Fiecare spațiu va avea o identitate proprie, dar toate sunt unite într-un concept scenografic coerent, în care natura, arta şi comunitatea se întâlnesc în inima oraşului. Se pornește din Piaţa Victoriei, în fața Operei există o instalație spectaculoasă de ouă de Paște, decorate de studenții Facultății de Arte Timişoara şi de artişti locali consacrați.
Traseul continuă pe strada Alba-lulia, cu decorațiuni suspendate care ghidează vizitatorii spre următoarele zone ale târgului. În Piaţa Libertăţii, accentul cade pe comunitate, gastronomie şi meşteşuguri – produse locale și preparate tradiționale. Piaţa Sfântul Gheorghe devine un spaţiu dedicat celor mici în acest an, cu ateliere creative, organizate de Muzeul Interactiv al Copiilor (MIC), al Organizației de Management al Destinației, şi activități sportive, pregătite de Sport Club Municipal Timişoara. Călătoria se încheie în Piaţa Unirii, loc simbolic al oraşului, care invită publicul să trăiască împreună spiritul Sărbătorilor Pascale. Târgul de Paşte Timişoara este un eveniment care se află la cea de-a XVII-a ediție, organizat de Primāria Municipiului Timişoara prin Casa de Cultură şi co-organizat de Centrul de Proiecte și Visit Timişoara” DETALII
SIBIU, MAGAZIN DUMBRAVA: „Etajul 1 s-a mutat la etajul 2”
INSIDER: „Magazinul Dumbrava din Sibiu. „Etajul 1 s-a mutat la etajul 2. În sfârșit lucrurile o iau în direcția bună!” SURSA
ARHIVĂ: INFORMAREA INFORMĂRII: Viomar te ajută să scapi de activitățile consumatoare de timp. Pe ei cine i-o ajuta? OXXO AVIZIER: Primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă! OXXO CRAIOVA: Citaţii aruncate cu praştia la avizierul-muzeu de la Judecătorie
ANTIMATERIA – PRIMUL TRANSPORT : În vid, la temperaturi aproape de zero absolut, fixată în câmpuri magnetice puternice. La contactul cu materia, un gram de antimaterie produce o explozie de 2-3 ori mai puternică decât cea de la Hiroshima!
INSIDER: „Azi s-a transportat antimaterie pentru prima dată în istorie. Este foarte dificil, pentru că trebuie ținută în vid, la temperaturi aproape de zero absolut, în câmpuri magnetice puternice, care o țin fixă. Dacă nu e fixă poate intra în contact cu materia, moment în care se anihilează într-un flash. Un singur gram de antimaterie care explodează la contactul cu materia produce o explozie de două-trei ori mai puternică decât cea de la Hiroshima. E cea mai bună demonstrație a ecuației E = mc². O cantitate infimă de materie, 2 grame, este convertită într-o cantitate uriașă de energie.
Cantitatea de antimaterie transportată acum este infimă: 92 de antiprotoni. Adică mult mai puțin decât o trilionime de gram. Antimateria e foarte greu de creat și de păstrat. Se spune că ajunge la 65 de trilioane de euro pentru un gram. Azi se testează transportul pentru că va trebui să fie dusă spre alte laboratoare. Chiar acum se construiește alt laborator la Düsseldorf, pentru că la CERN sunt câmpuri magnetice foarte puternice care împiedică experimentele cu antimaterie. Experimentele care se vor putea face la noul laborator vor fi ca și cum te uiți la ceva cu un microscop de o mie de ori mai puternic. Una dintre utilizările antimateriei este propulsia pentru rachete. Putem ajunge mai repede, mai departe. Un zbor până la Marte ar dura zile, în loc de multe luni. Doar că am avea nevoie de miligrame sau grame de antimaterie. Antimateria este combustibilul cu cea mai multă energie. Când se anihilează, la contactul cu materia, este aproape 100% conversie în energie. În momentul ăsta, chiar dacă CERN ar produce antimaterie tot anul, non-stop, și dacă toată ar putea fi stocată fără pierderi, ar produce doar 0.00000000000000003 grame. Pentru a produce un singur gram de antimaterie, la ritmul de acum, ar fi nevoie de 33 de cvintilioane de ani. Adică ar dura de două milioane de trilioane de ori mai mult decât vârsta Universului.
