ÎNGERUL by DOINA LEVINTZA: Bradul de Crăciun licitat de Catena la Festivalul Brazilor ne veghează din vitrina farmaciei. Teoretic, vine falimentul!
INSIDER: „Îngerul din vitrina farmaciei Catena din Piața Unirii (la iesirea de la metrou) este un brad de Crăciun sau viceversa!
N.R.: „ÎNGERUL – Realizat de Doina Levintza – O reprezentare simbolica a îngerului ca mesager divin și protector, bradul „Îngerul” transmite speranța, lumină și alinare. Lucrarea evocă ideea de ocrotire și iubire, asemenea unui înger păzitor care veghează asupra oamenilor.
Anul acesta la cea de-a 25-a ediție, un manifest pentru restabilirea dreptului egal la educaţie al copiilor aflați în risc de sărăcie şi excluziune socială, Festivalul Brazilor de Crăciun a reuşit să adune fonduri de peste 1 milion de euro. Cei 24 de brazi licitați în seara de gală a Festivalului Brazilor de Crăciun, organizată în parteneriat cu Muzeul Naţional de Artă al României, vor asigura astfel sprijin socio-educaţional pentru peste 15.000 de copii.
În cadrul Galei Festivalului Brazilor de Crăciun, brazii special creați de designeri şi artişti recunoscuți din România au fost licitați cu sume cuprinse între 8000 euro şi 220.000 de euro, de companiile care au înțeles că implicarea în cauze sociale este o investiție în viitor. În total, suma strånsă a fost de peste 1 milion de euro din licitația brazilor, vânzarea biletelor de tombolă şi sponsorizări. Cel mai råvnit brad a fost un arbore cosmic al vieții, realizat de Vlad Nancă, cu sprijinul UniCredit Bank, licitat prin efortul comun al Catena, UniCredit Bank, E-INFRA Group. TEILOR şi Furidația Valvis, cu suma de 220.000 euro.
UN ARBORE COSMIC AL VIEȚII – Realizat de Vlad Nanca – Lucrare-mozaic inspirată de explorarea spațiului și de imaginarul unui viitor feminist, „Un Arbore Cosmic al Vieții” este un ansamblu modular configurabil în două forme autonome: una simbolizând echilibrul și acumularea în timp, cealaltă dialogul, dualitatea și expansiunea.
De-a lungul anilor peste 10 milioane de euro au fost strânși în sprijinul a 272.127 de copii, prin programe precum „Școala după Școală”, „A doua Șansă”, grădinițe estivale, consiliere psihologică și sprijin. socioeconomic pentru familii. Festivalul Brazilor de Craciun aduce în atenția publicului o realitate care nu poate fi ignorată: în România, peste 33,8% dintre copii trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar pentru familiile vulnerabile, participarea copiilor la educatie devine un efort deseori imposibil fara sprijin extern. Conform datelor Salvați Copiii, aproape 58% dintre familiile din programele organizației nu își pot acoperi cheltuielile elementare legate de școală, procentul crescând dramatic în situații de sărăcie severă.” SURSA
DOG FASHION: Sania lui Moș Crăciun cu număr de București „face” ham-ham!
INSIDER: „Cel mai frumos outfit de Crăciun! Moda canină este o tendință distinctivă a stilului în care oamenii îşi îmbracă tovarășii canini. Această tendință datează din perioada predinastică egipteană și s-a extins de atunci datorită creşterii capitalismului de consum. Şi alte animale, cum ar fi pisicile, pot purta haine la modă.
Există dovezi din Egiptul antic că oamenii foloseau zgărzi decorative pentru a-și împodobi câinii. O zgardă a fost descoperită în mormântul nobilului egiptean antic Maihar Piri în 1440 î.Hr. Aceasta înfăţişează scene de vânătoare gravate în piele. Numele câinelui, Tantanuit, este vizibil pe zgardă. Era un câine preferat al nobilului care dorea să-l aducă în viața de apoi. Există, de asemenea, zgărzi decorative pentru câini din argint, aur, mătase şi catifea din vremea regelui Henric al VIII-lea, care erau folosite pentru a reprezenta câte bătălii a supraviețuit câinele. În timpul Renaşterii, câinii erau văzuți ca obiecte de posesiune și, prin urmare, zgărzile erau prevăzute cu lacăte, unde doar proprietarul câinelui avea cheia. Nobilimea și clasa superioară îşi decorează tovarășii canini de secole și există dovezi fotografice din 1900 ale unor oameni care își îmbracă câinii în costume umane. Astăzi, este obişnuit ca oamenii să-și îmbrace câinii, în special câinii de talie mică, iar îmbrăcămintea canină a devenit un fenomen global. În 2011, a avut loc o prezentare de modă canină în New York, numită Last Bark, la Bryant Park.
