INSIDER: „Angajații RAADPFL Craiova și-au uitat „obiectul muncii” agățat în firele de curent. O bucată considerabilă de lemn rezultat din toaletarea copacilor amenință să cadă în capul trecătorilor” SURSA

ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena? *** SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” *** CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute!

INSIDER: „Îți pot spune că sunt pasionată de tot ce înseamnă lucru manual și că îmi aduce o liniște și o fericire nespusă orice creație pe care o fac. Am luat ideea de a face aceste lantișoare cu numele scris pe bobul de orez din Turcia unde un domn făcea acest lucru pe litoral. După ce mi-am achiziționat unul, în drum spre casă, mi s-a spart așa că am hotărât să îmi fac eu unul mai bun!

De mică îmi place să presez flori așa că am hotărât să adaug în sticluța mea și o floricică mică pentru culoare și o inimioară lucrată din lut polimeric (realizarea de obiecte în miniatură din lut fiind una din pasiunile mele!).

Purtând lănțișorul la gât am fost întrebată de nenumărate ori de unde l-am achiziționat și pentru că îmi erau drage, persoanele care întrebau, le-am făcut și acestora, numai că am început să am comenzi și m-am hotărât să le pun în vânzare pentru o sumă destul de mică pentru a putea fi achiziționate de toată lumea. Plăcearea vine din crearea acestora și privind fețele zâmbitoare ce le primesc.

Despre mine: Sunt o româncă din București căsătorită de aproape 9 ani cu un turc. Împreună avem un băiețel minunat de un an și jumătate. Am locuit la Istanbul 6 ani iar acum mă împart între Turcia și România pentru că nu mai pot sta departe de casă. Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug! Turcii sunt foarte buni negustori, dar nu au îndemânarea și priceperea noastră. Românul din nimic construiește multe.

Neajunsul nostru în care ne-am născut ne-a determinat să construim și șlefuim lucruri nemaipomenite. Ne-a învățat să ne descurcăm cu ce avem și să facem frumos din ce e urât. Mâ mândresc că sunt româncă și stau cu fruntea sus oriunde mă duc. Am terminat dreptul iar acum lucrez la o renumită firmă internațională de avocatură, în Istanbul.” SURSA

ARHIVĂ: MINIATURI: Artist cu bisturiul. Sculptură în mina de creion. *** MACRAME: Lămpile create luminează viața și sufletul. *** CADOU ÎN CIORAP: “Fără bani, am fi cu toţii bogaţi”. Oricum, în caz de nevoie, spargeți geamul! *** CADOURI CU SUFLET: „Minitablouri pictate cu drag, pe şindrile de lemn de fag” *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”

INSIDER: „Soacra mea (americancă) are 89 de ani și merge la gym de trei ori pe săptămână; pentru a rămâne flexibilă și cu tonus bun. La 70 de ani a deschis o nouă firma și la 75 s-a recăsătorit, după ce a fost văduvă un deceniu. Aparține unui club de arte care organizează concerte și expoziții, merge frecvent la teatru, la cinema și evenimente artistice. Aparține și unui club (book club) și în fiecare lună citește o carte (aceeași toți membrii clubului) pe care împreună o dezbat. E un pretext pentru a sta activ, curios și conectat social, pentru a lua ceaiul cu prieteni. Folosește un iPhone pe care își comanda Uber și cu care face poze. Merge la un curs de istorie pentru că “history always interest me and finally I have time to find more about it”.

Este născută în 1930, în anul Caprei, în zodia Balanței. Niciodată nu vorbește despre boli, bolnavi, tratamente, dureri sau neplăceri. Niciodată nu vorbește rău despre oameni și nu exprimă păreri nesolicitate. Întotdeauna vrea să știe ce este nou în știința, ce este “ Current” la moda – în design, în muzica, cinema, fashion. Este foarte punctuală, disciplinată, și “ considerate” ( îi pasă de ceilalți). Foarte multe dintre cele enumerate mai sus nu implică a cheltui bani, ci o anume atitudine și viziune asupra vieții. E important să subliniez asta pentru că…. În acest timp, la jumătate de Glob distanță, părinții mei care au 70 +, merg lunar la medicul de familie, după o rețetă. Se consumă și se ceartă din cauza evenimentelor din politică, folosesc telefoane cu taste și știu toate bolile celor apropiați, inclusiv tratamentele ce le urmează. Atitudinea lor, deși se vrea deschisă, este în general guvernată de “ NU” (nu se poate, nu este sănătos, nu îi cunosc, nu merge culoare deschisă la vârsta mea, nu are efecte secundare?)