Totul a decurs bine azi. Deci antimateria se poate transporta. Chiar dacă se anihila, explozia rezultată era foarte mică și ar fi putut fi detectată doar de un osciloscop foarte sensibil.” SURSA
GRIGORE ALEXANDRU GHICA: Rămășițele pământeşti ale Ultimului Domnitor al Moldovei, expuse de aproape 5 luni la Palatul Culturii din Iași, așteaptă reînhumarea!
INSIDER 1: „De mult îmi doream să vizitez Palatul Culturii din Iași, dar cu fiecare ocazia de a vizita acest frumos oraș nu reușeam din cauza programului foarte aglomerat. Mă bucur că am reușit cu aceasta ocazie Impresionant, văzut din interior … mai ales camera voievozilor, camera tronului și catafalcul unde sunt rămășițele lumești ale domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghica. Să mergeți să vizitati când aveți ocazia, avem o țară foarte frumoasă. 💙💛❤️” SURSA
INSIDER 2:”Rămășițele pământeşti ale Domnitorului Grigore Alexandru Ghica au fost deshumate vineri, 7 noiembrie 2025, de la Le Mée-sur-Seine, din Franţa și au ajuns în aceeași seară la București. Pe parcursul zilei de sâmbătă, 8 noiembrie 2025 au fost depuse la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, unde Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, a oficiat Liturghia de hram și un Parastas pentru eroi.
Duminică 9 noiembrie 2025, sicriul cu rămășițele pământeşti ale lui Grigore Alexandru Ghyka a fost depus pe un catafalc din Sala Unirii la Palatul Cotroceni. Decizia a fost luată de președintele Nicuşor Dan în semn de profund respect și considerație pentru memoria ultimului domn al Moldovei – „Bine ai venit acasă, Măria Ta!”
Osemintele domnitorului au ajuns luni, 10 noiembrie 2025, la Focșani și depuse pe un catafalc în foaierul Muzeului Vrancei, vrâncenii putând aduce omagiu, timp de două zile, ultimului Domn al Moldovei. Pe 12 noiembrie 2025, au ajuns la Iasi și depuse la Palatul Culturii, iar ulterior vor fi reînhumate într-un loc special amenajat în apropiere. După ce termenul inițial de 30 de zile a fost depășit, osemintele au rămas depuse la Palatul Culturii din lași. Primarul Iașiului, Mihai Chirica preciza că osemintele vor fi înhumate în „pământul sfânt din preajma Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din laşi”, dar ceremonia de reînhumare a fost reprogramată pe 24 apoi pentru 27 Martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România. Autorităţile par să se fi abătut de la planul iniţial iar până se reorganizează rămășițele pământești rămân depuse la Palatul Culturii din lași. Au trecut aproape 5 luni…”
PALATUL CULTURII, Iasi: „După aproape 170 de ani, rămăşiţele pământeşti ale Domnitorului Grigore Alexandru Ghica (1807-1857), ultimul conducător al Moldovei şi un mare reformator al epocii moderne, au fost aduse înapoi pe pământ românesc. Ele au fost depuse cu onoruri la Palatul Culturii, unde publicul este invitat să îşi prezinte omagiile timp de 30 de zile, înainte de ceremonia de reinhumare (12 noiembrie 2025 – 03 aprilie 2026).
Ceremoniile oficiale au fost organizate de Familia Ghyka, in parteneriat cu Jandarmeria Română, Preşedinţia României, Primária Municipiului laşi, Consiliul Județean Vrancea, Primăria Focşani, Televiziunea Română, TAROM şi Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul Ambasadei României la Paris.” DETALII
N.R.: „Grigore Alexandru Ghica (n. 27 august 1804, Botoşani, Moldova – d. 24 august 1857, Le Mée-sur-Seine, Île-de-France, Franţa[2]) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 octombrie 1853 și din octombrie 1854-3 iunie 1856. A fost fiul marelui logofăt Alexandru Constantin Ghica (Alecu) și al Elenei, fiica lui Grigoraş Sturdza. Acesta, Alexandru C. Ghica, a fost „protector al teatrului românesc la începuturile sale, unul dintre puținii mari boieri respectați.” Grigore Alexandru Ghica a avut o singură soră, Elena (1801-1889), căsătorită cu polcovnicul rus Pavel Şubin.