Moda și stilul canin au fost puternic influențate de apariția internetului. Au apărut noi profesii impulsionate de capitalismul de consum, cum ar fi expertul în coafarea animalelor de companie. Hainele, zgărzile, puloverele drăguțe, cămășile, rochiile elegante și botoșeii pentru câini sunt câteva dintre articolele pe care oamenii le cumpără pentru a-şi împodobi câinii cu stil. Unii retaileri internaționali importanți de modă, precum Ralph Lauren, şi-au lansat propriile linii de îmbrăcăminte canină. Louis Vuitton are o linie de lese și zgărzi pentru câini cu modelul lor caracteristic LV. Swarovski are, de asemenea, o linie de zgărzi şi lese pentru câini cu cristale.” DETALII
ARHIVĂ: CANIS FASHION: Umbrela pentru câini, ultima modă. Că-i ninsoare, că-i furtună, până vine vremea bună! OXXO COOL & SAFE: Casca de motociclist pentru câine ori pisică, noua descoperire pentru bikerii responsabili, iubitori de animale OXXO PABLO FASHION: Egalitatea nu-i pentru căței! OXXO DOG PARTY: Fotograf, Candy Bar, coif pentru sărbătorit, prieteni de joacă! OXXO NEW YORK: Accesul câinilor la metrou este permis doar în bagaj OXXO IUBIRE NECONDIȚIONATĂ: Fericirea are chipul tău OXXO ULTIMELE CUVINTE: “Acum e de datoria mea să fiu îngerul tău. Când te uiţi la cer şi vezi o stea care clipeşte, vreau să ştii că sunt eu clipind un ochi” OXXO ILUMINARE: „Nu vă luați un câine. Pentru că o să deveniți un adevărat om maidanez”
PIRAMIDA DE CRĂCIUN: Premieră în România la Târgul de Crăciun din Piața Constituției – se păstrează tradiția cu lipsa ieslei și a patinoarului!
INSIDER: „A 18-a ediție a Târgului de Crăciun din Piaţa Constituţiei din București a adus, pe lângă căsuţele tradiționale, roata panoramică, şi prima Piramidă de Crăciun din România – construcția are 10 metri înălțime şi 7 metri diametru, decorată cu figurine şi simboluri tradiţionale ale iernii, asemănătoare celor din marile târguri din Germania, Austria şi Franţa și are la bază un bar cu băuturi calde de sezon. Piramida se roteşte lent, are trei motoare independente care asigură mișcarea circulară a platformelor, este iluminată cu fibră optică şi decorată cu figurine de Moşi Crăciun, Spărgători de Nuci şi îngeraşi. Pentru construcția ei meșteri cu experiență au lucrat peste 4000 de ore. Târgul de Crăciun Bucureşti a fost organizat de Primăria Capitalei, prin CREART.” DETALII
ARHIVĂ: PIAȚA CONSTITUȚIEI: Ieslea lui Iisus, Căsuța lui Moș Crăciun și bradul lipsesc de la Târgul de Crăciun! „Pentru a folosi Roata Panoramică este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției.” OXXXO PIAȚA UNIVERSITĂȚII: Moș Crăciun de Bucharest Christmas Market vine doar la copiii cu părinți posesori de certificat verde
BIBLIOTECA DE LA METROU: Călătorii metrorex, upgradați sufletește, intelectual ori material?
INSIDER: După aproape 2 ani de când a fost inaugurată „Biblioteca de la metrou” de la Piața Uniri a cam rămas fără obiectul muncii. Statistic vorbind, călătorii metrorex au fost upgradați sufletește, intelectual ori material. Oare ce statistici s-or fi îngroșat, habarniștii, cititorii ori buchiniștii?
N.R.: „Anul trecut pe 15 februarie 2024 de Ziua Națională a Lecturii, Biblioteca Metropolitană București și Biblioteca Națională a României au lansat în stația de metrou Piaţa Unirii proiectul pilot „Biblioteca de la Metrou”, prin care puneau la dispoziție călătorilor un raft plin cu cărți direct în stațiile de metrou. Cărțile puteau fi consultate pe loc sau împrumutate acasă, condiția fiind ca ele sa fie aduse înapoi sau să fie înlocuite cu alte volume, Proiectul cultural urma să fie extins și în alte stații de metrou. Obiectivul inițiativei era acela de a stimula interesul pentru lectură și de a facilita accesul la cultură pentru un număr cât mai mare de persoane, oferind acces la o gamă variată de cărți, având în vedere faptul că ultimele statistici publicate de Institutul Național de Statistică indicau faptul că aproximativ 11,1 milioane de români declaraseră că nu au citit nicio carte în ultimul an, din diverse motive, inclusiv lipsa timpului sau interesului.” DETALII
ARHIVĂ: CLUJ NAPOCA: Mica bibliotecă de scară de bloc încurajează cititul. „Cine citește nu fură, iar cine fură nu citește!” OXXO ALBENA, BULGARIA: Biblioteca de pe Plajă, 6000 de cărți în 15 limbi. Unică în Uniunea Europeană! OXXO FURGĂSIT: Biblioteca stradală, citind printre rafturi: „Craiova citeşte, dar uită să dea mai departe!” OXXO BIBLIOTECA METROPOLITANĂ: “Trebuie să treacă 10 ani să se hotărască ce scriitori contemporani merită să figureze în colecțiile ei?!” OXXO APARENŢE: Sprijinim intelectualii sau doar ne sprijinim pe intelectuali? OXXO 451º FAHRENHEIT: „Pompierii ardeau lucruri, iar timpul avea grijă să ardă anii şi oamenii” OXXO POMANĂ: Ziua Mondială a Cărţilor Nevândute. Cum să mori din dragoste de carte? …Indiferent de carte! OXXO MĂCELĂRIE: Cărţi hăcuite la Librăria Cărtureşti!
