REFINANŢARE: ING îţi plăteşte toate creditele, dar te aruncă în gura leului – Biroul de Credit!
INSIDER: „Nişte vecini de bloc au făcut un împrumut de nevoi personale la BCR, iar după un timp în care au plătit rate au optat pentru o refinanţare la ING. Când au semnat contractul de refinanţare au fost întrebaţi, fără a fi consemnat undeva, dacă vor ei să-şi închidă socotelile cu BCR-ul sau vor să lase ca ING-ul să se ocupe de tot. Au optat pentru a doua variantă care s-a dovedit a fi “necâştigătoare” întrucât ING-ul şi-a făcut treaba pe jumătate (au trimis suma necesară stingerii datoriei către BCR, dar de acolo BCR-ul doar îşi extrăgea rata lunară până când s-a golit) şi bieţii oameni s-au trezit după câteva luni pe lista neagră a rău-platnicilor.”
SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ: Staţia de Tratare Apa Nova, înconjurată de şantiere. Garda de Mediu este invizibilă!
INSIDER: “Vad tot mai multi bucuresteni preocupati de calitatea apei asa-zis potabile si care sunt mintiti zilnic. Va spun ca este o mare pacaleala si sustin asta cu urmatoarele argumente: In primul rand tevile prin care se transporta apa catre bucuresteni sunt foarte vechi si ma refer aici la asa zisele apeducte de sub bulevardele principale care sunt incarcate de pamant si alte impuritati grosiere, rugina etc. Mai apoi, apa e varza calitativ are foarte multe metale grele este prost filtrata, mai ales ca regia Apa Nova are manageriat frantuzesc si li se rupe alora de sanatatea romanilor.
Dar ce e cel mai grav, cel putin asa consider eu, dar si alte persoane de specialitate cu care am mai discutat, este faptul ca s-a permis constructia de cladiri civile chiar langa gardul Apei Nova, care sunt destul de inalte cca. 15 m, de fapt niste blocuri cu 2 etaje plus mansarda, foarte aproape de decantoarele in care, vezi Doamne, se filtreaza apa bucurestenilor ca acestia sa fie sanatosi si frumosi. Ei bine, e teapa, deoarece intr-o zona considerata candva tabu de catre fostul regim de dinainte de ’89 si care beneficia de paza militarizata, acum se poate construi si chiar arunca cu diverse obiecte in apa bucurestenilor.”
ARHIVĂ: JUR PE ROŞU: Un director Apa Nova spune că bea apă zilnic de la robinet “fără nicio reţinere” (!?)
PERICOL: CNAS încurajează naşterea copiilor cu sindromul Down. Pentru testul de amniocenteză, jucaţi din timp la tombolă!
INSIDER: „Va scriu aceasta intamplare din viata mea si a sotiei pentru a incerca pe cale amiabila de a schimba ceva. Sotia mea a ramas insarcinata in luna septembrie anul 2010, in urma unui control de rutina facut de sotie datorita unor dureri de burta a constatat ca este insarcinata. Sotia a inceput sa faca analizele aferente fiecarei perioade de sarcina (toate analizele au fost platite, nimic decontat de CNAS). In urma triplului test, sotia a aflat ca poate avea probleme cu sarcina intrucat exista riscul ca sarcina sa fie afectata de Trisomia 21 (sindromul Down). S-a dat recomandarea de catre medic (Branescu Nicusor, Spitalul Polizu) sa fie facuta amniocenteza. Intrebarea sotiei a fost daca aceasta analiza este decontata de CNAS, i s-a raspuns ca nu.
De la 17 saptamani de cand i s-a recomndata aceasta analiza, am cautat cu sotia mea solutii sau spitale care sa faca aceasta analiza gratis s-au la un cost mai mic (1.500-2.000 RON costa aceasta analiza). In urma unui articol in ziarul Evenimentul Zilei am gasit laboratorul GeneticLab, laborator care in urma unei tombole, acorda o analiza gratis pe luna pentru femeile care au un venit foarte mic sau deloc. Am aplicat la firma GeneticLab pentru sotia mea care avea nevoie de amniocenteza si am fost selectati pentru luna februarie castigatorii al acestei analize.”
