PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

TIMP LIBER

BARBĂ BĂRBĂRIE: Cei mai cool bărboși de azi și de odinioară


Expoziția celor mai cool bărboși de azi și de odinioară „Bărbi la rang de artă” are loc între 15 mai – 15 iunie, portretele fiind afișate pe gardul Muzeul Municipiului București, la stația de metrou Universitate din București.

Trăim într-o lume în continuă schimbare – ce e în vogă astăzi, mâine e deja istorie. Însă unele lucruri se remarcă dintotdeauna și nu par să dispară prea curând. Lucruri precum barba, simbolul masculinității, care a fost purtată în diverse stiluri și forme de la bărbații care au scris istorie, până la bărbații moderni

din ziua de azi.

Ziua_Internațională a bărbii este celebrată în fiecare an în

prima sâmbătă a lunii septembrie. Originile exacte ale acestei sărbători nu sunt cunoscute, dar se spune că vikingii aveau o manifestare similară, datând din anul 800 după Christos.

ARHIVĂ: FAST-CULTURE: Biblia pe înţelesul microbiştilor?! *** INTIMITATE STRADALĂ: Cum arată o reclamă la Durex, dacă fetele de la Nivea ies în halat de baie?


TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova


INSIDER; „Parcul „Romanescu“ sau Parcul Poporului este mărturia dragostei pe care a purtat-o în suflet Nicolae P. Romanescu față de orașul său, este locul în care fostul primar al Craiovei își doarme somnul de veci. Sub domul belvedere sau templul amorului, cum este cunoscut edificiul de la intrarea principală în parc, situat pe înălțimea Carmen – Sylva, se află osemintele lui Nicolae Romanescu. A fost înmormântat inițial în cimitirul Ungureni, dar în 1978, fiul marelui primar a consimțit la înhumarea osemintelor acestuia în domul belvedere. O plăcuță din bronz așezată pe templul amorului pe care stă scris: „Nicolae P. Romanescu n.1855, decedat la 31 august 1931. Edil perseverent și creator, cetățean de onoare al Craiovei“ marchează locul. 

De aici veghează fostul primar, așa cum și-a dorit, asupra bunului mers al lucrurilor în Craiova. 

„În anul 1931, la 31 august, primarul Nicolae Romanescu a murit. A lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat în picioare, nu culcat, cum se obișnuiește, ca să poată vedea de acolo orașul Craiova, să-l supravegheze, cum este gospodărit și păstrat și să fie dus la cimitir în car cu boi, însoțit de tineri și de tinere îmbrăcați în costume naționale. Să fie aduse numai flori violet.

Tot în Parcul „Romanescu“, la poalele înălțimii Carmen Sylva, între bustul lui Nicolae Romanescu și domul belvedere, a fost așezată piatra funerară a revoluționarului Petrache I. Romanescu, tătal fostului primar. Nicolae Romanescu a iubita Craiova „ca pe o mamă, (…) ca pe o iubită, ca pe o promisă, pe care am dori să o vedem cât mai fericită, să o vedem cât mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca, în unire și armonie, să muncim pentru binele orașului nostru”, după cum el însuși mărturisea. A pus Craiova pe harta Europei și a făcut din natură un adevărat obiectiv turistic. Vizionar de inspirație franceză, a dezvoltat proiecte de urbanism în premieră absolută: igienă publică, salubritate, canalizare, aducerea apei potabile, iluminat public, rețele de tramvai, electricitate, parcuri și pavaje.” DETALII

ARHIVĂ: ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii” *** CRAIOVA: Lacul din Parcul Poporului, înţărcuit să nu fugă Peştişorul de aur. Ce părere are Edouard Redont? *** GLUME DE AUTOBAZĂ: Grădina Zoologică din Craiova îşi electrocutează vizitatorii?


ȘCOALA ALTFEL: Lasă-ți visele să zboare și Jetav ți le va îndeplini!


INSIDER: „Jetav Flight Academy şi-a deschis aripile în 2016, şi a adus la bord

doar oameni cu o experienţă vastă în domeniul aviaţiei. Se pot descoperi tainele meseriei de pilot comercial sau însoțitor de bord, poți învinge fobia zborului cu avionul ori poți experimenta ca spectator sau la manșa unui Boeing 737 de 62000 kg o decolare/aterizare și chiar adrenalina unui caz special (cedare de motor/incendiu/furtună) într-un simulator B737 (cockpit scara 1:1).

