DGASPC: „Un copil are nevoie de oameni, nu de mașina birocratică oarbă, care se hrănește din banii pe care statul îi alocă pentru copiii orfani!”

INSIDER: „De ce copiii abandonați sunt abuzați de sistemul de protecție? De ce administrația birocratică poate fi criminală pentru ei? Vă dau un exemplu.

A ajuns în atenția mea un caz de neglijență crasă și abuz din partea unei DGASPC dintr-un județ foarte dezvoltat din țară, prin care unei asistente maternale i-au fost luați copiii pe care îi îngrijea ca ce avea mai scump pe lume.

Doamna A., o asistentă maternală exemplară și un om extraordinar, și-a dedicat viața creșterii copiilor din centrele de plasament. Timp de foarte mulți ani a luat acasă sub îngrijirea ei și a crescut rând pe rând 7 copii din sistemul de protecție. Mulți cu probleme de sănătate grave și costisitoare pe care i-ai putea încadra în categoria „greu adoptabili”. Ultimele două fete pe care le-a crescut au în prezent 18, respectiv 8 ani. Ambele i-au fost luate abuziv de către DGASPC Brașov.

Fata cea mare, M., a intrat în îngrijirea ei din 2003. După rezolvarea mai multor probleme de sănătate, ea era pe punctul de a fi adoptată de o familie din Italia în 2004. Nu s-a întâmplat, statul român a interzis atunci adopțiile din străinătate. Așa că doamna A. a crescut-o ca și cum ar fi propria ei fiică. A avut grijă să meargă la grădiniță, la școală și, mai târziu, să intre la liceu. Lucrurile au mers bine până în septembrie 2019, când, fără un motiv justificat, DGASPC a luat-o înapoi în ciuda protestelor doamnei A.

A fost preluată într-un centru care numai pentru protecția copiilor nu pare a fi destinat. Imaginați-vă că nici măcar nu i-au plătit abonamentul de autobuz pentru a merge la școală pentru că au uitat să o includă în nu știu ce tabel. Tot doamna A. a venit și i-a plătit ea abonamentul. Greșeală mare, probabil, fiindcă fetei i s-a spus să nu mai ia contact cu doamna A. Mai târziu a trebuit să fie internată de urgență la un spital de copii. Tot doamna A. a trebuit să se îngrijească de starea ei pentru că nimeni din centru nici măcar nu a călcat prin acel spital. La 18 ani, a fost dată afară din centru, deși era înscrisă la liceu. Unde credeți că s-a refugiat fata, care nu avea pe nimeni. În casa doamnei A., care veghează asupra ei ca să-și continue studiile!

Cealaltă fetiță, S., preluată de doamna A. la numai o lună de la naștere avea probleme mult mai grave. Întărirea lichidului din cohlee a dus la deficiențe grave de auz, S. fiind mare parte din pruncie aproape surdă. După multe investigații și controale, drumuri la spitale de copii din București și Târgu-Mureș, după implanturi în ureche, toate făcute prin grija și cu vegherea neîncetată a doamnei A., fetița S. putea din nou să audă și să comunice. Nu înainte de a-i fi procurat serviciile celor mai buni logopezi și terapeuți, asigurat regimuri alimentare stricte, pe care abia și le putea permite.

Tot acest progres însă ar putea fi acum dat înapoi. În aceeași zi din septembrie 2019, ambele fete i-au fost luate de DGASPC doamnei A.. În locul unui mediu familiar și iubitor, S. a fost mutată într-un mediu străin, un centru de copii cu probleme neuropsihice deloc potrivit pentru dezvoltarea ei, în care se află mulți copii și puțini educatori. Poate crede cineva că acest mediu plin de îngrijitori străini poate înlocui casa iubitoare din care a fost luată? Fetița a slăbit mult în ultimele luni și se retrage din ce în ce maimult în tăcerea ei.

„Vina” doamnei A. este că se apropie de vârsta pensionării. La cei 62 de ani ai săi, doamna A. a îndeplinit toate formalitățile, a depus cerere de a-i fi prelungită îngrijirea fetelor cel puțin până la 65 de ani, a mers în audiențe la directorii instituțiilor, dar fără rost. Ce motiv pot avea acești angajați DGASPC de a face tot ce le stă în putință pentru a îndepărta un copil de 8 ani de îngrijirea și dragostea pe care această femeie vrea să i-o ofere, nu pot înțelege.

Am trimis o interpelare către ministrul Muncii, Violeta Alexandru, și președintei ANDPDCA, Mădălina Tuzla, la scurt timp după ce am aflat povestea doamnei A. Am cerut să fiu informat despre situația S. și am stăruit pentru rezolvarea acestei erori teribile din partea DGASPC. Este tragic cum o birocrație inumană poate strivi cu atâta indiferență fericirea unor copii atât de vulnerabili.

Am speranța că greșeala va fi reparată, iar S. se va putea întoarce la sânul unei familii iubitoare. Fiindcă un copil nu e o valiză, să-l pui într-un dulap până la 18 ani, după care să-l scoți în stradă. Un copil are nevoie de dragoste și de îngrijire. Un copil are nevoie de oameni, nu de mașina birocratică oarbă, care se hrănește din banii pe care statul îi alocă pentru copiii orfani! Credit foto canva” SURSA