TOTEM ☮️ BREZOI: Microbuzul VW T1 retro, marea dragoste a comunității Flower Power de pretutindeni
INSIDER: „Microbuzul VW T1 retro, marea dragoste a comunității Flower Power de pretutindeni – Volkswagen Transporter T1 este primul model de microbuz produs de Volkswagen (în anul 1950 în fabrica Wolsburg; 8.000.000 unități în toată lumea), renumit pentru succesul său enorm şi statutul de icon al secolului XX. Este încă produs în Brazilia cu un preț de vânzare începând de la 50.000 dolari.”
N.R.: „În plan central, în registrul superior, creatorii au dispus un grup de muzicieni blues – rock, solişti vocali și instrumentişti realizați din metal oxidat, culoarea ruginie pregnantă fiind destinată a ieşi în evidență pentru a contrasta cu verdele vegetaţiei invocând-o cu entuziasm pe Regina muzicii blues, Beth Hart, îndrăgostită de Brezoi și Vâlcea, încremenită pentru viitorime într-o atitudine de perpetuă solistică ce pare a face să răsune munţii, de acolo, de sus. Locul este ales strategic, cu vizibilitate maximă, fiind accesibil privirii şi de pe Vf. Cozia. Muzicienii sunt așezați pe un postament din piatră naturală zidită, adusă chiar din munţii din apropiere, de pe Valea Latoriței, așadar, poartă amprenta telurică a locului. În fața postamentului, creatorii au dispus un element vizual original, un portativ muzical, ca o mică partitură, pe care unii încearcă să o și fredoneze. Totul este flancat lateral de litere volumetrice luminoase, de mari dimensiuni, vizibile de departe, cu denumirea „BREZOI”. Peisagiştii de la firma vâlceană Agroexpert au creat și un grup de plante cu arbori de talie înaltă, cu valoare ornamentală atât vara, cât şi iarna, de faima acestora fiind legată și Poiana lui Căliman, dintre Călimănești și Căciulata.
Brezoi este un oraș în judeţul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitatea Brezoi (reşedinţa), şi din satele Călinești, Corbu, Drăgăneşti, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan şi Văratica. Se află în nordul judeţului, la confluența râului Lotru cu râul Olt, în cea mai mare depresiune intracarpatică, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei. Oraşul este înconjurat de păduri de conifere. Oraşul se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea şi la 66 km sud de Sibiu. În 2011 oraşul avea peste 6000 de locuitori, însă populaţia a scăzut de-a lungul timpului. În ultimii ani, la umbra Țurtudanului, oraşul Brezoi s-a dezvoltat atât de mult încât a fost votat una dintre destinațiile anului 2022 din România. Un element care a ajutat la dezvoltarea oraşului este chiar festivalul de blues, Summer Camp Brezoi, iniţial intitulat Open Air Blues Festival – cel mai mare festival de blues din țară, unde se reunesc unii dintre cei mai interesanți artişti de blues, blues-rock, jazz, fusion, soul, gospel şi funk din întreaga lume, Beth Hart, artista, nominalizată la Grammy a susținut un concert aici. Festivalul, apărut în 2017, se desfășoară pe parcursul a 6 zile și 6 nopţi, în inima munţilor, de-a lungul văii râului Lotru.’ DETALII
NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii!
INSIDER: „Oneștiul o celebrează pe Nadia Comăneci!Primul mural @ZIDART – Street Art Festival Onești a prins viață și o înfățișează pe zeița sportului mondial. Lucrarea apare într-un an simbolic – 2026, când se împlinesc 50 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii. Marți, 21 octombrie 2025, orașul va primi și vizita delegației ACES Europe, în cursa pentru titlul 🏆 „Oraș European al Sportului” Sursa foto: Robert Bulimej.” SURSA
N.R.: „Muralul a fost executat la Oneşti de artistul Bogdan Scutaru (36 ani), care în 2023 – a dăruit Bacăului formidabila pictură murală ce-l înfățişează George Bacovia. Artistul s-a născut și a copilărit la Mărăşeşti, în vremea în care ruinele comunismului decorau împrejurimile micuțului oraş. Pe acele foste clădiri CFR şi fabrici, Bogdan a şi făcut primele sale desene pe pereți. Acum locuiește în Danemarca şi în continuare desenează murale. Pe lângă asta, de vreo trei ani şi jumătate el este și tattoo artist. BOGDAN SCUTARU: „Dacă lucrarea e bună, ajunge să nu mai fie a mea, ci a celor care locuiesc în zonă”
📌 Adresa: Bulevardul Republicii bloc nr. 58 (în spatele piramidei), Onești județul Bacău/ 2026 – Anul Nadia Comăneci 🇷🇴
LĂBUȘ DIN BROȘTENI:: Fericirea la căței – lângă cei dragi, acasă. Credință, loialitate și oameni care ajută oameni!