Aici sunt certificați anual 120 de piloți Blue Air precum și sunt susținute interviurile de angajare pentru mai multe companii de zbor (mai puțin Emirate Fly Airlines și compania maghiară Wizz Air, pentru cei din urmâ nerecunoașterea diplomelor fiind reciprocă!).

În_România mai există o singură academie de însoțitori de bord și certificare piloți (doar pe Airbus!), la Universifly din Cluj. Până de curând certificarea și interviurile de angajare erau suștinute de potențialii candidați la Istanbul sau Sofia.

Preț simulator: 80 euro – luni-vineri, 9.00-17.00; 95 euro – luni-vineri, 17.00-21.30; 110 euro – sâmbătă-duminică. Grupuri copii: 150 lei/copil (sub 10); 100 lei/copil (10-20 copii).

Cursul de însoțitor de bord (stewardesă) costă 1500 de euro și durează o lunâ. Cursul de pilotaj durează circa doi ani și ajunge la 90.000 euro (o dată angajați salariul piloților fiind de aproximativ 5000 de euro).

Adresa: Str. Francisc Munteanu 97V, Cartier Henri Coanda, Voluntari. DETALII



COTUL DO(M)NULUI: Pământ udat cu belșug de sânge românesc!


INSIDER: ” La Muzeul Mănăstirii Comana există o „Urnă cu pământ de la cotul Donului udat din belșug cu de sânge românesc pentru dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și ținutului Herța adus de Dl. Prof. Univ. Dr. Vasile Șoimaru. Chișinău. 29 Octombrie 2017.” Adresa: str. Radu Șerban nr.392, com. Comana, jud. Giurgiu. Intrare: 5 lei.

Acum 70 de ani (19 noiembrie 1942) la 1942 de kilometri de Chișinău, se declanșa cea mai tragică operațiune militară a Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad. În lupta de la Cotul Donului și din Stepa Calmucă au murit 150.000 de ostași români.

N.R.: Acum 70 de ani (19 noiembrie 1942) la 1942 de kilometri de Chișinău, se declanșa cea mai tragică operațiune militară a Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad. În lupta de la Cotul Donului și din Stepa Calnucă au murit 150.000 de ostași români.

ARHIVĂ: MAUSOLEUL COMANA: Locul unde poți privi în orbite eroii României


NOAPTEA COMORILOR: Topazul de Ural, mândria lui Emil Constantinescu, expus la Muzeul de Geologie


INSIDER: „In Noaptea Muzeelor Institutul Geological României, împreună cu Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, a prezentat publicului expoziția „Comori și mărturii ale prețuirii/Minerale. Artefactede metale prețioase și pietre semiprețioase”. Colecția Emil Constantinescu. Sunt expuse în premieră colecții

geologice, artefacte de mare valoare estetică, diplome, medalii și cărți vechi, oferite domnului Emil Constantinescu ca semn al prețuirii de care s-a bucurat în calitate de profesor, rector al Universității București și Președinte al României. Expoziția temporară, a cărei vedetă este un „Topaz de Ural” de 1960 carate (1 ct = 0.2 g), se poate admira până pe 30 iunie.

Adresa_Șoseaua Kiseleff nr. 2. Program: luni-vineri 10-18. Intrare: 10 lei Adulți, 5 lei redus (elevi, studenți, pensionari), gratuit copiii mai mici de 5 ani. DETALII

ARHIVĂ: MUZEUL NAȚIONAL AL HĂRȚILOR: Colecție donată de Daniela și Adrian Năstase *** K.H. ZAMBACCIAN: A inventat conceptul de consignație de artă “Romarta” *** CLASOR AUTO: „Bijuteriile de familie” ale lui Ţiriac. Restul copiilor colecţionează timbre şi abţibilduri! *** MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI: Guinness World Records cu circuit închis în România


MAUSOLEUL COMANA: Locul unde poți privi în orbite eroii României


INSIDER: „În curtea mănăstirii Comana (județul Giurgiu), lângă biserică, se află „Mausoleul eroilor căzuți în Primul Război Mondial (Mănăstirea Comana).

În toamna anului 1916, în incinta mănăstirii Comana, trupele germane, aflate sub comanda feldmareșalul Anton Ludwig August von Mackensen, au început amenajarea unui cimitirde campanie, în care au fost înhumați 516 eroi, căzuți în luptele de pe Neajlov, dintre care: români – 417 neidentificați și 4 identificați; germani – 13 neidentificați; bulgari – 51 neidentificați; turci – 31 neidentificați.

În anul 1919 Societatea „Cultul Eroilor” a hotărât construirea unui mausoleu în incinta mănăstirii Comana, pe baza indicațiilor date de Nicolae Iorga.