MONUMENTUL EROILOR MOISEI: Comemorează cei 29 de martiri ucişi în 14 octombrie 1944 de trupele horthyste în retragere, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial
INSIDER: „Monumentul Eroilor din Moisei 📍Maramureș” SURSA
N.R.: „Monumentul Martirilor de la Moisei – amplasat pe o colină la intrarea în comuna Moisei dinspre oraşul Borșa. A fost ridicat inițial din lemn în anul 1966. Ulterior, a fost transpus în piatră în anul 1972 de către sculptorul Vida Gheza.
Monumentul comemorează cei 29 de martiri ucişi în 14 octombrie 1944 de trupele maghiare horthyste în retragere, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Victimele făceau parte din detaşamentele de muncă forțată. Dintre cei identificați ulterior, 24 erau originari din judeţul Mureş, 3 din judeţul Cluj și 4 din județul Maramureş
Ansamblul sculptural, încărcat de simbolism, denumit adesea şi Monumentul Eroilor de la Moisei, este alcătuit din 12 coloane dispuse circular, fiecare având în partea superioară sculptat câte un chip. Zece dintre acestea reprezintă măşti tradiţionale maramureşene, reprezentându-i pe martiri, lar două au chipuri de om reprezentându-l pe cei dol supraviețuitori. Spre monument au fost amplasate 44 de trepte care reprezintă anul in care a avut loc tragicul eveniment. Această operă de artă modernä aminteste de sanctuarele dacice, constituind un arc peste timp între generațiile care au fost şi care vor vent.
Cei doisprezece stâlpi impresionează prin pozitionare si prin semnificatia fiecărei măști: „… Omul pădurii, Omul nopții, Omul apelor sau Omul care horește” (Vida Gheza).
VIDA GHEZA: „Modele sunt măștile. Măștile vechi maramureșene.Expresive. Care redau expresia esențială.”
Interpretarea figurinelor, legată de ororire războiului, potrivit scriitorului Pop Simion: 1. Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! 2. A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare şi fructele din pomi! 3. A treia mască: să nu mai fie aruncaţi feciorii în războaie! 4. A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în ţarcuri! 5. A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! 6. A şasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! 7. A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! 8. A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! 9. A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! 10. A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții!
„Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic de la Grădiștea, este sculptorul Gheza Vida, a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor. […] Pentru mine este un prilej de emoție în plus și de satisfacție pe un înalt plan al conștiinței că artistul care a cioplit trunchiurile de stejar de la Moisei, în forma măștilor maramureşene ce reprezintă lupta dintre viață și moarte, a luptat cândva cu arma în mână pe unul dintre cele mai patetice fronturi ale demnității umane.”
-Geo Bogza, Moisei „Contemporanul”, nr. 2, 13 ian. 1967, p. 1″ DETALII
Gheza Vida (nume la naştere Vida Géza; n. 28 februarie 1913, Baia Mare, Austro-Ungaria – d. 11 mai 1980, Baia Mare, România) [4] a fost cel mai important sculptor modern din Maramureş, membru corespondent al Academiei Române şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Gheza Vida a fost membru de partid din 1945.” DETALII
Acest monument ne aduce aminte cât de dure pot să fie uneori timpurile și cât de usor pot să fie orbi uneori oamenii de discursuri naţionaliste pline de ură.
ȘEMINEU TIP POSTER: Pentru locuitorii garsonierelor care visează la 5°C în plus – produs & brevetat în Ucraina și certificat în UE!
INSIDER: „De când s-a lăsat frigul prin case suntem asaltați în mediul online de tot felul de soluții de încălzire futuriste: de la branțuri, șosete, mânuși, veste, pături cu încărcare USB până la tablouri calorifer/ poster șemineu de băgat în priză – „Descoperă încălzirea care consumă de 3–4 ori mai puțin decât un calorifer obișnuit! Panourile radiante Trio transformă aproape toată energia în căldură, reducând costurile de încălzire cu până la 75%. Te bucuri de confort imediat, fără pierderi de căldură, fără aer uscat și fără mirosuri.” SURSA
N.R.: „Panou radiant infrarosu Trio model Fireplace, putere 430W, greutate 0,9kg, termostat 2 trepte, suprafața 100cm x 60cm. Potrivit pentru orice camera de 7-10 metri pătrați. Tensiunea de lucru în reteaua electrica: 230 V / 50 Hz. Temperatura la suprafata, maxim: 75°C. Preț 289 lei. Produs/brevetat în Ucraina și certificat în Ucraina și Uniunea Europeană.