INSIDER: „Lăbuş din Broşteni. L-am întâlnit luni, a doua zi după potop, când ne-am dus încolo cu Poliția Animalelor. Când apele încă mai curgeau prin case, când pompierii, jandarmii şi salvamontul încă mai scoteau animale cu mâinile goale şi în cupele utilajelor. Oamenii erau deja salvați, recuperați, evacuați.
Am crezut că-i mort, abia l-am zărit printr-o uşă rămasă deschisă. Am şi strigat după fetele de la poliție că mai avem o victimă. El nu era mort. Dormea. Am strigat la el, nimic. L-am ghiontit să vedem dacă mişcă şi s-a ridicat. Apoi am realizat că-i surd. Surd cu totul. Surd şi bătrân.
Dormea în casa care i-a fost casă. Acum, totuna cu glodul. Familia era evacuată, precum zeci de alte familii. Lăbuş murdar, înglodat, dar bine, întreg. Începuse a poua iar, cu găleata. Pompierii, jandarmii, baieții de la salvamont, toți au intrat prin case, pe unde au apucat. Noi cu Poliția Animalelor, ne-am adăpostit fix în casa lui Lăbuş.
El, bucuros de oaspeți. S-a sculat, s-a scuturat, apoi a dat de oglinda unui dulap şi-a lătrat în oglindă până a răguşit. Îşi vedea prima oară chipul şi descoperise că-i câine. Am pus video în comentarii. Apoi au venit nişte oameni buni cu mâncare caldă la portbagaj. Opreau la fiecare care şi întrebau, câți sunteți? Noi am zis că suntem două persoane. Că ne trebuiau două meniuri. Unul lui Lăbuş şi unul câinelui din lanț şi din mijlocul apelor. Care era afară, pusesem o bucată de acoperiş rupt peste dânsul, să-i țină de dos şi de ploaie, că nu se putea ridica, până venea maşina din vale să ne preia pe toți. Lui Lăbuş i-am spus atâta, să aibă oleacă de răbdare, că oamenii lui o să se întoarcă acasă.
Ieri ne-am întors în Broşteni, după aproape o săptămână. Cu o armată de voluntari din Suceava şi cu tonele de donații pe care le-ați dăruit în parcarea de la Metro.
Ne-am reîntors şi acasă la Lăbuş. Am cunoscut-o pe tanti Aurica şi pe Andrei, acum erau acasă. Lăbuş printre picioarele lor. Îi arătăm lui tanti pozele cum îl hrănisem, ea face legătura cu caserole pe care le-a găsit în casă. Ne povesteşte că-l au de când era mâțâțăl. Că împart cu el şi bucata de pâine. Că i-ar oferi mai mult, dar atâta au şi ei. Că dacă suntem oameni buni, să-l luăm la o viață mai bună.
Ce-am făcut? L-am luat ieri pe Lăbuş cu noi, la Suceava. Să-i oferim mai mult. Aşa am gândit pe moment. Mâncare premium, suplimente de bătrâni, de oase, de articulații. Şi bătrânețe liniştită, cum sună bine a zice. Chestii dintr-astea. Doar că pe drum, ne-au copleşit gândurile şi îndoielile. Aveam în suflet imaginea lui, aşa cum l-am găsit după potop. În casa lui. Aşteptându-şi oamenii. Şi imaginea de ieri, bucuros, printre picioarele oamenilor lui, care s-au reîntors acasă. El i-a aşteptat. Şi i-ar fi aşteptat câte zile i-or mai fi rămas. Doamne, eram prea obosite să ne întoarcem din drum şi să trecem iar munții, ca să-l ducem înapoi acasă. Dar l-am dus azi dimineață.
I-am luat şi căsuță, ca să aibă şi el căsuța lui. I-am luat mâncare. I-am luat pături şi castroane, de toate. I-am dus şi bidoane cu apă.
Iar nişte oameni buni au turnat deja fundația pentru o nouă casă. Pentru tanti Aurica şi Andrei. Au adus şi calaburii, tot. Până-i gata, autoritățile le-au dăruit un container, bun, nou şi frumos.
Lăbuş este acasă şi este bine. A fost o lecție despre credință şi loialitate. Iar dacă ar fi putut vorbi cu vorbe, ca oamenii, Lăbuş ne-ar fi spus că alege să împartă o pâine în trei. Cu Aurica şi Andrei. Doar să fie acolo, acasă.
A fost duminică azi. În Broşteni era pace şi linişte. Oamenii şi-au şters lacrimile. Căci alți oameni, tare mulți, îi ajută.
Viața iși va urma pașii. Iar noi, toți, împreună, ne vom lăsa conduși de ea cu dragoste și credință! ❤️” SURSA
SIMBOLURI ROMÂNEȘTI: „Rădăcinile neamului sunt bine întipărite în matricea genetică a fiecăruia”
INSIDER: „În cartea „Simboluri românești decodificări și interpretări” Loredana Gașpar arhivează o plajă largă de simboluri creând un material ce poate fi extrem de util creativilor (designeri, arhitecți, artiști, meșteșugari etc.) dar și tuturor pasionaților de subiect.” DETALII
N.R.: „Motivele românești și semnificația lor. Simbolurile precum rombul, coloana, soarele, arcada, bradul, crucea, coltii lupului, clepsidra, transformă o simplă pânză intr-un veșmânt plin de semnificație și istorie.
