PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

MUZEUL DE LA ȘOSEA: Casa unui țăran gorjean strămutată în anul 1908 într-o sală special proiectată


INSIDER: „Știați că în Muzeul Țăranului Român există o montată o casă țărănească din zona Gorjului, Casa Mogoș?

În timpul deplasărilor sale prin ţară, Alexandru Tzigara-Samurcaş descoperă casa unui țăran gorjean, pe nume Antonie Mogoş, tocmai când acesta era pe punctul de a o demola și a construi o alta nouă, din cărămidă, în locul ei.

Intuindu-i exact valoarea şi importanța artistică şi patrimonială pentru demersul muzeografic de care era atât de preocupat, Samurcaș nu va ezita nici o clipă până nu-şi va vedea visul împlinit. Va lua parte la toate formalitățile de cumpărare a acestei case, apoi de demontare, transport şi repunere în valoare în sala special proiectată pentru ea în cadrul Muzeului Național de la Bucureşti. Lucrările au fost finalizate în ianuarie 1908. Să amplasezi o casă într-o altă casă era o acţiune temerară şi plină de originalitate. În 1906, în ţară, gestul său era catalogat, ca o apucătură”, dar în bibliografia europeană de specialitate a epocii, „casa aceasta lucrată toată în lemn” era considerată ,,altarul pergamic al artei româneşti”. FOTO 4 – M.S. Regina Maria vizitând Muzeul, la 10 noiembrie 1931, impreună cu Alexandru Tzigara-Samurcas. Fotografie realizata in pridvorul casei lui Antonie Mogoș.

În 1953, „Muzeul de la Șosea” se va desființa pentru a face loc Muzeului P.C.R.. Casa lui Antonie Mogoş va fi demontată şi amplasată în aer liber la Muzeul Satului.

În 2003, după 50 de ani, Casa Mogoş a revenit la Muzeul Ţăranului Român, în expunerea permanentă intitulată „Casa-n casă”.

N.R.: Alexandru Tzigara-Samurcas (n. 23 martie 1872-1 aprilie 1952) a fost istoric de artă, etnograf, muzeolog şi jurnalist cultural român. Tzigara a fost membru al societății literare Junimea, deținând funcții la Școala Naţională de Arte Plastice, la Universitatea din București și, în cele din urmă, la Universitatea din Cernăuţi. În timpul tinereţii, a fost secretar al regelui Carol I. Apropiat de familia regală, a lucrat şi ca director al Fundației Universitare Carol I, unde a înfiintat o mare colecție de diapozitive pe sticlă. Tzigara a atins faima în 1906 ca fondator al „Muzeului Național”, nucleul actualului Muzeu al Țăranului Român, însă a fost implicat şi în amenajarea şi păstrarea fondului de artă Theodor Aman.

„Neapărat că nu toate casele sunt la fel cu a lui Mogoş; eu cel puțin nu mai cunosc o alta atât de mândră. (…) Întreg pridvorul are fruntarele sculptate şi între ele stâlpi admirabili ca proporție și ornamentație. Şi uşile toate sunt sculptate. Caracteristică mai este şi mica intrare dinaintea scării. E o miniatură a porților mari cu frumoasele lor arcuri. Ca proporție e de asemeni foarte fericită, deși e concepută şi executată de Antonie Mogoş fără alt model, ci din propria sa concepție. Ea e în adevăr operă de artist. Și poate că este conştient de însemnătatea lucrării sale meşterul Antonie, căci a semnat și datat opera sa. Pe fruntar se vede săpată următoarea inscripție, atât de asemănătoare cu signaturile clasice ale marilor artişti:,,187 şi cinci făcut Antonie Mogoş”. Data mai e repetată și în alte părți ale fruntarului, chiar pe uşi. Pe ştepanul porții care se află la curte se vedea monograma A.M. şi anul 1879. A lucrat deci la casa sa de la 1875 şi până la 1879. Căci Mogoş singur a tăiat stejarii cei mari din pădure, el a cioplit din ei bârnele cele groase și lungi de 10 metri, şi tot el pe urmă i-a încrestat cu motive aşa de alese. Azi atât scumpetea materialului cât şi lipsa de timp nu mai permit ridicarea unor asemenea case. Ele se înlocuiesc cu altele de cărămizi, după cum a făcut și Mogos.”