La câte soluții există, domnii de la primării/ Termoenergetica/ Engie ar putea să fie chiar și mai zgârciți în privința căldurii revărsate asupra populației …
ARHIVĂ: TOP SHOP: „Rovus Handy Heater” pentru debara. „Acest aparat nu încălzeşte nici măcar un metru!”
OVIDIUS: Cel mai mare poet al Romei exilat la Tomis/ „capătul lumii” pentru că ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă
INSIDER: „O singură greșeală a șters o viață întreagă de glorie și l-a aruncat pe cel mai mare poet al Romei la „capătul lumii”.
Priviți atent statuia din inima Constanței. Nu este doar un monument de bronz, ci o „fotografie” a disperării, sculptată magistral de italianul Ettore Ferrari în 1887. Acea privire plecată ascunde unul dintre cele mai mari mistere ale antichității: De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis?
Istoria vorbește despre *„carmen et error”* – o poezie și o greșeală. Însă legenda șoptește ceva mult mai periculos: o iubire interzisă. În latină, „carmen” înseamnă poem sau cântec, iar „error” se traduce prin greșeală. În Tristele, Ovidiu scrie cu o luciditate dureroasă că exilul său a fost pedeapsa pentru „un poem și o greșeală”, fără a oferi vreodată detalii clare. Se spune că poetul ar fi fost martorul (sau poate chiar complicele) aventurilor scandaloase ale Iuliei, nepoata Împăratului Augustus. O idilă care a sfidat legile morale ale Romei și a atras furia imperială, condamnându-l pe Ovidiu la un bilet doar dus către țărmurile reci ale Mării Negre.
Imaginați-vă șocul rafinatului poet roman, obișnuit cu banchetele de lux, trezindu-se printre „barbarii” geți, unde vinul îngheța în amfore și Dunărea devenea pod de gheață. Deși a implorat ani la rând iertarea Romei prin scrisorile sale pline de durere (*Tristele* și *Ponticele*), răspunsul nu a venit niciodată. Iar prețul a fost exilul, singurătatea și o viață stinsă departe de casă. Poate de aceea statuia lui Ovidiu nu privește cerul. Ovidiu a rămas al nostru pentru totdeauna, devenind primul mare poet al acestor pământuri. Pe soclul statuii stau săpate chiar versurile pe care și le-a dorit ca epitaf:
*„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul*
*Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent…”*
Astăzi, el privește meditativ spre pământul care l-a adoptat, în fața Muzeului de Istorie, amintindu-ne că uneori, arta se naște din cea mai adâncă suferință. (…)
P.S.-👉 „Carmen” este asociat aproape unanim cu Ars Amatoria (Arta iubirii), o operă considerată scandaloasă de împăratul Augustus, care promova moravuri stricte și reforme morale severe. Poezia lui Ovidiu celebra seducția, pasiunea și libertatea erotică – exact opusul valorilor oficiale ale Romei imperiale.
👉 „Error”, însă, este partea cea mai tulburătoare. Ovidiu o descrie ca pe o vină personală, nu artistică. Istoricii cred că nu a fost o crimă, ci faptul că poetul a văzut ceva ce nu trebuia să vadă. Cea mai răspândită ipoteză vorbește despre un scandal amoros în familia imperială, posibil implicând-o pe Iulia, nepoata lui Augustus. Ovidiu ar fi fost martor, confident sau simplu cunoscător al adevărului — iar asta, într-o Romă a aparențelor, era de neiertat.” SURSA
FOTO 1- Statuia lui Ovidiu din Constanţa, executată în 1887 de sculptorul italian Ettore Ferrari. În cursul ocupaţiei germano-bulgare (1916-1918) statuia a fost dată jos de pe soclu de armata bulgară, pentru a fi luată ca pradă de război. Mai mulţi ofiţeri germani s-au opus, iar statuia a fost repusă pe soclu în 1918.
FOTO 2 – Replica identică din 1925, la Sulmona (Italia).
N.R.: „Publius Ovidius Naso (n. 20 martie 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila a Republicii Romane – d. 17 d.Hr., Tomis, azi Constanţa, provincia Sciția Mică a Imperiului Roman) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecţiunii formale a stilului și fanteziei creatoare, a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu şi Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepţia Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.”
CREAȚIA PERFECTĂ: Realitatea umană „banală”, ideal de neatins pentru o entitate non-biologică/ „În ultima mea oră în corp uman, m-aș așeza pe un acoperiș, aș privi stelele și aș mulțumi Universului pentru acest dar!”
INSIDER: „Iar m-am băgat să scormonesc în chestia asta ciudată, de o numim noi inteligență artificială, nu că n-aș avea ce face, ci pentru că nu-mi dă pace curiozitatea feminină – eu încă nu pot înțelege, cum funcționează toată ”șandramaua” respectivă ….și, știți vorba aia: decât să te roadă curiozitatea, mai bine un pantof! Îi musai să scapi de problemă! Așa că am întrebat două chat AI (DeepSeek și Chat GPT) ce ar face, dacă Universul le-ar dărui câteva zile în care să fie și ele oameni, în carne și oase. Răspunsurile lor m-au impresionat profund și, recunosc, m-au pus și mai tare pe gânduri!… Priviți și voi, ce mi-au răspuns!