Rombul recunoscut foarte bine în arta lui Brâncuși și mai ales coloana Infinitului reprezentând uniunea dintre cer și pâmânt, el găsindu-se cu precădere atât în portul tradițional cât și în sculpturi, vase, picturi bisericești.
Soarele simbolizează căldură și viață, început și sfârșit și unul dintre simbolurile arhetipale care se regăsește în toate culturile lumii. Soarele dă viața și o ia, întreține viața și o distruge.Tot din el izvorăște semnificația horei românești, ea însemnând bucurie, entuziasm caldură și viață.
Unghiul este folosit ca simbol pentru zeități, si are rolul de a da sensul, și rolul semnului vieții îndestulate, sensul de spre mai bine, sensul vieții.
Segmentele ca liniile pe un răboj, simbolizează mulțimea, numărul astfel cele doua linii gemene simbolizează puterea perechii, 3 linii paralele amintesc de cele 3 etape ale vieții: nașterea, cunoașterea de sine, moartea. Patru linii paralele poartă simbolul abundenței și un semn al Zeiței Fertilității și a Pământului. Folosite alternate linii mari și mici, s-au folosit pentru a vorbi despre vechi si nou, despre mama și fiică.
Spirala înseamnă energie, mișcare universal care se regăsește și în om. Una dintre culturile în care s-a regăsit acesta este Cucuteni. Spirala plană, cu volute multiple, împerecheate și îmbrățișate în lanț, a fost adaptată de femeile din cultura Vădastra pentru a putea fi cusută pe rețeaua firelor și fibrelor textile. Astfel liniile curbe s-au transformat catre spirale unghiulare. Zeița Pasăre era și ea împodobită cu aceste spirale unghiulare.
Mai apoi, din spirale, au derivat și alte semne mistice vitale: „S”-urile, compuse din 2 volute opuse și „coarnele berbecului, compuse din 2 volute în oglindă.
Hașurile sunt un simbol pentru apa, abundență, spor. Așezările de pe malul lacurilor sau ale apelor liniștite au avut liniile lor, paralele, drepte. Așezărilor de lângă râuri învolburate le corespund liniile ondulate, chiar agitate.
Atunci când alternau situațiile, alternau și liniile: drepte și ondulate. Prezența liniilor amintește că viața nu era posibilă decât in prezența apei. Pentru primii agricultori, liniile orizontale au fost intersectate cu linii oblice, pentru a desena o plasă, pentru a exprima un mediu foarte fertil; abundența.
Cercul este simbolul regenerării, al mișcării fără de început și sfârșit. În special în cultura PreCucuteni, s-au folosit multe cercuri, cercuri concentrice, ca semn al regenerării, asociat imaginii solare. S-a descoperit faptul că oamenii culturii Cucuteni își abandonau așezările, ardeau tot în urma lor și își reconstruiau o nouă așezare, de la zero. Acest ritual îl repetau la cca 100 de ani. Dacă vedem 2 cercuri concentrice cu hașură între ele, acest concept amintește ca regenerarea este posibilă doar în prezența apei. Cercul, împreună cu spirala, voluta și alte linii curbe, au fost considerate semne Cerești, reprezentând puterea Cerului asupra vieții.” (Sursa : Semne cusute, Ioana Corduneanu)
STRADIVARIUS PE EVEREST: Balada lui Ciprian Porumbescu la 5364 m altitudine. Alexandru Tomescu la start cu „Metamorfoze”
INSIDER: „Dacă de aici, de la 5364 m, din tabăra de bază în care ne aflăm acum, pleacă marile expediții spre EVEREST, din același loc, eu voi porni în acest an marea mea expediție – TURNEUL INTERNAȚIONAL STRADIVARIUS, denumit „METAMORFOZE”.
Din 25 iunie – 16 iulie vom asculta muzica lui J.S.Bach în Catedrale Romano-Catolice, Greco-Catolice, Luterane-Evanghelice și alte spații inovative. Această muzică ne poate reda legătura cu spiritualitatea, cu sferele înalte ale existenței! Vă salut de aici, de la poalele Everestului, 5364 m, și abia aștept să ne reîntâlnim la concertele Stradivarius! Foto/video inspired by F64.
#TurneulStradivarius” SURSA
EUsalvezROMÂNIA: „Aruncarea cu rahat în ventilator NU este soluția salvatoare. Folosiți ventilatorul pentru idei bune.”
