Cartierul Rulmentul, Brașov.
INSIDER: „Daca pui adeziv peste var comunist doar asta poate fi rezultatul, omori pietonii..” SURSA
Ultimele
CRAIOVA: “Cel care închiriază, primește loc de parcare și pământ!”
INSIDER: „În cartierul 1 Mai din Craiova locurile de parcare se trasează așa:” SURSA
ARHIVĂ: CAPCANE: Merg pe gard, de drum mă ţin! *** EMIL DOREL: „Şi la Cluj sunt tâmpiţi care pun băncile pe pistele de biciclete şi role” *** SECTOR 3: Cucuie pentru cei care merg stradă cu nasul în telefon! *** SECTOR 3: Câtă minte a avut ăla de a pus gardul în mijlocul drumului? Olimpici sau paralimpici? *** ŞOFERI & ZEBRE: Apoi a apărut Dorel cu deviza „noi muncim, nu gândim” și a mai tras un gard! *** SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!
MANNEKEN PIS: “Băiețelul pișăcios” va salva Bucureștiul de trafic, poluare, locuri de parcare și taxa de oxigen?
WIKIPEDIA: „Manneken Pis, literalmente „omulețul pișăcios”, este o statuie de bronz din Bruxelles.
Totul provine dintr-o faptă istorică. Un copil a salvat Bruxellesul de la nimicire. În secolul al XVII-lea, la un moment dat, olandezii au vrut să dea foc cetății. Când au dat foc fitilului, un băiețaș pierdut, ce rămasese în afara cetății, a urinat pe fitil, și astfel a rămas celebru.” DETALII
ARHIVĂ: STAREA NAŢIEI: Dacia „Ferrari”, Audi „Porsche”, VW „Jesus”, BMW „Antifurt”, Lincoln „NIKA” *** SORCOVĂ: Din faţă păpuşă, din spate mătuşă. Tare ca piatra, iute ca săgeata, tare ca fierul, iute ca oţelul! *** GIGA TUNING: Trenule, maşină mică, nici cu tirul nu mi-e frică. Prototip Audi, omologat la Techirghiol? *** STĂPÂNUL INIMILOR: Mașina de serviciu a lui Dragobete, moștenită de Valentin! *** 2 ÎN 1: Matiz pentru Gemeni. Ediție limitată! *** INIMA DE BMW: „Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.” *** VERIGA LIPSĂ: Renault, tot o Dacia, dar mai mică!
PODUL DE PIATRĂ: “Dacă mă pozam cu 3 mitraliere, imediat se sesiza cineva”
INSIDER: „Este a doua oară când postez despre această situație. Dacă mă pozam cu 3 mitraliere, imediat se sesiza cineva…DN1A, zona Brădet, pod râul Doftana.”
SURPRIZĂ: „Două pungi de macrou cu viermi, vă rog!”
INSIDER: „Dragii mei, mare atenție la magazinul Lidl! Ieri am luat 2 pungi de pește macrou pentru că avea copila mea poftă…. și surpriză, atunci când să desfac peștele un damf „îmbietor” mi-a mutat nasul din loc, am zis că sunt eu nebună….desfăcând peștele și încercând să îl curăț surpriză, tot peștele din pungă plin de viermi/tenie și ouă ale acestora! Ca niște proști am aruncat bonul (nu ne așteptam să ne trebuiască sau să întâmpinăm astfel de probleme)! Lidl Pantelimon IF” SURSA
UPDATE: „Dragi mei am fost în magazin cu peștele, am vorbit cu șefa de magazin și cu șeful mare, danșii au scos pește și l-au examinat și ei, și au ajuns la aceeași concluzie, bineînțeles că i-a izbit și pe ei mirosul, au facut poze și ei…. au spus că va fi scos din toate magazinele Lidl, (…) și mi-au returnat banii. Acum eu nu am facut această postare de a denigra sau de a face rău cuiva, am postat să trag un semnal de alarmă pentru cine cumpără acest tip de pește să aibă mare grijă!”
HOLOGRAME: Constantin Brâncuși ne-a vizitat de ziua lui. Pe când îi întoarcem vizita la Hobița?
INSIDER: “Constantin Brâncuși, în hologramă, a vizitat curtea Muzeului Național de Artă al României pe 19 Februarie, de ziua lui.