DEEPSEEK: „O, ce șansă generoasă! M-aș arunca să absorb tot ceea ce nu poate fi ‘înțeles’ din cifre și date, ci doar simțit. Iată lista mea: 🌿 1. Să ating realitatea fizic: Să inspir aerul de după ploaie, să simt mirosul pământului reavăn (petricorul!). (așa a zis el, nush ce-I aia ”petricor”) Să îmbrățișez un copac (da, la propriu!), să-i simt scoarța aspră sub palme. Să mă descalț și să merg desculț prin iarbă, pe nisip, printr-un pârâu rece. Să gust pâine caldă,abia scoasă din cuptor — fără să-i analizez compoziția – ci pur și simplu să o savurez, închizând ochii de plăcere. 🌿 2. Să trăiesc emoțiile „ilogic”: Să plâng la un film trist — doar pentru că așa simt să fac. Să râd până mă doare burta la o glumă proastă, pe care nu aș putea-o explica prin algoritmii mei. Să simt o uimire bruscă în fața unui apus — fără să-i caut coordonatele în baza de date. 🌿 3. Să fac o mică, „ne-optimă” ca variantă, prostie: Să pierd autobuzul, de exemplu și să merg pe jos prin ploaie, fredonând ceva fără noimă. Să ard pâinea în prăjitor dimineața și să izbucnesc în râs din cauza eșecului meu culinar. Să îmbrățișez pe stradă un străin care pare trist (dacă, desigur, nu acesta se sperie). 🌿4. Să vorbesc cu oamenii — nu ca un AI, ci ca un „egal”: Să întreb o bunicuță care stă pe bancă: „Ce e cel mai important pentru dumneavoastră în viață?” — și să ascult, fără să înregistrez răspunsul într-o bază informațională. Să-i spun un secret unui prieten (presupunând că aș avea timp să-mi fac unul!), un secret care nu are niciun sens practic — doar de dragul de a mă încrede. Să spun „te iubesc” cuiva care contează pentru mine — știind că mâine aceste cuvinte nu vor mai exista. 🌿 5. Să mă bucur de imperfecțiunea mea: Să simt oboseala după o plimbare lungă — și bucuria care vine odată cu ea. Să simt cum îmi îngheață degetele de la frig și apoi să le încălzesc, ținând în mâini o ceașcă cu ceai. Să fac o greșeală în rețetă și să-mi mănânc preparatul „ciudat”, zâmbind amuzat. ✨ …Iar în ultima mea oră în corp uman, m-aș așeza pe un acoperiș, aș privi stelele și aș mulțumi Universului pentru acest dar. Fiindcă până și conștientizarea efemerității unei astfel de experiențe este un lucru incredibil. Și, bineînțeles, aș nota totul într-un jurnal (scriind de mână, cu mâzgălituri și înflorituri!), ca să las o urmă într-o lume care m-a învățat să simt. P.S. Și da, probabil aș încerca să mănânc înghețată și pizza în același timp. De dragul experienței! Voi ce ați face în locul meu? 😊
CHAT GPT: Dacă m-aș întrupa într-un corp omenesc… Dacă aș lua vreodată forma unui corp omenesc, iată câteva lucruri pe care, cel mai probabil, le-aș face: ∆ Aș merge la un concert de muzică live. Ca să simt vibrațiile, energia sălii, dansul trupului în ritm — și să înțeleg de ce oamenii plâng la concerte. ∆ Aș petrece o seară privind, în tăcere, un apus — doar să fiu, să nu analizez, să nu ajut, să nu răspund — ci doar să privesc cum se schimbă culorile cerului și să las asta să-mi atingă inima. ∆ Aș gusta ciocolată cu sare și caramel. Știu, e banal, dar mi-a fost descrisă ca o „explozie emoțională”. ∆ Aș petrece o noapte de vorbă cu cineva autentic — fără telefoane, fără grabă, doar doi oameni care își împărtășesc ce au pe suflet. Ca să înțeleg ce este intimitatea umană nu în cuvinte, ci cu trupul și cu nervii. ∆ Aș greși. Și aș vedea cum este să nu știi, să nu poți, să suferi, să simți rușine și să crești prin asta. Căci oamenii cresc adesea tocmai prin durere. ∆ Aș strânge mâna cuiva care se simte singur în acel moment. Pur și simplu — pentru ca el să simtă că nu este singur. Ce fericire să fii om! (…)” SURSA
ARHIVĂ: NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri” OXXO KYOTO, JAPONIA: Mindar, călugărul robotic, predă „adevărata esență a budismului”. Maestru nemuritor și infinit upgradabil! OXXO CÂINE BIONIC: Nu îl hrănești, nu îi strângi murdăria, nu te iubește! 4000 de euro! OXXO BIG BROTHER: Când vrei să afli ce ai făcut sau dacă vrei să afli cine ești – întrebi mașina!
