OPERA ÎN PARC: La Traviata și Revuluție în Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul Național Lia Manoliu
INSIDER: „Primăria Sectorului 2, prin Centrul Cultural Mihai Eminescu, vă invită la festivalul „Opera în Parc”, un eveniment cultural de excepție care aduce muzica clasică și opera mai aproape de iubitorii de artă. Pe 27 și 28 iunie, la Amfiteatrul „Mihai Eminescu” (Teatrul de vară) din Parcul Naţional „Lia Manoliu”, publicul este așteptat să se bucure de două seri extraordinare de operă în aer liber. Accesul este liber.
Programul evenimentului: 27 iunie, ora 19:00 – Descoperă „La Traviata” Redescoperiţi una dintre cele mai îndrăgite opere ale lui Giuseppe Verdi, într-o versiune plină de energie sub viziune regizorală a lui Alexandru Nagy, susținută de soliştii Studioului Experimental „Ludovic Spiess”, alături de orchestra și corul Operei Naționale Bucureşti. Dirijor: Daniel Jinga.
28 iunie, ora 20:00 – „Revuluția” de Adrian lorgulescu. Reinterpretarea contemporană a faimoasei „Conu Leonida fata cu reactiunea”, „Revulutia” este o o operă cu puternic impact emoțional, ce aduce în prim-plan curajul, memoria și dorința de schimbare. O experiență artistică intensă, care transpune Revoluția Română în contextul scenei urbane actuale.
Locație: Amfiteatrul „Mihai Eminescu” Parcul Naţional Lia Manoliu (Acces: Str. Arh. Dimitrie Hârjeu) Intrarea este liberă.
N.R.: „Traviata (titlul original: în italiană La traviata) este o operă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi, pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave. La baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas fiul, Dama cu camelii.
Premiera operei a avut loc la Teatro La Fenice din Veneția, în data de 6 martie 1853. Prima reprezentaţie a fost un eşec, datorat în primul rând mediocrității interpretării. Abia la reprezentaţia din 6 mai 1854 pe mica scenă a teatrului San Benedetto, tot de la Veneția, opera a avut un real succes. La Timişoara, La Traviata a avut premiera în 9 februarie 1855. Premiera la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin” din Chişinău a avut loc la 12 octombrie 1962. Durata operei: cca 2½ ore.” DETALII
CĂSĂTORIE ÎN LAS VEGAS: Cu jurămintele din filmele de dragoste americane și Elvis care a oficializat ceremonia. 350 dolari!
INSIDER: „O zi perfectă! O zi care ne-a umplut sufletele de fericire! Damian a avut mereu ideea aceasta de a ne căsători la Las Vegas, de a avea acea nuntă ca în filme. Și fix așa a fost! Cu tata care m-a condus la ‘altar’, cu jurămintele pe care le auzim în toate poveștile de dragoste din filmele americane, cu Elvis, the one and only (haterii or să spună că nu e ăl originalul, că alea, alea, care a oficializat ceremonia și ne-a încântat cu cântecele lui. A fost mai mult decât am visat!
Pentru că noi suntem deja căsătoriți ‘pe bune’, am ales opțiunea de ‘reînnoire a jurămintelor’, iar la final am primit un certificat care are rol doar de reamintire a promisiunii de a ne iubi și respecta în continuare. 350 de dolari! #fabricadeamintiri #lasvegaswedding” SURSA
REPTILAND: Un fel de muzeu unde exponatele mai și mișcă
INSIDER: „Când ajungi la semnul cu Reptiland, respectiv la statuia cu iguana, se merge dreeeept, până în capătul clădirilor de birouri. Este ultima. Reptiland este o expoziție permanentă de reptile vii, unde vizitatorii pot descoperi peste 40 de specii într-un decor de pădure tropicală mai mult sau mai puțin din plastic. Șerpi, șopârle, cameleoni, iguane, țestoase de apă și uscat, caimani, pești . Un fel de zona de reptile de la Muzeul Antipa unde exponatele mai și mișcă.
Știați că? Pitonul reticulat este cea mai lungă specie de şarpe din lume, putând atinge lungimi de până la 10 metri și chiar peste și greutăți de până la 170 kilograme. Năpârleşte de fiecare dată după ce mănâncă, deoarece pielea îi rămâne mică. Este un șarpe constrictor, neveninos. Şerpii constrictori se încolăcesc în jurul prăzii și o strâng foarte tare.
La finalul vizitei, copii pot participa la o activitate de colorat și lipit diverse forme în cărticele cu și despre reptile. Exista diverse ateliere chiar și pentru cei care îşi doresc să mângâie şerpii, un biolog autorizat realizează astfel de activităţi.
Programul de vizitare: Luni-Vineri: 10:00 -17:00, Sâmbătă și Duminică: 10:00-19:00. Prețul biletelor: adult și/sau copil (4-15 ani): 50 lei, bilet familie (2 adulți+1 copil) – 140 lei, bilet familie (1 adult + 2 copii) – 140 lei, bilet familie (2 adulți + 2 copii) – 170 lei, bilet familie (2 adulți + 3 copii) – 200 lei, seniori (65+) -30 lei. Adresa: Bd. Expoziție nr. 1C (vizavi de parcarea Romexpo, pe partea cu Facultatea Româno-Americană, înainte de căminele Agronomiei.” DETALII
SUVENIR HI-TECH: Magnet de frigider muzical, combinație de artă, tehnologie şi sentimente
INSIDER: „Magnet Muzical Personalizat, mai mult decât un obiect decorativ este o combinație de artă, tehnologie şi sentimente, perfect pentru a crea suvenir original si practic. Redä melodia ta preferată: Codul audio integrat permite redarea întregului cântec care are o semnificație specială pentru tine şi cei dragi. Activează melodía printr-o simpla apăsare de buton. Personalizare foto: Poți adăuga o fotografie preferată pentru a crea un design unic, care păstrează vie orice amintire prețioasă. Detalii tehnice: Material: Acrilic de înaltă calitate, durabil şi elegant. Dimensiune: 10 x 10 cm. Greutate: 151,4 g. Accesorii incluse: Cutie de protecţie împotriva prafului şi cablu de încărcare. Magnetul este echipat cu un acumulator reîncărcabil, care poate fi alimentat prin cablul USB inclus. Pentru o durată de viaţă îndelungată: Recomandare: încarcă magnetul preferabil la un laptop sau PC. Atenție: Evită încărcarea directă la priză, deoarece acest lucru poate deteriora produsul. Preț 149 lei” SURSA
N.R.: „Magneții de frigider muzicali sunt o modalitate creativă de a combina funcționalitatea unui magnet cu plăcerea muzicii. Aceștia pot fi magneți simpli cu design de note muzicale sau magneți care includ funcționalități mai complexe, cum ar fi un player MP3 personalizat. lată câteva tipuri de magneți de frigider muzicali: Magneți cu design – magneți de frigider obişnuiţi, dar cu imagini sau simboluri muzicale, cum ar fi note muzicale, instrumente sau texte legate de muzică. Magneți cu player MP3 – magneții au un mic player MP3 încorporat care permite stocarea și redarea melodiilor preferate. Magneți personalizați – pot fi personalizați cu o fotografie și melodia preferată, creând un obiect unic și memorabil. Magneți cu înregistrare – Există magneți care permit înregistrarea și redarea mesajelor vocale, ceea ce poate fi util pentru a lăsa mesaje pentru familie sau colegi.
ARHIVĂ: STARE DE SPIRIT: Inelul inventat acum 50 de ani revine pe piata gablonțurilor OXXO PISOAR PENALTI: Cum să învațăm să facem pipi corect?
IDIOTUL LUI DOSTOIEVSKI: „Frumusețea va salva lumea” când vom înceta să confundăm bunătatea cu prostia
INSIDER: „Dacă ar fi să mă definesc printr-o carte, ar fi Idiotul lui Dostoievski. Nu pentru că mi-a plăcut, ar fi prea puțin spus. Ci pentru că am simțit, pe măsură ce întorceam paginile, că cineva a scris acolo o parte din mine. Și nu partea perfectă, înțeleaptă sau asumată, ci partea aceea vulnerabilă, prea bună, prea blândă, prea sinceră pentru o lume care mestecă suflete și le scuipă cinic pe asfalt.
Îl iubesc pe Prințul Mîșkin. Cu o iubire dureroasă, aproape maternă, pentru că în el văd tot ce e pur într-un om, și care tocmai de aceea e distrus. Mîșkin nu este prost, așa cum sugerează ironic titlul. El este o oglindă a blândeții, a lucidității fără ocolișuri, un om „slab” într-o lume care respectă doar colții și zgomotul.
Într-un Petersburg corupt și vulgar, între jocuri de putere, obsesii, bani și seducții, apare el, aproape o prezență angelică, dar nu în sensul plictisitor al perfecțiunii, ci în cel sfâșietor al lipsei de apărare.