La 3 octombrie 1825, la vârsta de 21 de ani, la curtea domnească din laşi, s-a căsătorit cu domnița Elencu Sturza, fiica domnitorului loniță Sandu Sturdza și a Ecaterinei Rosetti-Roznovanu.
Cuplul a avut patru copii înainte să divorţeze în 1833: Constantin (Costachi); a fost în timpul domniei tatălui său postelnic, Mare Ban al Moldovei, magistrat și membru la Curtea de Casaţie; lon (lancu); a fost numit de tatăl său locotenent în miliția Moldovei și aghiotant domnesc; ulterior a devenit general și agent diplomatic al României la Petersburg; Alexandru (Alecu); Catinca; s-a căsătorit în 1847 cu Nicolae Mavrocordat și a avut o fiică, Elena.
În 1833, Grigore Ghica se căsătorește cu Ana Catargiu, fiica lui lordache Catargiu și a Elisabetei Rosetti. Grigore și cea de-a doua soție au avut două fete: Aglaie și Natalia; Natalia a fost căsătorită cu Constantin Balş, şeful poliției. În 1839 soția sa moare la Chişinău, la doar 26 de ani la două ore după ce naște o a treia fiică, loana, care nu va apuca să trăiască. Cele două fete au fost crescute de sora tatălui lor, Elena Şubin, la Vaslui şi Slobozia. La vârsta de 8 ani, Aglaie este adusă de tatăl ei la lași la pension, iar la 12 ani este trimisă la Viena la institutul de domnişoare van Demerzel, unde ajunge și sora ei mai mică, Natalia, în 1848. În 1850 Aglaie s-a căsătorit cu ministrul de justiție Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat. Aglaie, soția lui Răducanu Rosetti, a fost mama cunoscutului istoric Radu Rosetti.
După ce a ieşit din domnie, Grigore Ghica s-a stabilit în Franţa unde a cumpărat castelul din Le Mée, lângă Melun (departamentul Seine-et-Marne).
În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore şi Ferdinand, cu metresa sa, văduva Marie Prudence Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. A cerut o audiență la Napoleon al III-lea pentru a pleda cauza Unirii Principatelor, însă a fost refuzat. Ghica a pus refuzul audienței în legătură cu unele pamflete denigratoare apărute după ieşirea lui din domnie, însă cauza adevărată era dorința împăratului să nu nemulțumească Anglia, potrivnică Unirii.
La 24 august 1857, ca o consecință a neurasteniei, se sinucide prin împuşcare în cap, cu o armă de vânătoare, la castelul său din Le Mée (astăzi localitatea se numește Le Mée-sur-Seine). Gestul fatal s-ar explica atât prin refuzul lui Napoleon al III-lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor Balș de a constitui o comisie de anchetă însărcinată cu analiza gestiunii administrative și financiare, dar şi, mai ales, prin publicarea broşurii infamante Revista domniei prințului Grigore Ghica de un membru al partidei naționale (1856) care îi atribuia malversaţii şi hoţii ruşinoase (L. Boicu, op. cit. p. 175). În testamentul său, fostul domnitor scria: „Sînt victima unei trame abominabile: cît de nevinovat sînt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi cînd dreptatea va ieși la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu…”
A fost înmormântat în Le Mée-sur-Seine, dar în noiembrie 2025, în urma eforturilor urmaşilor săi, rămășițele lui Ghica au fost aduse în România, pentru a fi reînhumate la laşi.” DETALII
Zodiac12: Constelația Draco – Adevăratul Șarpe din Grădina Eden?
Zodiac12: „Scurt studiu comparativ despre astronomie, mit, simbol şi memorie culturală
1. Prolog: Dragonul care veghează Polul
În fiecare noapte senină, dacă ridicăm privirea spre nord, vedem o scenă cosmică ce pare nemișcată. Dar această liniște este o iluzie. Axa Pământului se clatină lent, desenând un cerc uriaș pe cer în aproximativ 26.000 de ani. În centrul acestui cerc se află o constelație veche, enigmatică, încolăcită ca un șarpe în jurul Polului Nord ceresc: Draco. Această poziție privilegiată — centrul cercului precesional — a făcut ca Draco să fie, timp de milenii, un reper cosmic, un „gardian al polului”, un simbol al stabilității în mijlocul schimbării. În jurul anului 2800 î.Hr., steaua Thuban (α Draconis) a fost chiar steaua polară, marcând nordul ceresc cu o precizie uimitoare. Așadar, dacă ar exista un „șarpe cosmic” care să păzească un centru sacru, un axis mundi, un loc al începuturilor, acesta ar fi Draco. Dar poate fi el adevăratul Șarpe al Grădinii Edenului? Pentru a răspunde, trebuie să traversăm discipline: astronomie, mitologie, exegeză biblică, ezoterism, artă și cosmologie simbolică.
