REBUTURI: Magazinele TCM nu oferă garanţia calităţii. „Made in Germany” nu mai este suficient!
INSIDER: „Joia trecuta cautam cadouri pentru aniversarea zilei de nastere unor persoane dragi mie. Am intrat si la magazinul TCM din apropierea Pietei Universitatii din Bucuresti. Cum este obiceiul prin partea locului, cum ai intrat in magazin, pe masura ce inaintezi catre diferite categorii de marfa te ia in primire cate un consilier marketing, responsabil de raft.
Cum nu aveam nici o idee, m-am plimbat putin prin magazin (pe rand cu toti in spate!) si m-am oprit la electronice & electrocasnice – masini de tuns si barbierit. Am fost consiliata amanuntit despre produsul pe care-l alesesem (nici cel mai scump, nici cel mai ieftin!) primind asigurarea (de vreo 3 ori!) ca are si dansul exact asa acasa si cu o singura incarcare se tunde si se rade mai mult de 2 saptamani.
M-am hotarat sa-l cumpar si l-am rugat sa mi-l probeze. Era ultimul si m-a intrebat daca nu ma deranjeaza sa mi-l dea pe cel expus. I-am raspuns ca nu, dar i-am spus ca este un cadou si ca tin sa fuctioneaze si sa aiba toate componentele intregi. L-a conectat la priza (beculet rosu!) si apoi repede mi l-a impachetat. (Cata eficienta! ma gandeam eu admirativ: lucru nemtesc cap-coada!).
In ziua aniversarii, multumita de alegerea facuta, asteptam cu nerabdare reactia pozitiva a sarbatoritului. Cand a deschis cutia si s-a uita la accesorii, pieptenul era cam stirb… de vreo 16 de dinti! A pus aparatul la incarcat in suportul lui, iar beculetul rosu s-a aprins, daca lua mana dupa el se stingea. Iar punea mana, iar beculet rosu. Am studiat suportul incarcator si am gasit hiba. Cele doua contacte erau cam „cracanate”… Se pare ca nici „marfa nemteasca” nu mai e cea fost odata… Ori chinezeasca, ori nemteasca, ori in targ la marginea orasului, ori in buricul Capitalei, marfa trebuie verificata INTOTDEAUNA cu maxima atentie!”JUSTIŢIE: Cum să pui pe drumuri un intervenient de care nimeni nu are nevoie!?
INSIDER: “In urma cu vreun an, o doamna soferita s-a acrosat de spatele meu in sensul giratoriu de la Casa Presei Libere. La Poliţie am fost scos vinovat, urmand ca firmele de asigurari (a mea Omniasig, ai ei Generali Asigurari) sa „rezolve” masinile pe CASCO. Prin decembrie, am primit citatie sa ma prezint in proces la Judecatoria Sector 1 ca intervenient. (!?) Se parea ca firmele de asigurari nu se intelesesera intre ele. Mai mult, cu 5 zile inainte trebuia sa depun o „Intampinare”. Dupa indelungi cautari pe net am ajuns la concluzia ca ar fi de fapt o simpla „Declaratie”. Am intrebat si un avocat care mi-a explicat ca este „o actiune in regresie” si ca nu este absolut necesar sa ma prezint.
Totusi, saptamana trecuta m-am prezentat constiincios la poarta judecatoriei intreband de camera de judecata repartizata 210-13C, potrivit citatiei. Mi s-a indicat urmatoarea intrare la dreapta. Urmatoarea intrare era deja Judecatoria Sector 4… Intreb portarul si ma indruma catre a doua usa la dreapta. Intru intr-un birou mic, unde 2 doamne speriate ma intreaba pe cine caut. Le spun si amabile ma intorc din drum, cu o usa in urma. Portarul numarase si poarta institutiei… Intru si recunosc “din filme” panorama unei sali de judecata. Inghesuiala, zapuseala, oameni agitati. Intra judecatoarea, „ridicati-va in picioare” si „inchideti telefoanele mobile”… Ca intr-un peisaj cu brokeri la Bursa, unii incep să strige în gura mare diferite numere: 23, 36, 43. Imi venea sa strig Bingo!!! Incercam sa gasesc cu disperare explicatia, iar ei ajunsesera la 147. Dupa vreo 10 minute am realizat ca se strigau numere de dosare care se amanau.
