PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

GURA DOBROGEI, CONSTANȚA: Berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc – gunoaie și deșeuri


INSIDER: „Atunci când berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc… Așa arată mai nou un cuib de barză. În viața mea n-am văzut așa ceva! Cuibul este în Cogealac, sat Gura Dobrogei, județul Constanța.” SURSA

ARHIVĂ: PET-UL & FAUNA: De ce să gândim dincolo de burțile noastre? *** CABANA CHEIA: ”Peștii mor în mizeria deversată in rău. Am sunat Garda de Mediu și au zis să le trimit un mail”

CLUJ-NAPOCA: Un bilet de autobuz costă 20 de genuflexiuni


INSIDER: „Biletul de sănătate” prin care, la 20 genuflexiuni executate un roboțel emite 1 tichet, valabil pentru transportul în comun (urban).
De la 1 octombrie au fost emise 13.500 bilete la stația sportivă smart amplasată pe str. Memorandumului din Cluj-Napoca.” DETALII

ARHIVĂ: AER ÎN RATE LA IAȘI: Plante conectate la Internet pentru creșterea calității aerului?! *** BERCENI: Bănci Smart pentru funduri Smart cu telefoane Smart și conversații Smart

BIBLIOTECA NATIONALĂ A ROMÂNIEI: „Was Jetzt? Și, mai departe?” – artistul sacralizează într-o fotografie instantanee imaginea vizitatorului


INSIDER: „Până pe 28 octombrie 2020, se poate explora la Biblioteca Naţională a României (Bd.Unirii nr.22, București sector 3) laboratorul artistic „WAS JETZT? Și, mai departe?”

Teme complexe, privite de artişti din perspectiva transformării: spațiul, individul și identitatea colectivă, relația individului cu universul cotidian, cu Celălalt, limbajul și fonetica limbii, percepția asupra propriei existențe și asupra mediului.

WAS JETZT? What’s next? Et après? Şi mai departe? este un proiect expoziţional pluridisciplinar, construit pe principiul interculturalităţii. Lucrările realizate de 17 artişti plastici din România, Belgia şi Franţa – pictură, sculptură, instalaţii, fotografie, instalaţii video şi audio, performance, editare de carte – invită vizitatorul la propria interogaţie, depăşind astfel cadrul expoziţiei.

Artiştii_WAS_JETZT?: Elena Albu, Andrei Bîrsan, Raluca Băjenaru, Gabriel Brojboiu, Cătălina Coşoiu, Adrian Dică, Pierrick Debeaussart, JolieJulien, Daniel Alexandru Florea, Emmanuel Guise, Sophie Monroy, Laura Niculescu, Céline Prestavoine, Răzvan Augustin Radu, Ile Ştefi, Adriana Untilov, Pierre Van Hulle.

Ultimul dintre aceștia prin „eikona” reia o compoziție grafică anterioară ” Piuneze”, în care piunezele se reprezintă la scara x 50, artistul propune privitorului o confruntare cu aspectul iconic al lucrării. Cu ajutorul unui polaroid artistul sacralizează într-o fotografie instantanee imaginea vizitatorului, ce primește aureola aurie a lucrării.
Invitat special : MARe/Muzeul de Arta Recentă. Intrarea liberă. Program: Luni – vineri: 08:00-20:00; Sâmbătă: 09:00-18:00.” DETALII

(PRE)SELECȚIE NATURALĂ: DSP Cluj testează fizic și psihic rezistența medicilor rezidenți.