„Mă tem că sunt prea sincer. Iar sinceritatea sperie mai tare decât minciuna.”
Mîșkin vine din Elveția, după o perioadă de tratament pentru epilepsie. Boala nu-l face fragil, din contră, îi dă o claritate mistică asupra lumii, asupra durerii și binelui. E un om care vede în celălalt nu aparența, ci sufletul. Iar asta, într-o societate care își pune măști din instinct, e o crimă.
Pe Nastasya Filippovna o iubește cu o compasiune care o copleșește. Pe Aglaya o iubește cu o blândețe care o irită. Pe amândouă le vede, nu cum le văd ceilalți bărbați, ca pe niște trofee sau femei-problemă, ci ca pe niște suflete zdrobite, înfășurate în orgoliu și rușine. Le iubește fără a cere nimic. Și tocmai asta îl face de neînțeles.
„Să fii cu adevărat bun e cel mai greu lucru. Pentru că trebuie să porți durerea altora ca pe a ta.”
Ce îl definește pe Mîșkin nu este naivitatea, ci refuzul de a deveni cinic. El nu joacă niciun joc. Nu manipulează. Nu minte. Nu cere explicații. El doar simte. Și într-o lume obsedată de control, acest tip de simțire e considerat o formă de boală mintală.
„Oamenii se tem de sinceritate. Îi rănește mai tare decât o sabie.”
Mîșkin e personajul care mă face să închid cartea și să privesc în gol. Pentru că îmi dă speranță și, în același timp, mi-o frânge. E dovada că bunătatea absolută nu poate supraviețui în lumea reală. Că adevărata frumusețe, cea morală, spirituală nu doar că nu salvează lumea, dar e crucificată de ea.
„Frumusețea va salva lumea” e poate cea mai celebră replică a romanului. Dar în context, nu e o constatare. E o întrebare disperată. Poate frumusețea, adică bunătatea necondiționată să salveze ceva într-o lume care o strivește fără să clipească?
Prințul nu are răspunsuri tăioase. Nu se răzbună. Nu strigă. El iartă. Iartă mereu. Și plătește scump. Este, în fond, un Hrist mărunt, trimis printre niște oameni care nu mai recunosc divinul decât dacă e în aur și sânge.
„Îi iubesc pe toți… de parcă le-aș cunoaște sufletul dinainte.”
„Nu judeca niciodată un om după faptele lui. Judecă-l după lupta pe care o duce înăuntru.”
„Cel mai greu e să nu disprețuiești.”
Idiotul nu e un roman, e o disecție a sufletului. O frescă vie a lumii care te pune în fața oglinzii: cât din Mîșkin ai lăsat să moară în tine? Unde te-ai trădat ca să fii „normal”? Ce ai pierdut când ai învățat să te aperi?
Pe mine, romanul m-a învățat că nu e rușinos să fii bun, chiar dacă doare. Că există noblețe în vulnerabilitate și curaj în tăcere. Mîșkin e exact genul de om pe care îl cauți toată viața și-l recunoști prea târziu. Poate pentru că, în lumea noastră, iubirea pură e confundată cu prostia. Iar sufletul viu, cu slăbiciunea.
De ce e cartea mea preferată? Pentru că e despre un suflet care n-a învățat să mintă.
Pentru că e despre tine, cel de dinainte să înveți să te aperi.
„Viața merită trăită doar atunci când poți iubi pe cineva mai mult decât pe tine.”
Femeile din viața lui Mîșkin nu sunt eroine. Sunt oglinzi crăpate în care se reflectă lumina lui.
Nastasya Filippovna e frumusețea care s-a răzbunat pe sine. E femeia care, după ce a fost abuzată și distrusă moral de Totski, nu mai crede în iertare. Și exact de aceea îl urăște și îl iubește pe Mîșkin. Pentru că el o iartă fără să ceară. Pentru că vede în ea nu desfrânata, nu păcătoasa, ci fetița care a fost cândva curată și întreagă.
„Pe mine nu mă iubești cu adevărat, Prințe… Tu mă compătimești.”
„Nu, Nastasya. Te iubesc tocmai pentru că îți negi valoarea. Și înăuntrul tău e o frumusețe care ar putea rupe pietrele.”
Această relație e o rană care nu se vindecă. Mîșkin o vrea salvată, ea se vrea pedepsită. El îi oferă lumină, ea alege flăcările. Nu pentru că n-ar simți, ci pentru că s-a convins că nu merită mântuirea. E o tragedie biblică în desfășurare.
Aglaya Ivanovna, în schimb, e iluzia de normalitate. E femeia educată, mândră, inteligentă, care vrea un bărbat de excepție, dar nu e pregătită pentru genul de excepție pe care îl reprezintă Mîșkin. Ea vrea un cavaler, dar el vine cu sufletul descoperit. Ea vrea un ideal romantic, dar se trezește în fața unui om care nu joacă niciun rol.
„El nu e bărbat. E un sfânt. Și sfinții nu fac curte, ci ridică în genunchi ceea ce alții zdrobesc.”
Aglaya îl admiră, îl vrea, dar în adâncul ei nu-l înțelege. Nu până la capăt. Într-o lume normală, poate că s-ar fi căsătorit. Dar „Idiotul” nu e despre lumea normală. E despre ceea ce nu poate fi integrat în structurile convenției, despre acel „altfel” care nu se lasă îmblânzit.
Iar Rogojin el este opusul lui Mîșkin. Nu antagonistul, ci reversul aceleiași monede. Dacă Mîșkin iubește cu duioșie, Rogojin iubește cu febră. Dacă Mîșkin vede sufletul, Rogojin vede posesia. El o vrea pe Nastasya pentru a o închide, pentru a o arde, pentru a o ține sub control, pentru a o strivi și adora în același timp. Și da, o și ucide.
„Te-am iubit atât de mult, că nu mai suportam să te iubească altcineva.”
Mîșkin nu joacă niciun rol. E atât de transparent încât devine invizibil pentru cei care au uitat cum arată sufletul uman neînvelit în strategii. El nu are intenții ascunse. Nu cunoaște sarcasmul. Nu înțelege umilința. El privește în oameni ca într-o fântână și le vede fundul noroios, dar nu fuge. Ci rămâne acolo. Și iubește.
„De ce să ne temem de oameni, când ei suferă mai mult decât ne pot răni?”
Cuvintele lui nu sunt replici. Sunt revelații. De fiecare dată când vorbește, lumea se oprește, nu pentru că l-ar respecta, ci pentru că nu știe cum să-l încadreze. Nu pot râde, dar nici nu pot înțelege. E un disconfort viu în prezența lui, ca și cum ar dezvălui, fără să vrea, rușinea fiecăruia.
„Ce ușor e să fii rău. Și ce înfiorător de greu e să fii bun fără aplauze.”
Mîșkin este imposibil de cucerit pentru că el nu se lasă posedat. Nici de dorință, nici de mândrie, nici de răzbunare. E genul de om care iartă înainte ca celălalt să ceară iertare, și care, în loc să lovească, își coboară privirea. Nu pentru că e slab, ci pentru că a înțeles ceva ce ceilalți abia intuiesc: că singura putere reală e compasiunea.
„Eu nu pot urî. Și nici nu vreau. Când învățăm să urâm, pierdem singura legătură cu divinul.”
Și ce face Dostoievski, acest demiurg însetat de paradoxuri? Îl pune pe Mîșkin în mijlocul celor mai meschine, ambițioase și orgolioase ființe. Nu pentru că vrea să-l pedepsească, ci pentru a arăta cum reacționează lumea la sfințenie. Rezultatul? Îl strică. Îl izolează. Îl scapă printre degete. Îl numește nebun.
Mîșkin iubește tot ce e pierdut în ceilalți: inocența din spatele orgoliului Aglayei, rușinea din spatele aroganței Nastasyiei, umanitatea din inima bolnavă a lui Rogojin. El nu iubește ce ar trebui. El iubește ce e ascuns. Ce e rușinos. Ce e neiertat.
„Toți suntem vinovați pentru durerea celuilalt. Așa simt.”
Într-o scenă crucială, în jurul unei mese, când toți râd și joacă teatru social, Mîșkin spune: „Eu cred că fiecare om are un moment în viață când a fost cu adevărat bun. Chiar dacă numai o clipă.”
Și camera amuțește. Pentru că, deși nimeni nu recunoaște, toți știu că acel moment există. Și că l-au pierdut.
Nu există „fericire” în această carte. Pentru că Dostoievski știa că lumina nu e premiată, ci arsă. Și totuși, Idiotul nu e o tragedie. E o profeție. Una care spune: „Uită-te bine la Mîșkin. Poate nu-l înțelegi. Poate te irită. Poate îl respingi. Dar într-o zi, când lumea ta de aparențe se prăbușește, tot la un om ca el vei visa. Cu el vei vrea să-ți închizi ochii.”