Am mai stat un timp urmarind plictisit procesele de la rand si cele „care se bagau in fata” din diferite considerente. Tocmai cand voiam „s-o sterg englezeste” aud dosarul meu si ma prezint ca intervenient, spre stupoarea juristilor de la cele doua firme de asigurari in litigiu. Nu se asteptau sa apar! Se citeste dosarul si la sfarsit cei doi sunt intrebati daca sunt de acord cu INTAMPINAREA!? Si ei sunt, la unison. Apoi sunt eu intrebat. Am oscilat cu voce tare (nestiind exact cu ce sa fiu de acord!): „Sa zic da, sa zic nu?!” Cei doi se cam albisera, ingrijorati. Ziceti „DA!!” imi suflau ca la scoala. Incercam sa-i citesc si parea ca erau intr-un moment critic, dar „psihologia inversa” ma indemna la rautati. Am prelungit suspansul cateva secunde care unora li s-au parut ani, si apoi am zis un „DA” ca la starea civila. „Ma nenoroceati daca ziceati nu!!!”, „Ce bine ca ati zis da!!!”, m-au felicitat jurstul şi avocata… De fapt, „Intampinarea” lor spunea ca „Omniasig Asigurari a platit daunele catre Generali Asigurari si a disparut obiectul procesului”. Aceste evenimente m-au lamurit total ca sunt un cetatean model care a facut o fapta buna, dar de care nimeni nu avea nevoie!”
EINS, ZWEI, POLIZEI: Cum îţi zâmbeşte şarmant un poliţist călare? …Şi ce lasă în urmă!
INSIDER: „De când s-au redus bugetele pentru ordinea şi liniştea publică, M.A.I. face economie şi scoate cabalinele din garaj. În plus, cine spunea că poliţiştii călare nu ştiu să zâmbească!? Ba, chiar pot fi foarte amabili să stea relaxaţi şi să zâmbească şarmant-americăneşte dezinteresat, nu doar atunci când te prind că ai calcat pe bec! Aceştia patrulau în Parcul Izvor şi o făceau bine.
Dar cum orice parc are şi uscăturile lui, tocmai în Parcul Cişmigiu găsim şi reversul medaliei! Zilele trecute traversam pe unul dintre podurile de peste lac. …Pe la mijloc, o imensă grămadă de bălegăr! Părea cam căzută din cer, mai ales că accesul pe pod este limitat… Abia la întoarcere, când mormanul se împraştiase artistic pe toată aleea, mi-a picat fisa! Tocmai trecuse pe lângă mine un echipaj în acţiune… Aşadar, pe lângă pistol, catuse şi baston, poliţiştii călăre ar trebui dotaţi şi cu lopeţele şi saci menajeri. …Dacă nu, măcar să-şi facă autocritica şi să-şi taie singuri câte o amendă! Măcar din când în când.”
GHERŢOIUL DE BLOC: Ai mâncat, ai băut, ţi-ai pus palma în fund şi-ai plecat! Ce-ai uitat?
INSIDER: „Cum criza e pe val, iar preţul benzinei în creştere, mai mulţi conaţionali aleg să iasă la „iarbă verde” în faţă blocului şi să petreacă cu mici, bere şi manele până se crăcănează de ziuă. La final, cu ficatul obosit, sătui de Salam şi deprimaţi că trăiesc în România, pleacă fiecare pe la cortul său. După ei …potopul! AŞA NU!”
TEMENELE: “Început de BĂSESCU şi finalizat de OPRESCU”. Acum putem scoate taxa auto!?
INSIDER: „Ajunsaram cam tarziu la Pasajul Basarab, dupa deschiderea oficiala. Rataram parada motociclistilor si a masinilor de epoca. Il rataram pe dl primar care, probabil, a tinut un discurs presarat cu glumite. Gasiram confetii peste tot, semn de mare party. Bucuresteni entuziasti. Lumea dotata cu camere video, aparate foto sau macar un celular cu camera foto.