INSIDER: „Nu pot să tac, trebuie să mă plâng undeva, cuiva, de ce se întâmplă pentru că e fantastic și scandalos. Cu exod de medici, cu sistem medical în pragul crizei, parcă nu ne vor, parcă n-ar avea nevoie de medici tineri cu putere de muncă…
Cum are grija Ministerul Sănătății/DSP-ul de noi? Cam așa:

Anul acesta, au mărit cu 25% taxa de concurs de la 400 la 500 de lei, fără să anunțe în prealabil. FASMR i-a întrebat de ce și ni s-a zis că „e nevoie, în contextul epidemiologic actual”. Am înghițit în sec sti am mers mai departe. Noroc că aia se poate plăti online (deși umblă vorba prin bătrâni că mai bine o plătim la Poștă clasic, că-i mai sigur așa…).
Apoi, pentru dosarul de înscriere ai nevoie în primul rând de certificat medical, pentru care mergi la centrul desemnat (1) – unul singur pe Cluj, unde stai cu orele, ești trimis din ușă în ușă, te imbulzesti cu alti pacienti (ca nu erau pregătiți pentru noi, n-au fost anunțați în prealabil, zici că-i primul an când se organizează rezidențiatul). UN SINGUR CENTRU desemnat pentru SUTE de studenți. Un centru care azi ne-a anunțat că nu ne mai primește, să ne organizăm noi pe zile și să venim pe rând. Dupa ce au refuzat să accepte programări e! Apoi trebuie să le duci și adeverință de la medicul de familie obținută în prealabil (2) și timbru fiscal (3). Deci 3 drumuri până acum şi 3 taxe.
În dosar mai pui copia adeverinței înlocuitoare de diplomă (al 4lea drum) care mai trebuie și legalizată (drumul nr. 5).
Toate actele trebuie yin dosar plic (ca pe vremuri) trimise prin Poștă/curier (al 6lea drum).
Și toate astea în doar 12 zile de înscrieri și cu 5 taxe.
Se specifică în metododologia publicată de Minister că s-ar putea duce și copii simple (să evitam drumul în plus la notar) cu depunerea personală a dosarului, dar DSP-ul din CLUJ a decis el asa singurel să sară peste Metodologie, ca ei nu vor sa se expună… așa că nu primesc studenții personal, doar dosarele prin Poștă/curier (chiar și din Cluj in Cluj), pentru că (citez pe o „doamnă” de la DSP): „nu-i o avere să trimiteți prin curier că oricum n-aveti nimic altceva de facut, e greșeala ministerului, noi nu vrem să ne expunem”.
Și în concluzie, dupa 6 drumuri de facut, stat la cozi și în aglomerații, NIMIC DIGITALIZAT doar cu taxe mai mari și totul publicat pe ultima suta de metri, mesajul Ministerului este „Să nu vă expuneți niciunui risc în aceasta perioadă […]. Dacă un candidat este pozitiv la momentul susținerii examenului, acesta riscă să nu fie acceptat în locația de examen.”
Menționez că nu au publicat o alternativă de susținere a examenului pentru cei bolnavi la data respectivă.

Și asta e doar începutul, primul contact cu „sistemul”. Brace yourselves.” SURSA

N.R.: pe site-ul DSP Cluj scrie că pentru examenul de rezidențiat din 15 noiembrie, candidații pot obține certificatul medical tip A5 doar eliberat de Ambulatoriul Integrat al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase de pe Calea Moților.

ARHIVĂ: MAGNA CUM LAUDE: Primul rezident de chirurgie plastică și reconstructivă „produs original de Brașov” șomer fără drepturi. La Ministerul Sănătății “work in progress” de două luni să elibereze diploma de medic specialist! *** CRAIOVA: La Spitalul Județean de Urgență nu se mai asigură masa medicilor rezidenți în timpul gărzilor! *** CÂNTĂ, CUZINO: „Pandemii ce-apar în lume / Salvăm vieţi, muncim pe bune / Cantacuzino cu vechi renume” *** UŞA CORTULUI: „Toţi medicii rezidenţi au fost martori la această mizerie, din păcate NE ESTE PREA FRICĂ pentru a vorbi public!”

DGASPC: „Un copil are nevoie de oameni, nu de mașina birocratică oarbă, care se hrănește din banii pe care statul îi alocă pentru copiii orfani!”


INSIDER: „De ce copiii abandonați sunt abuzați de sistemul de protecție? De ce administrația birocratică poate fi criminală pentru ei? Vă dau un exemplu.