TERIFIANT: Confesiunea unui om stupefiat: „A murit rugându-se ca moartea să-l elibereze de chinuri”
INSIDER: „Acum doua saptamani, un nepot de-al meu a murit, dupa o istorie destul de lunga si de chinuitoare, in care rolurile principale le-au jucat heroina, etnobotanicele, SIDA si hepatita C. Mai avea putin si ar fi implinit 32 de ani. S-a nascut si trait in Bucuresti. Incepuse sa ia droguri, probabil, in timpul liceului sau putin dupa ce a absolvit liceul. Dupa cate stiu, timp de vreo zece ani ori poate mai mult, a luat heroina, cu intervale mai lungi sau mai scurte in care urma proceduri de dezintoxicare. In tot acest timp, n-a avut vreo problema serioasa de sanatate. Din punct de vedere psihic, in prima parte a acelei perioade, a avut probleme de integrare sociala, insa apoi s-a echilibrat si a reusit sa intre intr-un ritm de viata cvasi-normal, avea o slujba permanenta, mici realizari personale si aspiratii. Cu un an in urma, a trecut la asa-zisele etnobotanice. Atat a durat pana a ajuns la dezastru: un an. A devenit extrem de dependent, fara speranta. La scurt timp, a inceput sa aiba halucinatii si stari accentuate de instabilitate. De pilda, avea frecvent senzatia ca blocul este zguduit de cutremur. Intr-un cuvant, sistemul nervos i-a fost dat peste cap. Si-a pierdut slujba, apoi a vandut tot ce se putea vinde din casa ca sa faca rost de bani pentru etnobotanice.”
ACUZAŢII: Despre hărţuirea sexuală nevăzută de MAI
INSIDER: „O colegă de-a noastră s-a plâns la Ministerul de Interne despre faptul că a fost agresată sexual de către Ciocan Christian, 43 de ani din Bucureşti, lucrător la Centrul de Informare din cadrul Direcţiei Cabinet a Poliţiei Române. Pentru noi cei care suntem interesaţi de Justiţie şi Afaceri Interne ştirea nu a fost senzaţională. Câte dintre colegele noastre nu fuseseră întrebate de Ciocan dacă vor să fie „mama celor 1000 de copii ai lui”? De câte ori nu văzusem până atunci colege de ale noastre sau de ale lui bombardate cu aluzii bolnăvicioase? Câţi dintre noi nu am fost agasaţi cu filmele porno realizate cu telefonul mobil în scop de laudă? De câte ori nu am constatat că se duce la toaletă numai la „femei”?”
1985: Indicativul YO-3-ARK a transmis un S.O.S către Europa. Cum a plătit pentru strigătul de ajutor?
INSIDER: „Încă din anul 1967 am fost autorizat ca radioamator cu indicativul YO-3-ARK, dar efectiv am început traficul radio abia la începutul anului 1980, ocazie cu care am ieşit în eter cu un echipament de emisie-recepţie performant de construcţie proprie şi un sistem de antene superperformante de tip SWAN simfazate, provocând din acel moment numai probleme cu securitatea lui Ceauşescu. În ficare an provocam tot felul de incidente, culminând cu data de 14-02-1985, ziua fatidică, când directorul de la întreprinderea unde lucram ne-a dat liber că am reuşit să mutăm toată fabrica din locul unde azi este Ministerul Apărării la Gara Basarab, fiind afar în acea zi -24 grade. Am deschis emiţătorul şi, începand cu ora 11:29 şi până la ora 11:57, am ţinut teleconferinţă prin radio, în care am spus întregii Europe că în România mor copiii de frig în case, nu avem ce le da să mănânce, nu avem gaze, curentul se opreşte cu orele şi multe alte probleme cu care se confrunta poporul român. Tovarăşii nu m-au arestat în acea zi, dar au venit a doua zi la serviciu şi m-au luat la Securitate şi de atunci eram luat de două ori pe săptămână la anchetă, până pe 19 august când m-au lăsat în pace.