Pe podul Grozavesti o boxa mare cu muzica. In parcare la Carrefour (sub acelasi pod!) o scena cu alta muzica (a cantat si Horia Brenciu). Ambele foarte tare!! Echipe de la diverse televiziuni erau in exercitiul functiunii. 33 grade Celsius. Sete mare. Numai 3 umbrelute cu frigidere. Doar Ursus si Coca-Cola
Politia calare. Te uiti in sus minunea tehnicii, cobori privirea spre pamant si mai dai si peste cate o curte dezolanta. La loc de cinste pe pod o placuta ne va aminti mereu
noua si urmasilor urmasilor nostri: Inceput de BASESCU si finalizat de OPRESCU.”
DISPARIŢIE: Fetiţă plecată la magazin după îngheţată. Nu s-a mai întors!
CIOBOTARU ANA-MARIA, în vârstă de 9 ani, domiciliată în Municipiul Giurgiu, fără forme legale în Căminul de nefamilişti – Zona Istru, judeţul Giurgiu, a fost declarată dispărută. La data de 14 iunie a.c., în jurul orei 12.00, fetiţa a plecat de la domiciliul bunicii sale, să cumpere o îngheţată de la un magazin din apropiere şi până în prezent nu a mai revenit. Semnalmente: înălţime 1, 20 m, 30 kg. greutate, constituţie normală, părul ondulat, şaten, tuns până la nivelul umerilor, ochi căprui, ca semn particular pistrui pe ambii obraji. Obiecte de îmbrăcăminte: la data dispariţiei purta pantaloni din material textil de culoare neagră, tricou de culoare albă fără mâneci, iar în picioare purta papuci din plastic de culoare neagră.
Persoanele care pot furniza informaţii în legătură cu persoana dispărută sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de Poliţie sau să apeleze gratuit numerele de telefon 112 ori 116.000!
SHOPPING: La H&M găsiţi şi pantofi găuriţi în talpă. Nu dezbrăcaţi manechinele!
INSIDER: „Ieri dupa ora 20.00 am intrat pentru prima data in magazinul H&M din Unirea Shopping Center din Bucuresti. Desi a trecut ceva timp de la inaugurarea cu surle si trambite din 25.03.2011, pana acum, vitrina sau mult mediatizatele afise cu articole H&M nu m-au convins pentru efortul unei vizite.
Aseara, la un manechin din vitrina am vazut niste pantofi apropiati de gustul meu si am facut propria inaugurare a magazinului. Pe langa bulibaseala de nedescris de shopperi, din magazin am constatat cu tristete ca si aranjamentul marfurilor are o logica de targ Europa…
Incaltaminte gaseai (cate 2,3 tipuri) din loc in loc pe o harta pe care nu am reusit sa-i gasesc logica, la fel si fustitele, bluzele, rochitele… Desi cred ca jumatate din manechinele din magazin purtau pantofii mult doriti si cautati in rafturi, nu am reusit sa-i descopar. M-am invartit si iar m-am invartit cu speranta unui noroc de a-i vedea pe ei sau pe cineva din personalul H&M. M-am tinut dupa vreo doua domnisoare crezand ca am reusit, dar erau doar cumparatoare-cautatoare…
Incepusem sa ma gandesc la rautati precum descaltarea unui manechin pentru a fi gasita de cei pe care eu nu-i gaseam! Dupa ce imi pierdusem speranta m-a lovit norocul cand m-am ciocnit (la propriu!) si de o angajata H&M. Am facut stanga-imprejur si am urmat-o cu rugamintea unei indicatii la standul PANTOFILOR. Foarte amabila mi-a explicat ca acei pantofi sunt doar pentru manechine (!) ca au o gaura in talpa pentru a putea fi fixati cu usurinta… Aha!!!„
BTT: La Restaurantul Marshal, mulţi chelneri şi degeaba. Veniţi cu băutura de acasă!