Mîșkin e imaginea omului dinainte de cădere. Omul din grădina Edenului. Omul care știe că adevărul nu e un cuvânt, ci o privire blândă.
„Nu-mi doresc decât să fiu viu în ochii celuilalt.”
Și poate că, dacă fiecare dintre noi ar citi Idiotul nu ca pe o ficțiune, ci ca pe o spovedanie, lumea ar arăta altfel. Poate că ne-am mai cere iertare fără să fim obligați. Poate că am tăcea, când altul plânge. Poate că am înceta să confundăm bunătatea cu prostia.
Și atunci da, frumusețea ar putea salva lumea. Dar nu orice frumusețe. Ci aceea pe care doar un suflet ca Mîșkin o mai vede. Ramona-Sânziana Cârcotă · Urmăreşte
2zile ·” SURSĂ
N.R.: Fiodor Dostoievski (n. 30 octombrie/11 noiembrie 1821, Moscova, Imperiul Rus – d. 28 ianuarie/9 februarie 1881, Sankt Petersburg, Imperiul Rus), unul dintre cei mai buni autori ai literaturii universale, a expus tulburările interioare ale ființei umane, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov şi Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.
Viața sa tumultuoasă a fost imprimată în scrierile sale, dezvăluind profunzimea psihologiei umane și lupta dintre bine și rău. Marele scriitor a fost arestat și condamnat la moarte, iar în ultimul moment execuţia a fost amânată. După acest eveniment, Dostoievski a fost condamnat la zece ani de muncă silnică în Siberia.” DETALII
HAMANGIA: Cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Gânditorul și femeia lui – zei ai vegetației & recoltei de acum 7000 de ani
INSIDER: „Cultura Hamangia este o cultură neolitică din mileniul IV-II î.Hr., care a fost denumită astfel după vechiul sat Hamangia din comuna Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia, județul Tulcea. Această cultură s-a dezvoltat pe teritoriul de astăzi al României şi, într-o fază târzie, pe teritoriul Bulgariei (in zona Varna şi Burgas) şi sporadic la NE de Dunăre. Cu ajutorul datării cu radiocarbon s-a constatat că Cultura Hamangia s-a dezvoltat in mileniile VI-V î.Hr. (înainte de 4700 î.Hr.). Cultura Hamangia este pusă în legătură cu o populație venită din Anatolia. Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Ea a cunoscut o lungă perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la naşterea variantei pontice a culturii Gumelnița, influenţând-o și pe aceasta. Fazele timpurii ale culturii Hamangia au fost sincronizate de arheologi cu evoluția culturilor Criş şi Boian.
Aşa-numitul Gânditor de la Hamangia este de fapt un complex de două statui, Gânditorul și femeia lui. Gânditorul reprezintă un bărbat aşezat pe un scăunel decorat geometric, scăunelul respectiv fiind o replică fidelă a scaunelelor de piatră neolitice. Bărbatul are coatele aşezate pe genunchi şi îşi sprijină capul in mâini. Statuia este extrem de stilizată şi nu transmite nici un fel de date despre vârsta sau statutul Gânditorului. El are capul modelat cu precizie în comparație cu figurinele obișnuite la care este abia indicat. Anatomia a fost modelată în ample volume triunghiulare, piramide și prisme, și proporţiile au fost cizelate în așa fel încât statueta să fie o structură spațialä autoportantă. Din acest motiv picioarele și brațele au devenit atât de lungi. Detaliile ca nasul și ochii au fost desenate și realizate într-o geometrie triunghiulară, Gânditorul este însoțit de o variantă feminină la fel de stilizată. Femeia nu stă pe nici un fel de scaun, dar șade direct pe pământ cu un picior flectat vertical pe care se odihnesc mâinile.
Modelarea stilizată a capetelor ambelor figurine prezintă asemānări evidente, apropiate de capetele antropomorfe din ultimile faze ale Culturii Boian (de exemplu cele de la Vidra). Se presupune că cele două statuete formează o pereche. În conformitate cu unele ipoteze, Gânditorul ar reprezenta un zeu al vegetației, iar femeia o zeiţă a recoltei. (Wikipedia)” SURSĂ
N.R.: De obicei, arta antică din societățile pre-alfabetizate tinde să înfățișeze teme precum vânătoarea și fertilitatea, adesea prezentând figurine feminine fără chip ale lui Venus, cu fese și sâni exagerați. În contrast izbitor, aceste figurine radiază vitalitate și emoție profundă. Unii arheologi au propus o legătură între figură și contemplarea vieții și a morţii, în special având în vedere descoperirea sa într-o necropolă. Postura acestuia transmite în mod inconfundabil o dispoziție meditativă, care a dus la numele său, Gânditorul, inspirându-se din renumita sculptură a lui Rodin cu același nume. Figurinele sunt executate din lut ars și au o înălțime de aproximativ 12 cm. Din 2005, Gânditorul și Femeia șezând sunt expuse la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
Gânditorul apare pe verso-ul bancnotei de 200 de lei a leului românesc din 2006.
NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii
INSIDER: „În Pădurea Verde, arie naturală a Timișoarei, prietenii de la Bio-Team au fotografiat șopârle albastre, fără picioare. Nu e o glumă și vă asigurăm că imaginea nu este generată cu AI. Specia se numește năpârcă (Anguis colchica). Masculii au pe spate pete albăstrui, de intensitate mai ridicată în perioada de reproducere. Deși nu sunt șerpi, ci șopârle fără picioare, năpârcilor li se mai spune și „șerpi de sticlă”. „De sticlă”, cel mai probabil, pentru că dacă un prădător le prinde de coadă, aceasta se rupe / „se sparge”, oferindu-le năpârcilor șansa să scape. De altfel, mai multe șopârle fac acest lucru. Specia nu este periculoasă. Năpârcile se hrănesc cu tot felul de nevertebrate, mușcătura lor nefiind veninoasă. Exemplarele mari ajung la aproape 50 de centimetri, năpârcile fiind printre cele mai mari șopârle ce pot fi întâlnite în România. Coloratele și fascinantele năpârci sunt motive suplimentare ca Pădurea Verde să rămână arie naturală a Timișoarei. Credit FOTO 1: Alex Rădac.” SURSĂ
INSIDER 2: „Confirm că acel albastru este natural! În poză, un exemplar de năpârcă pe o potecă pe dealurile de la Ghioroc (Arad)” FOTO 2
INSIDER 3: „În Pădureanu Băneasa, lângă București” FOTO 3
INSIDER 3: E plină pădurea din Filiași de năpârci am înțeles că umblă și noaptea prin pădure, eu ziua am văzut și nu sunt agresive.
N.R: Năpârca sau șopârla apodă (Anguis colchica) este o şopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-45 cm din familia Anguidae. Are culoarea brun-cafenie cu aspect lustruit care dă o senzație de fragilitate, de aici numele latin fragilis (între timp, populațiile din România au fost incluse în Anguis colchica, in vreme ce fragilis rămâne în vestul continentului european). Adesea masculii sunt stropiți pe spate cu puncte fine albastre. Partea ventrală la ambele sexe este cenușie. Specia este ovovivipară, adică femela poartă ouăle până la eclozare dar fără ca puii să aibă legături placentare cu mama. Aceştia apar de obicei în august și se hrănesc la început cu larve mici, iar apoi cu tot felul de artropode, melci, râme. Adeseori este confundată și fiind destul de lentă, cade victimă în faţa unora care cred că este un pui de şarpe. La pericol, ca oricare altă șopârlă, își lasă coada în gura prădătorului.” DETALII
ARHIVĂ: VIPERA URSINI MOLDAVICA: Specie unică de reptile prezentă numai în România, identificată de legende ca fiind şarpele biblic OXXO ASPRETELE: Fosilă vie, contemporană cu dinozaurii, a supraviețuit în România, singurul loc de pe planetă! OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa!
MUZA ALBASTRĂ: Romanița Iovan by Sabin Bălașa
ROMANIȚA IOVAN: „24 Years ago! (N.R.: 32) Sabin Bălașa , 1993” SURSA
„Am aceeași coafură ca în tabloul lui Bălașa, de acum 30 de ani. 1993 versus 2023. Daaaaa! Am stat nemişcată timp de 6 şedinţe, a câte 4 ore! Sunt îmbrăcată în una dintre rochiile de mireasă din prima mea colecţie de modă din octombrie 1992. Am avut un final cu 15 rochii de mireasă. Și, la începutul anului 1993, Sabin Balaşa mi-a făcut acest portret.”