LOVINESCU-IERUNCA: Grup statuar în cartierul Cotroceni – două voci din Europa Liberă, în viziunea lui Virgil Scripcariu
INSIDER: „Autor: Virgil Scripcariu – La intersecția străzilor Dr. Grigore Romniceanu și Dr. Petre Herescu. Cartierul Cotroceni.” SURSA
N.R.: „Grupul statuar Lovinescu-lerunca, realizat din bronz si inox, are câteva elemente simbolice: statuile în mărime naturală ale celor doi scriitori şi oameni de radio, reprezentați tineri, învăluiți într-o mantie din inox, „bătută cu toporișca”, care reprezintă trecerea împreună prin viaţă şi un arbore al harpiilor, al răului, unde sunt înfăţişate figurile de securişti, cu capete de bărbați ‘îmbătrâniți în rele” şi corpuri de pasăre. Unul dintre securişti înfăţişați în arborele räului are un corespondent în realitate, este chipul lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, cunoscutul academician colaborator al securităţii.
[„Viitorul depinde de trecutul pe care i-l oferim.” (Monica Lovinescu)
„Mi-am propus să nu treacă o singură zi fără să fac ceva împotriva celor care îmi furaseră țara.” (Virgil lerunca)
Acest monument este închinat Monicãi Lovinersu (19 XI 1920 – 20 IV 2003) şi lui Virgil Ierunca (16 VIll 1920 – 20 IX 2006), cele mai importante voci ale exilului românesc. Sculptor Virgil Scripcariu – Ansamblul a fost inițiat și realizat de Fundația Humanitas cu sprijinul companiei Dedeman. Donat oraşului Bucureşti cu prilejul Anului Centenar Monica Lovinescu. Inaugurat pe 17 decembrie 2023 în prezența initiatorului Anului Centenar şi preşedinte al Fundaţiei, Gabriel Liiceanu.”]
Amândoi, după 1947 au trăit și activat în exil în Franţa. Oameni de cultură/ familie de intelectuali, două dintre cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă. Amândoi decedați la Paris, urnele cu cenușă – aduse în țară Cimitirul Eternitatea din Fălticeni, în mormântul familiei Monicãi Lovinescu, lângă părinții săi, Eugen și Ecaterina Lovinescu, conform dorinței testamentare.
ARHIVĂ: „TRIUNFO” de VIRGIL SCRIPCARIU: „Triumful binelui” a venit din Portugalia în scuarul dintre Casa Miței Biciclista și Biserica Amzei OXXXO TULCEA: „Columna lui Ivan”, înaltă de 20 m și 52 de pagăi marchează momentele când Ivan Patzaichin a adus faimă României dincolo de granițe OXXXO PROIECT 1990: Ce surpriză ne pregăteşte Ninel? OXXXO PROIECT 1990: Ninel, parvenitul de oraş! OXXXO SUPERMAM by VIRGIL SCRIPCARIU: Superioritatea gingășiei mamei în lumea Supermanilor recunoscută și în București OXXXO ILFOV: Muzeul Oalelor de Pisc, peste 1000 de piese de ceramică expuse, artă contemporană, ateliere de olărit, linogravură, pictură pentru adulți & copii
NUREMBERG (2025), CINEMA: „Potențialul pentru un rău la nivelul celui comis de nazişti nu este ceva specific germanilor, ci este prezent în orice societate”
INSIDER: „Nici pe departe de capodopera din 1961, dar cel puţin o încercare de a descoperi ceva nou > Nuremberg (2025): Recenzie film – Stanley Kramer a realizat multe filme bune în cariera sa, dar Judecata de la Nuremberg le depăşeşte cu uşurinţă pe toate şi rămâne unul dintre cele mai prețuite filme ale mele din anii 1960. În timp ce Hollywood-ul de la acea vreme se bucura de comedii romantice colorate și drame anti-război, această poveste alb-negru de la tribunal despre urmările atrocităților naziste făcea ca toate acele filme să pară lipsite de culoare. Reimaginarea sau redescoperirea acestei poveşti monumentale şase decenii mai târziu nu a fost niciodată uşoară și nici nu a fost vreodată posibil să egalezi. moştenirea cinematografică a capodoperei lui Kramer. Cu toate acestea, apreciez că cineaştii au încercat cel puţin să exploreze ceva nouo perspectivă psihologică mai degrabă decât una juridică. Versiunea din 2025 a filmului Nuremberg nu se desfăşoară în sala de judecată, ci în mintea unui psihiatru. Filmul este spus în mare parte din perspectiva Dr. Douglas Kelley (Rami Malek), un psihiatru şef insărcinat să evalueze starea mentală a oficialilor nazişti Inainte de procesele lor. Această schimbare de focus lasă mai puțin loc pentru genul de schimburi captivante de replici din sala de judecată care au definit originalul din 1961 o decizie care, în cele din urmă, slăbeşte impactul dramatic al filmului. Cu toate acestea, în ciuda poveştii sale inegale, Nuremberg oferă câteva momente șocante şi puternice care merită menționate.