INSIDER: “Hotelul Marshal are si restaurant, sau invers! Il gasiti pe str. Emanoil Bacaloglu nr.2 (aproape de intersectia str. Batistei cu str. Jean Luis Calderon). Atmosfera pare usor prafuita, incremenita in timp sau decupata dintr-un restaurant de dinainte de ’89. Restaurantul era pustiu si intunecos in schimb terasa era ceva mai animata. Nestiind de terasa, aproape ca i-am speriat pe angajati cand a parut ca vrem sa ne asezam inauntru!
Chelneri multi si cam agitati, cand apareau in dreptul mesei mereu se ciocneau cate 2, cate 3.
Ca la restaurantele cu pretentii, sticlele de bautura nu le-au lasat pe masa, urmand sa umple paharele din cand in cand. Pacat ca tot uscate ramaneau! …Norocul nostru ca mirosea a tei!”
NEPĂSARE: Paul Everac, un dinozaur tare în dinţi. Dar cu conştiinţa grea!
Astăzi, Paul Everac, scriitor şi editorialist la „Cronica Română”, a fost surprins de insideri pe strada Dimitrie Gerota din Capitală. Conştiiţa grea îl apăsa vizibil! Mai ales de când a aflat că fraţii de condei şi de suferinţă de la Cronica Română nu şi-au primit salariile tocmai din noiembrie 2010.
De ce se simte vinovat? Surse din interiorul cotidianului ne-au confirmat că, în repetate rânduri, editorialistul a ameninţat conducerea ziarului că nu mai scrie dacă nu îşi primeşte banii restanţi. Iar protestul său a dat rezultate. Nici el nu este cu plata la zi, dar are un avans de câteva salarii faţă de restul angajaţilor! Din ce bani? Banii cuveniţi celor care au demisionat anul trecut au fost redirecţionaţi către buzunarele lui Paul Everac. …Restul angajaţilor să mai aştepte!
DISPERARE: Cine îi înfometează pe jurnaliştii de la „Cronica Română”?
Vă prezentăm mai jos, două mesaje de disperare trimise de angajaţii cotidianului „Cronica Română”. Aceştia nu şi-au primit salariile din luna NOIEMBRIE 2010, dar încă nu îndrăznesc să blocheze activitatea ziarului.
În paralel, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Bucureşti, ANAF şi Garda Financiară dorm în post, iar MediaSind va spune că nu are membri la acest cotidian…
INSIDER: „CRONICA ROMANA – SCRIETI FRATILOR SI DESPRE ACEST COTIDIAN. OAMENII MUNCESC ACOLO FARA BANI, NU SUNT PLATITI DIN NOIEMBRIE 2010. PE NIMENI NU INTERESEAZA DE ACEI OAMENI? PATRONUL ESTE DE NEGASIT, IAR PROSTII MUNCESC. NIMENI NU ARE CURAJUL SA VORBEASCA DE TEAMA. POATE IL GASITI VOI PE PATRON SI-L INTREBATI CAND LE DA AMARATILOR CARE SUNT ACOLO BANII.”
INSIDER: „MUNCITI CU DRAG SI SPOR! INGRASATI-L PE PATRONUL CARE V-A LASAT SI DE CRACIUN SI PASTI FARA BANI! OARE EL ARE DIN CE TRAI? SE FOLOSESTE DE BANII VOSTRI SI CAND ISI ADUCE AMINTE VA MAI DA SI VOUA CATE UN LEU. ACUM VA PUN O INTREBARE – DE CE NU VA REVOLTATI TOTI? INSEAMNA CA UNII IAU BANI SI ALTII SUFERA! PE CINE PROTEJATI? DACA VA E TEAMA DE CINEVA ATUNCI NU VA MAI PLANGETI STATI CA MUTII SI RABDATI!”
DERBY: Şi corporatiştii ştiu să sară. Taxa: 800 euro!
INSIDER: „Duminica, pe baza sportiva Voinicelul (str.Gh.Patrascu nr.43-45, Bucuresti sect.3) s-au jucat semifinalele si finalele la fotbal in Campionatul Corporatiilor Derby Arena. Semifinale: Microsoft Romania – Apa Nova-Veolia (3-6) si Generali Asigurari – Vodafone (1-2). Sambata, pentru calificari, corporatistii s-au depasit fizic jucand (echipe de cate 6) cate 3 meciuri de 40 min, cu pauza (si un time out pe repriza pentru respiro). Vanatai, rupturi de muschi, cucuie, nimic nu i-a oprit. Andrenalina analgezic. Pentru Microsoft Romania, in vreo 2 meciuri a pus umaru’ la treaba si CEO-ul, Ronald Binkofski. In final, campionatul a fost castigat de Apa Nova-Veolia.