A ajuns în atenția mea un caz de neglijență crasă și abuz din partea unei DGASPC dintr-un județ foarte dezvoltat din țară, prin care unei asistente maternale i-au fost luați copiii pe care îi îngrijea ca ce avea mai scump pe lume.

Doamna A., o asistentă maternală exemplară și un om extraordinar, și-a dedicat viața creșterii copiilor din centrele de plasament. Timp de foarte mulți ani a luat acasă sub îngrijirea ei și a crescut rând pe rând 7 copii din sistemul de protecție. Mulți cu probleme de sănătate grave și costisitoare pe care i-ai putea încadra în categoria „greu adoptabili”. Ultimele două fete pe care le-a crescut au în prezent 18, respectiv 8 ani. Ambele i-au fost luate abuziv de către DGASPC Brașov.

Fata cea mare, M., a intrat în îngrijirea ei din 2003. După rezolvarea mai multor probleme de sănătate, ea era pe punctul de a fi adoptată de o familie din Italia în 2004. Nu s-a întâmplat, statul român a interzis atunci adopțiile din străinătate. Așa că doamna A. a crescut-o ca și cum ar fi propria ei fiică. A avut grijă să meargă la grădiniță, la școală și, mai târziu, să intre la liceu. Lucrurile au mers bine până în septembrie 2019, când, fără un motiv justificat, DGASPC a luat-o înapoi în ciuda protestelor doamnei A.

A fost preluată într-un centru care numai pentru protecția copiilor nu pare a fi destinat. Imaginați-vă că nici măcar nu i-au plătit abonamentul de autobuz pentru a merge la școală pentru că au uitat să o includă în nu știu ce tabel. Tot doamna A. a venit și i-a plătit ea abonamentul. Greșeală mare, probabil, fiindcă fetei i s-a spus să nu mai ia contact cu doamna A. Mai târziu a trebuit să fie internată de urgență la un spital de copii. Tot doamna A. a trebuit să se îngrijească de starea ei pentru că nimeni din centru nici măcar nu a călcat prin acel spital. La 18 ani, a fost dată afară din centru, deși era înscrisă la liceu. Unde credeți că s-a refugiat fata, care nu avea pe nimeni. În casa doamnei A., care veghează asupra ei ca să-și continue studiile!

Cealaltă fetiță, S., preluată de doamna A. la numai o lună de la naștere avea probleme mult mai grave. Întărirea lichidului din cohlee a dus la deficiențe grave de auz, S. fiind mare parte din pruncie aproape surdă. După multe investigații și controale, drumuri la spitale de copii din București și Târgu-Mureș, după implanturi în ureche, toate făcute prin grija și cu vegherea neîncetată a doamnei A., fetița S. putea din nou să audă și să comunice. Nu înainte de a-i fi procurat serviciile celor mai buni logopezi și terapeuți, asigurat regimuri alimentare stricte, pe care abia și le putea permite.

Tot acest progres însă ar putea fi acum dat înapoi. În aceeași zi din septembrie 2019, ambele fete i-au fost luate de DGASPC doamnei A.. În locul unui mediu familiar și iubitor, S. a fost mutată într-un mediu străin, un centru de copii cu probleme neuropsihice deloc potrivit pentru dezvoltarea ei, în care se află mulți copii și puțini educatori. Poate crede cineva că acest mediu plin de îngrijitori străini poate înlocui casa iubitoare din care a fost luată? Fetița a slăbit mult în ultimele luni și se retrage din ce în ce maimult în tăcerea ei.

„Vina” doamnei A. este că se apropie de vârsta pensionării. La cei 62 de ani ai săi, doamna A. a îndeplinit toate formalitățile, a depus cerere de a-i fi prelungită îngrijirea fetelor cel puțin până la 65 de ani, a mers în audiențe la directorii instituțiilor, dar fără rost. Ce motiv pot avea acești angajați DGASPC de a face tot ce le stă în putință pentru a îndepărta un copil de 8 ani de îngrijirea și dragostea pe care această femeie vrea să i-o ofere, nu pot înțelege.