Ei nu merg la evenimente pentru ca este aglomerat / gălăgie/ dezordine/ departe/ caniculă / ger/ prea periculos. Ieșirile lor sociale sunt la clinică, la piață, în familie, scurte călătorii, la biserică. A, și au un cavou bine pus la punct, și taxele bisericești, anuale, plătite la zi. Stau și ma întreb unde, cum și de ce se produce acestă discrepanță între stilul lor de viață. Cum seniorii vestici au decis să meargă la un free – concert, iar cei români să stea pe bancă, cu vecinii lor și să vorbească despre reumatism?” SURSA

INSIDER: „Ciuperci culese în Munții Carpați de copii, femei gravide și bătrâni în condiții de sclavie modernă, cumpărate cu 8 lei/kg de achizitori români care adesea nu plătesc niciun fel de taxe pe sutele de tone exportate vară de vară în Franța, Italia, Belgia și alte țări europene și întoarse pe rafturile supermarketurilor și restaurantelor de lux în punguțe frumos ambalate, cu etichete „bio”, la doar 33 de lei porția de 30 de grame.

Cel mai probabil, poza de mai jos e ultima verigă din lanțul vicios al sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului înconjurător și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari aflați sub protecția autorităților locale.” SURSA

ARHIVĂ: CULMEA AGRICULTURII: România a ajuns să importe şi seminţe de dovleac. DIN CHINA! Preţ Bio: 7,5 lei *** BALANŢĂ: Ouă adunate din toată Europa, fierte şi vopsite în Austria, vândute pe datorie în România! *** SOS: Pădurile din Retezat ard în şemineele din Vest! *** PRODUSE BIO: „Mâna lungă a mafiei comerciale îi ”hrănește” și pe funcționarii acestor organisme”

INSIDER: „Din ce țarā sunt plăcuțele astea?” SURSA

FOTO

ARHIVĂ: 169: “Eminescu aranjat frumos de ziua lui” *** 15 IANUARIE: Ziua Culturii Naționale, 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu *** TEIUL LUI EMINESCU: „Pentru fiecare român care construieşte, există minim doi care distrug!” *** LEGENDE URBANE: „Mega Image are mai multe magazine decât angajaţi”. Eminescu vinde bine! *** TELEFONUL FĂRĂ FIR: „De fapt, nu-s 127 de ani, ci 167. Și nu de la deces, ci de la nașterea poetului!”

INSIDER: „Anul trecut, o știre franceză a răvășit sufletele și conștiințele oamenilor: la Nantes, în inima orașului, un bărbat fusese găsit mort în apartamentul în care locuia. M u m i f i c a t. Autopsia a revelat faptul că decesul avusese loc cu unsprezece ani în urmă. În tot acest răstimp, plățile curente fuseseră făcute prin virament bancar, inclusiv chiria locuinței. Și poate că nu ar fi fost descoperit nici până astăzi dacă proprietarul apartamentului nu ar fi avut, la un moment dat, intenția să pună în vânzare acea locuință și nu s-ar fi deplasat la fața locului, după câteva telefoane rămase fără răspuns.

Ceva din țesutul nostru social s-a destrămat ireversibil, este limpede; nu trebuie să faci sofisticate studii ori anchete sociologice ca să observi că legăturile dintre oameni și-au pierdut trăinicia, când nu s-au formalizat până la cvasi-dispariția lor, în unele zone urbane; ca să observi, cu alte cuvinte, că tehnologia nu este în mod necesar un mijloc de apropiere dintre suflete, că rețelele de comunicare pot deveni rețele de însingurare.

Nu am cunoscut-o pe Doamna Cristina Țopescu, nu știu ce fel de om era, nici ce-i plăcea sau ce nu. De aceea nu mi-aș îngădui să fac vreo observație despre viața dumneaei. Însă o asemenea moarte, într-o asemenea dureroasă singurătate, ar trebui să ne dea de gândit. Nu poți să nu te întrebi cum, oare, un astfel de om nu-și petrecea sărbătorile invitat de prieteni, alături de oameni dragi, căci vor fi fost, de bună seamă, destui care au prețuit-o la adevărata ei valoare. Cum de era, totuși, atât de singură? Un om părăsit…

Doar câinii au vegheat-o după ce a murit. Ce jale!

Dumnezeu s-o odihnească!

Mihai Șora, 13 ianuarie 2020″ SURSA

INSIDER: „Orașul Bătania (Battonya) din Ungaria se află la o distanță de aproximativ 7 km de frontiera cu România. Inscripțiile bilingve sau trilingve ne întâmpină încă de la intrarea în localitate. Diferite instituții din Bătania beneficiază de astfel de inscripții, inclusiv Primăria. Steagul României poate fi văzut pe clădiri publice. Conform ultimului recensământ, populația românească din Bătania este de aproximativ 8.5% din totalul populației.