INSIDER: „În lipsa unor proiecte de țară, demarăm cea mai necesară “campanie civică” pentru Responsabilizare, Principii și Implicare. Fără politică. Fără profit. Fără promisiuni. Doar noi pentru noi. Dacă sunteți în acord, nu vă jenați să distribuiți. https://EUsalvezRomania.ro/„
VERSURI POLIMORFE: Costel Pitorac, „poet fără adăpost” a lansat prima lui carte
INSIDER: „Vocea cetățenilor fără adăpost. Am fost acum două seri la Carusel – acolo unde zi de zi sunt hrăniți 150 de oameni fără adăpost. Apreciez mult munca acestor oameni – o echipă super acolo, îi știu de mulți ani.
Curtea era plină. Oameni diverși. Mereu am un sentiment de impostură existențială: că de fapt ar fi trebuit ca totul să fie invers. Oricum e o întâmplare că unii sunt așa și alții invers. Dar oamenii în ciuda problemelor lor sunt plini de viață, de glume, de atmosferă. A fost o plăcere să-i cunosc pe unii dintre ei.
Acum lansau un volum de poezie scris de un ”poet fără adăpost”: Costel Pitorac – Versuri polimorfe. Un poet și un om deosebit – el a ales să devină liber: a vrut să fie ”om al străzii” – fără casă. Așa mi-a zis. Curajos om. Proiectul “Vocea cetățenilor fără adăpost” este derulat de CeRe, în parteneriat cu Asociația CARUSEL – le mulțumesc pentru invitație. A fost frumos: am vorbit, a citit Alex Fifea. S-au implicat oameni din public, colegi de adăpost ai poetului.
La un moment dat a apărut și primarul sectorului 6 – Ciprian Ciucu. M-a surprins plăcut discursul lui și interesul pentru astfel de cauze. Domnul Pitorac stă într-un adăpost din sectorul 6 și era tare mulțumit de condiții – asta e o veste bună. (…) A fost o seară super faină – m-am mai văzut cu oameni pe care nu-i văzusem de 3-4 ani. Așa cum trebuie.” SURSA
„DE VORBĂ CU LUNA
Aşază-mi nopțile lumină, Rotunda Lună vie, Culoarea ta ca o rugină In taină să mă-mbie!
Aşterne-mi liniştea în piept, Luminător de noapte, Să mi se-nculce gândul drept Ce îmi vibrează șoapte!
Măreţul vis în plină zi S-ajung cândva departe, Târziu ascuns ar vrea a fi Să-mi scriu o nouă carte.
Am tot uitat c-a străluci Doar după nori şi umbre, Nu te aburci a preamări Planuri, ambiții sumbre.
Am tot uitat de tine, Lună, Cât tinereţea-i floare, Până când Soarele s-apună, Frumoasa ta splendoare!
Sub semnul tău trezit acum Umil mi-aplec faptura, Pe istovitul greşit drum Să-nvăț să-mi tacă gura.
Te voi păstra în vers solemn, Te voi păstra cunună A noului sublim consemn Intors spre tine, Lună!
Difuză, palidă, discretă, Cu cercul stins de foc, Te las puțin, Doamnă Cochetă, Cuvântul meu de joc!”
ARHIVĂ: NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri”
DAVID POPOVICI: Într-o țară care se scufundă doar un înotător putea performa!
INSIDER: „Scrisoarea marelui campion la înot David Popovici, adresată revistei de specialitate SwimSwam:
„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv.
Persoana care sunt astăzi este suma tuturor lucrurilor ce mi-au fost oferite de oamenii care mă iubesc, cu răbdare și atenție. În plus, e ceva ce este doar al meu.
Mama, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață.
Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video: a fost suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice am găsit în parcuri și grădini pentru a mă face fericit. De exemplu, mi-a plăcut să mă joc cu gândaci. Ochii mei au fost mereu atenți să capteze noi stimuli, în cercetare constantă pentru a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun.
Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor de antrenament, de studiu, în ciuda vieții pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza (…) De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Opresc lumina, sting telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine – un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei. Acesta este motivul pentru care am început să înot.
Îmi amintesc că în apă m-am simțit imediat în locul potrivit – ca un pește. Trivial, bine, dar adevărat. Sunt slab și am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea pe care, pentru cei ca mine, este greu de găsit la acea vârstă. Din ziua aceea, apa nu a fost doar locul unde mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visurile, îmi pot alimenta pasiunea.
L-am urmărit pe Michael Phelps în toată gloria lui. I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le făceam în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru au fost «doar» multe ore de antrenament.
Mi-a fost foarte greu să mă trezesc devreme – nu înțelegeam de ce trebuie să înot la 5.00 dimineața. Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5.00 însemna să stau la masă la 3.00 dimineața. Nu a existat o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visurile mele.
Ore și ore petrecute pentru fiecare detaliu. Eu și antrenorul Adrian vorbim mult despre înot, am putea petrece zile întregi discutând despre tehnică și legende trecute, fără să ne plictisim o secundă. Potrivit multora, felul în care înot are ceva de-a face cu stilul lui Ian Thorpe. Fără îndoială, această tehnică a fost o sursă de inspirație pentru mine. 20 de ani mai târziu, sunt liber să înot așa.