Taxa de participarea la competitie: 800 de euro! Obrazul subţire…
Au mai participat: Oracle Romania, Bitech Company, Sindicatul LDTcB-Romtelecom, Lindab, NNDKP, Adobe Romania, Farmexim, Tuca Zbarcea & Asociatii, Bank of Cyprus, Gemini Solutions, CMS Cameron McKenna, Media Investment.”
PROTEST: „Strângem semnături. Pentru pace!”
INSIDER: „Sambata, in jurul pranzului, in fata magazinului Unirea din Bucuresti, mai multe persoane au protestat pasnic impotriva razboiului din Siria.
S-au distribuit pliante cu imagini cumplite din razboi si s-au strans semnaturi. PENTRU PACE!”
REZERVĂRI: La Trattoria Verdi, mestecaţi cu grijă!
INSIDE
R: „La Trattoria Verdi de pe strada Postavarului nr.84 din Bucuresti – sector 3, patronul ori nu stie limba italiana, ori are un umor negru remarcabil.
In amenajarea interioara a restaurantului printre fotografiile din filme italiene celebre este inramata si o reclama (in limba italiana) la o firma de pompe funebre…
„Eşti obosit? Eşti stresat? Aveti nevoie de o călătorie relaxanta? Apelaţi la noi: POMPE FUNEBRE. Fraţii Bellini. Garantat la odihnă veşnică. Nimeni nu s-a mai întors pentru a se plânge”. POFTĂ BUNĂ! MESTECAŢI CU GRIJĂ!!!”
ROMEXPO: Antichităţile, la concurenţă cu ultimele invenţii în amenajări interioare. Preţuri identice!
INSIDER: „Mâine, 12 iunie, este ultima zi a Târgului de Antichităţi, desfăşurat în cadrul Expoziţiei Ambient de la Romexpo. Intrarea generală – 5 lei.”
AUTO: Maşini de epocă, scoase la lumină
INSIDER: „Expozitie „Classic Cars” la World Trade Plaza. Putini vizitatori, dar masini superbe care au facut istorie. Ford din 1913 cu felinare in loc de faruri. Intrarea libera.”
SFORI: Guvernul blochează activitatea CIADO!
COMUNICAT: „Guvernul, deranjat de criticile constante din ultimii doi ani, privind politicile de prevenire si combatere a consumului de “etnobotanice”, considera ca inchiderea conturilor CIADO si evacuarea din sediul detinut de la RAPPS sunt principalele actiuni de lupta impotriva etnobotanicelor. (…) CIADO Romania, a solicitat primului ministru sa explice ONG-urilor antidrog, mass-mediei , populatiei urmatoarele:
1. Ce a determinat Guvernul sa reorganizeze Agentia Nationala Antidrog intr-un serviciu in cadrul IGPR intr-o perioada in care consumul de droguri ( psihoactive si psihotrope) era intr-o crestere alarmanta in tot spatiul UE si daca constientizeaza gravitatea sociala a acestei decizii ?
2. De ce a intarziat cu un an aprobarea prin HG a Palanului National de Actiune Antidrog 2010 – 2011 producand efecte dezastruoase in anul 2010, cand Agentia nu a avut cadrul legal de functionare, fara Planul de Actiune. Lipsa de programe si proiecte nationale de prevenire ducand la 5 morti, 4957 de internati si sute de mii de consumatori doar pe fondul consumului de “etnobotanice” precum si deschiderea a peste 500 de magazine ce comercializau substante.
3. De ce a taiat toate finantarile programelor de prevenire a consumului de droguri ?
4. De ce a intarziat cu 24 de zile adoptarea HG privind reinfiintarea Agentiei Nationale Antidrog ca directie in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor ?
