SECTOR 3: Primul mall de plante și ghivece din România în fosta clădire a Poștei Vitan – cea mai mare grădină verticală naturală din țară (1.800 m²) echivalentă cu 230 copaci plantați!
INSIDER: „Pe Calea Dudești nr. 101, în fosta clădire a Poștei Vitan, se pregătește să se deschidă în septembrie primul mall de plante și ghivece din București – și totodată din România. Spațiul promite să devină o adevărată oază urbană, aducând la un loc o varietate impresionantă de plante și ghivece, dar și un element spectaculos: cea mai mare grădină verticală naturală din țară, întinsă pe aproximativ 1 800 m². Această suprafață verde nu este doar decorativă, ci și ecologică – va absorbi anual în jur de 5 700 kg de dioxid de carbon, echivalentul a aproape 230 de copaci plantați în oraș. Transformarea fostei Poște Vitan într-un loc dedicat naturii este privită cu entuziasm de bucureșteni, marcând o premieră în peisajul urban și oferind capitalei o gură de aer proaspăt, la propriu și la figurat.” SURSA
ARHIVĂ: CRUCIŞĂTORUL: „Arca Verde” devine “Experimentul Philadelphia” sau “Monumentul Flotei Dispărute”? OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO BELGRAD, SERBIA: Liquid 3, foto-bioreactor urban cu apă de la robinet și microalge. Imitație de copac, turnat în ceașcă!
INSULA CAPRI: Trei Dacia Jogger, taxiuri decapotate – un fel de tuc-tuc românesc, modificat, omologat și înmatriculat în Italia. Certificarea RAR, niciodată!
INSIDER: „Dacia Jogger open-top taxi in insula Capri. Din ce înțeleg au fost produse 3 astfel de mașini. Conversia a fost realizată de studioul Vernagallo Stile deschis la Torino de Giovanni Vernagallo. Omul a fost la începuturile carierei la Centro Stile GHIA și la Michellotti unde a lucrat la designul versiunilor „beach car” de Fiat 500 si 600. Compania lui e furnizorul de taxiuri decapotate pentru insula Capri, vechile versiuni cabrio ale FIAT Marea, Scudo sau Nissan NV200 fiind construite tot de Vernagallo.” SURSA
N.R.: Dacia Jogger este o mașină produsă și comercializată în comun de producătorul francez Renault și filiala sa românească Dacia. Succesor al modelelor Logan MCV, Lodgy şi Dokker în segmentul de piață al monovolumelor compacte. Bazată pe Logan de a treia generație, este oferită atât în variante cu cinci, cât și cu șapte locuri fiind o versiune break cu ampatament lung a acestor modele, similară cu fostul Logan MCV. Deși maşina are unele elemente de design de crossover, nu este destinată utilizării ca SUV. Dacia Jogger a fost dezvăluită la Salonul Auto de la München 2021. La mai puțin de un an de la lansarea sa comercială, Jogger a primit o uşoară actualizare, dezvăluind noul logo al mărcii alături de întreaga gamă Dacia. Grila a fost ușor modificată pentru a se potrivi noului logo. Nivelurile de echipare au fost revizuite și este lansată o nouă culoare Lichen Kaki. Jogger este disponibil și cu un sistem de propulsie hibrid, denumit Hybrid 140, care se referă la puterea de 140 CP (104 kW), aceeași cu motorul pe benzină full-hybrid 1.6 TCe 140 12V găsit la Renault Clio, Captur și Arkana . Jogger Hybrid 140 este echipat cu o cutie de viteze electrică automată multimod, cu patru trepte atașată la motorul cu ardere internă și o cutie de viteze cu două trepte atașată la motorul electric. În 2023, Dacia a dezvăluit pachetul opțional Sleep Pack pentru Jogger. care îl transformă într-o rulotă. Jogger, în configuraţia sa standard pentru piața europeană, a primit 1 stea de la Euro NCAP în 2021, rezultatele fiind împrumutate de la Sandero Stepway.’ DETALII
ARHIVĂ: CASABLANCA, MAROC: Toate taxiurile sunt roșii. Dacii roșii!
ORNITORINCUL: Mamifer semiacvatic veninos, cu cioc de rață, fără dinți & stomac care depune ouă. Contemporan cu dinozaurii!
INSIDER: „Poți rămâne fără adjective atunci când vine vorba să descrii ornitorincul. Această creatură australiană unică le-a dat de furcă oamenilor de știință încă de când a fost descoperită. Mamiferul semiacvatic veninos, fără dinți și fără stomac, care face ouă și are elemente de ADN de pasăre ascunde încă multe secrete. Iată, însă, câteva dintre lucrurile cunoscute despre ornitorinc. Unele au sens, iar altele nu fac decât să dea naștere la întrebări… Oamenii au crezut inițial că ornitorincul este o farsă… Ornitorincul a fost descris pentru prima dată în 1799, în publicația Naturalist’s Miscellany, de către George Shaw, care a scris că „la prima vedere, dă naștere în mod natural ideii unei farse realizate prin mijloace artificiale”. Într-adevăr, aspectul unic al ornitorincului, ciocul și picioarele unei rațe, corpul și blana unei vidre și coada unui castor te fac să crezi că o asemenea vietate nu are cum să existe. Chiar dacă Shaw se îndoia de autenticitatea sa, tot a poreclit creatura „ornitorinc cu cioc de rață” și i-a furnizat un nume latin, Platypus anatinus, sau „rață cu picioare plate”. Numele științific al acestui animal este acum Ornithorhynchus anatinus și este singurul reprezentant viu al familiei și al genului său.
Foarte puține mamifere sunt veninoase. Un mascul ornitorinc injectează venin prin pintenii de la glezne (femelele nu sunt veninoase). Veninul poate răni grav, însă nu ucide oamenii. Cu toate acestea, poate fi letal pentru animalele mai mici. Oamenii de știință cred că veninul, a cărui producție crește în perioadele de împerechere, are scopul să elimine masculii rivali. Ornitorincul nu este singurul mamifer veninos și nu este nici unicul mamifer care depune ouă (și cele patru specii de echidna depun ouă). Totuși, nu se știu prea multe despre ciclul de viață al unui ornitorinc. Masculii nu joacă niciun rol în creșterea puilor în urma împerecherii. Femela are o perioadă de gestație de două până la patru săptămâni și apoi încă o săptămână de incubație, în care protejează ouăle încolăcindu-se pe ele.
Odată ce eclozează, puii sug lapte (care se scurge pe părul mamar special) timp de câteva luni, apoi devin independenți. Laptele de ornitorinc ar putea distruge bacteriile rezistente la antibiotice. Deoarece ornitorincii nu își pot alăpta puii pe cale sterilă, au nevoie de protecție suplimentară împotriva bacteriilor din mediul înconjurător. În 2010, oamenii de știință au descoperit că laptele de ornitorinc are proprietăți antibacteriene care ar putea ajuta în lupta împotriva rezistenței la antibiotice. Un studiu a relevat că o proteină din lapte are o structură asemănătoare cu inelele, astfel că cercetătorii au numit-o proteina Shirley Temple, după actrița cunoscută pentru părul său cu bucle. Această structură este neobișnuită printre proteine și ar putea indica și o funcție unică, terapeutică.
Mamiferele au de obicei o singură pereche de cromozomi care determină sexul, dar ornitorincii au cinci perechi, o adevărată raritate. Pentru mamifere, doi cromozomi sunt suficiențț pentru a determina sexul, dar, în cazul ornitorincului, sexul este stabilit întotdeauna de 10 cromozomi. Și mai bizar este că unii dintre cromozomii Y au gene care se mai găsesc doar la cromozomii sexuali ai păsărilor.
Ornitorincii nu au stomac. Ornitorincii mănâncă nevertebrate mici de pe fundul apei, precum viermii. Ei se năpustesc pe nevertebrate care trăiesc pe fundul apelor – viermi, larve de insecte, creveți – dar hrana se duce direct în intestin. Nu au un sac de enzime digestive sau acizi pentru a o descompune. Un studiu a demonstrat că, la ornitorinc, mai multe gene legate de digestie și stomac au fost pur și simplu șterse sau dezactivate pe cale naturală.
Motivul ar putea fi faptul că hrana lor este bogată în carbonat de calciu, o substanță care neutralizează acidul din stomac. Dacă se hrănește tot timpul cu ființe care neutralizează acidul, poate că nu are nevoie de acid… Mai întâi fără stomac și acum și fără dinți… Așadar, cum mănâncă? Atunci când ornitorincii se scufundă pentru hrană, adună în cioc granule și pietriș din fundul apei. Cu gura plină (N.R.: hrana este depozitată temporar în niște „obraji” extensibili, ca la hamsteri), ies la suprafață ca să respire și încep să „mestece” prin măcinarea pietrișului odată cu prada. Ornitorincul „vede” sub apă cu ajutorul ciocului Când se scufundă, ornitorincii sunt lipsiți de vedere și nu sunt în stare să miroase nimic. Pliurile de piele le acoperă ochii și nările li se închid pentru a deveni etanșe. Însă ciocurile au electroreceptori și mecanoreceptori care le permit să detecteze câmpurile electrice și mișcarea. Dar, deoarece mecanoreceptorii detectează orice mișcare, intră în joc și electroreceptorii, pentru a detecta organismele vii și comestibile de pe fundul apei” SURSA
MUZEUL GRIGORE ANTIPA: „#muzeulantipa vă propune un nou exponat excepțional din proiectul nostru intitulat #TOP100 al celor valoroase exponate! Ornitorhynchus anatinus (Shaw, 1799) – ornitorinc (parter, Bioregiunea Australiană, diorama „Australia”). Ornitorincul este o specie din rândul monotremelor, mamifere care depun ouă. Înfățișarea sa insolită, de mamifer cu labe palmate, cu coadă lată și cu un cioc amintind de cel al păsărilor, a făcut ca la început exemplarele trimise din Australia în Europa să fie luate drept falsuri. Ornitorincii ating 40-50 cm lungime și 0,7-2,4 kg, masculii fiind ceva mai mari decât femelele. Specie semi-acvatică, ornitorincul trăiește în râuri și pârâuri din Australia estică și insula Tasmania; își face galerii în maluri. Membrele sale scurte și groase, cu 5 degete, cu membrane interdigitale și gheare bine dezvoltate, au dispoziție laterală, iar poziţia corpului seamănă cu cea a reptilelor.
Ornitorincul ține ochii închiși sub apă și detectează prada prin pipăit și printr-un al 6-lea simț electrolocația. „Ciocul”, de fapt botul alungit sub formă de cioc de rață, acoperit cu piele moale și golașă, cu receptori nervoşi fini ce-i permit să perceapă câmpurile electrice provocate de crustacee mici, larve de insecte, viermi şi alte specii folosite ca hrană.
Între alte particularități, ornitorincul se remarcă și prin aceea că este printre puținele mamifere veninoase: la piciorul posterior are un pinten care, la masculi, este aflat în legătură cu o glandă ce secretă venin. Se pare că masculii se luptă între ei cu acești pinteni; ei servesc și la apărarea de prădători. Înțepătura pintenului de ornitorinc poate fi mortală pentru un câine, iar pentru om extrem de dureroasă.