Acest exemplu de toleranță și prietenie etnică este întâlnit și în alte localități ale Ungariei, în județele Békés, Csongrád și Hajdú-Bihar, unde există comunități românești, deși nu este stabilit un prag procentual anume, inscripții în română sau drapele putând fi văzute și în localități unde etnicii români reprezintă aproximativ 5% din totalul populației.

Inscripțiile bilingve/trilingve sunt întâlnite și în județul Arad sau în alte părți ale Transilvaniei. Este important să le respectăm și să nu le privim ca un lucru negativ, deoarece prezența unei comunități etnice este un fapt pozitiv din toate punctele de vedere și nu îl ultimul rând, acestea sunt un simbol al respectului dintre locuitori, care au fost și sunt prieteni indiferent de etnia sau religia acestora.” SURSA

ARHIVĂ: HAR-COV: „Românii sunt trataţi ca nişte străini, iar propaganda extremiştilor maghiari s-a mutat în presă” *** NEM TUDOK: Aveţi bancomat şi pentru forinţi? *** NATURĂ CU HUSAR: „Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este. Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste!”

INSIDER: „Australia arde. Peste 11,3 de milioane de hectare de pământ ars…” SURSA

N.R.: Australia este un continent cu o suprafața de 9,6 milioane km² și o faună deosebită: 83 % din mamifere, 89 % din reptile, 90 % din pești și insecte, precum si 93 % din amfibieni sunt endemice continentului australian. 

DANIEL IONIȚĂ (profesor univ. și traducător de origine română din Sidney, Australia): “Eu cred că, da, clima se schimbă, NU sunt un negaționist, care să își țină capul în nisip ca struțul, când dovezile de schimbare sunt clare (…). DAR în Australia, schimbarea climei, seceta și căldurile mai mari (dar nu cele mai mari din istoria Australiei) reprezintă doar o parte din cauză.

[Mai multe] din cauzele acestor incendii fără precedent se găsesc undeva în urma cu 20 de ani. Atunci, diferite guverne (federale și la nivel statal) au decis să aplice politici „verzi”. Adică să închidă multe din drumurile neasfaltate din parcurile naționale, pentru totdeauna, „pentru ca să nu mai fie folosite de turiștii și campiștii cu vehicole 4×4″, ceea ce era o tradiție în Australia. DAR închiderea acestor drumuri înguste și neasfaltate a dus la închiderea accesului pentru acțiunile de prevenție a focurilor. [Inainte] Brigăzile de Pompieri mergeau în fiecare an, în sezonul rece, și strângeau lemnele căzute, și apoi ardeau CONTROLAT multe zone de legăură între păduri – pentru ca în caz de incendiu, focurile să nu se răspândească, să nu „sară” peste șosele, sau dintr-o zona într-alta.

Făceau de fapt ceea ce Aborigenii făcuseră timp de mii și mii de ani în urmă. Ardeau preventiv în sezonul rece, pentru ca în sezonul cald și uscat (Noiembrie – Februarie) să nu fie pericol de focuri devastatoare ca acestea.

Acum… închiderea parcurilor naționale pentru vehicule a făcut ca doar aproximativ 20-30% din arderile preventive să mai aibă loc. Ca urmare, s-au adunat pe solul pădurilor de eucalipt (care are frunze cu uleiuri și hidrocarburi aromatice) multe frunze uscate, care nu se degradează așa de repede ca frunzele din pădurile de fag etc din Europa. Nici lemnele căzute, crengi uscate etc. nu au mai fost adunate.

Fermierii și Brigazile de Pompieri Voluntari din zonele rurale au vorbit de mult despre acest pericol. Dar nimeni nu i-a ascultat, fiindcă toate guvernele au decis în favoarea politicii „verzi”: adică să nu te atingi de parcurile naționale, să lași totul acolo așa cum este, ca să se „recicleze natural”. Numai că Australia nu este Europa. Iar Aborigenii, care trăiau aici cu 60 000 de ani înainte să vină europenii (…) știau exact ce făceau atunci când foloseau arderi preventive și controlate, în sezonul rece, când nu era pericol de răspândire a focului.

Sigur, condițiile de secetă prelungită (cauzată probabil de schimbarea climei) au favorizat startul incediilor. DAR gravitatea lor se datorează și politicilor din ultimii 20 de ani.

[Eu,] în loc sa mai ascult la tot felul de „formatori de opinie” și politicieni, am început să citesc ce scriu Pompierii Rurali, fermierii din zonele respective și localnicii de acolo. Care de ani și ani de zile tot încearcă să se plângă la guvern să schimbe politica, dar nimeni nu i-a ascultat. Acum este clar?” SURSA

ARHIVĂ: DINCOLO DE MIRIȘTI: „Noi, bolnavi, dăm foc pentru a ne bucura de fum” *** INIMA FRANȚEI: 800 de ani de istorie au ars într-o oră. O plâng pământeni de pretutindeni!