Antonie Mogoş s-a născut în 1835, ca fiu al lui Neculai și al Păunei din Bălăceşti-Ceauru, Gorj. Nu a făcut armata, fiind copil de văduvă, scutit ca susținător al familiei, şi nu a participat la Războiul de Independență. A avut 8 copii de la două neveste, dintre care 4 au murit. A fost deopotrivă gospodar, artist lemnar, meşter de case, paracliser şi cântăreţ în biserică. Şi-a construit casa cu mâinile sale în trei ani şi a dorit să fie cea mai frumoasă din sat. Viața sa până la vârsta de 70 de ani s-a circumscris satului natal, singura sa ieşire fiind la Bucureşti. El a demontat casa şi apoi a reconstruit-o în sala de la Muzeul Național (Muzeul de la Şosea”).

Adresa: Şoseaua Kiseleff Nr. 3, Sector 1, Bucureşti. Program Miercuri – Duminică: 10.00 – 18.00. Bilete intrare: 12 lei/ adulți, 6 lei/ pensionari, 3 lei/ elevi, studenți.” DETALII

MĂNĂSTIREA PLUMBUITA: 450 de ani de la prima tiparniță din București


INSIDER: 4️⃣5️⃣0️⃣ de ani de la prima tiparniță din București
📖 În cartierul Colentina, aflat în zona de nord-est a capitalei, se află mănăstirea Plumbuita, monument de arhitectură din secolele XVI-XVII.

📖 Lăcașul a început să fie ridicat în 1560, în timpul domniei lui Petru Vodă cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul şi al doamnei Chiajna. Construcția va fi terminata de succesorii săi: Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) și Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591). În 1585, acesta închină aşezământul mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos.

📖 Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorită faptului că biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb. O legendă spune că numele vine de la faptul că Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperişul de plumb al mănăstirii. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu Radu Iliaş care a avut loc sub zidurile mănăstirii a fost atât de aprigă încât mulţimea de ghiulele căzute pe acoperişul bisericii, topindu-se, a dat acoperişului un luciu de plumb.

📖 Mănăstirea devine un monument de referinţă pentru istoria culturală a Bucureştiului începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea.
Astfel, în 1573 se înfiinţează aici prima tiparniţă din Bucureşti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea şi a soţiei sale, Ecaterina Salvarezzo.

📖 Aceasta este a treia tiparniţă înfiinţată în Ţara Românească, după cea a ieromonahului Macarie, înființată în 1508 la mănăstirea Dealu de Radu cel Mare și după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi.
📖 În 1582 apar aici primele cărţi tipărite în Bucureşti: două Tetraevangheliare şi o Psaltire (din care se păstrează numai un fragment, în Biblioteca Naţională din Sofia), sub îndrumarea monahului Lavrentie și a ucenicului Iovan.
📖 Astăzi, mănăstirea Plumbuita este un cunoscut și apreciat centru monahal, un loc de rugăciune și liniște. Mănăstirea are o obște care se află sub oblăduirea duhovnicească a părintelui protosinghel Justin Bulimar.” SURSA

LUNA COPIILOR: În iunie Kaufland sărbătorește Luna Diversității. Urmează certificatul curcubeu?


INSIDER: „Băi, dar ziua Copilului o sărbătorim? Vine acum, chiar pe 1 a lunii.