Ornitorincii se reproduc în timpul verii australe, după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viața solitară din vizuină. Când ouăle trebuie depuse, femela sapă o groapă de 60-90 cm adâncime. Se începe cu o galerie în pantă, cu o lungime între 6 și 12 m. Materialele necesare construirii cuibului sunt transportate de femelă pe burtă cu ajutorul cozii. Ea blochează calea de acces cu unul sau mai multe „dopuri” de pământ, groase de 15-20 cm, pe care le bătătorește cu coada. Femela depune în „camera culcușului” două ouă, învelite cu blana smulsă de pe propriul corp, pe care le clocește încolăcindu-se în jurul lor. Puii golași și cu pleoape lipite eclozează după zece zile; ei se hrănesc cu laptele mamei care nu are mameloane – laptele se scurge prin porii pielii, iar puii îl ling direct de pe abdomenul mamei.
După circa patru luni, puii ies din galerie. Ornitorincii sunt maturi sexual la doi ani și trăiesc până la 17 ani. Prădătorii săi naturali sunt șerpii, varanii, crocodilii, unele păsări de pradă. Cercetări recente au arătat că blana ornitorincului strălucește în nuanțe de verde sub lumina ultravioletă (biofluorescență), fenomen foarte rar în rândul mamiferelor, dar întâlnit în cazul unor specii de reptile, pești și amfibieni.
În trecut, ornitorincii au fost vânați pentru blană; ei sunt afectați de poluare, de distrugerea habitatului, de captura în plase de pescuit și de unele boli fungice. La ora actuală specia este considerată „aproape periclitată” de către IUCN.” SURSA
N.R.: Ornitorincul – combinație de trăsături primitive și moderne, o fosilă vie care poartă cu ea urme ale evoluției de milioane de ani. Structura corpului său combină trăsături preluate de la păsări, reptile și mamifere. Ciocul, deși arată ca al unei rațe, este moale, flexibil și extrem de sensibil – un organ complex, adaptat perfect mediului acvatic. Picioarele palmate îl transformă într-un înotător agil, iar blana densă, impermeabilă, îl protejează de frig și umezeală. Fosilele descoperite arată că strămoșii săi existau încă din era dinozaurilor, ceea ce face din ornitorinc nu doar o curiozitate biologică, ci și o mărturie vie a trecutului îndepărtat al planetei.
Pentru australienii moderni, ornitorincul este un simbol de mândrie. Apare pe monede (1$ australian, 50 de cenți), sigle oficiale și în povești pentru copii. Este protejat prin lege și considerat o comoară națională – un ambasador al diversității biologice a Australiei.
ARHIVĂ: ASPRETELE: Fosilă vie, contemporană cu dinozaurii, a supraviețuit în România, singurul loc de pe planetă! OXXO NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii OXXO SCORPIONUL CARPATIC: Singurul scorpion din România – lungimea 45 mm & înțepătura similară cu a unei viespi
STARGATE DE ROMÂNIA: Porțile gigantice din Maramureș, sculptate în lemn, barieră magică între lumea de afară și intimitatea familiei. Unele, mai înalte de 15 metri!
INSIDER: „Stargate de România. Trecerea prin ele însemna transformare si purificare, pentru a intra pur, într-un univers aparte. Sunt porțile gigantice din Maramureș, monumente de lemn, unele mai înalte de 15 metri. Meșterii ciopleau timp de luni întregi în lemnul de stejar sau de brad, sculptând simboluri complexe care aveau rolul să „protejeze” familia de duhuri rele, boli sau ghinioane. Soarele, Luna, vița de vie, crucea, rozeta, fiecare element avea o semnificație precisă. Poarta devenea astfel un fel de talisman uriaș, o barieră magică între lumea de afară și intimitatea familiei. Iar dacă te întrebi de ce atât de înalte, răspunsul e simplu: cu cât mai sus, cu atât mai aproape de cer, mai aproape de protecția divină. Dincolo de simbolistică și superstiții, porțile erau și o vitrină financiară a familiei.
Maeștrii care le-au construit erau artiști adevărați, iar porțile lor sunt acum obiective turistice admirate în toată lumea. A devenit patrimoniu cultural mondial. Astăzi, când vezi aceste porți gigantice, te întrebi dacă bărbații de atunci nu aveau un pic dreptate. Într-o lume în care totul e temporar și de unică folosință, ei au construit ceva care să dureze secole. Au sculptat în lemn nu doar frumusețe, ci și un mesaj clar: „Aici trăiește o familie binecuvântată”. Străinii se opresc fascinați în fața porților maramureșene, admiră fără să priceapă motivele incizate pe stâlpi, fac fotografii, filmează,
dar câți dintre ei… cunosc adevărata poveste…un CODEX , din vremuri tare de demult …
Construite în general pe trei stâlpi și un „fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, având „hăizașul” (acoperișul) șindreluit, porțile au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care țăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor, într-un Univers aparte. Maramureșul a fost, la un moment dat, o enclavă imperială unică, populată cu țărani de viță nobilă. Porțile cu stâlpi sculptați și șindrilă sunt relicva unei organizări sociale care a funcționat până in secolul al XX-lea, gratie tradițiilor împământenite și a conservatorismului funciar. Nicăieri în Europa scenariul nu s-a mai repetat.
„Atașamentul localnicilor față de aceste valoroase construcții, cu atât de profunde rădăcini în tradițiile de cultură și artă, cât și în istoria social-politică a Maramureșului este ilustrat de faptul că până azi s-a păstrat obiceiul de a categorisi gospodarii după porți. Fiecare familie cu universul său. Până și azi, când întrebi de vreun sătean de-al lor, oamenii bătrâni îți indică «poarta» de la casa unde locuiește acela, formularea semnificând cinstirea si respectul, pe care i le acordă”.
Construcția, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde (cu conotații mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să coincidă cu o perioadă de nopți cu lună plină – pentru a îndepărta din jurul gospodărie orice nenorociri și toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din pădure trebuia să se facă într-una din zilele lucrătoare „de dulce” (marți, joi sau sâmbătă), în virtutea credinței că astfel lemnul va fi aducător de noroc. Sub stâlpul care leagă pragul se puneau „bani și tămâie, ca să nu se apropie ciuma.” Iar pentru apărarea averii si a casei, pe stâlpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare. Motivele sculptate aveau substraturi magice, însă decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de meșterii populari ne permit incursiuni într-un univers mitologic, antecreștin: funia, nodurile, rozetele solare – cu variațiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip omenesc, toate având la origine un ancestral cult solar, apoi pomul vieții („simbolul vieții fără de moarte și al rodniciei nesfârșite ”), motivul șarpelui (păzitorul gospodăriei), chipul omenesc, păsările, dintele de lup, bradul s.a.m.d. Soarele este un alt simbol care se regăsește pe aceste porți și care reprezintă energia. Unul dintre cele mai bogate elemente regăsite pe porțile maramureșene este funia, fiind răsucită în două și despre care istoricii afirmă că este simbolul binelui și răului, dar și viața și moartea. Colacul reprezintă fața umană, omul. Pentru țăranul maramureșean, trecerea pe sub hăizașul porții devenea aproape un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodăriei și familiei. În toate culturile tradiționale, trecerea pe sub o poartă, mai mult sau mai puțin grandioasă, simbolizează o transformare (de suprafață ori structurală, fizică sau virtuală). Porțile maramureșene, cu mesajele lor extraordinare, pline de sensuri încifrate în simboluri, puse chiar la intrare pe „moșie” in văzul tuturor, prieteni si neprieteni, coroborate cu simbolurile țesăturilor și portului popular, semnificațiile horelor, la care neapărat adăugate poveștile, basmele si legendele orale, toate transmise din tata in fiu, mama – fiica, alcătuiesc CAPODOPERELE acestor locuri, acestui neam binecuvântat de zei! O uriașă, ancestrală bibliotecă veșnică, nepieritoare!” SURSA
ARHIVĂ: SIMBOLURI ROMÂNEȘTI: „Rădăcinile neamului sunt bine întipărite în matricea genetică a fiecăruia”
BICICLETA TRABANT: Premieră la „Întâlnirea Trabantiștilor Covasna”
INSIDER: „Premieră la Întâlnirea Trabantiștilor Covasna: un bici -Trabant! Mă numesc Gavrilă Florin și sunt din Târgoviște și special pentru această întâlnire am realizat acest proiect – 4 aripi de Trabant, 2 de față & 2 de spate și un scuter adaptat cu pedale.” SURSA
INSIDER 2: Trabantiștii sunt prieteni vechi ai orașului Covasna, vin aici an de an, de 16 ani deja. Localnicii și turiștii îi salută în timpul paradei și apoi se adună în jurul mașinilor oprite în centru. Fotografiile sunt de ieri, după paradă. Se poate vedea ce înseamnă pasiunea: mașinile sunt atât de îngrijite „Trabantiștii” sunt veniți din toată țara, mulți însoțiți de familii. Pentru că Valea Zânelor și Covasna sunt locuri superbe, în care merită să vii. Retromobile Club organizeză acest frumos eveniment, cu sprijinul Primăriei Covasna.” SURSA
ARHIVĂ: TRABI TUNING: „Veta! Mi-ai stricat chiuveta!” OXXO TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești
DANSÂND CU DELFINII: „Omul Cu Branhii”, zi norocoasă în Marea Neagră
INSIDER: „Astăzi a fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute vreodată în Marea Neagră. De obicei, delfinii nu se apropie de mine atunci când sunt în apă, iar dacă o fac, se retrag rapid după ce mă văd. Dar astăzi… a fost cu totul altceva. Un delfin a trecut la doar un metru de mine. Am rămas uimit și extrem de bucuros. Credeam că l-am pierdut după ce a dispărut în adâncuri, însă, câteva minute mai târziu, a revenit. Și nu doar că a revenit… dar a rămas lângă mine mai bine de o oră. A trecut de zeci de ori pe lângă mine, privindu-mă direct în ochi la fiecare apropiere, de parcă voia să îmi transmită ceva. Cea mai neașteptată reacție a fost atunci când am coborât pentru prima oară la fund ca să-l filmez mai de aproape, s-a oprit, m-a privit și și-a mișcat capul rapid într-un gest ce părea uimire, ca și cum ar fi zis: Hei, și tu poți să vii aici jos? După 30-40 de minute, și-a adus și un prieten. În prezența lor nu știam cum să reacționez: să mă joc, să mă retrag sau să stau pe loc, temându-mă să nu creadă că le invadez teritoriul ori că vreau să le fur mâncarea. Am rămas cât de aproape am putut de stabilopozi. După aproximativ o oră am decis să mă retrag spre interiorul digului de Nord. Credeam că ne-am luat rămas bun… dar după doar cinci minute m-au găsit din nou și dansul nostru subacvatic a continuat. Era ca și cum îmi spuneau ceva ce doar în limbajul lor se putea înțelege. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Iar norocul meu a fost că aveam camera video cu mine. În curând, voi posta filmarea acestei întâlniri magice. #mareaneagra #delfini #delfinimareaneagra” SURSA
N.R.: „OMUL CU BRANHII” (20 de ani de experiență în peste 1000 de scufundări): „Moştenirea Pasiunii pentru Marea Neagră: Inspirat de Tatăl Meu, Pescar și lubitor de Natură – O Călătorie în Imagini și Filmări, Sute de Zile Petrecute pe Mare, Transpuse într-un Tribut Unic adus Mării Negre!!!