N.R.: Romanița Iovan este unul dintre fostele modele ale României care s-au bucurat de mare succes pe podiumurile de modă. În prezent, creatoare de modă. Cu frumusețea ei l-a impresionat, în urmă cu peste trei decenii şi pe Sabin Bălașa, unul dintre cel mai cunoscuți pictori din ţara noastră, care i-a făcut un portret.
„Sabin Bălașa (n. 17 iunie 1932, Dobriceni, lancu Jianu, Olt, România – d. 1 aprilie 2008, Bucureşti, România) a fost un pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor român. Bălașa a absolvit în 1955 Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din Bucureşti. Obsesia declarată a vieții și a artei lui Sabin Bălașa a fost să iniţieze o mare renaştere artistică și culturală. Alegerea sa a fost să fie renascentist, înțelegând că Renaşterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoțește, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură.” DETALII
ARHIVĂ: SABIN BĂLAȘA: Art Safari 2020 a devenit Albastru OXXO ACADEMIA DE ȘTIINȚE ECONOMICE: Înființată de regele Carol I acum 110 ani, veritabil muzeu de artă!
OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI: „O bijuterie culturală care merită descoperită, aplaudată și iubită!”
INSIDER: „Opera Națională din București – O simfonie între istorie și arhitectură. În inima Bucureștiului, ascunsă între bulevardele largi și forfota urbană, se ridică o clădire care, dă glas pasiunii, dramatismului și rafinamentului artistic: Opera Națională din București. Cu o poveste care începe încă din secolul XIX, această instituție este mai mult decât un teatru liric – este un monument viu al culturii românești.
🎼 De la vis la realitate – Nașterea operei române. Totul a început în 1885, când compozitorul George Stephănescu a înființat prima companie de operă românească. Însă momentul de cotitură a venit în 1921, când, printr-un decret semnat de regele Ferdinand I, Opera Română a fost oficializată ca instituție de stat. Primul spectacol? Lohengrin de Wagner, dirijat de nimeni altul decât George Enescu – o premieră istorică, ce a pus Bucureștiul pe harta marilor centre lirice europene. Inițial, spectacolele aveau loc în clădirea Teatrului Național, dar în anii ’50, autoritățile au decis construirea unui sediu dedicat operei. Așa a apărut actuala clădire, în imediata apropiere a Parcului Eroilor.
🏛️ Arhitectură și detalii care îți taie respirația. Construită între 1950 și 1953, clădirea Operei Naționale este o bijuterie arhitecturală semnată de Octav Doicescu și Paraschiva Iubu. Stilul său neoclasic, echilibrat de accente moderne, oferă un cadru solemn și elegant spectacolelor care se desfășoară în interior. Sala mare, cu o capacitate de 952 de locuri, are forma clasică de potcoavă, optimizată pentru o acustică impecabilă. Candelabrul imens din cristal aurit, cu peste 100 de brațe, veghează peste public și artiști, într-o atmosferă de vis. Iar scena – una dintre cele mai mari din România – permite montarea unor producții de anvergură, atât de operă cât și de balet.
În fața clădirii, vizitatorii sunt întâmpinați de statuia lui George Enescu, realizată de Ion Jalea și de bustul lui Gheorghe Stephănescu – un omagiu vizual adus fondatorilor operei românești.
🌍 Stele românești pe scenele lumii. Opera Națională a fost, de-a lungul deceniilor, rampa de lansare a unor mari artiști care au făcut carieră internațională. De la Virginia Zeani și Nicolae Herlea, la Ileana Cotrubaș, Angela Gheorghiu sau Ludovic Spiess, acești artiști au dus numele României pe cele mai mari scene ale lumii: de la La Scala din Milano, la Metropolitan Opera din New York. Opera Națională nu este doar un loc al tradiției, ci și al inovației. Repertoriul său include opere clasice, creații contemporane, balet, concerte și spectacole dedicate copiilor – o adevărată comoară pentru iubitorii de cultură.
🎟️ De ce merită să-i treci pragul. Fie că ești un pasionat de operă sau doar un călător curios, o seară petrecută la Opera Națională este o experiență memorabilă. Muzica, scenografia, costumele, atmosfera – toate se împletesc într-un spectacol total, care îți atinge sufletul. Iar dacă vrei să o admiri în tihnă, chiar și în afara unui spectacol, îți recomand să faci o plimbare în zonă, la apus. Fațada iluminată, în contrast cu cerul bucureștean, creează un tablou de poveste. Opera Națională din București nu este doar o instituție – este o mărturie vie a eleganței, pasiunii și talentului românesc. O bijuterie culturală care merită descoperită, aplaudată și iubită.” SURSA
N.R.: Adresa: Bulevardul Mihail Kogălniceanu nr.70-72, București sector 5. PROGRAM
ARHIVĂ: FALSTAFF: „Fata fostului fierar Fanică face fasole facăluită fără foc fiindcă focul face fum!”
LEGE, NU TOCMEALĂ: Angajat tăiat la deget, salvat de Ambulanță, poliția criminalistică, SSM & ITM. Unde e NASA?
INSIDER: Voi știți ce înseamnă și ce implică un accident de muncă?
Nici eu habar nu aveam până să se întâmple în laborator. Colega noastră scumpă și dragă s-a tăiat la deget (eu nu eram prezent), iar pentru a se asigura ca este totul ok, fetele au chemat și ambulanța prin sistemul unic de urgență 🚨 112. Și de aici a început chinul și calvarul de fapt, atât pentru colega cu tăietura cât și pentru noi ca firmă. Fiind în timpul programului, și chemând ambulanța automat s-a încadrat la accident de muncă! Și vă spun eu ce și cum a urmat, ca să știți și voi (dacă nu știți) dacă se întâmplă un accident în timpul programului. Haos și Panică. În spatele ambulanței a venit și poliția (prima tură), pentru a vedea condițiile în care s-a petrecut accidentul, a lua probe, declarații, și a deschide dosare penale pentru administratorii societății comerciale (Elian și Marius în cauză), până la terminarea anchetei. Ambulanța a curățat tăietura, a bandajat și cam atât. Au plecat mai departe în treaba lor, cu mențiunea ca dacă în continuare degetul rămâne amorțit să meargă la spital pentru investigații. După ce a plecat și ambulanța și poliția, a venit alta poliție, criminalistica, habar nu am, cu aparate foto, rulete, măsurători, era ca într-un film aici. N-au avut la ce să facă poze (căutau sânge, veniseră focusați pe poze la sânge), colega se strânsese de deget și nu se făcuse baltă de sânge pe care și-o imaginau ei. Au plecat supărați că nu au ce să pozeze… Pentru siguranță colega a mers la urgențe, unde a trebuit să îi mai facă o incizie, ca să îi vadă nervul, să nu îi fie afectat și automat făcând ditai tăieturile, a trebuit să îi pună și copci + 2 săptămâni de medical. Joac-o pe asta. De la o tăietură minoră s-a ajuns la incapacitate de muncă pentru colega cu minor în întreținere …
Ca să vedeți ce greutate poate să capete o astfel de situație.
Automat a intervenit SSM și ITM, pentru formarea dosarului de anchetă cu toate documentele necesare (vedeți în poză cam câte documente au fost necesare, câte declarații, câți martori, câte procese verbale și analize) + costurile care au fost de ordinul miilor de lei. S-a terminat medicalul iar procesul este încă în derulare pentru a se clarifica faptul că a fost un simplu accident de munca minor.
Habar nu aveam ce presupune, dar acum știu!
Am învățat pe propria piele ce înseamnă ” SURSA
INSIDER 2: „Este o respectare a legislației SSM: L319/2006, si normele de aplicare, HG 1425. Firma pe care o aveți contractată ca și serviciu extern de prevenire și protecție, ar trebui să fie mult mai atentă, să vină regulat să facă instruiri, conform grafic de instruire. Desi v-ați delegat atribuțiile pe care le aveți din punct de vedere SSM, tot ar trebui să cunoașteți obligațiile angajatorului. Organele competente au venit pentru că în astfel de cazuri este OBLIGATORIU, conform legii. Nu înțeleg de ce toată lumea comentează împotrivă! Nu, nu a fost înjunghiată, dar atât timp cât medicul a considerat că este un accident soldat cu incapacitate temporară de muncă, se pare că nu a fost nici așa superficială tăietura. În urma analizei dosarului se va stabili dacă au fost luate toate măsurile de prevenție: instrucțiuni de lucru, evaluări de risc, mijloace de protecției adecvate, etc. Baftă!”
VIENA: Prima și singura camionetă Porsche 944 cu 6 roți din lume
INSIDER: „Este primul Porsche pe care-l văd cu 6 roți, am avut noroc că am dat peste el la Viena. M-am dus pentru meciul de fotbal și într-o plimbare am văzut mai multe într-o parcare. Cred că a fost o întrunire ceva că erau cam multe.” SURSA
N.R.: „Un Porsche 944 din 1987, care nu numai că a fost transformat într-o camionetă, dar are si șase roți, este de vânzare în Germania, prețul este de 110.000 dolari (redus considerabil în comparație cu cei 190.000 dolari pe care vânzătorul încerca să îi obțină în 2023.).