Ne pregăim deja de Luna Diversității? De când e, mă, Kaufland Romania, iunie luna diversității? Copiii îi sărbătorim într-o singură zi din lună, dar toate culorile curcubeului le celebrăm o lună întreagă, nu? Vi se pare FIRESC?

Dar, hai să facem toată vara una a diversității, de ce ne oprim la o lună? Dă-i incolo de copii, pe noi ne interesează incluziunea.
Iată ce zice printre altele în postarea lanțului de magazine care în pandemie s-a grăbit să pună garduri de metal să despartă „responsabilii” de „iresponsabili”.

<În magazinul Kaufland din Barbu Văcărescu au fost introduse 100 de cărucioare de cumpărături vopsite în 4 culori diferite, fiecare specifică unei cauze pe care o susținem:

💗 Roz – susține egalitatea de gen la toate nivelurile;
💜 Mov – susține incluziunea persoanelor cu dizabilități;
💙 Albastru – susține acceptarea și respectarea diferențelor culturale;
💛 Galben – susține cu mândrie diversitatea de vârste.

Acum, toți cei care trec pragul magazinului pot fi parte în mod direct din proiectul nostru: aleg o cauză și contribuie împreună cu noi la creșterea nivelului de conștientizare despre importanța diversității și incluziunii sociale.>

Băi, eu aleg să susțin cauza copiilor. Așa că o să trec pe lângă magazinul vostru plin de culoare.” SURSA

N.R: Pentru cine a uitat (foto 2) panourile Kaufland cu interdicția de acces din 2020.

ARHIVĂ: NEALIMENTARE: Kaufland impune Certificatul Verde clienților „Bunătăți de la Sibianul”. Fără varză, brânză, viezure, mânz!

CLISMA CU FUM: ‘Tratamentul olandez”, panaceu universal până în sec. al XIX-lea.


INSIDER: „Stai așa câteodată și te gândești cum spanac de a rezistat specia asta umană de-a lungul timpului. Nu, serios! La cât de proastă e majoritatea, ar fi trebuit să fim de multă vreme pe urmele păsărilor Dodo, ale dinozaurilor și a altor animale cu bun simț care au dispărut, nu au rămas ca să se facă de râs pe planetă. Uite, spre exemplu, azi vom vorbi despre medicina europeană. Mai exact, despre un tratament care era folosit mai pentru orice, ca și luatul de sânge, începând cu secolul al XVIII-lea.

Pe la vremea aia, adică începutul anilor 1700, era rupere cu fumatul în Europa. Nu doar că era modă, nuuuu! Tutunul era panaceu. Orice se trata cu tutun. Erai răcit? Pac, un pachet de țigări! Călcai pe o piatră ascuțită? Pac, cinci țigări și o rezolvai. Te lăsau plămânii, rinichii, stomacul, vezica, scufița? Băgai tutun, că ăsta nu dădea greș. Ideea e că inclusiv medicilor chirurgi și asistenților li se recomanda să fumeze în sălile de operații pentru a masca mirosurile. Ei, cum e să te opereze unul cu țigara în colțul gurii? În fine. Întrebarea este ce făceai când chiar nu mai putea băga tutun? Și aici vine relatarea de azi.

Undeva pe la începutul secolul al XVIII-lea, un doctor al cărui nume s-a pierdut a avut ideea de a băga cât mai mult tutun într-un om ca să îl facă bine. Și cum pe gură nu mai intra, s-a orientat tipul spre alt orificiu, undeva mai în spate jos. Așa a apărut clisma cu fum de tutun. Daaa, ați auzit bine. Era bună la orice. Pentru hernie, pentru dureri de cap, pentru probleme cu plămânii, crampe, răceală, amețeli, impotență, guturai… tot ce trebuia să faci era să bagi niște fum în… dos.