Lucrările la mausoleu au început în anul 1926 și au fost finalizate în anul 1932. Mausoleul, de formă rectangulară (4,5m X 14,5m X 6,5m) și acoperișul în două ape, a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii. Fațada principală a osuarului conținea elemente arhitecturale (coloane, arcade, capitaluri) care au fost copiate după cele ale mănăstirii Comana.

Inițial, în criptă au fost depuse osemintele a 564 de eroi, din care 24 identificați, iar 540 neidentificați. Numele militarilor identificați au fost inscripționate pe plăci din marmură, iar la intrarea în mausoleu au fost dăltuite, în marmură albă, câteva versuri ale poetului Mircea Rădulescu: „Cei ce căzut-au pentru țară/ Pe lanul câmpului bogat/ Jerfind o’ntreagă primăvară/ Nu au murit ci au înviat”

Ultima_statistică privind numărul eroilor din mausoleu datează din anul 1943, menționându-se că osemintele a 762 de militari au fost depuse în criptă și în firide individuale.

După 2008, conducerea mănăstirii a dorit să transforme Mausoleul într-un paraclis în care să se desfășoare slujbele religioase pe timpul iernii, când costurile de încălzire ale mănăstirii ar fi fost mult mai ridicate. În acest sens, călugării au demarat lucrări de îmbunătățire a interiorului mausoleului, spărgând pardoseala acestuia și ajungând la cripta cu osemintele eroilor. Lucrările au fost întrerupte odată cu sesizarea poliției.

În 2011 edificiul a intrat într-un amplu proces de restaurare, odată cu restaurarea mânăstirii ce-l găzduiește; s-a reușit acest fapt printr-un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Regional, iar lucrările de restaurare au durat aproape patru ani. DETALII

ARHIVĂ: BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” *** MONUMENT DEGHIZAT: “Nu s-or supăra eroii de acolo, din ceruri, până se demontează bradul?!” *** PODUL VIEŢII: Aşteptaţi îndeplinirea dorinţelor şi a promisiunilor electorale? Mai bine mergeţi la Comana!


CAIAC-POLO: Lacul IOR bază de antrenament pentru un sport nou


INSIDER: „Pe lacul IOR din București caiaciștii „bat” mingea cu padela.

Caiac-polo este un sport relativ nou (inventat în anii ’70) ce poate fi practicat de orice persoană, inclusiv de cele cu deficiențe locomotorii grave. În România sunt deja 3 echipe de caiac-polo și pe zi ce trece apar tot mai mulți fani.

Caiac-polo este un joc complex care a preluat o parte din regulile jocului de polo și de baschet, dar care se desfășoară pe apă, jucătorii deplasându-se cu caiacul. Jocul face apel la cunoașterea tehnicilor de manevrare a caiacului de agrement, a tehnicilor de prindere, de conducere și aruncare a mingii. Este un joc competiv între două echipe, compuse din 5 jucători. Câștigă echipa care înscrie cele mai multe goluri în poarta adversă. În cazul în care ambele echipe înscriu același număr de goluri sau nu înscriu niciunul, jocul va fi declarat egal.” REGULAMENT

ARHIVĂ: MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului


JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”


INSIDER: „Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine” – Am reuşit să intru acolo unde speranţa moare prima, în acel loc fără de întoarcere din tunelul fără luminiţe la capăt.

Antonescu, Ghika, Iamandi, Moruzov, Argeşanu, Arnăuţoiu, etc…aici li s-au îndeplinit ultimele dorinţe.

Eee, nu stau mult, acum ies la poartă să-mi recuperez actele, electronicele precum şi încrederea în umanitate, apoi revin cu amănunte.” SURSA

Penitenciarul Jilava este situat în apropierea drumului național București-Giurgiu la 10 km sud de București și 3 km nord-est de comuna Jilava, pe raza administrativă a acesteia. Fortul 13 Jilava face parte din centura de fortificații a Bucureștiului ridicată între anii 1880-1890, la sugestia regelui Carol I și este construit sub pământ până la o adâncime de 10 metri. (Pământul rezultat în urma lucrărilor a fost utilizat la înălțarea zonei din jurul construcției.)

În 1907 Fortul 13 avea un pavilion administrativ (180 metri pătrați), Cancelaria închisorii (30 metri pătrați), dormitorul trupei (120 metri pătrați) și fortul propriu-zis cu 52 de camere.

Vizitarea (aproximativ 3 ore) se poate face doar în grupuri organizate după ce în prealabil a fost aprobată o cerere de intenție.

