INSIDER: „Pentru comercializarea sării fără iod, în România e nevoie de derogare de la lege. Am fotografiat două pachete de sare (de mare şi de Himalaya) şi am scos detaliu mărit la precizarea cu referire la legislaţie, de pe ambalaj. E o problema atâta timp cât în produse necesare alimentaţiei au introdus (prin obligaţie legislativă) compuşi periculoşi pentru sănătate.
Ce trebuie să ştim despre sarea alimentară din comerţ? Avem acum o mare varietate de sare alimentară în magazine, dar aproape toată este ”îmbogăţită” cu diverse adaosuri. Chiar şi sănătoasa sare de Hymalaia sau de mare şi în multe cazuri chiar şi cea grunjoasă, au astefel de chimicale adăugate. (…) Din păcate, nu prea mai avem de ales, pentru că toată sarea comercializată în România este iodată, iar cea pe care o caută snobii, mai are şi antiaglomerant E536, adică ferocianură de potasiu care la o temperatură de peste 100 de grade Celsius, temperatura ce se atinge foarte uşor dacă faceţi o friptură sau poate sarmale la cuptor sau sigur în oala cu presiune, se descompune în cianură de potasiu şi clorură de fier.
Sarea iodată nu se găseşte aşa în natură. Produsele naturale sunt accesibile deocamdată la preţuri mult mai mari prin magazinele specifice. De ce e mai scumpă sarea neprocesată (brută), decât sarea procesată (filtrată, distilată, cristalizată, îmbogăţită cu iod, fluor, ferocianură de potasiu), râmane un semn de întrebare, sau poate nu. Adică nu se doreşte încurajarea consumului de sare naturală. În momentul când începem să dăm importanţă la ce alimente consumăm, ajungem în situaţia de a observa că în comerţ mai nimic nu e „comestibil”.” CONTINUARE