Practic, nu am încetat emisiunile în care aduceam „elogii” Partidului Comunist. Singura dată când m-am potolit a fost în 1990 când, pentru prima dată, nu am mai făcut emisiuni radio. Ţinând cont că situaţia din ţară este precară, cât de curând, odată cu achiziţionarea unui echipament profesional, voi începe din nou emisiunile în benzile de radioamatori împotriva guvernanţilor şi a hoţilor. Dacă de Securitatea lui Ceauşescu nu mi-a fost frică, de aceşti criminali de conducători şi vânzători de ţară şi neam de ce să-mi fie?! Nu am nimic de pierdut – JOS BĂSESCU!”
OPINIE: „Bucureştenii se lăfăie în bunăstare şi aleargă după un loc de vânzător ambulant cu diplomă”
INSIDER: „Eu vad ca EVZ face jocul intereselor la fel ca si doamna din reclama (la Roşia Montană n.r.). Tot cam ASA s-a facut si cu alte surse de bunastare pentru romani: Petromul NE pune in miscare …dar la preturi serioase, otelariile de la Targoviste au ajuns sa produca fier beton in loc de oteluri aliate, au dat de bine muncitorii de la Sidex, mor de bine brasovenii, cateva zeci de mii nu trei mii, de cand am scapat de Tractorul, Roman, Rulmetul, bucurestenii se lafaie in bunastare si alearga dupa un loc de vanzator ambulant sau de “agent de vanzari” cu diploma de cand au scapat de intreprinderi care ii cam incomodau pe europeni, aproape am scapat de “mormanul de fier vechi” al lui Roman, am impartit ca prostii pamantul in parloage mici – IAS-urile erau ale statului, nu erau proprietate privata, statul nu era in stare sa gestioneze Balta Brailei, cum nu era in stare sa gestioneze o flota de pescuit, un zacamant de gaze, NE-am bucurat ca prostii cand Roman si Iliescu NE-au dat inapoi niste firimituri cu titlu de “parti sociale” ca sa nu putem revendica un drept de decizie asupra unei parti din averea statului.
Ca femeia asta din reclama am mai vazut si auzit: „in sase luni reluam productia de tractoare”, va dam trei ani de salarii compensatorii numai stati acasa ca va chemam noi cand se relanseaza productia, eliberati locul ca NE trebuie noua sau ca NE faceti concurenta (din ce bani s-au platit salariile compensatorii? ) doamna asta nu militeaza pentru ea, militeaza pentru o afacere a altora …si cand o avea copiii/nepotii bolnavi de la cianuri …sau va fi destul de cinica sa IA banii de pe reclama si sa plece cand or incepe cu cianurile…”
REACŢIE: Locuitor din Roşia Montană: „Pasivitatea şi nepăsarea de acum ne vor costa foarte scump”
INSIDER: „Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo… De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri. Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat. „Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi.
E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate. CONTINUARE
DIN JUSTIŢIE: „Prezent nemotivat” – de la victimă fără pretenţii, la vătămat fără voie!
INSIDER: „Întotdeauna m-am străduit să fac orice este necesar pentru a nu avea contact cu autorităţile. Şi nici ele cu mine! În ciuda eforturilor mele, am ajuns să dau cu subsemnatul la poliţie şi, mai nou, să pierd ore în şir pe la judecătorie mai ceva ca un infractor. Reiau povestea, pe scurt: anul acesta, prin ianuarie, m-am dus să iau masa la City Grill din strada Lipscani. La final, am constatat lipsa portofelului. Am chemat chelnerul care mi-a descris hoţul, şeful de restaurant care s-a scuzat că nu sunt camere de supraveghere, poliţia care a luat act de infracţiune. În final, am ajuns la Secţia 10 unde am stat câteva ore din noapte pentru a reclama furtul. Mai mult din spirit civic decât din răzbunare, m-am uitat şi la câteva fotografii cu dubioşi pentru o recunoaştere aproximativă a celui care mi-ar fi luat portofelul. Nu doream Dreptate, ci doar o dovadă de furt pentru a cere eliberarea altor acte! În acea zi am semnat un parteneriat nedorit cu autorităţile – un stres şi timp pierdut pentru mine, un alt caz plictisitor pentru poliţie, procuratură şi justiţie. Din toată afacerea, cel mai în profit a ieşit hoţul, judecat nestingherit în libertate. După mai multe drumuri la poliţie, am fost avertizat că nu scap aşa uşor şi că voi fi chemat şi la procuratură sau direct în instanţă… CONTINUARE
DEPOZIŢIE: „Mărirea şi decăderea lui Marius Locic”
INSIDER: “Va informam ca in curtea imobilului din Radu Beller 23a exista de aproximativ 10 ani (2002) un panou publicitar amplasat ilegal de fam. Vasenciuc Nicolae si Felicia care a locuit in acest imobil la apartamentul 2 (parter) pana luna trecuta. Membrii fam. Vasenciuc au declarat ca sunt singurii proprietari din imobil pentru a beneficia doar ei de chiria panoului publicitar detinut la data respectiva de firma Efect Media.