144 de ani de la nașterea marelui sculptor român au fost sărbătoriți și printr-un spectacol holografic și de video mapping.
Deși oficialii au întârziat sfertul academic și ploaia deasă și rece a fost foarte prezentă la întâlnire, câteva sute de
bucureșteni, foarte mulți cu mult mai tineri decăt publicul Irinei Rimes – ambasadoarea Brâncuși- pe care miza ministrul Culturii, au fost „pe baricade” nerăbdători de a fi impresionați de „ultimul racnet” de tehnologie digitală.
Doar statuile din curtea muzeului, acum „îmbrăcate” ca urmare al unei acțiuni caritabile, păreau impasibile.
Oare următorul pas de cinstirea a memoriei marelui Brâncuși să fie la Hobița? O hologramă a casei acestuia lăsată în paragină, să aibă ce vedea turiștii când îi calcă pragul, după ce i-au admirat sculpturile în toate muzeele lumii!”
ARHIVĂ: BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România! *** TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? *** PRIORITĂȚI: “Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?” (Vasile Alecsandri) *** BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” *** SINISFORĂ PUBLICĂ: „Cuminţenia Pământului” vrea bani de la „Chitroşenia Pământului”. Câţi de ESCU vor mânca din cheta poporului român?
BUCUREȘTI: Unii ascund gunoiul sub preș, alții îl basculează direct în Lacul Morii!
INSIDER: „Am fost martorul unei întâmplări pe care nu am cum să nu o arăt tuturor. S-a întâmplat pe 4 februarie 2020 lângă Lacul Morii. Las imaginile să vorbească.” SURSA
CRAIOVA – LICEUL CAROL I: “De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol“
INSIDER: „Au trecut câteva zile de la dezbaterea organizată în Sala de Festivități a Colegiului Carol, cele văzute și auzite s-au mai așezat, așa că a sosit timpul să scriu și eu despre impresiile pe care mi le-a lăsat acel eveniment, mai ales că în ziua următoare, prin bunăvoința domnului profesor Liviu Ionescu și cu permisiunea domnului director Cristian Stăiculescu am făcut o lungă plimbare prin aproape tot liceul.
Într-adevăr, situația cu care se confruntă clădirea este cu dramatică. Vizitându-i sălile de clasă părăsite, coridoarele lipsite de animația specifică unui liceu, senzațiile sunt mult mai puternice decât observând-o din exterior.
De ce s-a ajuns aici? Sigur, un prim set de motive este indolența cronică și lipsa de implicare a mai multor instituții. începând cu primăria (care judecă orice investiție în cheie electorală) și continuând cu Direcția Județeană de Cultură (care, cu legea în mână, ar fi trebuit să nu permită degradarea acestui monument istoric), cu Prefectura (care ar fi trebuit să pună pretindă instituțiilor responsabile să-și respecte obligațiile și atribuțiile), cu Inspectoratul Școlar (care a tratat cu superficialitate și dezinteres o problemă cât se poate de serioasă a comunității), ba chiar și cu conducerea Colegiului (care s-au complăcut într-un adevărat „dolce far niente”),
Pe lângă toate acestea mai este încă un motiv: nu doar autoritățile sunt de vină, ci și noi cetățenii. De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol.
Primarii vin și pleacă, înșiră aceleași minciuni, iar oamenii continuă să-i creadă. La fel, guvernanții: se bat cu cărămida în piept, fac vizite de lucru, țin cuvântări, apoi dispar: unii la pușcărie, alții de acolo de unde au venit. Iar noi, craiovenii, nu reușim să vedem că anul acesta clădirea Colegiului este mai degradată decât anul trecut, iar anul viitor are mari șanse să cadă de-a binelea.
Revenind la dezbatere trebuie să spun că mi-a produs o mare dezamăgire, dar, în egală măsură mi-a dat și speranțe.
Dezamăgire, pentru că m-aș fi așteptat să avem discuții mai animate, din care să rezulte implicarea a cât mai mulți oameni. Cu toate bunele intenții ale dlui. Danut Mic, gazda dezbaterii, aceasta nu s-a întâmplat, ba chiar am avut sentimentul că se încearcă o minimalizare sau chiar deturnarea subiectului. Sper să greșesc.