Am trimis o interpelare către ministrul Muncii, Violeta Alexandru, și președintei ANDPDCA, Mădălina Tuzla, la scurt timp după ce am aflat povestea doamnei A. Am cerut să fiu informat despre situația S. și am stăruit pentru rezolvarea acestei erori teribile din partea DGASPC. Este tragic cum o birocrație inumană poate strivi cu atâta indiferență fericirea unor copii atât de vulnerabili.

Am speranța că greșeala va fi reparată, iar S. se va putea întoarce la sânul unei familii iubitoare. Fiindcă un copil nu e o valiză, să-l pui într-un dulap până la 18 ani, după care să-l scoți în stradă. Un copil are nevoie de dragoste și de îngrijire. Un copil are nevoie de oameni, nu de mașina birocratică oarbă, care se hrănește din banii pe care statul îi alocă pentru copiii orfani! Credit foto canva” SURSA

MASA TĂCERII: „Nu doar partidele, ci și oamenii de rând își bat joc de Brâncuși, la Târgu Jiu, fie și numai prin ignoranța lor.”


INSIDER: „Așa își promovează afacerea un tânăr antreprenor din Târgu Jiu.

La început a fost ideea, apoi un grafician a pus-o ”în operă”, întreprinzătorul a plătit bani la facebook și a targhetat reclama pe viitorii lui clienți.

Deci și-a dat mâna multă lume ca să apară treaba asta pe facebook.

Fiind implicați mai mulți în demersul acesta publicitar, au fost, implicit, si mai multe sanse ca el să se oprească. Adică să existe cel puțin unul, în echipa, să le spună că așa ceva nu se face, și că-s idioți. Dar, nu. Au fost toți la fel și s-au confirmat unii pe alții.

Cam așa se-ntâmplă la Târgu Jiu, fiindcă, în mare, cam ăștia suntem cei care am mai rămas aici: mulți proști, mulți ratați, mulți blazați, mulți puturoși, mulți autosuficienți care n-ar mișca un deget ca să-ndrepte un milimetru din dezastrul din jur, mulți dezosați, mulți vânduți, câțiva deștepți care fac bani din prostia celorlalți și câțiva nebuni care se chinuie să trezească Târgul Jiul și să-l urce pe hartă.

Prin reclama asta, niște proști comunică cu alți proști, cu mulți-mulți proști, încercând să le vândă ceva.

Proștilor, reclama li se pare haioasă.

Pe ceilalți, pe extrem de puțini, îi oripilează.

La Targu Jiu sunt multe – multe instituții bugetare care ”se ocupă” de Brâncuși.

Nici una, prin nici unul dintre sutele lor de angajați plătiți din bani publici, n-a reacționat la porcăria asta.

Nici macar domnul primar PNL Marcel Romanescu, care e profesor universitar, la bază, la Universitatea … Brâncuși.

Nici macar țoapa penelistă Denisa Suta, care conduce Muzeul National … Brâncuși, singurul de pe TERRA fara niciun obiect in patrimoniu, dar, totuși, Muzeu National, căci țoapa avea nevoie de poziție si de salariu de directoare de Muzeu National. Ce dacă Muzeul nu există. Ce era important, s-a rezolvat. Funcția și salariul. Dar nu-i e de-ajuns. Acum s-a bârâcat și-n lista PNL pentru Camera Deputatilor.

Nici Doru Strâmbulescu, șeful nesimțiților de la Centrul Brâncuși, nici Adrian Tudor, vice ”pe Cultură”, care ”se ocupă” de peste 5 ani de Brâncuși, organizând orgii bahice, și nu numai, cu experți din țară și străinătate. La care unii experți vin cu amantele cu 40 de ani mai tinere. Și asta de ani de zile.

De zeci de ani, nu doar partidele, ci și oamenii de rând își bat joc de Brâncuși, la Târgu Jiu, fie și numai prin ignoranța lor.

Imaginati-va că aici, nici pesedistul Carciumaru, nici liberalul Romanescu n-au vrut in ruptul capului să dedice măcar o secundă lui Brâncuși, în săptămânile în care se organizeaza, pe multe – multe miliarde, bani publici, Zilele Orașului lui Brâncuși! Înțelegeți?