Pentru amplasarea acestui panou a fost taiat un nuc. Aceasta situatie a fost reclamata la data respectiva la Primaria sect. 1 de fam. Ganga C-tin (proprietarii ap.1) dar la aceasta sesizare nu s-a primit nici un raspuns. Ulterior, firma Efect Media a fost preluata de firma Affichage care a continuat sa exploateze panoul publicitar.”
CONTINUARE
ŞOCANT: Ce face o mamă seropozitivă pentru 1.000 de euro pe lună? Copii pe bandă rulantă!
INSIDER: “Zilele trecute, am cunoscut pe cineva care lucrează la Spitalul “Victor Babeş” din Bucureşti şi iată ce îmi zicea: pe secţia de seropozitivi iar s-a născut un copil (!?) …Adică, în secţia bolnavilor de SIDA se nasc copii?, am întrebat eu mirat. Aşa am aflat o poveste greu de imaginat…
Constant, în această secţie sunt internaţi aproximativ 50 de pacienţi, dintre care doar unii rămân până la sfârşit. Printre cei care vin şi pleacă, există o categorie aparte – mamele seropozitive, de meserie! Deşi pare imposibil, unele dintre acestea rămân însărcinate în fiecare an! …În cel mai recent caz, este vorba de o mamă care nu a împlinit încă 30 de ani şi a născut deja al patrulea copil. Prima sarcină a avut-o în urmă cu patru ani când a fost depistată cu HIV. Tot atunci a aflat şi că naşterea unui copil seropozitiv îi asigură un venit lunar de 1.100 lei, ajutor din partea statului.
Aceşti bani provin în parte din indemnizaţia de handicap acordată pentru copil de circa 450 lei, plus 650 lei, salariul de însoţitor pentru copilul cu handicap! De atunci, anul şi copilul! Acum, pentru patru copii, această “mamă de meserie” încasează circa 1.000 de euro pe lună! Mai mult, există şi o strategie. Mama ascunde sarcina până în ultima clipă şi aşteaptă să nască spontan, evitând astfel o cezariană ca nu cumva cineva, din greşeală, să-i lege trompele… De asemenea, o rudă apropiată primeşte alţi 650 lei pentru că, la rândul ei, este însoţitor pentru mama seropozitivă!”
PRAGA: Cu Segway, după Arabela şi Pane Rumburak
INSIDER: „In inima Europei, la Praga, pe Charles Bridge, poti avea un singur regret: ca nu esti suficient de talentat sa scrii o poezie, sa canti sau sa pictezi, sa contribui cumva la bucuria universala. Praga este un oras ca o vacanta. Toata lumea este extrem de relaxata. In ciuda miilor de turisti, nimeni nu se agita, nimeni nu se inghesuie. Poti identifica doar grupurile de italieni guralivi. …Ma intreb daca la atmosfera de pace si liniste contribuie si faptul ca (dupa spusele unui ghid) orice locuitor are dreptul de a creste acasa (numai pentru consum propriu!) cinci plante de marijuana?!
Pentru a nu rata ceva important, mi-am cumparat un ghid care mai rau te incurca! „Ghiduri Turistice Vizuale – TOP 10 PRAGA” la pag.126 scrie: „Aflat la 15 km nord-vest de centrul orasului, Ruzyn este singurul aeroport international din Praga (…) Autobuzele municipale deservesc aeroportul, la fel si o firma privata de transport. Sunt insa mai scumpe decat taxiurile”. CONTINUARE
NOSTALGII: „Casa Capşa” scoasă la vânzare? Orchestra „Năsturică” interpretează Titanic Vals!