2. Edenul ca spațiu cosmic, nu geografic
În tradiția biblică, Edenul este descris ca un loc al începuturilor, un spațiu în care cerul și pământul se întâlnesc. Dar textul nu oferă coordonate geografice clare. În schimb, oferă simboluri: un râu care se împarte în patru, un pom al vieții, un pom al cunoașterii, un șarpe care vorbește. În hermeneutica modernă, unii cercetători au sugerat că Edenul nu este un loc fizic, ci un spațiu mitic, o hartă a conștiinței sau chiar o hartă a cerului. În acest context, șarpele nu ar fi o reptilă, ci un arhetip, un simbol al cunoașterii, al tentației, al ciclurilor cosmice. Dacă Edenul este o hartă a cerului, atunci pomul vieții ar putea fi axa lumii, iar șarpele ar putea fi constelația care se încolăcește în jurul axei. Aceasta este exact poziția lui Draco.
3. Draco – Dragonul polar și memoria precesiei
Constelația Draco este una dintre cele mai vechi constelații cunoscute. Civilizațiile antice au observat că, în timp ce alte stele par să se rotească în jurul Polului Nord ceresc, Draco rămâne aproape de centrul acestui dans. Thuban – Steaua Polară a Egiptului antic – În jurul anului 2800 î.Hr., Thuban era steaua polară. Piramidele egiptene, în special Marea Piramidă, par să fie aliniate cu această stea. Pentru egipteni, nordul era direcția nemuririi, iar stelele circumpolare — „stelele care nu mor”. Draco era, astfel, gardianul nemuririi. Precesia echinocțiilor și rolul lui Draco – Precesia este o mișcare lentă a axei Pământului, care face ca poziția stelei polare să se schimbe în timp. Draco se află în centrul acestui cerc precesional. Această poziție unică i-a conferit un statut sacru în multe culturi. În miturile grecești, Draco este identificat cu Ladon, șarpele care păzea merele de aur ale Hesperidelor — un pom sacru, un „pom al vieții”. Paralela cu Edenul este izbitoare.” CONTINUARE
PĂUNII LUI CEAUȘESCU: „Găinile acestea mari și cu cozi impresionante sunt și ele, măcar în parte, stăpânele văzduhului”
INSIDER: „Păunii de la ,,Casa lui Ceaușescu” (Palatul Primăverii) sunt urmașii celor care i-au aparținut lui Nicolae Ceaușescu. Liberi să colinde curtea, se așază în cele mai ciudate locuri, pe elemente decorative ale fațadei, cornișe și acoperiș, și execută zboruri scurte pe deasupra capetelor noastre. Nu este, de fapt, de mirare, doar că, obișnuindu-ne cu ei în voliere joase, aveam impresia că nu pot zbura aproape deloc. Iată însă că găinile acestea mari și cu cozi impresionante sunt și ele, măcar în parte, stăpânele văzduhului. 🦚” SURSA
N.R.: Păunul (Pavo cristatus) este una dintre cele mai spectaculoase și recunoscute păsări din lume, fiind admirat pentru trena sa colorată şi comportamentul de afişare a penajului. Există trei specii principale (indian, verde și de Congo), iar păunii albi sunt rezultatul unei modificări genetice numită leucism, care le dă culoarea albă, dar ochii rămân închişi la culoare. Originar din India şi Sri Lanka, păunul este considerat o pasăre sacră în multe culturi, simbolizând frumusețea, regalitatea şi nemurirea. În prezent, păunii sunt păsări populare în grădini zoologice, parcuri şi reşedinţe nobiliare, dar în sălbăticie, unele specii, precum paunul verde (Pavo muticus), sunt ameninţate de pierderea habitatului şi vânătoare.