Dar orasul a fost mulțumit, mereu, și i-a votat, fiindcă și-a umplut mațul, la tarabele slinoase cu mici, de pe insuliță.

Aici și ăștia suntem, pentru că doar ăștia am mai rămas aici.” SURSA

ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? *** BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” *** HOLOGRAME: Constantin Brâncuși ne-a vizitat de ziua lui. Pe când îi întoarcem vizita la Hobița? *** SINISFORĂ PUBLICĂ: „Cuminţenia Pământului” vrea bani de la „Chitroşenia Pământului”. Câţi de ESCU vor mânca din cheta poporului român? *** BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România!

CRAIOVA – PIATA CENTRALĂ: Mici la preț redus și pătrunjel la suprapreț de la producători de tip samsari!


INSIDER: „Mici la preț redus, pătrunjel la suprapreț

Vă întrebați de ce în Piața Centrală nu prea sunt producători adevărați? Pentru că taxele pe care le percepe Primăria Craiova sunt descurajante pentru ei. Mai exact un astfel de producător, care trăiește doar din ce vinde, plătește 14 lei/mp/zi, plus 5 lei mp/ zi taxă de rezervare. Asta înseamnă 38 de lei/zi, pentru o masă de 2 mp. Mai exact 1.200 lei/lună. Cei care vând la mese afară plătesc chiar mai mult – 20 de lei/zi/mp (HCL 544/2019).
În schimb, una dintre terasele care vinde mici și care aparține cuiva foarte apropiat fostei (N.R.: și actualei!) primărițe, plătește 300 de lei pe lună, deși ocupă o suprafață de 90 mp. Nu e de mirare că firma în cauză are o cifră de afaceri anuală de 900.000 de euro și un profit de 350.000 de euro.
Așa a fost transformată Piața Centrală într-o sursă de venit pentru apropiații clanului. (…).” DETALII

ADOPȚIE VIRTUALĂ: „Majoritatea acestor animale vor îmbătrâni alături de noi în adăposturile ROLDA”


Fundația ROLDA ajută animalele fără stăpân din Galați încă din 1999, însă este înregistrată ca entitate non profit în România din 2006, fiind formată dintr-o echipă de români dedicată nevoilor animalelor și comunităților românești. În următorii ani, ROLDA s-a extins pe 3 continente având acum filiale în America, Australia și câteva țări din Europa. La momentul actual, în adăposturile noastre, cel gigant construit în 2007 și cel mic pe care îl avem din 2003, se află 700 de căței. O mare parte dintre acești căței provin de pe platforma siderurgică și au găsit dragoste și compasiune în sânul familiei ROLDA, mulți fiind salvați de la otrăvirea în masă la care erau expusi. Din păcate însă, mai mult de jumătate din cățeii aceștia sunt seniori, categoria de vârstă cu cele mai slabe șanse de adopție. Sigur, sunt și excepții și suntem etern recunoscători oamenilor care acceptă cu brațele deschise un animal senior în viața lor, oferindu-i un cămin iubitor în ultimele luni sau ani de viață. Dar, chiar și așa, majoritatea acestor animale vor îmbătrâni alături de noi în adăposturile ROLDA.

KUNA este unul din acești căței. La cei 9 ani ai săi este deja o bătrânică cu acte în regulă, dar asta nu o oprește să fie la fel de jucăușă și iubitoare cum era în tinerețe. Cataracta avansată și problemele articulare nu au doborât spiritul energic al Kunei, dar asta nu înseamnă că nu o afectează deloc. Aceste probleme de sănătate necesită îngrijire specială intensă și îi micşorează și mai mult șansele de a fi adoptată. Kuna va rămâne mereu bătrânica noastră cu articulații scârţâitoare și suflet luminos. Deși îi oferim ei și celorlalți căței seniori cele mai bune îngrijiri, fără sprijinul vostru constant nu am reuși niciodată să tratăm problemele lor medicale și să le oferim o viață bună și lipsită de griji.