5. De ce refuza sistematic sa raspunde de 13 luni la adresele societatii civile privind politicile guvernamentale antidrog ?
6. De ce fondurile din taxa pe viciu nu sunt folosite pentru prevenirea consumului de droguri , tutun si alcool ?
7. De ce Agentia Nationala Antidrog dupa reorganizare ca Directie in cadrul MAI nu are fonduri pentru programe si proiecte de prevenire cid oar pentru salarii si utilitati ?
8. Cine raspunde pentru pierderea a 9 milioane de euro fonduri nerambursabile de catre Agentie ca urmare reorganizarii?”
DONAŢIE: Dar din dar se face Rai
INSIDER: „Ati mai vazut vreodata un copil caruia i se ofera o jucarie sau un baton de ciocolata si el se ascunde? Veti vedea in pozele de mai jos un astfel de copil…
De asemenea, celor care s-au indoit ca pachetele vor ajunge la Glodeanu, le spun ca intr-una din poze am recunoscut punga cu jucariile mele din copilarie (o punga cu sigla IKEA) pe care v-am spus ca o sa le donez acestor copii. Alimentele pe care le vedeti in poze au fost cumparate si cu banii trimisi prin Western Union de un roman din Israel, care nu s-a indoit nici o clipa ca banii vor fi folositi pentru altceva…
PS: apucati-va de curatenia de vara si puneti deoparte ce nu va mai trebuie, poate in august o sa simtiti si voi ce am simtit eu cand mi-am recunoscut punga cu jucarii…”
Despre copiii din Glodeanu
S.O.S. Copiii chinuiti de foame din Glodeanu (Buzau)
SĂNĂTATE: Observaţii nescrise într-o fişă de internare la Spitalul Universitar
INSIDER: “Saptamana trecuta am trecut prin experienta internarii la Sectia Ginecologie a Spitalului Universitar din Bucuresti. Doctorul de garda de la Urgenta mi-a prezentat alternativa de a pleca „pe semnatura” si a dormi noaptea acasa. Nestiind exact la ce ma puteam astepta peste noapte, am ales spitalul – cadru organizat (m-am gandit eu!) unde la o adica sa pot primi o ingrijire adecvata. Trec peste faptul ca am cotizat in fiecare buzunar de halat „oficial” care mi-a iesit in cale si faptul ca nimeni nu a venit sa-mi ia temperatura macar babeste (nu zic sa fi venit cu scula numita termometru!) sau sa ma intrebe cum ma simt. E adevarat ca aveam un buton de urgenta deasupra patului, dar daca lesini nu stiu daca mai esti in stare sa-l si folosesti.
A doua zi dimineata nu a venit nici un doctor la „vizita de dimineata”, intreband asistentele mi s-a zis ca dupa raport… Am mai asteptat rabdatoare inca 30 min dupa care m-am intors la asistente sa le amintesc de ecografie. Aici stupoare: doctorul uitase sa-mi scrie in fisa „ecografie”. Am intrat in panica si am purces in cautarea „doctorului pierdut”. In camera de garda nu-l vazuse nimeni… poate era si el bolnav (sper ca nu are medicul tot la Universitar!). O colega de salon trebuia sa faca ecografia cu o zi in urma, dar nici a doua zi nu primise vreun semn de undeva…
Cerc vicios 1: Daca nu e doctorul care te-a internat, deontologia profesionala „nescrisa” impiedica orice alt doctor sa te bage in seama!
Cerc vicios 2: Daca esti internat ecografia o poti face NUMAI in spital, NUMAI in sectia in care esti internat!