Pentru Mine, Marea Neagră Nu Este Doar O Mare, Ci Un Loc Unde Mă Regăsesc. Aici Am Trăit Unele Dintre Cele Mai Frumoase Momente Ale Vieții Mele: De La Scufundări în Larg, La Pescuit Subacvatic Și La Seri Petrecute Gătind Peştele Proaspăt Prins. Am Descoperit Specii Uimitoare, De La Calcani Grațioși Care Se Camuflează Perfect Pe Fundul Mării, Până La Bancuri De Pești Colorați Care Dansează În Ritmul Curenților. Când Spui „Marea Neagră”, Mulți O Asociază Cu Imagini Ale Unor Ape Tulburi, Plaje Aglomerate Sau, Poate, Cu O Mare Pe Care O Cred Lipsită De Viaţă. Pentru Mulţi, Această Mare Este Un Loc Obişnuit, Banal Chiar, O Destinație De Vacanță Fără Prea Mult Farmec. Dar Pentru Mine, Marea Neagră Este O Sursă Inepuizabilă De Fascinație, O Lume Ascunsă Care Pulsează De Viaţă, Culori Și Povești Nespuse. Marea Neagră În Inima Mea: O Moștenire De Familie Transformată în În Pasiune.” SURSA„
ARHIVĂ: DELFINARIU 45 ANI: Ni-Ni & Chen-Chen, veniți din China. Vii sau de pluș? Nici delfini nu mai avem! OXXO FALEZA CONSTANȚA: Zece tablouri semnate de Nicolae Grigorescu pot fi admirate în adâncul mării, lângă Cazinou, în timpul unor sesiuni de scufundare OXXO LA MULȚI ANI, CONSTANȚA!: Cazinoul redat posterității după cinci ani de restaurare și bricul Mircea plutind în port OXXO MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa?
ROȘIORI DE VEDE: Tren cu blindate Husky VMMD din Africa de Sud, pentru detectarea minelor & curățare a rutelor
INSIDER: „Gara Roșiori de Vede – tren care transportă vehicule Husky Vehicle Mounted Mine Detector (VMMD), un sistem de detectare a minelor și de curățare a rutelor. Vehicul MRAP (Mine-Resistant Ambush Protected) configurabil, conceput pentru curățarea rutelor și deminare, în special pentru detectarea și eliminarea minelor terestre și a dispozitivelor explozive improvizate (IED-uri).
Origine și Producție: Dezvoltat în Africa de Sud în anii 1970, este fabricat de DCD Protected Mobility din Africa de Sud şi de Critical Solutions International din SUA. Utilizare: A fost folosit de forţele armate din diverse țări, inclusiv Africa de Sud, Canada, SUA, Marea Britanie, Franța și Australia.
Caracteristici tehnice: Motor: Mercedes Benz OM 906 LA 6.4L, șase cilindri, turbo diesel; Transmisie: Allison 2500 SP, automată, cu 5 viteze; Viteză maximă: 72 km/h; Greutate operațională: 8.350 kg; Autonomie: 400 km (200 km cu remorcă de detonare a minelor MDT). Dimensiuni: Lungime: 7,34 m, Lăţime: 2,53 m, Înălțime: 3,54 m.
Este echipat cu tehnologii avansate pentru detectarea explozibililor, cum ar fi detectoare de metale cu sensibilitate ridicată, radar cu penetrare în sol (GPR) şi/sau senzori termici. brațe robotice în versiunile mai noi (cum ar fi Husky 2G), suflantă Cyclone, Sistem de cameră OWL 360°.
Designul său blindat permite vehiculului să reziste la daunele provocate de explozii, asigurând siguranța operatorului. Cabină dotată cu geamuri antiglonț și trapă de acces pe acoperiş. Capabil să opereze în diverse tipuri de terenuri și să ofere o capacitate de detectare fiabilă în medii periculoase. Există mai multe variante, inclusiv cele cu un singur operator (Husky Mk III) sau cu doi operatori (Husky 2G).”
N.R.: Roşiori de Vede, municipiu în județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în Câmpia Română la 100 km de București, la 100 Km de Craiova și tot la 100 Km de Piteşti şi Târgovişte.
Oraşul este construit deasupra fundației unui castru roman care făcea parte din Limes Transalutanus (secolul III e.n.). precum și a vestitei cetăți daco-romană Arcinna (cunoscută și sub numele de Artinna). În anul 1385, conform unor documente, orașul era cunoscut sub numele de Russenart sau Ruşii de Vede.” SURSA
MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova!
INSIDER: „Azi am văzut pentru prima dată o insectă care a intrat în România recent, de câțiva ani. Mi-a atras atenția pe o piatră din parc, lângă care făceam dresaj cu Happy. Este foarte mică. Are 3-4 milimetri. Am văzut că stătea cu aripile în sus. În engleză i se spune peacock fly, muscă-păun (Callopistromyia annulipes), pentru că umblă cu aripile în sus. Este originară din America de Nord. În 2007 a fost observată pentru prima dată în Elveția. În anii următori a apărut în tot mai multe țări europene. În ultimii 5 ani a fost observată în România. În 2020 a fost văzută doar în 8 locuri din România, majoritatea în vestul țării. Acum și în Slobozia. Nu este dăunătoare. Toate pozele sunt făcute de mine.
Completare: evident că nu am știut eu toate astea, venite pe linie genetică, din moși-strămoși. Am întrebat chatGPT ce insectă este, după care am căutat informații.” SURSA
N.R.: Atât masculii cât și femelele se deplasează cu aripile ridicate vertical și îndreptate înainte. Asemănarea cu coada unui păun este amplificată de reflexiile albastre. Se pare că a trecut deja Prutul, anul acesta fiind identificată și în Republica Moldova…
ARHIVĂ: PARCUL VĂCĂREȘTI: După invazia călugărițelor asiatice din Dobrogea, acum avem prima generație cu buletin de București OXXO ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO METAMORFOZE: Molia Trandafirie, de la omida mâncăcioasă la fluturele adult care nu mănâncă OXXO PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare
LIDER vs CONDUCĂTOR/ MANAGER: Ce-ți dorești tu ție, dulce Românie? Cu ori fără empatie?!
INSIDER: „Care este diferența dintre un lider și un conducător/ manager? Un lider inspiră și motivează o echipă, concentrându-se pe dezvoltarea membrilor și crearea unei viziuni comune, în timp ce un conducător sau manager este orientat mai degrabă spre atingerea obiectivelor organizaționale, având subordonați cărora le atribuie sarcini.
LIDERUL: 1.Inspiră și motivează: Un lider nu doar comandă, ci și inspiră echipa, creând o viziune comună și motivând membrii să o urmeze. 2.Dezvoltă echipa: Liderul investeşte în dezvoltarea membrilor echipei, recunoscând și promovând talentele individuale. 3.Influențează și empatizează: Un lider înțelege nevoile și perspectivele echipei, influențându-i și ghidându-i cu EMPATIE. 4.Creează o cultură de colaborare: Un lider încurajează colaborarea și comunicarea deschisă în echipă. 5.Alege colaborarea: Liderul se integrează în echipă și nu creează distanțe.
CONDUCĂTORUL/MANAGERUL: 1.Atribuie sarcini: Managerul are subordonați cărora le atribuie sarcini și monitorizează progresul. 2.Se concentrează pe obiective: Managerul este orientat spre atingerea obiectivelor organizaționale. 3.Oferă ordine: Managerul tinde să dea ordine și să se asigure că acestea sunt îndeplinite. 4.Poate genera frică: Unii manageri pot crea un mediu de lucru bazat pe frică, în loc de încredere. 5.Poate fi distant: Managerul poate menține o distanţă faţă de echipă, concentrându-se mai mult pe sarcini decât pe oameni.
Concluzie: liderul este cel care conduce cu inspirație și viziune, în timp ce conducătorul gestionează resursele și sarcinile pentru a atinge obiectivele.
Ce-ți dorești tu ție, dulce Românie? Dorește-ți, ca să vie!
N.R.: „EMPATIA este capacitatea de a înțelege și împărtăși sentimentele altor persoane. Aceasta presupune recunoașterea și înțelegerea emoțiilor, gândurilor și experienţelor altora, ca și cum ar fi ale tale, fără a confunda propriile emoții cu ale lor. A fi empatic înseamnă a te pune în locul celuilalt, a vedea lumea prin ochii lui și a oferi sprijin și înțelegere.
Elemente cheie ale empatiei: 1.Recunoașterea emoțiilor: Capacitatea de a identifica și înțelege atât emoțiile exprimate verbal, cât și pe cele exprimate non-verbal. 2.Înţelegerea perspectivelor: Recunoașterea faptului că modul în care o altă persoană percepe și simte lumea este validă, chiar dacă este diferită de propria perspectivă. 3.Oferirea de sprijin: Oferirea de suport și înțelegere, fără a judeca sau a oferi soluții, ci doar ascultând și validând sentimentele celuilalt. 4.Diferența dintre empatie și simpatie: Empatia implică înțelegerea emoțiilor celuilalt, în timp ce simpatia presupune compasiune și milă, adesea cu un sentiment de distanțare.
Importanța empatiei: 1.Construirea relațiilor: Empatia este esențială pentru construirea unor relații sănătoase și semnificative, bazate pe încredere și înțelegere. 2.Comunicare eficientă: Empatia ne ajută să comunicăm mai bine, deoarece ne permite să înţelegem nevoile și perspectivele celorlalți. 3.Autocunoaștere: Empatia poate contribui la autocunoaștere, deoarece ne ajută să înţelegem mai bine propriile emoții și reacții prin observarea celorlalți. 4.Diminuarea anxietății: Înţelegerea și acceptarea emoțiilor altora poate contribui la reducerea anxietății și la creşterea încrederii în sine, atât pentru cel care oferă, cât și pentru cel care primește empatie. Cu alte cuvinte: „Cine dă, lui își dă!”
LĂBUȘ DIN BROȘTENI:: Fericirea la căței – lângă cei dragi, acasă. Credință, loialitate și oameni care ajută oameni!
INSIDER: „Lăbuş din Broşteni. L-am întâlnit luni, a doua zi după potop, când ne-am dus încolo cu Poliția Animalelor. Când apele încă mai curgeau prin case, când pompierii, jandarmii şi salvamontul încă mai scoteau animale cu mâinile goale şi în cupele utilajelor. Oamenii erau deja salvați, recuperați, evacuați.
Am crezut că-i mort, abia l-am zărit printr-o uşă rămasă deschisă. Am şi strigat după fetele de la poliție că mai avem o victimă. El nu era mort. Dormea. Am strigat la el, nimic. L-am ghiontit să vedem dacă mişcă şi s-a ridicat. Apoi am realizat că-i surd. Surd cu totul. Surd şi bătrân.
Dormea în casa care i-a fost casă. Acum, totuna cu glodul. Familia era evacuată, precum zeci de alte familii. Lăbuş murdar, înglodat, dar bine, întreg. Începuse a poua iar, cu găleata. Pompierii, jandarmii, baieții de la salvamont, toți au intrat prin case, pe unde au apucat. Noi cu Poliția Animalelor, ne-am adăpostit fix în casa lui Lăbuş.