Asta o rezolva un medic specialist, expert în știință și tehnică, individ care venea, îți introducea o țeavă sau un tub… unde trebuie, apoi sufla fum acolo. În acest fel ingenios, nu doar că deveneai o narghilea cu suflet, ba puteai da și tonul unor distracții de zile mari, căci pârțuri cu fum chiar nu mai văzuse nimeni până la tine. Dragon scria pe tine, deși nu scoteai flăcări chiar pe nara pe care îți imaginai tu. Important însă era să te faci bine.

În sensul ăsta, veți rămâne uimiți de relatările vremii. Așa tare a prins clisma cu fum, căci nu doar că a fost tratament universal până în secolul al XIX-lea, ba a și devenit cunoscută ca tratamentul olandez (se pare că ăștia au o boală cu fumatul). Olandezii o considerau metoda perfectă de a resuscita persoanele înecate. Cică numai în 1802 au fost readuse în simțiri 990 de victime ale înecului, asta numai în Amsterdam, băgându-le fum în rect. Câțiva ani mai târziu, s-a descoperit că tratamentul amintit vindecă și holera. Francezii au fost primii care au preluat moda. Englezii după aia. Germanii, italienii, spaniolii au urmat la scurtă vreme. Rupere era. Toată lumea făcea din astea. Iată că și expresia „a-i sufla unuia în cur”, adică a sta după toanele lui, pleacă de la un fapt real.

Distracția a început să se fâsâie, pardon de expresie, în 1811, atunci când medicul britanic, Sir Benjamin Brodie, demonstra că nicotina nu doar că e o otravă, ba face rău și la circulație, la inimă și la alte cele. Evident că a mai existat și o rezistență, gen nu ne otrăviți pe noi cu știința voastră și cu 5G-ul, dar până la urmă tot s-a terminat.

Omenirea a avansat din punct de vedere științific și tehnic, iar clisma cu fum a fost înlocuită de aia cu supă de pui sau alte lichide calde și hrănitoare. Nu știm dacă supa avea și morcovi întregi, dar imediat cum aflăm vă spunem și vouă. Asta a fost scurta și tumultoasa istorie a clismei cu fum de tutun.” SURSA

N.R.: Clisma cu fum de tutun era realizată cu ajutorul unei truse medicale care conținea o pereche de foale (cameră cu burduf) şi nişte furtunuri. Dispozitivul a fost aprobat de către Royal Humane Society din Londra. DETALII

25 MAI 2023: Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor, Greva României Educate!


INSIDER: „Calendar ortodox 25 mai 2023, sărbătoare creştină de Înâlţarea

Domnului. Oamenii se salută în această zi cu formulele „Hristos s-a Înălţat!” şi „Adevărat s-a Înălţat!”.

De sărbătoarea Înălţării este şi Ziua Eroilor, în toate catedralele, mănăstirile, bisericile, cimitirele, la troiţele şi monumentele închinate acestora fiind făcute praznice de pomenire. Clopotele bisericilor au fost trase la ora 12.00, în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Tot astăzi, peste 15.000 de angajaţi din sistemul de învăţământ s-au adunat în Piaţa Victoriei, potrivit sindicatelor din Educaţie. Creşterile salariale ale profesorilor nu sunt prevăzute în oferta Guvernului, ci doar carduri de sprijin, potrivit unui document al sindicatelor trimis în teritoriu. Guvernul amână de 12 ani articolul 8 din Legea Educației nr 1/2011, prin care bugetul Educației Naționale trebuia să fie 6% din PIB.

Profesorii au pornit la ora 12:00 în marş de protest până la Palatul Parlamentului, timp în care sute de elevi li s-au alăturat, iar mai mulţi copii au ieşit din parcurile care mărginesc Calea Victoriei şi le- au făcut cu mâna.

O lume minunată în care veți găsi numai 2,1% din P.I.B. pentru copii!”

MUZEUL ȚĂRANULUI ROMÂN: „Patrimoniul lui Ivan Patzaichin”


INSIDER: „Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 a organizat ieri 24 mai, în sala Tancred Bănăţeanu a Muzeului Național al Ţăranului Român, vernisajul care a deschis expoziția „Patrimoniul lui Ivan Patzaichin”.