Dupa niste valuri facute am cautat si urcat in organigrama la manager – seful garzii din ziua internarii. I-am explicat situatia si acesta mi-a trimis fisa la ecografie. Mi s-a spus sa merg la farmacia spitalului si sa cumpar cele necesare (care dupa parerea mea are vanzari de supermarket!). Apoi m-am inregimentat in coada de gravide, gravidute si alte gineco-probleme, din fata cabinetului asteptand sa fim strigate. Programul afisat incepea la ora 8.00. Am stat si iar am stat si s-a facut ora 11.00 si nimeni nu fusese strigat. Am aflat ca doctorul de la ecograf nu venise (!) …si poate nici nu o sa mai vina… poate plecase pe campii cu doctorul meu…
MARE DILEMA pe capu’ Universitar-ului bucurestean!!! Singura solutie: ASTEPTAREA… asteptarea unei harti astrale favorabile pentru ecografii, intrucat notiunea de „doctor de rezerva” se pare ca nu exista. Aici nimic ne e din cale-afara de grav: sarcini oprite in evolutie, extrauterine, sangerari …Daca nu esti pe moarte „ramai in plata Domnului”. Doar doctorii tineri care treceau gagicarind mai luminau atmosfera…”
PASIVITATE: Neglijăm problemele, deci nu există!
INSIDER: „În ideea de a fi în pas cu “ultimele descoperiri”, dorința de “a salva copacii” și la propunerea unei domnițe de la o casa de bilete RATB mi-am cumparat Portofel electronic. Adica un card ACTIV preplătit care funcționează și la Metrorex și la RATB, oferind călătorilor posibilitatea de a încărca pe card un credit care reprezintă o formă comodă de plată a contravalorii unor călătorii individuale sau de grup. De la introducerea lui în circulație a trecut ceva timp (ianuarie 2010), dar “hibele” descoperite în practică nu par a fi rezolvate din mers, cum ar fi normal, ci puse în categoria “neglijăm problema, deci nu există”!
ATENTIE! – Toate rutele RATB în circuit care au un capăt la care nu se golește autobuzul supun călătorii care trec peste capătul fals la plătirea de două ori a biletului. Astea sunt regulile. Dar asta scrie doar pe site și niciunde altundeva. Nu scrie în autobuz, nu scrie pe card. (Dacă am un bilet taxat pot să trec peste capătul formal, dacă am varianta electronică trebuie să plătesc de două ori!)
– De ce nu există posibilitatea de reîncărcare a cardului în stațiile de metrou? Metrorex a facut investiții, la intrările în stații, în cititoare de card speciale, dar e peste puterea lor să asigure și o reîncărcare a creditului??? … Dacă nu mai ai credit în portofelul electronic, ori îți cumperi o cartelă de metrou, ori te intorci la suprafață să-ți încarci cardul. …Mai bine lipsă!”
GRATUIT: Prima Spălătorie Socială din România
Comunicat: „Proiectul iniţiat de Asociaţia Portico pune gratuit la dispoziţia tuturor persoanelor cu venituri mici şi a familiilor numeroase servicii de consiliere în domeniul igienei personale, detergent şi balsam donat de Unilever, precum şi zece maşini de spălat şi zece uscătoare semiprofesionale oferite de Whirlpool, dintre care una dedicată nou-născuţilor.
Spălătoria, care funcţionează în Calea Griviţei nr. 216 (lângă staţia de metrou Griviţa), face parte din strategia Primăriei Municipiului Bucureşti – prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială (DGASMB) – de a oferi un complex de servicii cetăţenilor aflaţi temporar în dificultate financiară.
Pentru început va putea beneficia gratuit de serviciile puse la dispoziţie de Spălătoria Socială (spălare, uscare, detergent) orice locuitor al Capitalei care are nevoie de aceste servicii din cauza situatiei socio-materiale cu care se confruntă: persoane cu venituri mici, şomeri, pensionari, părinţi singuri, persoane fără adăpost. O maşină de spălat şi un uscător vor fi rezervate pentru spălarea şi uscarea hainelor de copii cu vârste între 0 luni şi 1 an. Programările se pot face direct la locaţie de luni până vineri între 8:00–16:00 sau la telefonul 0765.421.286.”
ATENŢIE: Cade tencuiala lângă sediul PDL. Semn rău de prăbuşire în sondaje!
INSIDER: „Chiar dacă aveţi nevoie de o recalificare sau de un carnet portocaliu de partid, încercaţi să ocoliţi clădirea din Piaţa Walter Mărăcineanu. Reamintim că înscrierea într-un partid care se prăbuşeşte se face pe propria răspundere. …Aveţi mari şanse să vă cadă nişte tencuială în cap!”