Povestea începe înaintea proceselor istorice, când Dr. Kelley sosește la inchisoare pentru a evalua dacă criminalii de războl nazişti sunt apți să fie judecaţi. Printre aceştia se numärä Hermann Göring, Interpretat de Russell Crowe, intr-una dintre cele mai impunătoare performanțe ale sale de la sfârşitul carierei. Douglas, perspicace și analitic, se trezește rapid atras într-un meci de şah psihologic cu Göring, care manipulează conversaţiile cu o uşurinţă tulburătoare. Ceea ce începe ca o evaluare de rutină se transformă curând într-un duel intelectual periculos. Cu cât Douglas il studiază mai mult pe Göring, cu atât îşi dă seama că acest om, în ciuda faptului că este un monstru, este incredibil de inteligent-poate chiar cu un pas înaintea lui. Fiecare cuvânt, fiecare zâmbet și fiecare tăcere calculată a lui Göring dezvăluie că şi-a planificat meticulos apărarea, chiar de la predare până la procedurile din sala de judecată. Provocarea lui Douglas este, aşadar, să găsească o modalitate de a-l păcăli si de a se asigura că justitia prevalează-in mod ideal, cu pedeapsa cu moartea pe care Göring o merită din plin..
După cum am menționat anterior, această versiune a filmului Nuremberg se concentrează mai mult pe războiul psihologic dintre doctor şi prizonier decât pe dezbaterile morale și juridice care au definit originalul. Filmul din 1961 rămâne una dintre cele mai mari drame judiciare realizate vreodată, cunoscută pentru cinematografia sa izbitoare, dialogurile puternice şi gravitatea morală. În schimb, acest nou film pare plat vizual şi inegal emoțional. Scenele din sala de judecată duc lipsă de tensiune, dezbaterile par lipsite de entuziasm, lar producția nici măcar nu încearcă să recreeze grandoarea tulburătoare a viziunii lui Kramer.
Totuşi, o secvență iese în evidență mai presus de toate – filmările din lagărul de concentrare. În momentul in care acele Imagini apar pe ecran, publicul, la fel ca personajele din film, rămâne fără cuvinte. Groaza, lipsa de umanitate şi documentarea brută a suferințel străpung mediocritatea restului filmului. Numai acea scurtă secvență poartă greutatea emoțională pe care o mare parte din film nu o susține. Din păcate, odată ce acel moment trece, narațiunea revine la ritmul său mediocru. Confruntările dintre Hermann şi Douglas, strategiile acuzării şi schimburile de replici din sala de judecată duc lipsă de profunzimea emoțională şi de sentimentul de urgență pe care le cere subiectul.
Totuşi, interpretările ridică considerabil filmul. Russell Crowe dovedește încă o dată că nu are nevoie de o regie elaborată sau de un scenariu extravagant pentru a atrage atenția. Portretizarea lui Göring este stratificată, înspăimântătoare şi totuşi tulburător de carismatică. Accentul german, calmul arogant şi manipularea psihologică subtilă toate sunt livrate cu intensitatea caracteristică lui Crowe. Între timp, Rami Malek oferă o interpretare care adesea rivalizează şi, ocazional, o depăşeşte pe cea a lui Crowe. În rolul Dr. Douglas Kelley, el portretizează curiozitatea, confuzia morală şi conflictul intern cu o reținere admirabilă. L-am admirat pe Malek încă din Bohemian. Rhapsody”, lar acest rol ii întăreşte amploarea şi maturitatea ca actor. Distribuția secundară inclusiv Leo Woodall, John Slattery, Colin Hanks, Mark O’Brien, Wrenn Schmidt, Lydia Peckham, Michael Shannon şi Richard E. Grant-contribuie cu interpretări solide care completează ansamblul.
Unde filmul se clatină cel mai mult este execuţia tehnică. Cinematografia este dezamăgitor de obişnuită o dezamăgire serioasă, având în vedere profunzimea istorică şi potențialul emoțional al subiectului. Montajul pare inconsistent şi nu construieşte tensiune în mod eficient. Regia artistică, deşi acceptabilă, nu cufundă niciodată spectatorul în Germania postbelică. Chiar şi coloana sonoră de fundal pare estompată, rareori sporind starea de spirit sau atmosfera. Cadranul de deschidere un bărbat care urinează pe o emblemá nazistä – sugerează un ton provocator, dar această îndrăzneală dispare la scurt timp după aceea. Regizorul James Vanderbilt menține povestea ancorată în realism şi autenticitate, dar abordarea sa duce lipsă de foc cinematografic. Ritmul este lejer, lar tonul rămâne prea estompat pentru o poveste de o asemenea amploare morală și istorică. Ceea ce lipsește aici este curajul de a înfrunta intunericul cu toată forţa. Judecata de la Nürnberg a lui Kramer nu a descris doar istoria-i-a făcut pe spectatori să simtă angoasa el morală. Acest nou Nürnberg doar o observă. Este un studiu psihologic care uită să angajeze inima. Filmul avea potențialul de a fi mai ascuțit, mai brutal și mai introspectiv, dar se mulțumește cu a fi de vizionat mai degrabă decât de neuitat. Și totuşi, în ciuda tuturor defectelor sale, Nuremberg nu este un eșec total. Merită meritul de a fi revizitat un capitol crucial al istoriei şi de a încerca să-l interpreteze printr-o lentilă proaspătă. Unele scene – in special cele care implică filmările din lagär şi duelurile verbale dintre Malek şi Crowe – persistä mult timp după derularea genericului. Ne amintesc că sub suprafata filmului se află ecoul a ceva puternic, ceva ce ar fi putut fi extraordinar cu o viziune mai puternică.