Cartea de identitate, telefonul mobil, electronice, țigări vor fi predate la intrarea în penitenciar. Doar aparatele foto sunt permise. Penitenciarul nu percepe taxă de intrare. DETALII


CASA MEMORIALĂ GEORGE CĂLINESCU: “Doar REBU vine regulat să lase chitanțe și, din când în când, turiști rătăciți!”


INSIDER: „Muzeul Memorial George Călinescu” este un muzeu în subordinea Academiei Române din București, amplasat în Str. George Călinescu nr. 53, sector 1. Muzeul se află într-o casă modestă, care se remarcă prin grădina în care sunt presărate sculpturi.

Deși pe net apar tot felul de articole cu prezentarea interiorului Casei Memoriale George Călinescu, inclusiv un program de vizitare, în REALITATE poarta e ferecată cu lanț și lacăt, ruginite de vreme, iar după spusele patronului restaurantului din vecini „e închisă de cel puțin trei ani de când sunt ei în zonă. În interior mai există doar un fotoliu desfundat pe care nu l-a vrut nimeni, restul obiectelor personale ale scriitorului, inclusiv celebru birou, sunt duse la Academia Română. Doar REBU vine regulat sa lase bonurile de confirmare a prestației de colectare a deșeurilor (?!) și din când în când turiști rătăciți.”

TEORETIC: „În interior sunt conservate obiectele personale, mobilier, manuscrise, fotografii, documente privitoare la viața și activitatea marelui literat George Călinescu. Sunt expuse biblioteca cu cărțile lui Călinescu, mobilă stil: Aubusson, Empire; covoare orientale; obiecte de artă din China; icoane pe sticlă de Nicula și Făgăraș; tablouri de: Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu.

Biblioteca din Casa memorială George Călinescu este o adevărată enciclopedie cu mai multe exemplare ce cuprinde literatura universală (de la hieroglifele chineze la cartea Evului Mediu, la Rilke, Ion Barbu, Valery şi poeţi tineri).

George Călinescu avea o colecţie de autografe la care ţinea mult: Tudor Arghezi semnează pe volumul ,,Versuri” (1936) următoarele: ,,Domnului George Călinescu, pentru mintea, pentru pana, pentru însufleţirea autorului”; Ion Barbu notează în data 25 iunie 1930 pe un exemplar din ,,Joc secund”: ,,Din partea celui capabil chiar de prietenie, o caldă nelumească preţuire” etc.

Sper că obiectele de patrimoniu sunt expuse în altă parte și nu stau în vreun depozit cu etichete atârnate (deși, recunosc, există și mai rău!), dar mai ales că într-o zi se vor întoarce acasă!


MĂCIN: Indicatoare multe și întortocheate către Arrubium. La finiș, panou cu vreo informație lipsă, cetate ioc, doar gunoaiele riveranilor!


INSIDER: „Măcinul are la bază o așezare getică cu nume de origine celtică (Arrubium), cuprinsă probabil în uniunea în tribală condusă de Rhemaxos. După ce au cucerit Dobrogea, romanii au construit în apropierea vechii cetăți getice un castru, unde au stabilit o unitate de cavalerie, care a staționat în zonă între 99 și 241. Se pare că aici era practicat un cult al zeului Jupiter Arrubianus. Nu s-a mai păstrat mai nimic din Arrubium, însă mai multe indicatoare te poartă din centrul orașului de la dreapta la stânga, apoi la dreapta și iar la stânga și tot așa, printr-un labirint de ulițe (că nu prea pot fi numite străzi) cam mizere, pline de câini de pripas, unii mai lătrători, alții mai apatici, până la un pinten stâncos de deasupra canalului Măcin-Dunărea veche, unde se găseau cetatea getică și castrul roman. Aici nici un panou cu vreo informație, nimic, doar un povârniș pe care localnicii din casele și cocioabele de vizavi aruncă gunoiul. Noroc cu natura, că priveliștea spre Dunărea veche te consolează în cele din urmă…

Pe ulița din față se joacă o droaie de copii, care știu că acolo se găsea o cetate, dar cam atât. Tot ei ne-au indicat și drumul drept spre centrul orașului, că de fapt se ajunge foarte ușor, în linie dreaptă, după ce cobori o scară de la capătul uliței, dar exact în partea opusă celei pe care am venit. Așa că nu înțeleg care a fost treaba cu indicatoarele alea labirintice, o fi fost o glumă, sau or fi fost puse pentru șoferi, deși pun pariu că nu intră mai nimeni pe acolo să caute cetatea indicată atît de pompos. Că cetatea oricum ioc…” SURSA