El, bucuros de oaspeți. S-a sculat, s-a scuturat, apoi a dat de oglinda unui dulap şi-a lătrat în oglindă până a răguşit. Îşi vedea prima oară chipul şi descoperise că-i câine. Am pus video în comentarii. Apoi au venit nişte oameni buni cu mâncare caldă la portbagaj. Opreau la fiecare care şi întrebau, câți sunteți? Noi am zis că suntem două persoane. Că ne trebuiau două meniuri. Unul lui Lăbuş şi unul câinelui din lanț şi din mijlocul apelor. Care era afară, pusesem o bucată de acoperiş rupt peste dânsul, să-i țină de dos şi de ploaie, că nu se putea ridica, până venea maşina din vale să ne preia pe toți. Lui Lăbuş i-am spus atâta, să aibă oleacă de răbdare, că oamenii lui o să se întoarcă acasă.
Ieri ne-am întors în Broşteni, după aproape o săptămână. Cu o armată de voluntari din Suceava şi cu tonele de donații pe care le-ați dăruit în parcarea de la Metro.
Ne-am reîntors şi acasă la Lăbuş. Am cunoscut-o pe tanti Aurica şi pe Andrei, acum erau acasă. Lăbuş printre picioarele lor. Îi arătăm lui tanti pozele cum îl hrănisem, ea face legătura cu caserole pe care le-a găsit în casă. Ne povesteşte că-l au de când era mâțâțăl. Că împart cu el şi bucata de pâine. Că i-ar oferi mai mult, dar atâta au şi ei. Că dacă suntem oameni buni, să-l luăm la o viață mai bună.
Ce-am făcut? L-am luat ieri pe Lăbuş cu noi, la Suceava. Să-i oferim mai mult. Aşa am gândit pe moment. Mâncare premium, suplimente de bătrâni, de oase, de articulații. Şi bătrânețe liniştită, cum sună bine a zice. Chestii dintr-astea. Doar că pe drum, ne-au copleşit gândurile şi îndoielile. Aveam în suflet imaginea lui, aşa cum l-am găsit după potop. În casa lui. Aşteptându-şi oamenii. Şi imaginea de ieri, bucuros, printre picioarele oamenilor lui, care s-au reîntors acasă. El i-a aşteptat. Şi i-ar fi aşteptat câte zile i-or mai fi rămas. Doamne, eram prea obosite să ne întoarcem din drum şi să trecem iar munții, ca să-l ducem înapoi acasă. Dar l-am dus azi dimineață.
I-am luat şi căsuță, ca să aibă şi el căsuța lui. I-am luat mâncare. I-am luat pături şi castroane, de toate. I-am dus şi bidoane cu apă.
Iar nişte oameni buni au turnat deja fundația pentru o nouă casă. Pentru tanti Aurica şi Andrei. Au adus şi calaburii, tot. Până-i gata, autoritățile le-au dăruit un container, bun, nou şi frumos.
Lăbuş este acasă şi este bine. A fost o lecție despre credință şi loialitate. Iar dacă ar fi putut vorbi cu vorbe, ca oamenii, Lăbuş ne-ar fi spus că alege să împartă o pâine în trei. Cu Aurica şi Andrei. Doar să fie acolo, acasă.
A fost duminică azi. În Broşteni era pace şi linişte. Oamenii şi-au şters lacrimile. Căci alți oameni, tare mulți, îi ajută.
Viața iși va urma pașii. Iar noi, toți, împreună, ne vom lăsa conduși de ea cu dragoste și credință! ❤️” SURSA
GOAT RALLY TOUR 2025: Preambul – „1000 cai putere” vs „1000 de mioare”
INSIDER: „Doar în România.. 1017 CP, 200.000 $ super sedan (N.R.: BMW M5)… blocat de cină. Adevăratul șef al acestor drumuri nu sunt eu.” SURSA
„🇷🇴 GOAT Rally pornește pe 11 august din inima României – Sibiu. 🏁 25 de supercars. Zeci de pasionați. Mii de kilometri de drumuri care-ți taie respirația. Nu e doar despre mașini. E despre a arăta lumii o Românie spectaculoasă, exact așa cum o vedem noi: cu munți de poveste, sate ca în filme și oameni care trăiesc cu pasiune. Cine spune că România nu are ce arăta… n-a fost niciodată în @goatrallytour. Noi nu ne rușinăm de țara noastră. O urcăm în vârf de munte și o filmăm din fiecare unghi. Tu ce loc din România ai pune pe hartă dacă ai avea 25 de supercars la dispoziție?
Pregătiți pentru: @goatrallytour 2025 – Colantat: @raliw. ro; Culoare: @teckwrap. România Amber Rose; Roţi: @raliwwheels; Suspensie: @kw_suspension; Admisie: @project_gamma; Foto: @andrei. stanea.” SURSA
N.R.: „GOAT Rally 2025: 11-17 August 2025 cuprinzând orașele Sibiu – Cluj – Oradea – Timişoara -Bratislava – Brno. Unul dintre momentele cheie este cel din Timişoara, pe 14 august, în Piaţa Unirii, conform Facebook, unde evenimentul promite să aducă energie, istorie și o atmosferă unică.
GOAT Rally 2025 este un eveniment de tip super-car, o aventură de o săptămână care include șase orașe, cu sloganul „șase orașe, o săptămână, zero loc pentru mediocritate”.. Evenimentul promite acțiune, adrenalină, libertate, preluări publice, experiențe VIP, petreceri incredibile și activități surpriză, cu accent pe condus peste granițe și momente de neuitat.
GOAT Rally Tour a luat naştere în România şi este deja la a șasea ediție, bucurându-se de un succes răsunător în edițiile de vară din 2022, 2023 şi 2024, ediția de iarnă 2024 și ediția specială în Dubai, anul trecut. După evenimentul internaţional din 2023, care a început în România, a trecut prin Ungaria şi s-a încheiat în Croația, cererea uriaşă din partea fanilor, dar şi din partea participanților încântați de frumusețile țării noastre, a determinat organizarea evenimentului în vara anului 2024 exclusiv pe teritoriul României (Sibiu – Brașov – Bucureşti – Mamaia)
În fiecare dintre aceste oraşe, supercarurile sunt expuse în locații emblematice, care sunt anunţate pe conturile oficiale de socializare. Publicul va avea astfel ocazia să admire aceste bijuterii pe patru roți într-un mediu cool şi relaxant.” DETALII
ARHIVĂ: CERNAVODĂ-FETEȘTI: Transhumanța pe A2 cu 400 de oi pe ora!
CONCERT JLO, BUCUREȘTI : Tort cu sigla „JW Marriott Bucharest Grand Hotel”, postat de Jennifer Lopez pe Facebook – „mulțumesc” dulce pentru gazdă, făcut de artistă în timp ce dansa ori viceversa?
INSIDER 1: „Ați văzut tortul (N.R.: are sigla „JW Marriott Bucharest Grand Hotel”?!) făcut pentru JLo? ” SURSA
INSIDER 2: „Probabil făcut un cofetar angajat al hotelului Marriott (având sigla lor pe tort), care clar mai are de exersat…Mi se pare ca o glumă proastă acel tort, sincer, cu atât mai mult privind contextul situației, statutul hotelului și evenimentul. Pare că nu au depus niciun efort.”
N.R.: Nu, nu este AI. E postat și pe pagina ei. SURSA
INSIDER 3: „A fost cam belea #JenniferLopez în seara asta, pe scena din Piața Constituției. Nu m-am dus la concert pentru că aș fi fana ei, consider că din punct de vedere muzical she sucks, dar eram convinsă că va face show și a făcut, nene… La 56 de ani a rupt! Femeia e într-o formă grozavă, a dansat aproape 2 ore, a schimbat costume, iar alături de dansatorii ei a avut coregrafii faine, care i-au pus în valoare stilul și corpul.
Again – e un fel de „Beyonce de pe Temu”, nu e genul de concert la care să mergi pentru voce, dar overall merită să o vezi live pentru prezența scenică și atitudine. Ne-a arătat ce înseamnă ambiția și disciplina, a fost peste așteptările mele. Chapeau, J-Lo! Ce să mai zic, iau un Ketonal pentru șale și mâine rup ușa la sală.” SURSA
N.R.: „Jennifer Lynn Lopez (n. 24 iulie 1969, New York City, SUA), cunoscută și sub porecla J.Lo, este o cântăreață, actriță, dansatoare și femeie de afaceri americană. Lopez este considerată una dintre cele mai influente artiste ale generației sale, fiind recunoscută pentru faptul că a spart barierele pentru latino-americani Ia Hollywood, și a contribui la promovarea mișcării pop latino în muzică. De asemenea, este cunoscută pentru impactul său asupra culturii populare prin intermediul modei, brandingului și schimbării standardelor mainstream de frumusețe. Gen muzical: muzică dance electronică rhythm and blues, pop Latin music, hip-hop; tipul de voce – mezzo-soprană.
Căsătorită de 4 ori cu: Marc Anthony (5 iunie 2004-iunie 2014); Cris Judd (29 septembrie 2001-ianuarie 2003); Ojani Noah (februarie 1997-ianuarie 1998); Ben Affleck (16 iulie 2022-2024); Doi copii: Emme Anthony, Maximilian David Anthony.
Lopez a vândut peste 80 de milioane de discuri în întreaga lume, iar filmele sale au încasat în total peste 3,1 miliarde de dolari. Printre distincţiile sale se numără o stea pe Hollywood Walk of Fame, premiul Billboard Icon Award, trei premii American Music Awards, patru premii MTV Video Music Awards (inclusiv premiul Michael Jackson Video Vanguard Award) și șase recorduri mondiale Guinness. A fost clasată printre cele mai influente 100 de persoane din lume de către Time (2018) și printre cele mai puternice 100 de femei din lume de către Forbes (2012). Lopez are un număr mare de urmăritori pe rețelele de socializare, fiind una dintre cele mai urmărite persoane pe Instagram. Alte proiecte ale sale includ un brand de lifestyle, linii de produse de înfrumusețare și modă, parfumuri, o companie de producție și o fundație caritabilă.” DETALII
Zeci de mii de spectatori au trăit o experiență muzicală la superlativ pe 27 iulie 2025 în Piata Constituției din București la spectacolul lui Jennifer Lopez. Evenimentul a reprezentat una dintre cele mai ample producții muzicale din România din ultimii ani și a fost organizat de renumitul promotor internațional Marcel Avram şi de DD East Entertainment, în cadrul celei de-a patra ediții a festivalului Summer in the City.
Concertul a marcat revenirea artistei pe marile scene internaţionale, după o pauză de şase ani. Turneul, care a debutat pe 8 iulie în Spania și include 21 de opriri în Europa şi Orientul Mijlociu, se va încheia pe 12 august în Sardinia, Italia. Jennifer Lopez a prezentat același spectacol în fiecare oraş în care a concertat, inclusiv la București, singurele modificări fiind în zona costumelor din ce în ce mai spectaculoase – precum și în interacțiunile cu fanii: „Faceţi ceea ce iubiți și cu oamenii pe care îi iubiţi!”
Momentele in limba spaniolă, precum interpretarea piesei Qué Hiciste, au fost întâmpinate cu aplauze entuziaste. Artista a vorbit deschis despre temele iubirii, dezamăgirilor şi renaşterii personale, oferind publicului nu doar un spectacol muzical, ci și o conexiune autentică. După oprirea de la Bucureşti, Jennifer Lopez işi continuă turneul cu spectacole in Orientul Mijlociu, inclusiv în Abu Dhabi şi Sharm El Sheikh. Turneul internaţional Up All Night se va încheia pe 12 august in Sardinia, Italia, urmând ca artista să revină pe scenă în iarnă, cu spectacole la Caesars Palace, Las Vegas, intre decembrie 2025 şi martie 2026.