INSIDER: „Stăteam azi la o parolă cu un domn din „vechea gardă” a şcolii de ospătari şi bucătari, fost angajat la Athene Palace (actualul Hilton), Capitol, Ambasador (pentru cine îşi mai aduce aminte!)… Şi din vorbă în vorbă îl întreb, ce mai e pe la Capşa că nu prea se mai vede mişcare?
Capşa este unul dintre cele mai vechi localuri din București, locul unde se strângeau pe vremuri artişti, poeţi, oameni de cultură, şi unde până nu demult, nu puteai pătrunde decât dacă aveai rezervare cu câteva zile înainte. Lucrurile s-au schimbat între timp şi cam bate vânt de faliment…
În hotel sunt doar câteva camere ocupate de niscaiva firme japoneze, iar la restaurant câţiva nostalgici, uneori se mai rătăcesc ceva străini, care servesc „minuturi”- spaghetti şi altele de genul acesta, care nu au nicio legătură cu mâncarea tradiţională românească pentru care era renumit restaurantul. …Iar de muzică ce să mai spunem! Pe vremuri erau doar un pian şi o vioară care făceau un fond discret de cafe-concert, iar acum e orchestră – orchestra Năsturică?!
Am înţeles că numai restaurantul şi hotelul se intenţionează a fi scoase la vânzare, cofetăria merge încă foarte bine. Aici prestează trei maeştri care, deşi pensionaţi, au fost readuşi pentru că numai ei cunoşteau şi respectau reţetele originale. Excelente dulciurile de la Capşa, într-adevăr! Nu pot să nu îmi pun întrebarea, oare există undeva un interes să fie pusă Capşa pe butuci?!”
DEMNITATE: Conflictul dintre umilinţa de a supravieţui şi respectul de sine
INSIDER: „Sunt o doamna!? Cand trebuie sa dau bacsis la taxi, sunt o doamna, cand trebuie sa merg la coafor, sa las ceva, sunt o doamna, trebuie sa ma imbrac ca o doamna, sa fiu doamna la restaurant… etc. Doar atunci cand iau salariu sunt o femeie de rand! Mai exact o sluga la stat. Iau salariul si-l dau in 2 zile pe facturi, apoi daca am de sapat, n-am bani, sap singura, cand am ceva de reparat, costa de te ustura, incerc sa ma descurc singura. De curatenie nu mai vorbesc, trebuie sa fac singura… De ce oare cand trebuie sa dau, mi se cere sa fiu doamna, iar cand sunt platita ma simt mai jos decat femeia de serviciu de la restaurantul X. (primeste dublu pe zi!) sau unii plimbatori de catei din Bucuresti?!?! Concluzia e: ca sa fii doamna in Romania trebuie sa mergi la centura sau sa faci menajul??????? Am pus aceasta intrebare unei DOAMNE in tren, la naveta, si stiti ce mi-a raspuns: esti o doamna atata vreme cat te poti privi senina in oglinda in fiecare dimineata!”
JUSTIŢIE: Cum să pui pe drumuri un intervenient de care nimeni nu are nevoie!?
INSIDER: “In urma cu vreun an, o doamna soferita s-a acrosat de spatele meu in sensul giratoriu de la Casa Presei Libere. La Poliţie am fost scos vinovat, urmand ca firmele de asigurari (a mea Omniasig, ai ei Generali Asigurari) sa „rezolve” masinile pe CASCO. Prin decembrie, am primit citatie sa ma prezint in proces la Judecatoria Sector 1 ca intervenient. (!?) Se parea ca firmele de asigurari nu se intelesesera intre ele. Mai mult, cu 5 zile inainte trebuia sa depun o „Intampinare”. Dupa indelungi cautari pe net am ajuns la concluzia ca ar fi de fapt o simpla „Declaratie”. Am intrebat si un avocat care mi-a explicat ca este „o actiune in regresie” si ca nu este absolut necesar sa ma prezint.