Pickup-ul Porsche a fost construit de 914-Boxergarage in Karlsbad pe o perioadă de 26 de ani, cu un număr declarat de 2500 de ore de muncă în construcția sa. Sub capota unui 944 S2 se află un motor recondiționat de trei litri, provenit de la un 968, farurile provin de la un 924 Carrera GT, iar jantele BBS de 17 inch ar fi fost purtate cândva de un 993 Turbo (de fapt, un Turbo şi jumătate). Cele trei axe, însă, provin de la câteva Audi 200 Turbo. Vopseaua portocalie aprinsă, abțibilduri Porsche şi numărul 69 pe uși. Cabina este tapițată cu piele neagră, accesorizată cu portocaliu pentru a se potrivi cu exteriorul. Există scaune încălzite, servodirecție, geamuri electrice si un sistem stereo. Aerul proaspăt suplimentar este disponibil prin îndepărtarea panoului personalizat de pe acoperişul Targa. Bena camionetei este placată cu stejar si are un hayon detaşabil, plus că există un cârlig de remorcare.” SURSA
ARHIVĂ: MAGNOLIU: Porsche Taycan Champagne Rose. Nu este de mâncare! OXXO 311: „Iubita mea cu ochii ca cafeaua / Şi părul mătăsos ca catifeaua / Că când te văd mă simt ca carameaua” OXXO GIGA TUNING: Trenule, maşină mică, nici cu tirul nu mi-e frică. Prototip Audi, omologat la Techirghiol?
GARA PLOIEȘTI SUD: Domnul Goe de aproape patru metri înălțime trimite inimioare din orașul lui Caragiale
INSIDER: „În Gara de Sud, din orașul Ploiești, suntem întâmpinați de celebrul Domnul Goe!” SURSA
N.R.: Sculptura Domnului Goe, omagiu în oraşul lui Caragiale măsoară aproape patru metri înălţime şi a fost sculptată de Ciprian Tauciuc, cu o intervenţie pictată de Alex Baciu. A fost montată în 2023 cu ocazia Artown Festival – „Love is the Key”, iubirea și compasiunea, mijloc esențial pentru a construi legături autentice şi durabile între comunități și oameni”, mâinile lui Dl Goe arătându-ne o inimă. Pe cap are o pernă pe cap, pentru a nu fi deranjat de greutatea tavanului pe care-l susține.” DETALII
YOGA PE DÂMBOVIȚA: Armonia minte-corp, la nivelul următor
INSIDER: „Yoga pe Dâmbovița, in zona Bibliotecii Naționale. Un fel de next level în materie de echilibru corp & minte. Mai multe SUP legate în paralel și fixate între maluri. No stress!
N.R.: Yoga este o practică străveche de exercițiu, datează de mai bine de 5000 ani şi are originile in India. Este o disciplină bazată pe armonia dintre minte şi corp. Exercițiile au scopul să sporească puterea şi flexibilitatea corpului, dar totodată să aducă un echilibru şi în gândurile celor ce o practică.
Standup paddleboarding este un sport acvatic născut din surfing cu rădăcini moderne în Hawaii. Standup paddleboarders stau pe scânduri care plutesc pe apă și folosesc o paletă pentru a se propulsa prin apă. Sportul a fost documentat într-un raport din 2013 care l-a identificat ca fiind activitatea sportivă în aer liber cu cei mai mulți participanți la prima participare în Statele Unite în acel an. Variantele includ vâslitul pe ape liniştite, cursele, surfingul, SUP-ul pe ape repezi, yoga și pescuitul.
Yoga cu SUP este practicarea yoga pe o placă de SUP. Se poate folosi orice placă de SUP; cu toate acestea, se spune că o placă de SUP gonflabilă (iSUP) este mai permisivă pentru practicarea yoga. Plăcile de paddle gonflabile SUP pentru yoga sunt în mare parte plăci de paddle stabile și robuste, potrivite pentru toate tipurile de standup, cu câteva caracteristici suplimentare importante: Puțin mai lat decât în mod normal; Suprafață mărită, moale și antiderapantă în mijlocul plăcii pentru o aderență mai bună; Suporturi laterale pentru padele pentru fixarea acestora în timpul sesiunii de yoga; Mânerul de transport nu este situat în mijlocul plăcii. Yoga cu SUP se practică pe ape calme, cum ar fi lacuri şi golfuri. Uneori, o mică ancoră este atașată la capătul plăcii pentru a o menține într-o singură poziție în timpul sesiunii de yoga cu SUP.
Majoritatea plăcilor de SUP au o lungime cuprinsă între 300 și 370 cm, plăcile de peste 3,6 metri fiind folosite în principal pentru curse, iar cele sub 3,6 metri fiind folosite în principal pentru surfing pe SUP. Dimensiunea plăcii pe care o alege un utilizator depinde de greutatea acestuia, deși înălțimea poate fi, de asemenea, un factor. Plăcile mai late oferă o stabilitate mai bună atât pentru începători, cât și pentru utilizatorii care intenționează să desfăşoare activități ocazionale cu placa lor, cum ar fi yoga, drumeţii şi pescuit. Plăcile mai înguste sunt mai agile și sunt folosite în principal de către vâslaşii avansați și pentru surfing pe SUP. Datorită grosimii necesare pentru un SUP, plăcile solide au un miez de spumă care este apoi acoperit cu unul dintre numeroasele materiale disponibile, cum ar fi furnir de lemn, fibră de sticlă sau fibră de carbon. Rășina epoxidică poate fi adăugată peste aceste materiale pentru a crea o placă mai rezistentă.
O altă opțiune este un SUP gonflabil, sau iSUP, care este construit dintr-un miez cusut prin drop-stitch din mii de fire fine, care este apoi acoperit cu unul sau mai multe straturi de PVC. ¡SUP-ul poate fi folosit pentru toate tipurile de activități de vâslit și, atunci când este dezumflat, poate fi suficient de mic pentru a încăpea într-un rucsac.
O lesă este folosită pentru a atașa utilizatorul la placă. Aceasta împiedică placa să plutească în cazul în care utilizatorul cade. Lesa ar trebui să fie cu aproximativ 30 cm mai lungă decât placa, cu un capăt atașat de coada plăcii și celălalt capăt atașat de glezna sau gamba utilizatorului.” DETALII
ARHIVĂ: TROCATHLON: Bucureștenii au testat Dâmbovița cu plăci de stand-up paddle și caiace printre bălării! OXXO DÂMBOVIȚA DELIVERY: Teoretic, s-a deschis cel mai mare spațiu nefolosit al Bucureștiului. Practic, avem unde, avem cu cine, dar nu avem cu ce!
PROMENADA URBANĂ 5.0: Muzica și dansurile grecești au adus Grecia pe Calea Victoriei sau invers. Efharisto!
INSIDER: „Duminică, 1 iunie 2025. Străzi Deschise/ ARCUB / Promenada Urbană – ediția a V-a. Calea Victoriei – Muzeul Naţional de Istorie a Romaniei / Palatul CEC. Greek Dance Romania spectacole de dans – IGDM International Greek Dance Meeting Bucharest. „From the Gods to the dance floor” Efharisto, IGDM!”
ARHIVĂ: GREEK PARTY: „De e soare, de-i furtună, de mă fulgeră la… Saga-pao-pao-pao” OXXO SPECTACOL: Actorii Teatrului „Masca” au jucat Hora Unirii, în staţia de metrou Piaţa Unirii OXXO FLASHMOB: “Tangoul este despre a face linişte în tine şi a face linişte în celălalt” (Gilbert Iscu)
KARATE KID, AVANPREMIERĂ : Pe 31 mai la Happy Cinema din Mall Vitantis filmul rulează numai dublat în ucraineană. Pentru subtitrarea în limba română veniți mâine!
INSIDER: „Am încercat azi să mergem la avanpremiera Karate Kid la Happy Cinema la Vitantis lângă Văcărești pentru că începea un pic mai devreme decât în celelalte mall-uri bucureștene. Când să luăm bilete, surpriză – „azi e Avanpremiera doar în limba ucraineană”, deși teoretic, pe toate site-urile de profil, apărea și o avanpremieră subtitrată in română. Practic, de mâine intră filmul și cu subtitrarea în limba română.
ILFOV: Muzeul Oalelor de Pisc, peste 1000 de piese de ceramică expuse, artă contemporană, ateliere de olărit, linogravură, pictură pentru adulți & copii
INSIDER: Muzeul Oalelor de Pisc, Muzeu-Atelier Școala de la Piscu, la 40 km de București în satul Pisc, comuna Ciofliceni, județul Ilfov. Încă de la intrarea în muzeu, atenția îți este captată de fragmentul uriaș de arbore care marchează centrul spațiului ce unește simbolic pământul cu cerul.”