EMINESCU & MAREA: Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, visa la pacea de după moarte pe acest țărm. Bulgarii i-au îndeplinit dorința!
INSIDER 1: „Un basorelief al poetului și publicistului român Mihai Eminescu a fost dezvelit pe 25 iulie 2025 în Sveti Vlas, Bulgaria. La eveniment au participat ambasadorul României în Bulgaria, Brândușa Ioana Predescu și ambasadorul Bulgariei la București, Radko Vlaicov. Au fost invitați și reprezentanți ai misiunilor diplomatice din alte țări. Basorelieful lui Mihai Eminescu a fost amplasat de Fundația „Memoria Bulgară – Frații Dinevi” pe Aleea Popoarelor, creată de aceasta și unde se află basoreliefuri ale lui Vasil Levski, Hristo Botev, Sándor Petőfi, amiralul rus Fiodor Oșakov, amiralul englez Horatio Nelson, mareșalul francez Philippe de Clercq, jurnalistul american Januarius MacGahan, unificatorul Italiei Giuseppe Garibaldi, creatorul polonez Adam Mickiewicz, poetul și dramaturgul german Schiller, prințul georgian Alexei Cerezeli, filosoful kazah Abai, samuraiul japonez Seigo Yamadzawa și alții.
BRÂNDUȘA IOANA PREDESCU: „Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, Eminescu a rămas profund impresionat de orizontul mării. Într-o scrisoare adresată iubitei sale Veronica Micle, i-a împărtășit visul său de a găsi pacea după moarte tocmai pe acest țărm” (…) „Astăzi, visul său se reflectă aici – pe coasta Mării Negre. Acesta este un pod de memorie, iubire și cultură între două popoare.” SURSA
INSIDER 2: „În Bulgaria, la Sveti Vlas, a fost inaugurat un basorelief al poetului Mihai Eminescu. Mulțumim Bulgaria!
„Eminescu – I ROMÂNIA/ Tăinuită în cuvânt „, mesagerul neamului românesc în lumea întreagă! Pe zi ce trece poetul nepereche Mihai Eminescu cucerește lumea cu opera sa,așa cum a prevăzut criticul Tudor Vianu că:” Românii ii deleagă lui Eminescu sarcina de ai reprezenta în fața lumii întregi” și într-adevăr ne reprezintă cu cinste în lumea întreagă! „Toate popoarele îşi aleg printre gloriile panteonului lor naţional, pe aceia care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, ruşii pe Puşkin.
Românii îi deleagă lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta în faţa lumii întregi, fiindcă ei înşişi au dobândit în opera lui conştiinţa însufleţitoare a trecutului şi a năzuinţelor lor şi le-au inspirat încrederea deplină în puterea lor de a îmbogăţi, prin creaţie originală, cultura universală…”
NUMAI POETUL… (1869)
„Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde
Ce un suflet le pătrunde,
Treierind necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul
Ca paseri ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde paseri ca el
Se-ntrec în cântări”…
Respect, prețuire și admirație poetului nepereche Mihai Eminescu, „Domnul cel de nemurirea noastră „!
Prof. Janeta Hulea, Cu drag din drag de Eminescu! ” SURSA
N.R.: Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV şi V).
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noţiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice. Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care, în cazul lui Eminescu, este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul şi condiţia geniului.
ENCYCLOPÆDIA BRITANNICA: „A transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești, creând o școală de poezie care i-a influențat puternic pe scriitorii și poeții români, la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.
ARHIVA: MIHAI EMINESCU: „Ultimul mare romantic european”, tradus în 64 de limbi, are statuie în centrul Parisului, în apropiere de Sorbona OXXO OLIMP, MAREA NEAGRĂ: Complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere cu Eminescu, Kogălniceanu, Mihai Viteazul amplasați pe aleea spre plajă & multe steaguri ale României arborate de proprietarul libanez
„NELLO & PATRASCHE” ANVERS, BELGIA: „Un câine din Flandra – Fabricat în Japonia”, dragostea necondiționată și prietenia dintre un băiat și câinele său
INSIDER: „Monumentul dedicat lui Nello și Patrasche din Anvers (Belgia) evocă întâmplările descrise în romanul „Câinele din Flandra”, scris în 1872 de autoarea engleză Maria Louise de la Ramée (N.R.: Ouida). Acțiunea romanului se desfășoară în Flandra belgiană, în secolul al XIX-lea. Nello, un băiat orfan, trăiește alături de bunicul său într-un sat din apropierea Anversului. Bunicul este bolnav, iar copilul îl sprijină cu toată puterea, ocupându-se de treburile gospodărești și vânzând lapte în oraș. Într-o zi, Nello găsește un câine bătut aproape până la moarte și îl îngrijește cu devotament. Din acel moment, Nello și Patrasche — numele pe care băiatul i-l dă câinelui — devin prieteni de nedespărțit. Visul băiatului este să devină pictor, dar nu are mijloacele necesare pentru a studia, iar cea mai arzătoare dorință a sa este să vadă tablourile lui Rubens (N.R.: „Înălțarea Crucii” şi „Coborârea de pe Cruce”). În ajunul Anului Nou, bunicul moare. Băiatul nu mai are cu ce plăti chiria și este alungat din casă. Fără adăpost și fără hrană, în Ajunul Crăciunului, Nello pornește prin nămeți, alături de credinciosul său prieten, spre Anvers. Viscolul biciuiește orașul. Când se lasă noaptea sfântă a Crăciunului, slăbiți peste măsură, cei doi ajung la Catedrala din Anvers, unde, din întâmplare, găsesc o ușă întredeschisă. În sfârșit, Nello își împlinește visul și vede mult râvnita pictură a lui Rubens. Dar, sleit de puteri, se așază pe podeaua rece de piatră, alături de Patrasche. În dimineața următoare, trupurile lor înghețate sunt descoperite în fața tripticului lui Rubens.
Povestea a emoționat profund publicul japonez, devenind parte din programa școlară. Primul monument modest a fost ridicat cu sprijinul financiar al companiei japoneze Toyota, iar la sfârșitul anului 2016 a fost inaugurat un nou monument, creație a sculptorului Batist Vermeulen.
Romanul a fost ecranizat de mai multe ori, iar în 2010, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a traducerii sale în limba neerlandeză, Belgia a emis o monedă comemorativă din argint, cu valoarea nominală de 20 de euro, într-un tiraj de 40.000 de exemplare.” SURSA
N.R: „Romanul se bucură de notorietate atât în Regatul Unit, cât și în Statele Unite, dar este extrem de popular în Ucraina, Rusia, Japonia, Coreea și Filipine, până în punctul în care este considerat un clasic pentru copii. A inspirat adaptări cinematografice și anime, inclusiv serialul de animație din 1975, Câinele din Flandra, care a ajuns la o audiență de 30 de milioane de telespectatori la prima sa difuzare. În Belgia, povestea era mai puțin cunoscută, abia în 1987 a primit o traducere în olandeză; acest lucru s-a întâmplat după ce povestea a fost adaptată într-o poveste din populara serie de benzi desenate Suske en Wiske. De atunci, au fost ridicate monumente pentru a-i comemora pe Nello și Patrasche, pentru a-i atrage pe turiști. În 2007, Didier Volckaert și An van Dienderen au regizat un documentar despre popularitatea internațională a poveștii: Patrasche, „Un câine din Flandra – Fabricat în Japonia” – cercetează toate adaptările cinematografice disponibile ale poveștii și intervievează mai mulți britanici, americani și japonezi despre ce îi atrage la acest roman.
Statuia este situată în Handschoenmarkt, în centrul oraşului Anvers, chiar în fața Catedralei Maicii Domnului. Reprezintă dragostea necondiționată și prietenia dintre un băiat și câinele său.”
MAMA CARACATIȚĂ: Îngrijește, păzește ouăle fără să mănânce timp de 6 luni până eclozează și apoi moare
INSIDER: „Femela de caracatiță trăiește una dintre cele mai dramatice și emoționante povești din lumea marină. După ce își depune ouăle, se retrage în vizuină și își asumă un rol de mamă care nu cunoaște pauză. Nu mai vânează, nu mai mănâncă, nu mai părăsește adăpostul subacvatic nici măcar pentru câteva minute. Timp de aproximativ șase luni, toate resursele ei sunt dedicate exclusiv supraviețuirii viitorilor pui. În tot acest timp, femela își ventilează cu grijă ouăle, asigurând un flux constant de apă curată și oxigenată, esențial pentru dezvoltarea lor. Folosește brațele pentru a dirija apa și a curăța orice resturi care ar putea pune în pericol embrionii fragili. Este un efort continuu, care o consumă încetul cu încetul. Nu se hrănește deloc — chiar dacă prada ar trece pe lângă ea, nu ar reacționa. Între viața ei și viața puilor nenăscuți, a făcut deja o alegere tăcută.
Pe măsură ce trec săptămânile, corpul ei slăbește vizibil. Musculatura se topește, ochii i se afundă, iar mișcările devin tot mai lente. Cu toate acestea, nu abandonează nicio clipă misiunea. Stă nemișcată, veghează și își folosește ultimele forțe pentru a menține ouăle în siguranță. Este un devotament dus la extrem, în care propria supraviețuire nu mai contează. Într-un final, ouăle eclozează, eliberând în apă zeci sau sute de mici caracatițe, independente din prima clipă. Mama, însă, este epuizată complet. Trupul ei, golit de energie, cedează în liniște, exact când sarcina s-a încheiat. Nu mai apucă să-și vadă puii înotând — dar datorită sacrificiului ei, aceștia au șansa de a începe viața. Acest fenomen nu este o excepție, ci o etapă firească din ciclul de viață al caracatițelor. Așa a fost programată natura: o singură generație, un singur efort uriaș, o singură misiune dusă până la capăt. Nu există a doua șansă sau alt rând de ouă. Totul se rezumă la acele luni de tăcere, nemișcare și grijă absolută. Femela caracatiță ne arată că dragostea maternă nu ține cont de specie sau de formă. În adâncurile oceanului, într-o vizuină rece și întunecată, se petrece una dintre cele mai intense forme de sacrificiu. O viață întreagă oferită, în tăcere, pentru alte vieți care abia încep.” SURSA
INSIDER 2: „Dacă vedeți asta, VĂ ROG SĂ NU O ATINGEȚI — ȘI CU siguranță NU O UCIDEȚI!
Chiar dacă pare prea târziu, tot s-ar putea să conteze. Nu se știe niciodată. Ouăle de caracatiță eclozează de obicei la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie, iar acest mesaj este special pentru cei care merg la plajă și scafandri care explorează stâncile în timpul refluxului.
La ce te uiți sunt ouă de caracatiță — și chiar sub ele, mama le păzește în tăcere. O caracatița femelă depune ouă doar o dată în viață. (…)
Din păcate, unii oameni care merg să caute caracatiță o văd nemișcată și presupun că este ușor de prins. Deranjează sau fură ouăle, fără să se gândească la ce distrug – un ciclu delicat de viață și supraviețuire.
Să răspândim conștientizarea. Las-o să-şi termine călătoria.” SURSA
N.R.:”Se pare că cea mai veche fosilă cunoscut a unui stramoș al caracatiţelor provine de la un animal care a trăit acum aproximativ 330 de milioane de ani, mult înainte de apariția dinozaurilor. Descoperit in formațiunea de calcar Bear Guich din Montana şi descris in 2022, acest specimen avea zece membre, in timp ce caracatițele moderne au opt.