Totusi, saptamana trecuta m-am prezentat constiincios la poarta judecatoriei intreband de camera de judecata repartizata 210-13C, potrivit citatiei. Mi s-a indicat urmatoarea intrare la dreapta. Urmatoarea intrare era deja Judecatoria Sector 4… Intreb portarul si ma indruma catre a doua usa la dreapta. Intru intr-un birou mic, unde 2 doamne speriate ma intreaba pe cine caut. Le spun si amabile ma intorc din drum, cu o usa in urma. Portarul numarase si poarta institutiei… Intru si recunosc “din filme” panorama unei sali de judecata. Inghesuiala, zapuseala, oameni agitati. Intra judecatoarea, „ridicati-va in picioare” si „inchideti telefoanele mobile”… Ca intr-un peisaj cu brokeri la Bursa, unii incep să strige în gura mare diferite numere: 23, 36, 43. Imi venea sa strig Bingo!!! Incercam sa gasesc cu disperare explicatia, iar ei ajunsesera la 147. Dupa vreo 10 minute am realizat ca se strigau numere de dosare care se amanau.
Am mai stat un timp urmarind plictisit procesele de la rand si cele „care se bagau in fata” din diferite considerente. Tocmai cand voiam „s-o sterg englezeste” aud dosarul meu si ma prezint ca intervenient, spre stupoarea juristilor de la cele doua firme de asigurari in litigiu. Nu se asteptau sa apar! Se citeste dosarul si la sfarsit cei doi sunt intrebati daca sunt de acord cu INTAMPINAREA!? Si ei sunt, la unison. Apoi sunt eu intrebat. Am oscilat cu voce tare (nestiind exact cu ce sa fiu de acord!): „Sa zic da, sa zic nu?!” Cei doi se cam albisera, ingrijorati. Ziceti „DA!!” imi suflau ca la scoala. Incercam sa-i citesc si parea ca erau intr-un moment critic, dar „psihologia inversa” ma indemna la rautati. Am prelungit suspansul cateva secunde care unora li s-au parut ani, si apoi am zis un „DA” ca la starea civila. „Ma nenoroceati daca ziceati nu!!!”, „Ce bine ca ati zis da!!!”, m-au felicitat jurstul şi avocata… De fapt, „Intampinarea” lor spunea ca „Omniasig Asigurari a platit daunele catre Generali Asigurari si a disparut obiectul procesului”. Aceste evenimente m-au lamurit total ca sunt un cetatean model care a facut o fapta buna, dar de care nimeni nu avea nevoie!”
DIASPORA: Ce riscă românii care muncesc în Spania? Să facă puşcărie în locul altor români!
“Vreau sa se faca publica intamplarea prin care trece sotul meu. Pentru aceasta este responsabila justitia spaniola, deoarece nu au facut o ancheta corespunzatoare, nu s-au facut verificari, DECI NU AU FACUT NIMIC, ci pur si simplu au bagat un om in puscarie NEVINOVAT, am dovezi ca alta persoane sunt implicate si in totalitate vinovate.
De 7 luni tot trimit mail-uri si scrisori in speranta ca ma va ajuta cineva si ca intamplarea prin care trec se va face publica. Am inceput prima data si am scris lui Dumnezeu, apoi Consulat Romaniei la Madrid, Ambasada Romaniei la Madrid, Ministrul Justitiei, Ministrului de Interne, Atasatului Romaniei la Madrid subcomisar Isodor Tanislav, la 14 ziaristi romani pe teritoriul Spaniei, la doua sectii de politie din Spania, la vestitii reporteri de la canalul de televiziune Realitatea, cei ce fac anchete in cazul persoanelor care sunt condamnate de procurori incapabili de a-si indeplini corespunzator atributiile de serviciu, am stat de vorba cu deputatul William Branza, am mers la circa de politie din Bulevardul Brancoveanu, politia Capitalei, si uite asa te trimit unul la celalalt in ideea ca vor fi lasati in pace.