Masculii sunt cunoscuți pentru trena lor impresionantă (care poate atinge 2 metri lăţime) alcătuită din pene lungi şi irizate, care sunt desfășurate în timpul dansului nupțial pentru a atrage femelele. Ceea ce numim „coadă” la păun sunt de fapt penele de acoperire a cozii, care pot reprezenta peste 60% din lungimea totală a corpului său. Masculii îşi pierd trena anual – Dupā sezonul de împerechere, păunii isi năpârlesc penele lungi, care cresc din nou în lunile următoare. Femelele aleg masculii cu cele mai strălucitoare trene – Studiile au arătat că mărimea și intensitatea culorii trenei influențează succesul reproductiv al masculilor. Deşi este o pasăre de dimensiuni mari, păunul poate zbura pe distanțe scurte şi este un excelent alergător și căţărător, petrecând mult timp în copaci pentru a evita prădătorii.
Nume comun – Păun; Nume ştiinţific – Pavo cristatus (paunul indian), Pavo muticus (păunul verde), Afropavo congensis (păunul congolez); Durata medie de viaţă – 15-25 ani în sălbăticie / până la 40 de ani în captivitate; Viteza maximă – Aproximativ 16 km/h la sol, dar poate zbura pe distante scurte; Înălţime – 90-125 cm (fără trenă); Lungime – 1,5-2,3 metri (incluzând trenä); Greutate – 3-6 kg (masculi), 2,5-4 kg (femele); Tip de dietă- Omnivor (seminte, fructe, insecte, mici vertebrate, chiar serpi veninoși); Principalii prădători – Leoparzi, vulpi, câini sălbatici, serpi mari, oameni (braconaj);
Dimensiuni mari – Masculii pot ajunge până la 2,3 metri lungime (incluzând trena), iar femelele sunt mai mici, māsurând în jur de 90 cm-1,2 metri. Trena masculului – Formată din peste 200 de pene, trena este utilizată pentru impresionarea femelelor şi conţine modele numite „ochi”. Penaj irizant – Culoarea spectaculoasă nu provine din pigmenti, ci din structura microscopică a penelor, care reflectă lumina in diferite unghiuri. Femelele au un penaj mai discret – Sunt predominant maro şi gri, ajutându-le să se camufleze in vegetatie atunci când isi clocesc ouăle. Creasta pe cap – Ambele sexe au o creastă distinctivă, care joacă un rol în comunicare si afişare. Păunii au 11 feluri de strigăte, care pot fi auzite de la peste 1 km distanţă, fiind folosite pentru comunicare şi avertizarea pericolelor. Picioare puternice şi gheare ascuțite – Adaptate pentru alergare şi autoapărare, masculii pot ataca folosindu-şi ghearele. Păunul este o pasăre teritorială şi agresivă – Poate ataca alți masculi sau chiar propria reflecție în oglinzi, dacă îşi simt teritoriul amenințat.
Păunii sunt păsări semi-sociale, care trăiesc în grupuri mici, numite haremuri, alcătuite dintr-un mascul dominant şi mai multe femele. Aceştia sunt activi ziua şi işi petrec majoritatea timpului pe sol, căutând hrană şi afişändu-şi trena. Păunii au un sistem de reproducere poligam, masculii având mai multe partenere. Femelele isi aleg partenerul in funcție de dimensiunea și frumusețea trenei acestuia. Vårsta maturităţii sexuale: 2-3 ani; Sezonul de împerechere: Martie – lunie (sezonul ploios); Tip de reproducere: Ovipar (depune ouă). Număr de ouă per cuib: 4-8 ouă; Perioada de incubație: 27-30 zile; Durata de îngrijire a puilor: 2-3 luni. Speranța de viaţă: 15-25 ani (sälbäticie), până la 40 ani (captivitate). Procesul de Reproducere, Dansul nuptial – Masculul îşi deschide trena şi tremură uşor penele pentru a atrage femelele. Femelele aleg masculii cu trenele cele mai mari şi mai strălucitoare, deoarece acestea indică o bună sănătate genetică. Femela işi construieşte un cuib la sol, ascuns între iarbă sau frunziș. Puii sunt precociali, adică ies din ou acoperiţi cu pene şi capabili să meargă. După câteva zile, puii încep să se deplaseze şi să îşi urmeze mama.