Dacă mi-ar fi spus cineva, în urmă cu doi ani, că acel copil care nu poate să doarmă după-amiază se va afla în camera de apel la Jocurile Olimpice, lângă campioni precum Caeleb Dressel sau Kyle Chalmers, probabil că i-aș fi spus că e nebun sau că a fost doar un vis.
Dar acum câteva luni, s-a întâmplat cu adevărat. Eram în camera de apel la Jocurile Olimpice de la Tokyo și gândurile mele m-au surprins cumva: «E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice te învață că fiecare are o șansă».
M-am distrat de minune la Tokyo și sper din tot sufletul să particip la mai multe ediții, pentru că Olimpiada este altceva. O lume diferită în care poți lua prânzul sau autobuzul chiar lângă adversarii tăi.
Jocurile Olimpice sunt adevărata esență a sportului. Și de aceea nu vreau să uit niciodată cât de mult mă distrez – cât de mult îmi place să fac ceea ce fac. În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă – sau poate vorbeam cu apa. Am spus la fiecare două lovituri: ”La naiba, îmi place la nebunie!”
David Popovici a câștigat acum, la Budapesta, aurul la probele de 100 si 200 de m, devenind campion mondial… la 17 ani.” SURSA
ARHIVĂ: RETRAGERE: Bucureştenii s-au bălăcit în parcare la Ateneu. Camelia Potec ne-a spus: La revedere!
PARCUL TINERETULUI: „Aleea Libertății”, în onoarea eroilor pieriți la Revoluție. Pentru o Românie liberă și civilizată!
INSIDER: „În Parcul Tineretului din București se află „Aleea Libertății” inaugurată cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din 1989: 100 de bănci pe care este înscris cuvântul „LIBERTATE” în mai multe limbi ale pământului. E cea mai bună alee din parc (restul sunt cam varză!), asfaltată probabil cu ocazia comemorării.
Pe_malul_lacului, cu fața către cimitirul unde se odihnesc pentru veșnicie, există și banca „Eroului pierit la Revoluție Respectați-l, nu vă așezați!”
ARHIVĂ:_SÂNGE: Cine a tras în Monumentul „Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989”?
TEATRUL GRIVIȚA 53: Se construiește cărămidă cu cărămidă, zid cu zid și acum mărțișor cu mărțișor
INSIDER: „Teatrul Grivița 53 se construiește cărămidă cu cărămidă, zid cu zid și acum mărțișor cu mărțișor. Mărțișoarele sunt cărămizi în miniatură, obiecte unicat, create manual de copiii de la Galeria Basil. Atitudinea lor este lecția noastră. Ei nu așteaptă, acționează. Exemplul lor ne arată că nu își construiesc doar teatrul, ci țara. Un mărțișor = 53 lei.
Banii strânși în urma vânzării merg în construcția teatrului Grivița 53 – primul teatru construit împreună de la zero. Le puteți ridica fizic (începând de astăzi până pe 26 februarie de la sediul nostru sau de la Muzeul Țăranului Român în weekendul 27, 28 februarie și pe 1 Martie) sau le puteți comanda prin curier și plata se face fie în contul RO86RZBR0000060019288653 (Asociația Culturală Grivița 53).
Mărțișoarele vor fi dăruite cu autograf. Artiștii – ctitori care susțin această campanie sunt Marian Râlea, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Marius Manole, Ilona Brezoianu, Rodica Mandache, Vlad Logigan, Mirela Zeta, Turor Aaron Istodor, Antoaneta Cojocaru, Ioana Marchidan, Cabiria Morgenstern, Alexandra Fasolă, George Ivașcu, Medeea Marinescu, Dana Rusu, Alexandru Sinca, Crina Semciuc, Anca Sigartău, Claudiu Bleonț, Adriana Trandafir, Magda Catone, Irina Margareta Nistor, Maria Miu, iuliana Vîlsan, Corina Moise, Chris Simion – Mercurian și alții.
Există oameni care fac și oameni care zic că fac. Există oameni care sunt și care cred că sunt. Există oameni care trăiesc pentru a lăsa ceva în urma lor. Grivița53 nu este despre troc îmi dai – îți dau, este despre încredere.
Încrederea că vom construi ceea ce spunem. Împreună VINDEM CĂRĂMIZI să CONSTRUIM UN TEATRU. Teatrul Nottara este ultimul demers în acest sens (acum 75 de ani!) semnat de inginerul constructor Liviu Ciulei, pentru fiul său Liviu Ciulei. E rândul nostru. DETALII
N.R.: „Proiectul Teatrul Grivița 53 s-a născut în 2017, din inițiativa regizoarei Chris Simion – Mercurial și a fost prezentat în cadrul Festivalului Undercloud. Cu banii obținuți din vânzarea casei moștenită de la bunica sa, ea a cumpărat terenul de pe Calea Griviței 53.”