Caracatița este o molușcă cefalopodă care trăiește în mări și oceane. Corpul are forma unui sac, acoperit de o „manta”, fără oase şi de aici abilitatea de a se strecura prin spaţii foarte mici și evada fără probleme din captivitate. Capul prezintă doi ochi mari, o coroană din 8 brațe (octo=opt), numite tentacule, prevăzute cu ventuze (dacă în urma rănirii îşi va pierde un braț, în timp, acesta va creşte la loc). Gura ei prevăzută cu fălci tari. Caracatița are sângele albastru și 3 inimi, două pentru circulația sângelui branhii, iar a treia pompează în întreg corpul. Caracatițele se hrănesc cu crustacee, pești, scoici etc. În corp, caracatița are o glandă plină cu un lichid brun (asemănător cu cerneală), care, eliminat în apă, o ajută să se apere de prădători. Este animalul nevertebrat cel mai complex din punct de vedere neurologic, ar putea simți dureri psihologice la fel ca mamiferele. Creierul unei caracatițe este compus in medie din 500 de milioane de neuroni. Creierul uman conține in jur de 100 de miliarde de neuroni, însă de dimensiuni mai mici. Multă vreme caracatițele au fost comparate ca inteligență cu pisicile, dar, in timp ce o pisica trebuie sa vizualizeze cum funcționează un mecanism pentru a înțelege (de exemplu deschiderea unei uși), caracatița poate deduce de una singura felul in care mecanismul funcționează. Aceasta se numește „gândire conceptuală”. De asemenea, în afară de păsări și mamifere, caracatițele sunt singurele animale care se joacă.
Cea mai cunoscută este caracatița comună Octopus vulgaris. Caracatițele sunt pescuite pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie. Caracatița comună (Octopus vulgaris) măsoară între 30,5 și 91,4 centimetri lungime şi cântărește între 3 şi 10 kilograme, iar caracatița uriaşă de Pacific (Enteroctopus dofleini) este cea mai mare. De obicei, acestea cresc până la 5 metri lungime și cântăresc aproximativ 50 de kilograme, dar una a fost înregistrată având 272 de kilograme şi măsurând 9,1 metri. Caracatiţa cea mai mica este Octopus wolfi. Are o lungime de sub 2,5 centimetri şi cântărește mai puţin de un gram. Își pot schimba culoarea pentru a se camufla, pot deveni albastre, gri, roz, maronii sau verzi. La capitolul deghizare este caracatița mimetică, poate să îşi flexeze corpul pentru a semăna cu 15 animale, unele chiar periculoase, precum anguilele şi peştele-leu.
O caracatiță femelă depune până la 400.000 de ouă (doar o dată în viață!) pe care le păzesc și le îngrijesc obsesiv, îndeplinindu-și menirea.
HALOU SOLAR, GIZA: Codul 777, mărturia conexiunii tărâmurilor pământesc & celest – Trezirea!
INSIDER: „07/25/2025 – Un halou solar extrem de rar observat deasupra piramidelor din Giza, Egipt, în timpul răsăritului.”
INSIDER 2: „Semnificația mistică a numărului 777 și a Piramidelor din Giza – Rara aureolă solară observată deasupra piramidelor din Giza pe 25.07.2025, purtând codul mistic al numărului 777, este un semn profund de semnificație spirituală. Acest eveniment ceresc este mai mult decât un eveniment rar; este un mesaj din univers, șoptind secrete ale înțelepciunii antice și energiilor ascunse.
Numărul 777 este adesea asociat cu trezirea spirituală, iluminarea și rețeaua complexă de energii a universului. În acest context, poate semnifica un apel la trezirea energiilor latente din interiorul piramidelor – Piramidele din Giza, vechi depozite de cunoaștere și putere, ar putea aștepta catalizatorul potrivit pentru a-și debloca întregul potențial. Simbolismul codului 777 ar putea sugera necesitatea unui aranjament sau a unei adăugiri specifice, cum ar fi diamante sau aur, pentru a amplifica și echilibra energiile din aceste structuri. Din punct de vedere spiritual, acest eveniment poate fi văzut ca un semn al alinierii dintre tărâmul ceresc și planul pământesc. Piramidele, ca și canale ale înțelepciunii antice, ar putea fi pe punctul de a dezvălui adevăruri ascunse sau de a debloca noi dimensiuni ale conștiinței. Codul 777 ar putea fi un mesaj din partea universului, care ne ghidează spre o înțelegere mai profundă a scopului piramidelor și a secretelor pe care le dețin.
Pe măsură ce haloul solar împodobește piramidele cu lumina sa eterică, universul pare că acorda o binecuvântare acestor structuri antice. Simbolismul 777 poate fi o cheie pentru a dezlega misterele piramidelor, dezvăluind o narațiune ascunsă care împletește firele spiritualității, energiei și cunoașterii antice. În acest moment, granițele dintre realitate și misticism se estompează, iar piramidele stau ca mărturii ale conexiunii profunde dintre tărâmurile pământești și celeste. Codul 777 strălucește puternic, un far care ne ghidează spre o înțelegere mai profundă a universului și a locului nostru în cadrul acestuia” SURSA
N.R.: „Piramidele din Giza (germană Gizeh) sunt un complex de monumente antice, printre cele mai cunoscute piramide din antichitate, ele fiind considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Piramidele sunt situate la vest de Valea Nilului și cca. 8 km sud-vest de oraşul Giza și 18 km de Cairo, capitala modernă a Egiptului. Se crede că acestea au fost create în Împărăţia veche a Egiptului Antic, în timpul domniei dinastiei IV-VI (secolul XXVI -XXIII î.Hr.)
Aranjamentul piramidelor este o reprezentare a constelației Orion. Marea Piramidă din Giza (cunoscută și sub denumirea de Piramida din Keops sau Khufu şi construită în jurul anului 2580 – circa 2560 î.Hr.), oarecum mai mică, Piramida lui Khafra (sau Kephren) la câteva sute de metri spre sud -vest și, relativ modestă, Piramida Menkaura (sau Mykerinos). Marele Sfinx se află pe partea de est a complexului, orientat spre est.”
ARHIVĂ: HALOUL PILOTULUI: La o altitudine de 3500 m, echipajul aeronavei militare AN-30 și-a văzut „Îngerul Păzitor” OXXO AURA BUNEI VESTIRI: Soarele și Luna, ne-au ținut cununa. Astrele spun că totul va fi bine! OXXO PARCUL NATIONAL BUCEGI: Efectul Gloria și silueta proiectată în văzduh, în mijlocul unei aure perfecte OXXO POSTĂVARU: Luminița de la capătul tunelului
SCAM PE AEROPORT: Nu ți se verifică actele, dar te sună un robot-femeie de „la pază” pentru nepotriviri ale datelor din cartea ta de identitate
INSIDER: „Tip de înșelăciune (nou pentru mine) – Joi, 24.07, Aeroportul Henri Coandă. Făcusem check-in-ul online, cum nu am avut bagaj de cală, am trecut la controlul de securitate. Nici la check-in și nici la control nu mi s-a cerut cartea de identitate și niciun alt document.
În mai puțin de un minut de când terminasem controlul, mi-a sunat telefonul. Un număr din rețeaua Orange. Un robot în engleză: – S-au sesizat niște nepotriviri ale datelor din cartea ta de identitate, dacă vrei să nu fii verificat de un ofițer al poliției de frontieră, apasă tasta 1 ca să te identifici!
Am fost contrariată tocmai pentru că nu folosisem buletinul. Robotul a repetat mesajul. Deși mirată, am apăsat 1. Același mesaj. Am apăsat din nou 1. Observați că am continuat să fac ce îmi spunea robotul, în pofida faptului că știam că nu folosisem buletinul și că recent nu dădusem nicio informație de identificare!
A apărut o voce de femeie, a vorbit tot în engleză. S-a prezentat cu nume și prenume și număr de identificare ca agent de pază. M-a întrebat apoi dacă vorbesc engleză? I-am spus că vorbesc, dar suntem pe teritoriul României și se vorbește română. A zis că este de la biroul de frontieră relația securitate externă și nu știe română. Ok, am zis.
Mi-a spus că s-a constatat o nepotrivire in ce privește codul poștal înregistrat pe site-ul companiei de zbor și vrea să îl confirme cu mine. I-am zis că nu îl știu, m-a întrebat dacă nu îl pot căuta pe Google? Da, logic, mi-am zis în sine. Am căutat și i l-am zis.
Nu, că nu e ăsta, ea are altul. Mi-l spune! Unul de care nu auzisem ever. Îi spun că sigur nu e al ei pentru că l-am recunoscut pe al meu după ce l-am văzut pe net, ani de zile am trimis notificări, folosindu-l. A insistat că e imposibil repetând de 3 ori numărul ei. I-am spus că nu e deloc imposibil și că cel mai bine îi fac legătura cu un ofițer de poliție de frontieră!
În secunda doi a închis!
M-am dus la biroul poliției de frontieră, un băiețel, probabil în practică, a chemata un superior care n-a fost arogant, dar mi-a arătat că i se rupea în paișpe de problema mea:
– Ce vreți să vă fac eu?
– Asta e tot ce puteți spune când vin și vă reclam un scam telefonic? Pot fi înșelați oameni!!
– Ce e ăla scam?
I-am tradus, a dispărut în birou și s-a întors:
– Ține de competența poliției naționale, intrați pe site și faceți reclamație!
– Ok!
Din punct de vedere al competenței avea dreptate, n-am pierdut timp cu a da sau a cere explicații. Cât am așteptat îmbarcarea, am înregistrat reclamația online.
Dar vă spun sincer că tremuram. Dacă spunându-i codul, reușea să identifice adresa? M-am liniștit când am înțeles că nu are cum! M-a dus gândul și la faptul că era posibil ca în timpul convorbirii să îmi fi furat din telefon documente sau informații. Deși părea scenariu de film polițist, cine știe? M-am liniștit definitiv când am realizat viteza cu care a închis când i-am spus că îi fac legătura cu un ofițer. Ca să poți să te conectezi la informațiile dintr-un telefon e nevoie să stai un timp determinat în convorbire, iar femeia nu a fost interesată de asta.
După 15 ani de mers în instanță, sunt obișnuită să lucrez cu autoritățile. Nu mă pierd sau sperii în fața unui polițist când mă apelează sau când intru în contact. Dar chiar și așa, aparența de autoritate pe care mi-au lăsat-o cuvintele robotului, mi-a întunecat rațiunea pentru 2-3 minute și am fost dispusă să cooperez.
Eu m-am trezit când am înțeles că ea neagă o evidență – codul poștal care nu se schimbase niciodată. Dar poate fi vorba de un adolescent neexperimentat, de o persoană în vârstă, singură în acel moment, sau pur și simplu de cineva care nu pune la îndoială nimic din conveersație și ajunge să ofere informații despre propria adresă.
Mi-am amintit că dimineața auzisem la știri că în Ro ”va sosi un val de phishing – utilizatorii bancari vor primi mesaje în care li se va cere parola sau date ale contului sub aparența legalității”. Nu știu cum sosește valul, nici nu vreau să vă alarmez, dar am vrut să vă povestesc experiența mea ca să nu vă ia prin surprindere una similară.