Concepută de Teodor Frolu, partenerul lui Ivan și co-fondator al Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23, expoziția multimedia revizitează fragmente din parcursul marelui campion olimpic şi mondial la canoe, Ivan Patzaichin. Campionul inspirat de patrimoniul cultural şi natural de acasă, din Delta Dunării, Ivan Patzaichin, a inspirat la rândul său un ecosistem întreg de creatori şi experți din diferite domenii care, în ultima decadă, au colaborat şi creat într-un efort comun de a utiliza arta în comunicarea de mesaje publice esențiale despre mediu, natură şi societate.

Expoziţia prezintă și o Columnă a lui Ivan de Virgil Scripcariu – structură metalică, din inox, cu un stålp central având montate 51 pagăi, inscripționate toate competițile la care Ivan s-a aflat pe podium in cariera sa sportivă, cât şi lista tuturor sportivilor campioni la caiac-canoe, originari din deltä. Element principal al ansamblului memorial, Columna lui Ivan este simbolul vizibil din orice punct al Falezei din Tulcea ce îi poartă numele.

Deschisă până pe 6 august la Muzeul Țăranului, expoziția prezintă obiecte personale ale marelui sportiv: canoe, celebra pagaie ruptă, medalii, distincții, pagaia cu autograf (realizată în dublu exemplar in 2019, când Ivan a împlinit 70 de ani), perechea a fost oferită cadou Președintelui României, Klaus Iohannis când a fost decorat cu Ordinul Steaua României. Patrimoniul lui Ivan Patzaichin reuneşte o serie de artişti şi creatori contemporani apropiați marelui sportiv.

Adresa: Șoseaua Kiseleff nr.3, București sector 1. DETALII

ARHIVĂ: TULCEA: „Columna lui Ivan”, înaltă de 20 m și 52 de pagăi marchează momentele când Ivan Patzaichin a adus faimă României dincolo de granițe OXXO OLIMPICI ŞI REPETENŢI: Potzaichin, Pitzaichin sau Putzaichin? Scrieţi PATZAICHIN de 100 de ori pe zi! OXXO DUNĂREA PLÂNGE: Ivan cel bun. Cel mai bun. Și nu numai dintre canotori.

PARKLAKE MALL: Permite accesul la shopping tuturor câinilor. Indiferent de talie, greutate sau rasă!


INSIDER: „Vești bune pentru iubitorii de animale! Începând din luna mai 2023, #ParkLake permite accesul tuturor câinilor, indiferent de talie, greutate sau rasă, cu respectarea următoarelor condiții:

⚪️ Să fie ținuți în lesă pe toată durata vizitei;
⚪️ Însoțitorii să aibă asupra lor pungi și șervețele în vederea menținerii curățeniei;

⚪️ Botnița este obligatorie pentru câinii din rase agresive;
⚪️ Accesul nu este permis în locurile de joacă, food-court și în magazine*.

*Magazinele în care se permite accesul câinilor vor fi semnalizate corespunzător. Vă așteptăm! 🐾” DETALII

N.R.: Accesul cu câini va fi permis în incinta mall-ului, cu excepția food court-ului, cinematografului, sălii de fitness şi a locurilor de joacă pentru copii. Un număr mare dintre magazinele a răspuns cu entuziasm acestei inițiative și deja sunt semnalate corespunzător. Adresa: Str. Liviu Rebreanu 4, Bucureşti sector 3.