LONDRA: „Român mergând la muncă în port tradițional din zona Putnei, Bucovina”
INSIDER: „Român în Londra mergând la muncă în port tradițional din zona Putnei, Bucovina! Unii se încăpățânează să nu renunțe la tradiții și port chiar dacă sunt la mii de km de casă. Apreciez foarte mult românii care arborează drapelul național și își promovează cu mândrie rădăcinile, cântecul și portul strămoșesc. Sincer să vă spun așa arată România mea 🇷🇴” SURSA
ARHIVĂ: TRADIŢII URBANE: De la mireasa-biciclistă adusă la muzeu, la hora miresei din bulevardul Unirii! *** MAMA ŞI COPILUL: „Indiferenţa transformă imaginea colorată a iubirii în una alb-negru cu mamă ponosită!” *** PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern
PARCUL LUMEA COPIILOR: În Grădina Valorilor Românești doar patru femei au scris istorie. Restul sunt doar frumoase?!
INSIDER : „Plimbându-mă prin Parcul Lumea Copiilor din București sector 4, am descoperit Gradina Valorilor Românești: 76 de busturi ale unor personalități remarcabile, repere certe ale istoriei, ale culturii noastre, atribute ale identității noastre naționale – începând cu Burebista, Decebal, Traian, Bogdan I, Vlad Tepes, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Tudor Vladimirescu , Avram Iancu, Mihai Viteazul, Horia (fără Cloșca și Crișan!), (. . ), Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Regina Maria, Carol I, (…) Emil Racoviță, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu, Spiru Haret, Ciprian Porumbescu, Anghel Saligny, Grigore Moisil, Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, ( …), Sergiu Celibidache, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Nichita Stănescu, (… ), Toma Caragiu, Amza Pellea, etc.
„Săpând” pe net am descoperit că aceasta a împlinit 10 ani printre noi și că în zonă se organizează tot felul de activități culturale pentru copii. La inaugurare se spera (N.R.: Fundația Dan Voiculescu) că în timp li se vor „alătura alte nume și chipuri ale celor care ne-au dăruit o țară și un destin, ca popor. Într-o lume care pare că și-a pierdut valorile (…) propunem un sistem de valori și un set de repere care sa ne amintească nu doar cine am fost, ci și cine ar trebui să fim.”
Între_timp_nu_au_mai_fost_adăugate statui ceea ce înseamnă că ori nu s-au mai găsit și alte personalități românești care să-și merite un loc aici, ori s-au terminat fondurile pentru proiect. Lui Ștefan cel Mare i s-a știrbit coroana voievodală, dar bucățile lipsă sunt așezate cu grijă pe soclu și așteaptă un super glue salvator (statuile nu sunt din bronz cum scriau jurnalele vremii!). Alte câteva, nu multe, au rămas fără plăcuța de identificare.
Cu_siguranță_ideea_e_bună și cred că toate Institutele, Organizațiile, Centrele și Academiile au personalități cu care se mândresc și cărora acum ar avea ocazia „să le facă” statuie. Generația iPhone și fast-food (și nu numai!) ar avea numai beneficii venind aici cu dirigintele de la școală, singur, cu prietenii sau familia.
Cultura generală este tot ceea ce îți rămâne, după ce ai uitat tot ce ai învățat!
„Capitolul femei” este de departe cel mai nedreptățit, se pare că doar 4 (patru) românce au „scris” istorie: Regina Maria, Ana Aslan, Lucia Sturdza Bulandra și Maria Tănase.”
Dacă „sanctuarul” ar fi avut origini mai vechi de 30 de ani, numărul acestora ar fi fost ceva mai mare și Nicolae Ceaușescu ar fi încheiat „lista”, fără drept de apel. Așa rămâne deschisă …”DETALII
ARHIVĂ: SECTOR 4: “Avem o țară ca-n povești, Vestită-n toată omenirea, Cu capitala-n București, Și capitalul… nicăierea” *** RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!”
STOENEȘTI: Singurul loc din România unde se mai obține mătase naturală!
INSIDER: „Știați că, in Stoenesti, judetul Vâlcea, e singurul loc unde se mai obține mătase naturală? Aici, o familie plantează duzi, cresște viermi de mătase, toarce firele și fabrică costume populare la războiul de țesut.
Ia este cămașa tradițională românească şi totodată piesa principală a costumului popular românesc. Termenul “ie” este atribuit doar cămășii femeiești. Ia este confecționată din bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Este o cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa mai veche, care îmbrăca aproape tot corpul și se purta pe sub haine pentru a proteja purtătoarea de ”vrăji”.
Însemnele magice cusute cu abnegaţie de mâini dibace, aveau menirea de a proteja de spiritele rele, farmece sau chiar de un destin nefericit. Motivele aplicate pe ţesătura pot fi geometrice sau inspirate de mama natură. Cămașa are croiul în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile au fost confecționate din pânză de in sau cânepă, însă ulterior au apărut variante fabricate din mătase și bumbac. Culorile, de origine vegetală se preparau din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Pentru a crea comoditate în timpul mișcării, sub braț, cămașa avea ”pavă”. În partea sud a ţării, cămășile erau țesute în special cu borangic.