Păunul în Istoria Omenirii. În Imperiul Roman, păunii erau crescuţi ca simbol al statutului social şi erau sacrificați în ospăturile regale. În Evul Mediu, păunii erau ținuți în curțile regale europene ca simboluri ale nobilimii. Mitologia greacă – Păunul era pasărea sacră a zeiţei Hera, soția lui Zeus. Se spune că ochii de pe penele päunului provin de la gigantul Argus, care avea o sută de ochi şi care a fost transformat de Hera in această pasăre care simbolizează gloria şi eternitatea. Hinduism – În India, pâunul este pasărea sacrá a zeului Kartikeya, iar zeiţa Saraswati, protectoarea întelepciunii, este adesea reprezentată lângă un paun alb. Päunii sunt consideraţi un simbol al purităţii şi al cunoaşterii, este pasărea națională a Indiei și în religia hindusă, „ochii” de pe pene reprezintă ochii zeilor. Budism – Păunul este văzut ca un simbol al compasiunii şi al nemuririi, deoarece se spune că poate transforma otrăvurile în frumusețe, la fel cum oamenii pot transforma suferinţa în înțelepciune. Creştinism – Păunii sunt menționați în Biblie ca fiind prețioase bunuri aduse din Asia pentru Regele Solomon. În Evul Mediu, păunul era asociat cu viața veşnică şi învierea lui lisus, deoarece se credea că păunul are o carne care nu putrezește niciodată.
China – Păunii simbolizează norocul, prosperitatea şi succesul. În perioada imperială, penele de paun erau rezervate nobililor si generalilor. Protector împotriva spiritelor rele – În multe culturi asiatice şi arabe, päunii sunt considerati un simbol al protecției, iar penele lor sunt pästrate în case pentru a alunga energiile negative. În Europa medievalä, exista o superstiţie conform căreia păstrarea penelor de păun în casă aduce ghinion și conflicte. Păunul ca pasăre mesager În unele legende indiene, päunii sunt trimişi de zei pentru a transmite mesaje către oameni. Mitologia persană – în tradițiile persane, päunul este descris ca o pasăre cerească, simbolizând frumuseţea şi eternitatea.
Multe branduri de modă şi design interior folosesc păunul ca simbol al eleganţei şi rafinamentului. Motivele inspirate de păuni sunt folosite pe ţesături, mobilier şi bijuterii. Compania americană NBC are un păun în logo, reprezentänd diversitatea şi creativitatea.
România – Zona etnografică a Ținutului Năsăudean este cunoscută în ţară şi peste hotare prin frumuseţea portului tradiţional. Un element care detașează această zonă de toate celelalte, prin specificul său şi întregeste imaginea acestui port, este clopul cu păun, una dintre piesele importante ale costumului bărbătesc. El a devenit un simbol al acestor meleaguri străbune şi este pus semn de intrare în judeţul Bistriţa-Năsăud. Această podoabā vestimentară îşi are originea în comuna Salva şi se purta doar în câteva sate din jurul localității, unde este atestată pentru prima oară la începutul secolului al XX-lea. Majoritatea tinerilor de pe meleagurile năsăudene au devenit treptat purtătorii clopului cu păun, cuprinzând satele de pe Valea superioară a Someşului Mare, a Sălăuţei, a Rebrei şi într-o măsură mai mică pe Valea Ilvelor.
Istoricii presupun că ideea împodobirii clopului obişnuit cu pene de păun ar proveni de la modelul coifului roman care avea la baza calotei ornamente din pietre prețioase ori semiprețioase, continuate cu o creastă (crista) longitudinală în care se fixau pene colorate, în funcţie de natura armei şi a gradului militar. După culoarea şi forma penajului, ostaşii puteau fi recunoscuți uşor în orice împrejurare. Arta confecţionării acestei părţi componente din costumul popular aparţine meşterilor din comuna Salva.