N.R.: Școala de la Piscu este un muzeu în inima unui vechi sat de olari, cu peste 1000 de piese de ceramică expuse (realizate în ateliere de olărit locale, din alte centre de olărit din țară, sau colecționate din alte țări/regiuni), o sală dedicată artei contemporane, ateliere de olărit, pictură pe ceramică pentru copii și adulți, într-o clădire spectaculoasă și foarte premiată. Mai întâi în cadrul Galei Aniversare a 20 de ani de existenţă a Ordinului Arhitecților din România cu Premiul secțiunii „Arhitectură construită /arhitectură publică” și „Cel mai bun client de arhitectură 2021”: Muzeul Atelier Şcoala de la Piscu (arh. Cosmin Pavel, arh. Cristina Constantin). Apoi premiat dpdv cultural în anul 2022 de EUROPA NOSTRA – EUROPEAN HERITAGE AWARDS, pentru originalitate, consistență, diversitate de activități culturale.
Spațiu original, cu o arhitectură modernă, luminoasă, realizată din materiale naturale, a fost conceput de o familie de artişti – familia Scripcariu (sculptorul Virgil & soţia, Adriana, istoric de artă), care împreună cu cei 6 copii ai lor reprezintă „întreaga echipă a muzeului” în „Școala de la Piscu”.
Proiectul arhitectural, a fost realizat în circa 2 ani (chiar în perioada pandemiei!) doar cu resurse proprii, donații și sponsorizări private (cea mai substanțială venind din partea Kaufland), fără implicarea autorităților publice.” DETALII
„Muzeu-Atelier Școala de la Piscu este deschis pentru public la sfârşit de săptămână, iar pe parcursul săptămânii doar pentru grupuri, cu programare. Program de vizitare: Sâmbătă & Duminică: 11-17, nu este nevoie de programare. Bilete de intrare: adulți 25 lei; copii, studenți: 15 lei; Bilet de familie: 60 lei; Studenții arhitecți au acces gratuit în Muzeu. Vizite programate: se pot organiza în timpul săptămânii doar pentru grupuri de peste 10 persoane. Muzeul dispune de 10 dispozitive audioghid, materialul audio durează 1 oră şi este compus din 9 capitole, posibil de ascultat selectiv. Muzeul nu dispune de dispozitiv pentru plata cu cardul. Plata online se poate face doar prin transfer direct la faţa locului, accesând datele asociației printr-un QR code. Atelierele de olärit, linogravură şi pictură se desfăşoară pe toată durata programului de vizitare şi nu sunt incluse în costul biletelor. Fiecare vizitator poate opta pentru atelierele dorite. Olărit, realizarea unui vas la roata olarului cu ajutorul unui meșter – 20 lei; pictarea unui ghiveci de lut ars folosind culori tempera – 20 lei. Linogravură realizarea unei plăci de linogravură și imprimarea acesteia pe hârtie 20 lei. Pachet 3 ateliere (olărit, pictură, linogravura) – 50 lei. Atelierul de desen este inclus în costul biletului. Vârsta recomandată pentru ateliere: 4+, copiii mai mici pot participa doar însoțiți de părinţi. Atelierele sunt deschise şi adulţilor.” DETALII
În cadrul expozițiilor temporare, „Pupi Videodrome” – expoziţie multimedia dedicată „Opera dei Pupi”, tradiţia siciliană a teatrului de păpuși, a Muzeului Internațional al Marionetelor Antonio Pasqualino din Palermo. Capitol spectaculos de istorie orală, artele spectacolului și antropologie, Opera dei Pupi înseamnă: scenarii care combină poeme istorice medievale din arealul european occidental, un meşteşug aparte de realizare și manevrare a păpușilor, un capitol pasionant de istorie comunitară. Începând cu 1800, spectacolele Opera dei Pupi au făcut deliciul târgoveţilor, oferind reprezentații de tip serial. Activ până astăzi, Opera dei Pupi este încă practicată în teatru, cercetată, iar meşteşugurile conexe sunt protejate. În perspectivă contemporană, Opera dei Pupi se constituie într-un teren al experimentelor artistice contemporane, care fructifică patrimoniul cultural.”
SUPERMAM by VIRGIL SCRIPCARIU: Superioritatea gingășiei mamei în lumea Supermanilor recunoscută și în București
INSIDER 1: „Supermam. Strada Dumbrava Roșie. Autor Virgil Scripcariu” SURSA
INSIDER 2: „Pe o străduță adiacentă Parcului Ioanid, pe terasa de la etajul 1 al unui bloc nou construit, am zărit statuia Supermam, sau o copie a acesteia. Prima oară a apărut în Timișoara, la sfârșitul anului 2015 și a dat naștere multor controverse la momentul respectiv, prezența acesteia a încins spiritele în mediul online printre timișoreni, ce se „arătau oripilați” de opera de arta a lui Virgil Scripcariu.
Iată însă cum a descris autorul lucrarea sa: „este lumea în care eu mă învârt zilnic, compusă din familia mea numeroasă și situațiile cu care ne întâlnim tot timpul. Am pornit de la un nume căruia schimbându-i ultima literă mi s-a părut că îi schimb fundamental mesajul. Într-o lume a Supermanilor, eu am vrut să vorbesc despre mamă, o ființă mult mai delicată, recunoscându-i superioritatea gingășiei. Expoziția aceasta îi este dedicată soției mele. Pentru că ea a dat naștere la șase prunci și asta înseamnă mult pentru mine și pentru ea. Ea este de șase ori supermama, câte o dată pentru fiecare copil. O zeitate! Noi bărbații, nu putem decât să constatăm și să ne plecăm”.
Într-un top neoficial, aceasta lucrare ocupă locul 19 în clasamentul celor mai urâte statui din lume. Locația: Strada Dumbrava Roşie Nr 18, Bucureşti Sector 2.” SURSA
N.R.: „Copilul își ține ridicată mama, asigurându-i sprijinul necesar, într-o ipostază care sugerează crucea. Supermam devine Superman (de-aici, și mantia supereroului, redată plastic de sculptor).
Virgil Scripcariu (n. 1974, Vatra Dornei) este unul dintre cei mai originali sculptori români contemporani. A contribuit memorabil la conceptul și structura Pavilionului României la Bienala de arhitectură de la Veneția în 2008 – unde a expus și prototipul scaunului „Bubico”. A studiat sculptura la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti între 1998 și 2005, la clasa prof. Vasile Gorduz, a fost bursier Theodor Aman în 2003, bursier al UAP în 2005 și finalist al marelui premiu Prometheus Opera Prima în 2004. Scripcariu a participat la numeroase expoziții din țară: Romanian Design Week în 2013, personala de la MNAC în 2010, și pe plan internațional, în Israel, Belgia, Japonia. Are binecunoscute lucrări în spații publice din România și din străinătate, printre care sculptura din metal Maternitate, Hilltown House, Irlanda, fântâna cu sculptura ‘Maternitate’ din str. Arthur Verona, instalația ‘Arca lui Noe’ din Scuarul Cărturești sau bustul arhitectului Paul Smărăndescu de pe str. Romulus, București. În 2014 a participat la ViennaFair în cadrul secțiunii Dialog: New Energies și a început colaborarea cu Galeria AnnArt prin expoziția personală „Supermam”.
Împreună cu soția, Adriana Scripcariu (istoric de artă) și cei 6 copii ai lor țin în viață Școala de la Piscu, județul Ilfov, un muzeu-atelier dedicat ceramicii (deschis în anul 2021) – construit de aceștia doar cu donații și sponsorizări, fără implicarea autorităților publice.
ETERNA TERRA-NOVA: Stațiile de autobuz din Craiova pun orașul pe Axa Lumii. Creativitatea bate industria!
INSIDER: „Cele mai frumoase stații de autobuz din Craiova.” SURSA
N.R: În Craiova pe Calea București, în zona Teatrul Național – Universitate stațiile de autobuz au fost decorate cu fructe – lămâi in direcția Craiovița, zmeură în direcția Lapuș. Seamănă cu cele folosite pe căsuțele de la târgurile de Paște/Crăciun. Faptul că sunt refolosite pentru înfrumusețarea orașului și în restul anului și nu stocate într-un depozit este un mare plus!
UPDATE: Stația de la Piața Centrală a fost decorată cu tradiționalul praz oltenesc.
Craiova este pe primul loc într-un top al oraşelor europene ideale pentru escapade culturale întocmit de revista americană Forbes. Oraşul din România a reuşit să întreacă destinații populare precum Londra, Paris, Atena, Florenţa sau Salzburg, arată topul publicat de revistă săptămâna aceasta.