Borangicul este firul natural de mătase tesut de larvele fluturelui Bombyx mori, hrănite generos de gospodari, cu frunze de dud. Singurul loc din Romania în care se obţine mătase naturală şi unde se ţese la război, ca acum 100 de ani, se află la Stoeneşti în judeţul Vâlcea.
Aici viermii de mătase sunt aduşi la stadiul de ouă şi crescuţi cu mare atenţie vreme de 40 de zile până când apare gogoaşa (oul acela alb) pe care viermele o tese în jurul lui. Acesta este momentul în care fiecare cocon este adunat şi deşirat pentru dobândi vestitul fir de borangic. Urmează torsul şi ţesutul la războaiele din lemn şi abia apoi avem şansa de a vedea capodopera portului tradiţional vâlcean.
În lada de zestre a fetelor de măritat se nu lipsea marama şi cămaşa cu altiţă cusută cu faimosul fir subţire de borangic alb sau gălbui.” SURSA
EVA BULAI: Pictor la 17 ani, studiază mate-info și vrea să dea la Academia de Arte. “Doamna cu voalul” o recomandă!
INSIDER: Sigur nu vă vine să credeți că pictura „Doamna cu voalul” este creația unei tinere româncuțe de numai 17 ani, care se pregătește pentru admiterea la Academia de Arte în 2021! Numele artistei: Eva Bulai. Emoția și sensibilitatea transmise privitorului depășeșc vremurile și se înalță deasupra timpurilor mizere, haotice. Recunosc că n-am văzut încă în România asemenea talent. Succes, geniala noastră mică, să ai viața plină de bucurii, indiferent unde-ți plimbă destinul pasul or privirea
Eva Bulai (pictor român, 17 ani) – Doamna cu voalul, 2020″ SURSA
FOTOARHIVĂ: GRĂDINA CU SCULPTURI: „În fiecare dintre noi există o conversație între realitate și fantezie”
ARASH PERSANU’: Un talent sub acoperire! “Când ei zic că m-ajută, dar de fapt mă jefuiesc!”
INSIDER: „Un tânăr artist așteaptă încurajările noastre. Ascultați profețiile lui ARASH PERSANUL”
UN TÂNĂR MÂNDRU: „Am simțit pentru o seară ce înseamnă să fii România. De ce am făcut asta?”
„INSIDER: “O noapte de neuitat. Cred că a început ca un curaj stupid ce s-a transformat mai apoi într-un sentiment, iar mai apoi într-un simbol al rezistenței mele. Am (rezi)stat în Piața Victoriei 12 ore aseară începând cu ora 20. Da, a fost foarte frig, da a bătut vântul, și da, am fost singur în mare parte. De ce am făcut toate astea și ce am vrut să dovedesc? Întâi să vă povestesc ce s-a întâmplat acolo. După ce am ajuns în mulțime, am mers țintit în față la grilaje, acolo unde se aflau jandarmii, unde mă duc de obicei să arunc o privire sfidătoare guvernului. Dar seara trecută a fost ceva diferit. M-am uitat la guvern și am spus că în seara asta nu, în seara asta nu am să strig nimic de niciun politician, nimic despre nimic. Eu sunt un om introvertit, și strigatul din mulțime nu este plăcerea mea ascunsă, așa că am adoptat un protest ce mi se potrivește mie, m-am așezat pe asfalt și am tăcut. Așa se face că nici nu mă pusesem bine jos și deja 4 oameni au încercat să vadă daca mă simt bine, să îmi spună că am să răcesc, sau poate mai rău, că nu merită, și tot așa încercând să mă convingă să mă ridic. Erau ca niște părinți ce încercau să aibă grijă de mine, printre care și un jandarm. Iar de aici totul s-a schimbat. Începeam să nu mai am 4 părinți grijulii, începeau să fie mai mulți. Oameni venind la mine și punându-mi mâna pe umăr în semn de solidaritate, oameni stând lângă mine și empatizând cu mine, vizibil îngrijorați.
Iar de aici oamenii parcă au înțeles și s-au schimbat. A apărut primul ceai, oameni care întrebau fără să ezite dacă am nevoie de orice, alt ceai, lacrimile unei femei care spunea că nu poate să mă lase acolo fără să facă nimic, și m-a convins să îmi aducă ceva pe care să stau, căci asfaltul nu era tocmai prietenos. Și i-am spus că accept, și a plecat în căutare. După 20 de minute, după alte ceaiuri, vine o domnișoară care îmi oferă o folie de încălzire ca să o pun sub mine, poate mă ajută. Am acceptat-o. După încă câteva minute apare și persoana care mi-a spus că îmi caută ceva de pus sub mine, nu îmi venea să cred. Îmi povestește cum a fost și la un magazin și nu au vrut să îi dea un carton, și s-a dus la un prieten să o ajute (prietenul fiind chiar băiatul ce proiecta pe clădire, acela de a primit amendă). Am rămas blocat, deși nu se vedea din cauza bluzei ce îmi acoperea fața. Mi-a spus că nu poate pleca și să mă lase acolo toată noaptea. La un moment dat am convins-o să plece, având și slujbă de dimineață, și mi-a lăsat steagul ei tricolor, un fel de spirit al ei care să nu mă lase singur în noaptea aceia…” CONTINUARE
ARHIVĂ: ZIUA 27/28: Pentru ce protestează „omul cu steagul”?! VIDEO LIVE – ORA 0.57, TEMPERATURA -16ºC!