Raspunsul Politiei Romane: nu putem interveni pe langa autoritatile spaniole, deoarece fapta s-a savarsit pe teritoriul Spaniei. Dar eu stiu ca raspunsul lor este FALS, iar incapatanarea mea si drumurile repetate in ideea de a depune plangere penala i-au scos din sarite si aproape ca imi trageau si o palma daca nu mergeam insotita de un avocat. Numai asa mi-au inregistrat plangerea, singura nu am avut nici o sansa. Ma poate ajuta cineva?” CONTINUARE
SALINA SLĂNIC PRAHOVA: “D-zeu ne-a dat, dar nu ne bagă şi-n traistă”
INSIDER: „Am parcurs pe 26.03.2011 peste 150 km pentru a vizita pentru prima data in viata mea, o salina, mai exact salina Unirea din Slanic-Prahova. O trecere in revista, rapida, a impresiilor:
1. Indicatoare pentru identificarea locatiei in orasul Slanic nu sunt, deci te orientezi ca porumbelul, dupa cum te taie capul, sau intrebi un localnic.
2. Parcarea ce deserveste salina, plina de gropi, praf si pietre. Taxa de parcare = 4 lei/zi. Nu zic ca ar fi mult, dar nu pricep de ce nu este in lei / ora. Exista si o bucata de parcare asfaltata dar care este tot timpul ocupata deoarece este prea mica.
3. Intrarea in salina este placata cu foi de OSB, dand impresia ca locul este in renovare. Parerea mea este ca acele placi sunt puse ca sa acopere mizeria, lipsa de ingrijire, necuratenia, renovarea fiind doar de fatada. Casa de bilete de asemenea este amenajata intre patru foi de OSB. Costul biletului de intrare = 14 lei/persoana adulta. Poate ar fi mai bine 30 lei intrarea dar sa vizitezi o salina ingrijita
4. Inainte de a cobara in salina, orice om prevazator se gandeste sa isi satisfaca nevoile fiziologice, pentru a nu avea necazuri la 200 m adancime, unde nu stii (pt. ca nu esti informat) daca exista toalete. Incerci la restaurantul aflat la 70 m, dar daca nu este inchis, nu vei fi lasat sa folosesti grupul sanitar dacat probabil daca consumi ceva in restaurant. In spatele restaurantului este un grup de cabine “ecologice”. In WC-urile model turcesc curge tot timpul apa, care banuiesc ca nu se acumuleaza/purifica nicaieri si se deverseaza direct in paraul care trece la mai putin de 20 m”. CONTINUARE
COSMETICE: Mâncătorii în reţeaua distribuitorilor AVON
“Dragi „fosti” reprezentanti in echipa mea Avon, probabil ca ati primit un mesaj de genul celui din atasament. Cei care ma cunosc mai bine in 7 ani sau mai putin de colaborare, cu care am vorbit, i-am ajutat sau sfatuit mai mult sau mai putin, probabil ca ati avut in minte un comentariu ca al fetei care mi-a dat textul pe mess (a se vedea in josul mesajului).
Da, e adevarat, m-au dat afara! Dupa ce am construit cea mai mare echipa de lider din tara (1800 reprezentanti), dupa ce altii au fost felicitati pentru rezultatele mele, dupa un an fara vacanta si bani investiti intr-o companie proasta, dupa ce anul trecut mi-au oferit o masina pe care acum mi-au luat-o inapoi si mai ales, dupa ce m-au hartuit continuu un an de zile, pentru diverse motive indelung gandite de individa din josul textului din atasament.
Da, e adevarat, sunt in Oriflame acum, nu este nici un secret! De scurt timp, iar majoritatea coordonatorilor AVON m-au urmat, ca o dovada de incredere, atat in mine ca persoana, cat si in calitatile mele de manager, ca si o parte dintre reprezentanti (n-am avut timp sa anunt pe toata lumea, dar poate cu ocazia asta imi spun si altele acum daca vor sa castige si bani din comenzile lor, nu sa faca doar munca voluntara pentru Avon-nu va lasati pacaliti de asa zisele discounturi mai mari), imi merge excelent si, bineinteles ca fostele „sefe” sufera ca nu mor caii cand vor cainii. Acesta este motivul pentru care isi permit sa arunce cu astfel de mizerii… Nu vreau sa intru in alte detalii aici, le dau cu placere celor care mi le cer anume, aveti de asemenea si nr. meu de tel. (dupa atatia ani, am adunat destul de multe de spus despre cum pacaleste aceasta companie atat reprezentantii, cat si coordonatorii, in pofida bunului simt si chiar a legii).