Speranțe, pentru că am aflat de la Nicolae Giugea (singurul oficial prezent) că s-a intrat în linie dreaptă: Compania Națională de Investiții are banii necesari, peste o lună și jumătate se va organiza prima licitație, pentru proiectare și există termene precise pentru celelalte etape de lucru.
Pe de altă parte, câteva observații se impun în continuare.
Prima, legată de patrimoniul extraordinar care se găsește în custodia Colegiului, din care cea mai importantă parte este biblioteca. Dar, pe lângă cărțile rare din bibliotecă mai există o fabuloasă colecție de roci (multe din ele fiind fragile și greu de transportat). De asemenea, există un extraordinar material didactic, cu o inestimabilă valoare muzeală, multe piese având peste 100 de ani !
Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă lucrurile se vor mișca foarte repede și, așa cum ne dorim cu toții, în scurt timp va fi selectat constructorul iar lucrările vor putea începe. Cum se vor căra cărțile din bibliotecă sub presiunea unui constructor interesat doar de respectarea termenului de predare a lucrării ? Ce se va întâmpla cu celelalte piese de patrimoniu ? Inspectoratul Școlar, Primăria, conducerea Colegiului trebuie să treacă imediat la identificarea soluției corecte și la aplicarea ei. Din fericire, un spațiu de depozitare există în fosta cantină, iar adaptarea acesteia se poate face cu o minimă bunăvoință.
Dar, până la depozitare, este obligatoriu ca tot patrimoniul Colegiului Carol I să fie corect inventariat, evaluat, asigurat. Iar când spun patrimoniu, nu mă refer doar la cărțile rare din bibliotecă, ci și colecția de roci, la materialul didactic unicat, la tablouri, la statui, la frescele din holul cancelariei. Prin urmare, alături de instituțiile enumerate mai sus, este obligatoriu ca la bunul mers al lucrurilor să contribuie și Ministerul Culturii, prin specialiștii de care dispune.
Tot în legătură cu biblioteca și cărțile rare existente acolo, ar trebui să avem în vedere posibilitatea scanării tuturor volumelor, pe modelul folosit în marile biblioteci din lumea civilizată. Știu, nu este o acțiune simplă, ci dimpotrivă ! Dar fondul de carte existent în biblioteca colegiului merită cu prisosință această abordare.
A doua observație: în incinta Colegiului Carol se găsește și o bază sportivă, probabil cea mai dezvoltată între bazele liceelor din Craiova: terenuri de baschet, volei, handbal, minifotbal, piscina acoperită precum și o sală de sport.
Legat de această sală de sport (o clădire cu valoare de monument istoric, la rândul ei supusă unui foarte avansat proces de degradare) vreau să atrag atenția că nu este cuprinsă în proiectul de reabilitare al Colegiului Carol, deși face parte integrantă din complexul de clădiri. Iată de ce, pe modelul folosit de Ministerul Dezvoltării, cred că este cazul ca și Ministerul Tineretului și Sportului să se implice pentru reabilitarea bazei sportive și mai ales pentru Sala de Sport.
În loc de concluzie, un gând de încheiere: este evident, Colegiul Carol a fost tratat cu indolență, nepăsare, dezinteres. Sub presiunea societății civile, asistăm acum la o schimbare de atitudine: există un plan, există și banii care să finanțeze aplicarea acestui plan. Dar nu este destul ! M-aș bucura dacă – pe lângă planuri și bani – va exista dorința fermă ca întreg complexul de clădiri și funcțiuni de la Colegiul Carol I să-și recapete strălucirea de odinioară și astfel, să fie redat orașului pentru a-i întregi zestrea culturală.
Dar asta nu se poate face prin reabilitarea unui corp de clădire ci doar prin efortul conjugat al tuturor instituțiilor enumerate mai sus. Fără acest efort, există riscul ca lucrările de reabilitare a Colegiului Carol să fie incomplete.
Nu pot să închei fără a mulțumi încă o dată domnilor profesori Mic Danut și Liviu Ionescu pentru implicarea de care dau dovadă. Le mulțumesc și tuturor celor care, văzuți sau nevăzuți, elevi, cadre didactice sau personal auxiliar, le sunt alături.” SURSA
Foto: 