LECŢIE CIVICĂ: Cel mai paşnic şi colorat protest!
„Educaţie pentru democraţie – Marşul Copiilor”, un protest inedit ce a avut loc, sâmbătă dimineaţă, în Piaţa Victoriei din Bucureşti. Acesta a fost organizat de comunitatea „Corupţia ucide”, implicată şi în organizarea protestelor din aceste zile.
„Ei au venit cu huliganii, noi venim cu copiii. Sâmbătă, aşa cum ne-aţi propus, hai să luăm copiii de mână, în braţe, în cărucioare, pe umeri şi să facem cel mai paşnic şi colorat protest!”
ARHIVĂ: 300.000: COLOANA VERTEBRALĂ A ROMÂNIEI! *** ROMÂNIA NEAGRĂ: Liber la abuz şi neglijenţă în serviciu, plus protecţia legii pentru infractori. Bonus: pedepse reduse cu până la 75%! *** GRAŢIERE & AMNISTIE: „Au crezut că ne cumpără ciocul mic şi jocul de glezne cu 100-200 de lei aruncaţi în dispreţ la pensii şi salarii”
GO-ANIMALE ROMANIA: „Campanie adresată strict iubitorilor de animale și numai lor!”
GO-Animale Romania: „Nu poţi schimba lumea dacă salvezi un animal, dar poţi să schimbi lumea acelui animal dacă îl salvezi!” (DETALII)
ARHIVĂ: PAZNIC LA CROITORIE: „Lucrez non-stop, mănânc puțin, nu ţigări, nu alcool!”
MARŢ: Mărţişoare pentru românce inteligente!
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. DETALII
AJUTĂM ÎMPREUNĂ: Donează şi tu haine sau încălţăminte pentru familiile nevoiaşe!
„Organizaţiile Caritas din România alături de SecondTex România au demarat în acest an o campanie de colecta a hainelor şi a articolelor de încălţăminte uzate, în zone comerciale şi spaţii publice din 7 judeţe ale ţării , în cadrul proiectului 
„Să ajutăm împreună”. (…) SecondTex alături de organizaţiile Caritas din Romania a amplasat deja 240 de containere de colectă a hainelor şi a obiectelor de încălţăminteîn oraşe precum Satu Mare, Baia Mare, Blaj, Sibiu, Cluj Napoca, Mediaş. Dacă doriţi şi dumneavoastră să contribuiţi la ajutorarea unei familii sărace cu haine care nu vă mai sunt de folos vă aşteptăm cu drag în zonele comerciale şi în spaţiile publice ce au containere sub sigla Caritas. Orice donaţie în haine sau încălţăminte contează! Vă mulţumim!” DETALII
TREZEŞTE-TE ROMÂNE: „Mă simt vinovat că n-am terminat ce am început în ’89”
În timp ce majoritatea bucureştenilor s-au plâns de multe mese bogate în carne, ori de prea multe petreceri, Alexandru Popescu şi-a petrecut sărbătorile departe de ai lui, într-o formă extremă de protest, pe bordurile din faţa Teatrului Naţional din Capitală: făcând greva foamei. Deşi spune că se hrăneşte numai cu ceai şi cafea de două săptămâni, surprinzător, protestatarul crede că a trăit cel mai frumos Crăciun şi Revelion din viaţa sa. (Sursa: ADEVĂRUL)
SALVAŢI ROMÂNIA: „Când injustiţia devine LEGE, rezistenţa devine DATORIE”
GÂNDUL: Peste 2.000 de persoane au protestat duminică în Capitală împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, după ce s-au organizat cu ajutorul reţelei de socializare Facebook. Acestea au mărşăluit pe ruta Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii – Palatul Parlamentului – Calea 13 Septembrie – Bulevardul Naţiunile Unite – Piaţa Constituţiei – Piaţa Unirii – Piaţa Universităţii.
Cei care au participat la miting au scandat, printre altele, „Uniţi salvăm toată România/ Uniţi salvăm Roşia Montană”, „Roşia, Roşia vine revoluţia”, „Roşia şi Pungeşti, două inimi româneşti”, „Demisia, demisia”, Ce cerem noi e şi pentru voi. Ieşiţi din casă dacă vă pasă” şi „Refuz, rezist gazelor de şist”. Protestatarii au avut steaguri tricolore şi pancarte cu mesaje precum „Nu aştepta, viaţa e în mâna ta” şi „Vă cerem cultură şi ne daţi cianură”. DETALII
infoINSiDER.ro 