Pot demonstra cele de mai sus si multe altele, dar, ca sa nu ma credeti pe mine, le rog pe cele pe numele carora am pus eu vreodata comenzi (facand frauda :), daca este vreuna, sa dea reply catre toate si sa spuna daca este asa. Daca, dimpotriva, poate unele dintre voi ati simtit ca in acesti ani am facut tot posibilul sa va ajut si cu unele am legat o relatie de colaborare foarte buna, nu va sfiiti, spuneti-le si celor care poate se intreaba daca intr-adevar in mine se ascundea altceva decat paream a fi. Imi pare rau ca sunteti amestecati in aceasta porcarie tip Avon si va doresc o zi frumoasa!”
MĂRŢIŞOR: Autorizaţii, doar pentru kitsch-uri!
“Aglomeraţie la Administraţia Străzilor din Capitală. Sute de comercianţi stau la coadă pentru a obţine autorizaţiile de vânzare a mărţişoarelor.Luni este prima zi în care se împart autorizaţiile pentru a putea vinde mărţişoare în perioada 1-8 martie. Oamenii sunt nervoşi pentru că nimeni nu incearcă să stea de vorba cu ei, mai ales că de anul acesta s-a schimbat lista după care se eliberează autorizaţiile. Dacă până acum aveau prioritate să vândă mărţişoare studenţii şi pensionarii, de data aceasta, primii sunt cei care au o firmă.” (Realitatea.net)
INSIDER: „Am incercat si eu sa imi iau autorizatie sa imi prezint produsele pregatite pentru perioada Martisorului. Dar am renuntat cand am vazut cata birocratie si ce conditii se ofera, producatorii de martisoare handmade pierd in fata bisnitarilor care aduc marfa din China si o vand pe post de martisor. MonkeyMade, brandul sub care creez produse handmade l-am lansat in perioada in care, insarcinata fiind, aveam suficient de mult timp pentru a creea: pictam, modelam, insiram sau crosetam. Am oferit creatiile mele prietenilor, prietenilor prietenilor mei… Creatiile mele sunt purtate sau infrumutzeseaza casele unor persoane cu gusturi alese, unele chiar de a caror celebritate nu se mai indoieste nimeni si consideram ca este momentul sa transform un hobby in ceva organizat si legal, dar statul nu incurajeaza produsele originale, produsele unicat. Si eu sunt doar o debutanta.
Am intalnit pe culoarele institutilor de stat artisti valorosi, artisti extrem de talentati. Statul nu vrea sa educe si sa cizeleze gusturile cetatenilor lui. Statul roman nu isi iubeste cetatenii. Astfel ca, eu cu MonkeyMade o sa raman si anul acest o artista frustrata cu creatii apreciate de multa lume, insa care va oferi produsele tot prin intermediul internetului sau cunoscutilor in timp ce spatile special (ne)amenajate vor fi aceleasi produse kitschoase in serie fabricate in China sau in alte state, aceleasi de ani de zile, aceleasi care apar si de Craciun, Paste sau in bazarurile din orice sat din Romania. In timp ce Bucurestiul se va transforma intr-o imensa taraba de bazar infect, artistii adevarati vor privi cu dezgust, iar publicul larg va cumpara ce va gasi considerand ca aceasta este oferta existenta sau nu vor mai cumpara deloc astfel disparand o traditie.”
1001 CONFESIUNI: Viaţa sentimentală a unei filipineze din România
Tânăra noastră autoare filipineză, Sherry Lou Pelonia, a pregătit un nou articol foileton, puţin mai neaşteptat faţă de cele precedente. Deşi a venit în România la începutul acestui an, Sherry trăieşte deja, se pare, o frumoasă poveste de dragoste. Şi cum iubirea este mai puternică atunci când este secretă, Sherry nu vrea să ne dezvăluie identitatea celui ales, dar povesteşte cu multă culoare felul în care cineva a reuşit să-i fure inima… “Prisoner of Love” este o poveste rară, izvorâtă din sensibilitate şi bucurie, aşa cum puţini îşi pot imagina că mai există în zilele noastre, într-un nou secol al vitezei, ultra-tehnologiei, globalizării accelerate şi al luptei pentru supravieţuire.
infoINSiDER.ro 