PICIU este un cățel minunat cu un destin tragic. A fost animalul de curte al unui proprietar iresponsabil și a fost cât pe ce să își piardă viața atunci când a rămas blocat cu lăbuțele din față într-un gard. Piciu a stat agăţat în acel gard metalic o noapte întreagă, terifiat și rănit, până când într-un final stăpânul său i-a observat lipsa și l-a eliberat. Chiar dacă proprietarul lui Piciu nu a fost cel mai grijuliu și atent, îi vom rămâne mereu recunoscători că l-a dus la veterinar în acea zi, așa cum era mai mult mort decât viu, și i-a salvat viața. Piciu pierduse mult sânge din cauza rănilor adânci săpate de gardul metalic în pernuțele sale. 

Din păcate micul patruped avea să piardă în cursul a nici 24 de ore, alte două lucruri importante: una din lăbuțe și stăpânul său care nu a mai dorit să îi poarte de grijă. Așa a ajuns Piciu în adăpostul nostru și, din fericire, destinul său a luat o întorsătură neașteptată. În scurt timp a fost adoptat de către Michele, sponsorul nostru din Elveția care îi mai are în grijă pe Arno și Ruby, alți foști membri ai familiei ROLDA! Piciu trăiește acum o viață de vis cu noua sa familie și ne bucurăm enorm că are șansa de a experimenta dragostea adevărată!

RAMBO este un alt cățel cu un destin nefericit. Născut pe străzi sau poate abandonat de la o vârstă fragedă, el a crescut fiindu-i frică de oameni și considerându-i agresori de temut. Era așa înspăimântat de oameni încât, când medicul nostru veterinar a încercat să se apropie de el să vadă de ce șchiopăta Rambo, a plonjat într-o baltă amenajată pentru pescuit din apropiere pentru a se ține la distanță. Am aflat mai târziu ce se întâmplase cu Rambo. Încercase să se adăpostească în ferma cuiva și a fost atacat și alungat de câinii proprietarului care își făceau datoria de animale de pază. Așa a ajuns Rambo să aibă o lăbuță rănită și cu o infecție urâtă care îi punea mobilitatea și viața în pericol. Norocul său a fost că veterinarul nostru nu se lasă cu una cu două. Ne-a alertat și, înarmați cu tranchilizant, am pornit în căutarea lui. Am reușit să îl găsim și să îi oferim îngrijiri medicale, dar destinul lui Rambo a funcționat pe sistemul “una caldă una rece.”

Rănile și infecția au fost suficient de grave încât să îl lase fără acea lăbuţă. Mai mult chiar, având organismul slăbit a făcut reacție la vaccin și s-a îmbolnăvit de parvo, o boală necruțătoare cu rată mare de mortalitate. Timp de 3 zile Rambo nu s-a atins de nimic, dar apoi, încet încet și-a revenit. Convalescența petrecută alături de voluntarii ROLDA l-a făcut pe Rambo să înțeleagă că oamenii pot aduce și altceva în afară de durere și teamă. Așa a ajuns sălbaticul Rambo să se îmblânzească și acum ne bucurăm să anunțăm că are șanse excelente să devină un animal de companie iubitor și loial!

Dacă doriți să ajutați cățeii seniori din adăposturile noastre, puteți face asta printr-o donație de orice valoare sau alegând să sponsorizați un animal. De exemplu, dacă alegeți să o sponsorizați pe Kuna, în calitate de persoană fizică sau juridică, veți primi un certificat de adopție ori în mediul virtual prin e-mail sau prin poștă. Acest document simbolic va avea numele dumneavoastră sau al firmei, numărul cățeilor sponsorizați și data pe care o doriți și va servi ca un simbol al gestului incredibil pe care ați ales să îl faceți! Dacă doriți să sponsorizați îngrijirile speciale de care are nevoie Kuna, reabilitarea lui Rambo sau alți căței care se află în adăposturile ROLDA, accesați acest link și primiți astăzi un certificat de adopție simbolic! Mulțumim pentru susținerea și ajutorul dumneavoastră! DETALII