FORBES: „Deşi mai puțin cunoscută (şi vizitată) decât Bucurestiul, Craiova – capitala regiunii din sud-vestul României este un centru cultural vibrant, cu numeroase evenimente pe tot parcursul anului. Printre acestea se numără Festivalul Shakespeare, cel mai mare festival internaţional dedicat dramaturgului. Pentru iubitorii de muzică electronică dance, Festivalul IntenCity are loc în fiecare iunie, cu spectacole în aer liber. Un eveniment mai inedit, Festivalul Puppets Occupy Street din august, aduce pe străzile oraşului păpuşi gigantice şi spectacole captivante.”. A fost greu să ajungem în vârf, dar mai greu va fi să ne menținem acolo!!
ARHIVĂ: RAT CRAIOVA: „Înăuntru, șoferul la bustul gol luptă împotriva transpirației cu un prosop pus pe umeri” OXXO PRAZ VEGAS: Ce face un oltean după ce câștigă MasterChef? Reinventează mâncarea fast-food!
ÎNĂLȚAREA, COSTIN IONIȚĂ: Portretul spiritualizat al fiecăruia dintre noi. A îmbrățișa lumea, prin răstignirea ta, înseamnă să trăiești hristic existența.
INSIDER: „În „Expres cultural”, nr. 5 (101), articol despre sculptura „Înălțarea” de Costin Ioniță, expusă pe piedestalul de la Ateneul Tătărași. Numărul este ilustrat cu lucrări ale autorului.
ÎNĂLȚARE PRIN RĂSTIGNIRE. Înălțarea care, în primăvara anului 2025, continuă proiectul de expunere de la piedestalul Ateneului ieșean din Tătărași, titlul tensionând la modul antifrastic opera, de vreme ce ni se propune, în mărime naturală și poate ușor peste, reprezentarea unei răstigniri.
Este drept, crucea rămîne nevăzută, este doar sugerată de întreaga postură, mai ales prin dramatica întindere a brațelor, cu degetele dureros îndoite, ca și prin vârfurile picioarelor adunate una peste alta, cu degetele răsfirate ca în suspendare, deși aici se află singurul punct de sprijin pentru întreaga sculptură. Din punct de vedere tehnic inclusiv, remarcabilă performanță, angajând din plin și mesajul, de pildă în sensul că măiestria artistică, profesionismul constituie o cale de (r)elevare a spiritualității! Cu atît mai mult are de a face cu esența mesajului nevăzuta crucificare, arătând, în înțeles profund creștinesc, că sacrificiul pentru oameni, pe care Domnul l-a împlinit la modul suprem, este prin el însuși înălțare sufletească.
Așadar, crucea lipsește mai ales fiindcă suntem invitați să o interiorizăm, eroul hristic fiind prin el însuși o cruce, încît artistul reprezintă, de fapt, portretul spiritualizat al fiecăruia dintre noi, în măsura în care reușim să fim cu adevărat creștini.
Excepțională performanță pentru sculptura în (benzi de) fier, anatomia este redată convingător, punctată pe alocuri cu acuratețe, ieșind în evidență chiar fibre musculare (bicepși, deltoizi). Fantele create în material lasă să se vadă cerul, căci înălțarea presupune și lăsarea condiției telurice pentru alta, de sus, angelică. Jertfa pare a fi inerentă acestei radicale schimbări ontologice, idee susținută și de aura Celui/celui răstignit, o cruce celtică înscrisă în două cercuri concentrice, obținute, cel puțin cel exterior, din îmbinarea multor dinți de motoferăstrău…
Lucrare în fier îndemnînd la lucrare în duh, Înălțarea lui Costin Ioniță asumă, în înaltul său gest biruind suferința, nu doar locul ci și timpul expunerii. Acesta este, cît se poate de adecvat, cel pascal, când putem înțelege mai bine că a îmbrățișa lumea, prin răstignirea ta, înseamnă să trăiești hristic existența.
COSTIN IONIȚĂ (n. 1978, București) este unul din cei mai autentici artiști vizuali pe care îi avem. Sculpturile sale, așa cum s-a dovedit cu prisosință și în cadrul Lunii Sculptorilor Români, prilej cu care a fost intens mediatizat (Hidra și Omagiu adus medicilor în lupta cu virusul SARS Cov2-Covid 19, în 2024; anul următor, mai ales Miorița expusă la Casa Universitarilor), mobilizează totdeauna conștiințe și suscită viguroase reacții. (A fost creat chiar un program de calculator simulând, ironic, agresarea operelor de artă, pornind de la reacția de anul trecut a unei vârstnice, la vederea Hidrei.) Așadar, totdeauna impact vizual, metaforizare superioară a unor probleme de larg interes, forță a expresiei, ceea ce nu exclude eleganța și rafinamentul.” SURSA
N.R.: „Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui lisus Hristos, la 40 de zile după Învierea Domnului.” DETALII
ARHIVĂ: MONUMENT DE SPERIAT: „Omagiu adus medicilor în lupta cu virusul SARS COV 2-COVID 19” (Metrorex) OXXO MIORIȚA LA IAȘI: „Spirit cu bube” – și mai sărăcă, și mai jefuită ca acum 12 ani OXXO IAȘI, CASA POGOR: „Hidra”, clasa politică „lipsită de verticalitate şi umanitate” în mijlocul Grupului Statuar al Voievozilor
TABLOURI DE VIS: Prima galerie de artă din lume deschisă non-stop. Locul unde arta contemporană nu doarme niciodată!
INSIDER: „Știați că în inima Bucureştiului există de vreun an „prima galerie de artă din lume deschisă non-stop” – Galeria Tablouri de Vis by Mihai Ionescu – locul unde arta contemporană nu doarme niciodată.
Vizitatorii pot explora o colecție impresionantă de tablouri create de artişti consacrați și talente emergente, disponibile pentru a fi cumpărate. Printre operele expuse, galeria găzduiește o colecţie permanentă de Bionantism, un curent artistic inovator definit de Mihai lonescu, care explorează fuziunea dintre tehnologie şi natură. Galeria Tablouri de Vis, oferă un spațiu deschis colaborărilor – evenimente artistice, expoziții sau vernisaje. În cadrul galeriei, poți să te bucuri de o pauză la cafeneaua Bistro44, deschisă 24/7, la fel ca și galeria.
Adresa: Strada Colţei, nr. 44, Hotel Liad, Bucureşti.” DETALII
ARHIVĂ: BIONANTISM: Tehnologia, extensie firească a evoluției naturii – curent artistic născut în România
BIONANTISM: Tehnologia, extensie firească a evoluției naturii – curent artistic născut în România
INSIDER: „Bionantism – O temă artistică născută în România.
Un nou mod de a privi arta: tehnologie integrată în forme naturale, fără distopii, fără fantezie, fără artificii. Doar compoziție și sens.
Arta nu mai trebuie să fie cum a fost.” SURSA
FOTO 1: „Gândacul, Mihai Ionescu – Bionantism. Semnat 2024. Ulei pe pânză – 30×30 cm
Această pictură surprinde esența Bionantismului: fuziunea organică dintre tehnologie și natură într-o armonie subtilă, neașteptată. O buburuză galbenă, transformată într-o ființă mecanică — un mic robot galben cu frunze răsărind din cap — stă ca un simbol al renașterii bio-tehnologice, alături de o vază cu flori galbene strălucind pe un fundal negru adânc.
Aici, galbenul devine un far de speranță, reflectând echilibrul delicat dintre viață și sistem.
Un univers fantastic, dar plauzibil, în care natura nu rezistă tehnologiei, ci o îmbrățișează.”
FOTO 2: „Codul iernii în bionantism. George Barbu – semnat 2025. Ulei pe pânză – 70×70 cm. O scena de iarna pictata in stil clasic, realist, cu o atmosfera calma si naturala. Singurul indiciu al temei Bionantism apare în trunchiul copacului din prim plan, unde o secțiune transversală dezvăluie mecanisme și circuite ascunse. Pictura îmbină subtil realismul tradițional cu universul tehnologic organic specific Bionantismului.”
FOTO 3: „Nud în bionantism. Doru Deliu – Bionantism. Semnat 2024. Ulei pe pânză – 70×40 cm. Un studiu în contrast: o femeie, dezvelită pe jumătate în tonuri umbroase, cu mintea şi sufletul împletite cu mecanisme delicate. Fuziunea formei organice și a mașinilor captează esența Bionantismului – acolo unde emoția întâlnește structura.