Clopul este confecţionat dintr-o stofă de culoare neagră pe care este aşezată o roată, un evantai din pene de päun, legate între ele cu ceară și puse pe mai multe straturi. Fiecare clop poate avea, trei, cinci sau șapte rânduri de pene, iar numărul lor exprimă bunăstarea familiei din care provine feciorul respectiv. Pentru un clop cu mai puține rânduri sunt necesare 100 de pene, lar într-unul cu şapte rânduri întră câte 600-700, ceea ce înseamnă că trebuie adunate penele de la 7 păuni, iar pentru a finaliza lucrarea e nevoie de două zile de muncă. În ceea ce privește preţul, acesta pornește de la clopul cel mai simplu, în valoare de 600 lei şi ajunge la 2000, pentru cel cu mai multe rânduri. Penele sunt obținute de la pâunii crescuţi în gospodăria proprie a meşteşugarului sau a altor locuitori din sat. Purtatul clopului de-a lungul timpului a fost o adevărată competiție în lumea satului näsäudean. Chiar şi feciorul mai puțin instärit se străduia să îşi întregească costumul. Se purta înainte de căsătorie, după care, clopul era vândut, pentru că era cea mai spectaculoasă, dar şi cea mai costisitoare parte a costumului tradiţional ori lăsat moștenire urmașilor. La Sângeorz Bai, fetele poartă pe cap păunițele care constau dintr-o bentiță cusută cu multe mărgele și cu două pene de păun aşezate lateral în dreptul urechilor. Oriunde veți vedea un clop cu păun, puteți fi siguri că acesta este din județul Bistrița-Năsăud.
CAPACE: „Bucuresci Canalisare”, de peste 120 de ani, rezistă prin imperii, războaie, comunism și România modernă. Cele noi se strică în 5-6 ani!
INSIDER: „Într-o fabrică veche din zona Pantelimon – București, am dat peste ceva neașteptat: un capac de canal pe care scrie „Bucuresci Canalisare”. De ce e interesant? Pentru că „Bucuresci” era modul în care se scria numele orașului acum mai bine de 100 de ani, înainte de reforma ortografică de la începutul secolului XX. Asta înseamnă că acest capac ar putea fi turnat undeva între 1890 și 1904. Dacă e așa… obiectul acesta a supraviețuit peste 120 de ani, trecând prin imperii, războaie, comunism și România modernă… iar azi stă uitat într-o fabrică abandonată. Uneori, cele mai vechi bucăți de istorie nu sunt în muzee…
sunt chiar sub picioarele noastre. ” SURSA
INSIDER 2: „Sunt mai multe în București pe George Enescu și în Amzei, pe Dr. Sion, Parcul Carol căutaţi-le și faceți colecția, e o pagină pe FB numai cu capace de canal din toată lumea. E interesant!”
INSIDER 3: „Forma „Bucuresci” a fost grafia oficială și uzuală a numelui capitalei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind utilizată pe scară largă în documente de stat, hărți, timbre și inscripţii pe clădiri până la reforma ortografică din 1904. Din punct de vedere documentar, localitatea scrisă Bucuresci este menționată pentru prima dată într-un act emis de Vlad Țepeș în 1459!”
INSIDER 4: „Sunt turnate în Franţa la Saint Gobain și și un singur S în franceză et Z deci de unde canalisare. Există, sunt prin tot Bucureștiul, în incinta Apaca există capace cu antetul Lemaître…”
INSIDER 5: „În Gara de Nord, pe la intrare, undeva în față la metrou, lângă tabela de afişaj a trenurilor.”
INSIDER 6: „Dacă privim cum a fost proiectat vedem că erau niște ingineri mai formați ca actualii în sensul că dacă treci cu mașina peste el nu trosnește așa de tare. Adică, l-au gândit să fie drept în planeitate. Actualele capace aproape te sperie când treci peste ele și strică în maxim 5-6 ani, ăsta a rezistat 120 ani. Și peste 200 de ani este la fel!”
COMETA HALE-BOPP, 1995: Spectacol pe cer timp de un an, „congelator cosmic” de 60 km în diametru, de acum 4,6 miliarde de ani. Următoarea vizită, în anul 4380!
INSIDER: „Văzută când eram în armată. Perfect vizibilă cu ochiul liber, chiar în centrul cerului. Le-am spus celorlalți soldați – țineți minte ce vă arăt, asta se vede o dată în viață!”