ARHIVĂ: ITALIA: Cățeii merg cu stăpânul la supermarket, restaurant sau pe plajă OXXO DEZGHEŢ: În Bucureşti, câinii lăsaţi afară primesc bobiţe. La Berlin, nemţii se plimbă cu ei prin mall! OXXO BRAVO, HORNBACH: Este cățelușa lor și are voie peste tot! Azi în Timișoara, mâine în toată țara! OXXO PAZNIC LA CROITORIE: „Lucrez non-stop, mănânc puțin, nu țigări, nu alcool!” OXXO VACANŢĂ: Arest la domiciliu sau paznic non-stop? OXXO NEW YORK: Accesul câinilor la metrou este permis doar în bagaj OXXO INTERZISE: Căţeii maidanezi nu ştiu carte… Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate! OXXO BRAZILIA: Președintele țării și câinele său au semnat legea împotriva cruzimii contra animalelor. 5 ani de închisoare!

HUMANITAS CIȘMIGIU: „Eu te-am făcut, eu te omor” de Iv cel Naiv – lansare de carte cu spectatorii legați la ochi!


INSIDER: „Primul spectacol de teatru orb (ok, lectură multisenzorială) la care merg. Așa că n-am decât poze de după!

Dar tare frumos. Chit că legat la ochi! De fapt, chiar mai bine.

Mișcător, de fapt, într-un fel nou pentru mine. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca actorul să-mi șoptească la ureche sau actrița (cred) să-și puna capul în brațele mele. Și să nu văd nimic.

Povestea e de fapt prilejuită de o lansare: Ivcelnaiv are o carte de proza la Humanitas și aici au fost fragmente din ea. Sau cel puțin eu asa am înțeles. Sau simțit, nu mai știu exact. Pus în scenă de Adrian Ciglenean. Felicitări!” SURSA

N.R.: Sâmbătă, 20 mai, Editura Humanitas şi Citit in, laborator artistic interdisciplinar de studiu al conceptului imersiv, a transformat Libraria Humanitas de la Cimigiu într-un spaţiu în care romanul Eu te-am făcut, eu te omor de Iv cel Naiv și-a desfăşurat firul narativ şi experienţa distopică.

Timp de o oră şi jumătate, la un pas de realitate, în Arret, în mijlocul unui război între generații. Introducere de Lidia Bodea, director Editura Humanitas Spectacol-lectură cu Adrian Ciglenean, Alica Preda, Mara Bibuleac, Valentina Chiri, Mihai Dulea.Cu participarea extraordinară a lui Florin Piersic Jr. Intrarea a fost liberă, în limita locurilor disponibile.

După ce ne-a fermecat cu poezia lui, Iv cel Naiv s-a hotărât să ne umple sufletele cu frumuseţea gândurilor sale fără de rimă. Cel de-al doilea roman al lui este o poveste naivă care te va atinge mai mult decât crezi, despre un război în care probabil că lupți deja, fără să vrei sau, poate, cu bună ştiinţă.

„Eu te-am făcut, eu te omor” spune povestea locuitorilor unui orăşel în care focul mocnit al conflictului dintre tineri şi bătrâni prinde o asemenea putere, încât ajunge să ardă cu flacără, transformându-se într-un adevărat război.

Conflictul dintre generaţii există şi a existat dintotdeauna, sfâşiind cu indiferenţă ceea ce doar iubirea poate coase la loc. Şi doar naivitatea poate cotrobǎi prin tragicele sertare ale unui măcel până găseşte ceva amuzant. Doar imaginația curioasă şi inocentă a unui naiv îţi poate scoate războiul din suflet şi din minte, proiectându-l pe ecranul fantasticului, în speranţa că, astfel, oroarea conflictului dintre generaţii te va trezi înainte de a fi prea târziu.

Este un roman de război naiv scris pe mai multe voci, pentru că doar ascultând-o cu atenție pe fiecare vei putea distinge şi înţelege cât mai mult din cele 360 de grade ale adevărului. Citindu-l, cea mai mare provocare va fi să nu te aşezi în nici una dintre tabere, indiferent dacă te consideri tânăr sau bătrân. Dacă poți. Găsiţi romanul în librării şi online. Preț 49 lei. DETALII