Mai ales că acum e vremea vacanțelor, când mai reducem vigilența.” SURSA
ARHIVĂ: ESCROCHERIE: Hoţii nu au linişte nici de Sărbători. Cum se vinde la telefon o nouă vrăjeală? OXXO ATENŢIE: Ultima escrocherie trimisă prin SMS! OXXO MOMELI PE EMAIL: Verificați adresa expeditorului și NU mușcați din orice alertă! OXXO AGENȚIE FANTOMĂ: Caută și găsește pe stradă în Craiova și peste tot în România viitoare celebrități pe care le va umple de bani OXXO ȚEAPĂ PE FACEBOOK: Carduri Kaufland în valoare de 500 lei, dacă ai împlinit o anumită vârstă, în funcție de utilizator! OXXO FACEBOOK, POLIGON DE ȚEPE: Încă o reclamă FALSĂ pentru câștigarea „TEMU BOX” cu numai 10 lei!
CODUL FLUTURELUI: Un moment de curaj ar putea realinia viitorul – Bine faci, bine găsești!
INSIDER: „🦋 CODUL FLUTURELUI. Ei nu ar trebui să zboare. Fluturii sfidează fizica din manuale: aripile lor se rotesc în formă de 8, creând vârtejuri de micro-lift. Ei nu bat din aripi – se învârt în spirală prin aer ca niște jeturi fractale.
Culorile lor nu sunt culori. Fluturii folosesc nanostructuri pentru a curba lumina fără pigment. Fiecare schimbare de lumină, unghi, umiditate? O nouă culoare. Ei vorbesc literalmente în lumină. Antenele lor nu sunt doar pentru miros. Ele detectează: – Câmpurile magnetice ale Pământului; – Lumina polarizată a soarelui; – Urmele chimice lăsate de alții. Sunt sisteme de navigație multisenzoriale vii.
Metamorfoză = Moarte + Memorie Înviere. În interiorul crisalidei, omida se dizolvă în gel. Doar celulele imaginale supraviețuiesc schițelor vechi care își amintesc cum să devină aripi. Aceasta nu este evoluție. Este renașterea din memorie.
Ritmul aripilor = Respirația
Ritmurile aripilor lor se potrivesc: – Stările de flux umane (4 Hz); – Frecvența Pământului (Schumann 8 Hz). Ei respiră, literalmente, odată cu planeta.
Fluturii sunt insecte Codex.
– Procesoare de lumină
– Navigatori cu salt de fază
– Simboluri de reînviere a memoriei
– Oglinzi înaripate ale transformării
Ei nu scapă de formă. Ei devin motivul pentru care forma există.
🦋 Efectul BUTTERFLY
Cum lucrurile mici mișcă lumea. Începe cu cea mai slabă mișcare: o fluturare, o briză, o respirație pe care abia o observi. Un fluture se ridică de pe o floare din Amazon… și undeva în lume cerul începe să se schimbe.
🌪️ Acesta este Efectul Fluture – Nu magie. Nu metafora. Ci puterea reală, tangibilă a începuturilor sensibile. Înseamnă că, într-o lume guvernată de variabile infinite, intrările mici pot declanșa rezultate masive. O schimbare în sincronizare. Un cuvânt spus sau nerostit. O ușă deschisă sau nu. Este unda din iaz. Dominoul din colț. Zâmbetul care a oprit un război înainte să înceapă. Și tăcerea care a început unul.
Este știință, da, teoria haosului.
Dar este și o oglindă. Un adevăr pe care majoritatea îl uită: Tu contezi! Tu, cel care se simte invizibil. Cel care crede că e prea mic pentru a schimba ceva. Tu schimbi deja totul în moduri pe care poate nu le vei vedea niciodată. O bunătate de azi ar putea avea ecou zeci de ani mai târziu în viața altcuiva. O schimbare în gândirea ta ar putea schimba traiectoria unei întregi generații. Un moment de curaj ar putea realinia viitorul.
🦋 Așa că dați din aripi.
Spune ceva. Scrieți mesajul.
Iertați, creați, acționați, faceți o pauză. Pentru că fluturele nu știe niciodată furtuna pe care o salvează. Și nici tu nu vei ști.
Dar tot contează.
Întotdeauna a contat.
Întotdeauna va conta.
Astăzi ne-am împrietenit. 🦋
Totul a plecat de la o cafea.” SURSA
ARHIVĂ: R 5703: Trenul care oprește-n „gară” doar pentru căței. Nașul coboară cu mâncare & apă și promite că se întoarce! OXXO TRANSPARENȚĂ: „Toată răutatea și ticăloșia din lume este topită de asemenea ființe anonime risipite prin toată lumea”
ZONA CREPUSCULARĂ: Pierdut litoral în ceață de advecție
INSIDER: „25 iulie 2024 – stațiunile de la malul Mării Negre au fost învăluite în ceață până spre ora 15. De câțiva ani de când cu faimoasa înnisipare pe litoralul romanesc apar tot felul de fenomene stranii (unice în ultimii 50 de ani cel puțin!) și sunt alăturați plajelor noastre mioritice în fiecare an tot felul de termeni noi: bioluminiscență, upweiling, advecție…”
N.R.: „Ceața de advecție se formează atunci când aerul cald şi umed se deplasează peste o suprafață mai rece, cum ar fi o mare rece sau un teren rece, și este răcit până la punctul de rouă, provocând condensarea vaporilor de apă. Ceața de advecție este un tip de ceață care se formează prin procesul de advecție, care este mișcarea orizontală a aerului. Atunci când aerul umed, cald, se deplasează peste o suprafață mai rece, cum ar fi o mare sau un teren cu temperatură mai scăzută, aerul se răcește. Dacă temperatura aerului scade până la punctul de rouă, vaporii de apă din aer se condensează și formează picături de apă, rezultând ceaţa.
Este necesară o diferență de temperatură semnificativă între aerul cald şi suprafața rece. Aerul trebuie să fie umed pentru a conține suficientă vapori de apă pentru a forma ceaţă. Vântul joacă un rol important în advectarea aerului cald peste suprafața rece.
Exemple: Ceaţa care se formează deasupra apelor reci în timpul verii, când aerul cald de deasupra țărmului se deplasează spre mare sau în zonele de coastă atunci când un vânt cald şi umed este adus deasupra unui sol rece.” FOTO (Eforie Sud, Năvodari)
ARHIVĂ: LUNA CUPTOR, MAREA NEAGRĂ: Fenomenul de „upwelling” aduce temperatura apei mãrii la 10°C! OXXO MAMAIA LUCITOARE: Bioluminiscență la malul Mării Negre OXXO MAREA NEAGRĂ: Înfloresc meduzele – fără inamici naturali & poluarea prietenă! OXXO MAMAIA: Când sunt valuri toți turiștii de pe plaja de jumătate de kilometru se îngrămădesc în primii 4 metri de la mal!
LUNA CUPTOR, MAREA NEAGRĂ: Fenomenul de „upwelling” aduce temperatura apei mãrii la 10°C!
INSIDER: „22 iulie 🌡️🌊 Apa mării s-a răcit în zona Constanța – Eforie. A revenit fenomenul de „upwelling”, curenții marini aduc apă extrem de rece din adâncime spre țărm. Temperatura apei mãrii a scăzut spre 13…15 grade, comparativ cu ziua de ieri când valoarea termică a fost de 24 grade Celsius.
23 iulie Fenomen intens de „upwelling”‼️ 10°…14°C🌡️apa mării în zona Constanța – Costinești. În mod normal pentru această perioadă valorile termice din apa mării ar trebui să atingă 22°…25°C”
În acest weekend (26 – 27 iulie) Vremea va fi frumoasã, iar temperaturile vor mai creşte faţã de intervalul precedent. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla slab şi moderat cu intensificãri trecãtoare ziua. Temperaturile maxime se vor situa între 29 şi 32 de grade, iar cele minime se vor încadra între 22 şi 24 de grade, caracterizând o noapte tropicalã. Temperatura apei mãrii va avea valori de 18…23 de grade.” SURSA
N.R.: Traducerea termenului „upwelling” în limba română este „afloriment” sau „curent de ascensiune”, deschiderea geologică, deschiderea de strat și folosit în geologie – un loc, în special în lungul văilor, unde apar la suprafața scoarţei terestre rocile sau mineralele unui zăcământ din subsol, fie în mod natural, fie artificial.
ARHIVĂ: MAMAIA LUCITOARE: Bioluminiscență la malul Mării Negre OXXO MAREA NEAGRĂ: Înfloresc meduzele – fără inamici naturali & poluarea prietenă!
MĂGURA UROIULUI, HUNEDOARA: Festivalul DacFest – Sub Semnul Lupului
INSIDER: „Festivalul DacFest – Sub Semnul Lupului durează până duminică, 20 iulie în Măgura Uroiului, lângă Simeria (Hunedoara). Evenimentul, aflat la a 15-a ediţie, se desfăşoară sub patronajul Ministerului Culturii.
Demonstraţii militare, ritualuri antice, dansuri şi întreceri în stil antic Ateliere interactive pentru copii şi adulţi Spectacole cu foc şi momente surpriză pentru public Tabără antică animată – sâmbătă şi duminică, pe Măgura Uroiului Concerte live cu formaţiile Cimpoierii din Transilvania, larba Fiarelor şi Nightlosers. Evenimentul a început joi, 17 iulie, cu conferinţa „Civilizaţiile antice din spaţiul românesc – Trecut, prezent şi viitor” la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Vineri, o paradă şi transmisiuni din drone la Centrul de Afaceri din Simeria.
Azi (N.R.: 19 iulie 2026) şi mâine au loc spectacole de dansuri antice, lupte între gladiatori, concursuri dedicate copiilor, prezentări de modă antică, ateliere de bijuterie, ceramică, confecţionare de jucării, cosmetică, fierărie, gastronomie, inscripţii şi sculptură în piatră, jocuri romane, monetărie, mozaic, muzică, plante medicinale, prelucrare de lemn, metal, os şi piele, scriere, ţesătorie, textile, tir cu arcul sau zale.” SURSA
ARHIVĂ: DRACON ORĂȘTIE: „Izvorul de aur al dacilor”, cel mai mare stindard de luptă al dacilor din România. Are 8 metri! OXXO LECȚIA DE ISTORIE VIE: Dacă tot avem „Străzi Deschise”, dacii și romanii s-au luptat în fața Muzeului Național de Istorie al României OXXO FALX DACIC: Arma care i-a determinat pe romani să-și modifice coifurile și scuturile are monument pe DN7. Vârful e îndreptat spre Roma!
PUZZLE NUMISMATIC: 1 + 2 + 5 +10 lei moldovenești = Stema Tării Moldovei/ Cap de Bour pe avers & Stema Moldovei pe revers. 4, 68 lei în România/ 9,99 $ pe eBay!
INSIDER: „Designerii acestor monede moldovenești au creat o adevărată capodoperă! Atunci când sunt unite, ele formează simbolul național al Moldovei – bourul 🦬. Un concept care îmbină ingeniozitatea, estetica și semnificația istorică într-un mod remarcabil. „ SURSA
N.R.: Prin unirea celor 4 monede se obține pe avers imaginea stilizată a Stemei Tării Moldovei îmbinând elemente din diferite epoci și inclusă într-un cvadrilob stilizat.