OBSERVATORUL ASTRONOMIC „Victor Anestin” Bacău: „23 martie 1995 – cometa Hale-Bopp Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă. Pe 23 martie 1995, doi astronomi amatori, Alan Hale și Thomas Bopp, au observat o pată difuză în apropierea roiului globular M70. Nu era un defect de ochelari și nici o stea care „ieșise la plimbare”, ci viitoarea vedetă a anilor ’90: Cometa Hale-Bopp (C/1995 O1 (Hale-Bopp). Ce a făcut-o specială? În primul rând, dimensiunea nucleului – estimată la aproximativ 60 km în diametru, mult peste media cometelor (conform NASA/JPL). În al doilea rând, activitatea intensă: producea cantități impresionante de gaz și praf, formând două cozi clar vizibile – una de praf, gălbuie și curbată, și una ionică, dreaptă, albastră. Practic, avea „accesorii” cosmice. A devenit vizibilă cu ochiul liber în 1996 și a oferit un spectacol memorabil în primăvara lui 1997, rămânând observabilă luni întregi. Pentru comparație, majoritatea cometelor sunt „timide”: apar, clipesc și dispar. Hale-Bopp a stat la „ședințe foto” prelungite. Orbita sa este extrem de alungită, cu o perioadă de aproximativ 2.500 de ani (date NASA/JPL Small-Body Database), ceea ce înseamnă că următoarea apariție va fi undeva prin anul 4380. Să ne notăm în agendă.
Dincolo de romantismul serilor senine, cometa a fost un laborator științific: spectroscopia a confirmat prezența apei, a monoxidului de carbon și a altor molecule volatile, oferind indicii despre compoziția primordială a Sistemului Solar. Cometele sunt, la urma urmei, „congelatoare cosmice” care păstrează material de acum 4,6 miliarde de ani. Concluzia? În martie 1995, cerul ne-a reamintit că Universul are simțul spectacolului. Iar noi, cu telescoape sau doar cu ochii ridicați spre noapte, am avut loc în primul rând.” SURSA
ARHIVĂ: CADOU: Cometa ISON (Eu, Fiul) ne vizitează chiar de Crăciun. Să sperăm că nu se opreşte la masă! OXXO COMETA TSUCHINSHAN-ATLAS:”Când oamenii vor înțelege cât de mici suntem la scară cosmică, vor începe să se preocupe de viață pentru viață”
ROMÂNI LA OSCAR: „Two People Exchanging Saliva”, regia Nathalie Musteață & Alexandre Singh – Cel mai bun scurtmetraj live-action!
INSIDER: „Am văzut adineauri pe YouTube filmul „Two People Exchanging Saliva” al regizoarei franceze de origine română Nathalie Musteață, premiat la Oscar. Filmul e foarte bun și se petrece intr-un Paris distopic absolut sinistru, în care cei care se sărută în public sunt pur și simplu uciși! Băgați direct în niște cutii lungi de carton, că niște sicrie, lipite cu scotch, în care se sufocă și aruncați apoi într-o groapă de gunoi sau în apă! Datorită acestei fobii a sărutului oamenilor li se interzice să se spele pe dinți și periuța și pasta devin obiecte interzise de contrabandă! Oriunde intri ți se verifică mirosul din gură, care trebuie să fie nasol! Oribil, pentru că în ziua de azi (vezi și Povestea slujitoarei a lui Margaret Atwood), când nenumărați șarlatani politici îl invocă pe Dumnezeu, orice regim democratic poate ajunge prin alegeri libere la o dictatură chiar distopica religioasă! Singura, mică rezervă, deși jur că nu sunt ceea ce se cheamă homofob, este că din motive de corectitudine politică, regizorii (sunt 2) au optat ca interzisul sărut să fie făcut de două femei! Oricum filmul, dealtfel alb negru, e foarte bun și merită văzut!” SURSA
N.R.: Oscarurile 2026 au adus unul dintre cele mai surprinzătoare momente din istoria recentă a cinematografiei. Filmul „Two People Exchanging Saliva”, regizat de Natalie Musteață și Alexandre Singh, a câștigat premiul Oscar pentru Cel mai bun scurtmetraj live-action, la cea de- a 98-a ediție a Premiilor Academiei
🏆Victoria nu a fost însă una obișnuită. Categoria s-a încheiat la egalitate cu filmul „The Singers”, un rezultat extrem de rar pentru gala Oscarurilor.
🎓Înainte de a intra în lumea cinematografiei, Natalie Musteață și-a construit o carieră solidă în domeniul artelor vizuale. Regizoarea de origine română deține un doctorat în istoria artei și a organizat numeroase expoziții în Statele Unite.
Filmul, Doi oameni care schimbă salivă (în franceză Deux personnes échangeant de la salive) este un scurtmetraj dramatic în limba franceză din 2024, coproducție realizată în Statele Unite și Franţa, a avut premiera la Festivalul de Film Telluride, în cadrul celei de-a 51-a ediții a Festivalului de Film Telluride, pe 30 august 2024.
infoINSiDER.ro 