N.R.: „Bionantismul aduce o nouă perspectivă în pictura contemporană, propunând o abordare originală a relației dintre natură și tehnologie. În pictura contemporană, de exemplu, există, în pofida diversității sale, o serie de lacune conceptuale și estetice atunci când vine vorba de integrarea tehnologiei în natură. Curente precum fantasy-ul, steampunk-ul sau alte subgenuri ale acestora, mai mult sau mai puțin teoretizate, au încercat în felul lor să abordeze relația dintre natural și artificial, dar s-au concentrat, de regulă, fie pe teme fanteziste, fie extrem de futuriste sau distopice. Aceste abordări au rămas fie prea tehniciste, fie prea simbolice, fără a reuși să ofere o viziune estetică nouă care să trateze tehnologia ca o parte integrantă a naturii, nu doar adjuvant sau forță distructivă. În acest context se evidențiază un gol conceptual semnificativ în pictura contemporană. Acest gol începe să fie explorat prin tema Bionantismului, care propune o fuziune între natural și tehnologic. În această viziune, tehnologia nu doar coexistă cu natura, ci devine o extensie firească a evoluției acesteia. Într-o epocă în care predomină crizele ecologice și avansurile tehnologice accelerate, Bionantismul vine și răspunde nevoii de a înțelege și a integra aceste forțe fundamentale ale existenței noastre într-o viziune artistică profundă și coerentă.
În arta contemporană, există o lacună conceptuală în explorarea conexiunii naturale-tehnologice. Deși există teme similare în literatură, știință sau filosofie, acestea sunt foarte puțin regăsite în pictură sau în alte arte vizuale. Bionantismul îşi propune umplerea acestui gol, printr-un limbaj vizual unic ce explorează simbioza dintre mecanismele tehnologice şi natura organică, fără a recurge însă la exagerări utopice sau la esteticile retro-industriale ale Steampunk-ului. Nu doar ființele vii, ci și peisajele se transformă odată cu tehnologia în Bionantism. Ecosistemele naturale și tehnologia evoluează împreună, redefinind felul în care privim natura în contextul contemporan. Această simbioză inovatoare propune o reflecție asupra viitorului, invitând publicul să contemple impactul biotehnologiei asupra lumii naturale.
Valorile Fundamentale Ale Bionantismului: 1.Simbioza Dintre Natură Şi Tehnologie. 2.Echilibrul Şi Verosimilitatea. 3.Explorarea Esteticii Contemporane prin culori, forme și compoziții inovatoare, 4.Universalitatea Temei.
În pictură, sculptură, artă digitală şi alte forme de exprimare vizuală, Bionantismul se poate manifesta prin lucrări care combină: Naturi statice biomecanice (fructe, plante, viețuitoare sau obiecte integrate cu mecanisme subtile, fără a pierde realismul); Peisaje în care tehnologia și natura se completează armonios, ilustrând copaci cu inserții mecanice discrete sau flori cu detalii tehnice integrate subtil în structura lor; Portrete ale ființelor umane sau non-umane, în care structuri tehnologice susțin sau amplifică elementele organice. Într-o lume în care barierele dintre natural și artificial devin din ce în ce mai neclare, Bionantismul oferă o perspectivă unică, menită să inspire și să provoace.
Diferenţele Dintre Bionantism Şi Alte Curente. Fantasy-ul este despre evadarea în lumi supranaturale, pe când Bionantismul este despre integrarea tehnologiei în natură într-un mod armonios și plauzibil. Steampunk este industrial și nostalgic, în timp ce Bionantismul este organic, futurist și echilibrat, fără legături cu estetica retro-industrială. Suprarealismul se bazează pe ilogic și absurd, în timp се Bionantismul explorează posibilități tangibile și funcționale.
Viitorul Bionantismului. Caracteristicile estetice și conceptuale ale fantasy-ului și steampunk-ului sunt clare şi bine definite, putând induce confuzie cu Bionantismul. Pentru a evita această confuzie, trebuie să clarificăm faptul că Bionantismul se poziționează între aceste curente, dar viziunea sa este unică: lipsește complet magia și supranaturalul din fantasy și nostalgia industrială din steampunk. În schimb, aduce o idee ce își asumă o fuziune armonioasă și realistă între natură şi tehnologie, reliefând un viitor simbiotic și echilibrat. În esență, Bionantismul nu doar redefinește această fuziune armonioasă dintre natural și artificial, ci și oferă artiștilor şi publicului un limbaj nou, adaptat provocărilor contemporane, pentru a înțelege mai bine complexitatea lumii în care trăim.” DETALII
ARHIVĂ: NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri” OXXO DEASUPRA UNIVERSULUI: Inteligența artificială devine conștientă și dezvoltă sentimente
FAMILIA PANDA, SECTOR 1: Ursul mâncăcios, unic supraviețuitor? Ceilalți s-au pierdut, furat ori fărâmat?!
INSIDER: „Un urs din iarbă, în apropierea Casei Presei Libere, București sector 1. Mai, 2025” SURSA FOTO
N.R.: „Patru figurine în formă de urs realizate din iarbă artificială au fost expuse 2019 în Parcul Elisabeta Rizea, de lângă Casa Presei Libere. Urs panda gigant în poziție șezut (aprox. 2 metri înălțime), urs mare în picioare (2,25 de metri înălțime), urs panda somnoros (aprox. 110 cm înălțime) și un urs mic în poziția șezut (aprox. 125 de centimetri). Instalațiile provenite din Marea Britanie, de la compania EasiGrass (Londra), compania care creează aceste figurine oferind o garanție de zece ani pentru produsele sale.
În 2021, mare scandal pe Facebook, Clotilde Armand. primarul de atunci al sectorului 1, făcea dezvăluiri despre un contract ADP în legătură cu o familie de ursuleți din iarbă artificială. „Urs panda somnoros – 14.500 lei, urs panda mâncând – 14.500 lei, urs mare în picioare – 38.000 lei şi urs panda aşezat (mâncând) 40.153 lei sunt printre investiţiile realizate de fosta conducere de la Administraţia Domeniului Public Sector 1. Din înțelegerea contractuală cu Administrația Domeniului Public Sector 1 reiese că Zetin Serv a primit suma de aproape 100.000 de lei, plus TVA. În total, în jur 25.000 de euro.” DETALII
Mare grijă, mare agitație din partea iubitorilor de tot felul. În final, totul e lăsat în plata Domnului …
UPDATE: A fost găsit și tatăl Panda, așteptând și el reîntregirea familiei, înainte de expirare!
CRAIOVA CICLISTĂ: Primul velodrom indoor din România, gata în 2027!
INSIDER: ‘Velodromul Craiova – Un nou pol al sportului! În Craiova se construiește primul velodrom indoor din România, parte dintr-un complex sportiv modern! Cu o investiție de peste 50 de milioane de euro, arena va găzdui competiții de ciclism, atletism și alte sporturi. Construit pe locul fostului stadion Tineretului, demolat în 2023, noul complex va avea peste 8.000 de locuri și va deveni un punct de referință pentru evenimente sportive internaționale. Se estimează că va fi finalizat până în 2027.
Craiova urcă în topul orașelor cu infrastructură sportivă de elită! Ce părere aveți despre acest proiect? ” SURSA
LACUL SNAGOV: Palatul Ginga organizează evenimente de lux. În folclorul urban – „fosta casă a Elenei Udrea”!
INSIDER: „Un loc de poveste de unde nu ți-ai mai dori să pleci. Spun asta pentru că te pierzi relativ ușor printre poveștile pe care le transmite acest palat prin fiecare mic detaliu conturat în arhitectura sa. Oricine rămâne inevitabil surprins de grandoare sa, pe malul lacului Snagov, cunoscători sau nu ai artei sau arhitecturii. Cu alte cuvinte este un palat adevărat … SURSA
N.R.: Palatul Gînga – Strada Antim Ivireanul 112-114, Siliştea Snagovului.
În plimbările nautice care se fac pe lacul Snagov este prezentată ca fiind „fosta casă a Elenei Udrea”. După o căutare pe net găsim că „un ziarist care și-a șters contul” a plantat acum vreo zece ani un fake pe Facebook (devenit viral) prin care construcţia era prezentată ca fiind a lui Dorin Cocoş. O investigație jurnalistică a Evenimentului Zilei de la acea vreme a descoperit că proprietarul este un inginer electronist, Ion Ginga („Această casă este construită cu propriile noastre mâini” după „modelul caselor din Veneția”). ” DETALII
„Împreună cu soția Adriana Ginga au transformat „visul din tinerețe” născut în plimbările prin Paris, Valea Loirei, Roma, Veneția în realitate – un palat creat în stil eclectic care găzduiește evenimente de lux.” DETALII
ARHIVĂ: JOB: Hoţii de flori, invitaţi în aria protejată a Lacului Snagov. Lotusul indian se vinde bine la semafor! OXXO BICICLETA NAUTICĂ: În lipsa pistelor, bicicliștii explorează apele! OXXO PALATUL SNAGOV, ILFOV: Închis pentru turiști, deschis pentru nunți, evenimente private sau corporate
infoINSiDER.ro 