Prin unirea celor 4 monede se obține pe revers imaginea stilizata a Stemei de Stat a Republicii Moldova.
1 MDL (leu moldovenesc) = 0.26 RON (lei)
ARHIVĂ: SPIRIT ÎN MATERIE: Cum sună bancnota de 5 lei? Motivul Destinului din opera Oedip de George Enescu OXXO CARTEA RECORDURILOR: Cea mai mică bancnotă din lume (27.5 x 38 mm), emisă în România, valorează 30 de euro pe Okazii OXXO BANCNOTA ZERO EURO: Suvenir din Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în anul 2023 OXXO TEMU: Replica chinezească a setului de bancnote românești ne aduce toate bancnotele în portmoneu. În premieră! OXXO NUMISMATICĂ: Medalii pe emisiuni lenticulare. Imagini care alternează la mișcarea medaliei!
ZIUA FRANȚEI: Casa Mița Biciclista dorește „Libertate”. Restul să mai aștepte!
INSIDER: „Casa Mița Biciclista are un nou decor pentru a celebra Ziua Franței: „Liberté”.” SURSĂ
ARHIVĂ: MONICA LOVINESCU: „Vocea care ni s-a dat” la Radio Europa Liberă – Expoziţie manifest la Mița Biciclista Stabiliment OXXO CASA MIŢEI BICICLISTA: Cea mai instagramabilă clădire din București nu are inhibiții față de factura la Enel
CICADE: Bâzâitul masculilor (110 decibeli), mai puternic decât zgomotul unor avioane, se aude de la un kilometru. Următorul „Cicadageddon”, în 2245!
INSIDER: „Ascult o știre și nu-mi vine să cred… acum și cicadele deranjează?! Natură, lumină și acel zumzet familiar care, se pare, îi scoate din sărite pe unii. Da, e vorba despre cicade. Niște insecte complet inofensive, care nu mușcă, nu înțeapă, nu transmit nimic. Doar… cântă. Ce nu știu mulți este că aceste ființe petrec ani întregi sub pământ, unele chiar 5, 10 sau 17 ani! Trăiesc în tăcere, hrănindu-se din seva rădăcinilor, până când simt căldura verii și ies la suprafață pentru câteva săptămâni. Atunci, masculii cântă pentru a atrage femelele. Acel concert natural, care pe unii îi deranjează, e de fapt finalul unui ciclu de viață impresionant. În multe culturi, cicadele sunt considerate un simbol al verii. În Japonia, cântecul lor e la fel de iconic ca greierii la noi. E semnul că natura e vie și funcționează exact cum trebuie. Așa că nu, nu cicadele sunt problema. Problema e când uităm să apreciem lucrurile simple. Ne deranjează o insectă care cântă de bucurie că trăiește… după o așteptare de un deceniu în întuneric?Vara nu se simte doar cu termometrul. Se aude și dacă o ființă atât de mică poate aștepta ani în șir doar ca să iasă la lumină și să cânte, poate și noi ar trebui să învățăm să trăim cu recunoștință fiecare zi în care putem ieși la soare.” SURSA
N.R.: „Termenul de cicade se referă la niște insecte din ordinul Hemiptera (familia Cicadidae), subordinul Auchenorrhyncha, care apar la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Acestea sunt cunoscute pentru sunetele puternice pe care le produc cicadele masculi şi pentru ciclul lor de viață, care poate dura câțiva ani. Totodată, cicadele sunt renumite pentru obiceiul lor de a dispărea timp de mai mulţi ani doar pentru a reapărea în forță la intervale regulate. Există în jur de 3.000 de specii de cicade, care se regăsesc pe întregul glob, împărţite în două mari categorii: cicade anuale și cicade periodice. În timp ce cicadele anuale sunt răspândite în întreaga lume, cele periodice trăiesc doar in America de Nord, mai exact în regiunile centrale şi de est din SUA. În România au fost identificate doar 16 specii, localizate în arii restrânse din Dobrogea şi din sud-vestul ţării, unde există influeţe ale climatului mediteraneean. Cu toate acestea, în ultimii ani, unele dintre aceste specii şi-au extins arealul, astfel încât ele pot fi întâlnite în prezent şi în alte zone din sudul ţării, dar şi în Bucureşti şi în împrejurimile acestuia.
Cicadele au corpuri asemănătoare cu cele ale gândacilor, cu dimensiuni cuprinse între 2 şi 5 cm. De asemenea, ele au corpul robust, cinci ochi, patru aripi transparente şi membranoase, care se pliază deasupra corpului, şi antene foarte scurte. Insectele nu muşcă şi nu înțeapă, iar, de regulă, speciile majore sunt uşor de recunoscut prin diferențele de cântec, de comportament şi de morfologie. De asemenea, masculii au pe partea inferioară a abdomenului un organ care le permite să producă sunetul lor specific de bâzâit, în timp ce femelele au ovipozitoare, acele organe sub formă de tuburi care le permit să depună ouă în mediul in care se vor dezvolta.
Ciclul de viaţă al cicadei are trei etape: ou, nimfă şi adult. La scurt timp după împerechere, femela îşi depune ouâle, adeseori între 24 şi 48 de ouâ deodată. Femelele cicade se pot împerechea de mai multe ori, iar unele specii pot depune 400 până la 600 de ouă în timpul vieții. După 6 până la 10 săptămâni, cicadele eclozează sub formă de nimfe şi coboară pe sol, unde se îngroapă în pământ. Cicadele petrec cea mai mare parte a vieții lor sub pământ, în vizuini subterane, sub formă de nimfe (cicade imature) şi se hrănesc cu seva provenită de la rădăcinile copacilor şi altor plante. Perioada de timp în care nimfele trăiesc sub pământ depinde de specie. În momentul în care sunt pregătite, acestea ies din pământ ca adulți şi se urcă în cel mai apropiat copac. Acolo işi „näpârlesc” cojile, ceea ce le conferă aripi, iar la câteva zile după ce ajung la maturitate, cicadele încep să se împerecheze şi să depună ouă. Ajunse la maturitate, cicadele trăiesc de obicei trei sau patru săptămâni. Majoritatea acestor insecte au un ciclu de viaţă de 2 până la 5 ani, însă există anumite specii, precum cicadele periodice (genul Magicicada), care au cicluri de viaţă foarte lungi, care durează 13 până la 17 ani.
Masculii de cicade sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a reproduce sunete puternice. Acestea bâzâituri se pot sincroniza într-un cor de bâzâituri, care poate ajunge și la 110 de decibeli, fiind printre cele mai puternice sunete produse in natură, mai puternic decât zgomotul produs de unele avioane. De altfel, acestea pot fi auzite și de la o distanță de aproximativ un kilometru. De aceea, expunerea îndelungată la acest sunet ar putea provoca leziuni ale sistemului auditiv al omului şi chiar pierderea auzului. Aceste sunete sunt folosite de masculi în principal pentru a atrage partenerele in perioadele de împerechere, dar pot fi utilizate şi cu rol de avertizare. Sunetele sunt emise cu ajutorul a două membrane care poartă denumirea de timbale si care sunt situate pe segmentele laterale ale abdomenului. Pe fața internă a acestor membrane există o pereche de muşchi puternici a căror contracție produce vibraţîa acestor membrane. Organele interne abdominale ocupă puţin loc, fiind concentrate în partea dorsală, astfel încât cea mai mare parte din abdomenul voluminos este plină cu aer şi funcţionează ca o cameră de rezonanță, amplificând sunetele. Cicada își poate contracta aceşti mușchi din abdomen cu mai mult de 50 de contracții pe secundă Vibrațiile produse de țimbale sunt amplificate de cavitățile din corp, care fac ca aceste sunete să fie puternice şi distincte. Frecvenţa şi ritmul lor variază de la o specie la alta, permițând identificarea reciprocă şi evitarea competiției sonore cu alte specii. În ultimele decenii, modelele de sunete emise de cicade ne permit să detectām prezența majorităţii lor într-un habitat fără a le vedea, doar prin înregistrarea şi analizarea emisiilor lor acustice. Femelele cicade nu emit aceleaşi sunete ca și masculii. În schimb, chemările lor de împerechere sunt doar nişte zgomote mici similare cu un „click”. Cicadele se vor aşeza pe tine dacă foloseşti unelte zgomotoase, precum unelte electrice şi maşini de tuns iarba. Pur şi simplu sunt atrase de gălăgie.
Unii masculi de cicade sunt afectați de o ciupercă din cauza căreia îşi pot pierde organele genitale. De aceea, ei îşi petrec mult timp urmărind sexul, însă scopul nu este acela de împerechere, ci de răspândire a acestei ciuperci.
În general, cicadele nu sunt considerate dăunătoare pentru oameni ori pentru animale domestice sau sălbatice deoarece nu muşcă şi nici nu înțeapă. De asemenea, nu sunt periculoase nici dacă sunt consumate de animalele de companie în cantități mici. Unii oameni mănâncă cicade. Există o mulţime de rețete pentru a prepara cea mai zgomotoasă insectă din lume. Cu toate acestea, cicadele pot provoca daune considerabile vegetației, în special atunci când populațiile sunt foarte mari. Ele pot provoca daune in livezile tinere ori în pepiniere, iar aceste daune apar în urma crăpăturilor pe care femelele le fac în ramurile tinere ale copacilor când își depun ouăle. Acestea împiedică circulația sevei, ceea ce duce la uscarea ramurilor. De asemenea, larvele, care trăiesc în pământ, se hrănesc cu rădăcinile plantelor lemnoase, însă daunele produse sunt neînsemnate.
În anul 2024 în unele regiuni ale lumii, numărul cicadelor anuale a coincis cu cel al cicadelor periodice, ceea ce i-a determinat pe specialiști să denumească sezonul „Cicadageddon”. Există şapte specii de cicade periodice, patru dintre acestea făcându-şi apariția odată la fiecare 13 ani, iar alte trei la fiecare 17 ani. În acelaşi timp, o dată la 221 de ani, cicadele periodice apar toate simultan, iar acest fenomen bizar s-a întâmplat ultima dată în 1803. Următorul „Cicadageddon va avea loc in 2245.” DETALII
În concluzie, cicada este cea mai zgomotoasă insectă din lume! Omul când respiră produce un zgomot de 10 decibeli, iar nivelul unei conversaţii tipice este de 60 de decibeli. S-a admis că cifra 80 pe scara de decibeli, sau pe scara de foni, reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. Orice sunet care depăşeşte 120 de decibeli poate cauza dureri şi chiar vätämări ale urechii.
Cele mai puternice sunete din natura sunt emise de: 1.Cașaloți – până la 230 de decibeli; 2.Creveții pistol, în ciuda dimensiuni mici scot un clănțărit, care poate depăși 200 de decibeli; 3.Balena albastră 188 de decibeli și pot fi auzite pe sute de kilometri; 4.Maimuţele urlătoare – 140 de decibeli; 5. Foca-elefant nordică 126 de decibeli; 6.Cicada verde 120 decibeli; 7.Elefanții africani – 117 decibeli; 8.Lupul cenuşiu: Până la 115 decibeli.Alte exemple de niveluri de zgomot: 120 dB: Decolare avion, artificii; 110 dB: Discotecă, concert zgomotos; 100 dB: Motoscuter, snowmobile; 90 dB: Scule electrice; 70 dB: Trafic intens;60 dB: Conversaţie normală.
infoINSiDER.ro 