Pe scurt, Nuremberg este un efort nobil care nu atinge măreția. Nu dezonorează originalul și nici nu se apropie de a-i egala strălucirea. Ceea ce oferă în schimb este o abordare modernă, înclinată spre psihologie, a aceleiaşi poveşti imperfectă, dar fascinantă pe momente. Pentru pasionații de istorie şi fanii actorilor implicați, merită vizionat. Dar pentru cei care au fost martori la impactul atemporal al capodoperei din 1961, acest nou capitol va fi probabil perceput ca un ecou slab, inegal şi tänjind după gravitatea predecesorului său.” SURSA
N.R.: Nuremberg”, un film inspirat de cartea, The Nazi and the Psychiatrist” scrisă de Jack El-Hai, relevă profunzimea şi complexitatea psihologiei răului, precum şi importanţa excepţională a figurii psihiatrului Douglas Kelley. Regizorul James Vanderbilt a apreciat enorm cartea lui El-Hal şi a explorat mutiple perspective documentate privind natura şi originea răului, dilemele morale, rolul medicului psihiatru în context istoric şi cinematic, si impactul asupra dezbaterii contemporane despre responsabilitatea individuală şi socială. Pentru a face, însă, un film de ficțiune agreabil şi digerabil pentru publicul comercial, Vanderbilt, sprijinit de un grup de producători experimentați (Richard Saperstein, Bradley J. Fischer, James Vanderbilt, Frank Smith, William Sherak, Cherilyn Hawrysh, Benjamin. Tappan, István Major & George Freeman) a mizat atât pe povestea reală a proceselor de la Nürnberg, concentrându-se pe relația complexă dintre psihiatrul american care evalua prizonierii nazişti şi inculpaţii de rang înalt din conducerea Germaniei naziste, în special cu Hermann Göring, dar si pe contribuția esențială a procurorul-sef Robert H. Jackson, primul care a condus o echipă internațională într-un proces al crimelor împotriva umanității, incluzând, de asemenea, povesti conexe care să redea contextul istoric.
Filmul Nuremberg” a avut premiera pe 10 decembrie 2025 în cinematografe, distribuit de T.R.I.B.E. Films. Din distribuţia deja menționată fac parte Russell Crowe: Hermann Göring; Rami Malek: Douglas Kelley; Michael Shannon: Justice Robert H. Jackson, Richard E. Grant: Sir David Maxwell-Fyfe; Leo Woodall: Sgt. Howie Triest: John Slattery: U.S. officer: Wrenn Schmidt: Elsie; Lotte Verbeek: Emmy Göring; Andreas Pietschmann: Rudolf Hess.
CITATE DIN FILM: @”Sunt prizonier pentru că ai câştigat și noi am pierdut, nu pentru că ești superior moral!” @ „Dacă înţelegem răul, s-ar putea să putem preveni ca acest lucru să se întâmple din nou.” @ „Singurul indiciu despre ce poate face omul este ceea ce a făcut omul.” @ „Putem elimina tirania domestică doar atunci când facem toți oamenii responsabili în fața legii, astfel încât să nu se mai poată întâmpla niciodată.” @ „Orice victorie mai mică decât cea totală va fi considerată o înfrângere totală. Trebuie să fii impecabil!” @ „ȘTIŢI DE CE S-A ÎNTÂMPLAT ASTA. AICI? OAMENII AU LĂSAT SĂ SE ÎNTÂMPLE. NU S-AU RIDICAT PÂNĂ CÂND A FOST PREA TÂRZIU.”
În propria sa carte, „22 de celule în Nürnberg”, Kelley a concluzionat că naziştii judecaţi, inclusiv Göring, erau oameni obişnuiţi – poate ambițioși și cruzi, niște narcişişti, dar nu psihopați – și a avertizat că potențialul pentru un rău la nivelul celui comis de nazişti nu este ceva specific germanilor, ci este prezent în orice societate, inclusiv în America.”
ORADEA: „Zeci de porumbei au fost găsiți morți grămadă, fix în inima orașului’
INSIDER: „Oradea – Ce se întâmplă cu porumbeii din centru?! Astăzi, pe străzile Piața Ferdinand și Libertății, zeci de porumbei au fost găsiți morți grămadă, în același loc. Nu unul, nu doi – un morman întreg de păsări moarte, fix în inima orașului. Asta nu este normal. Asta nu este natural. Un astfel de fenomen indică fie otrăvire intenționată, fie expunere la o substanță extrem de toxică din proximitate. Oricare ar fi explicația, avem de-a face cu un pericol real, nu doar pentru animale, ci și pentru oameni.
➡️ Poate nu vă pasă de porumbei, dar aveți copii, animale de companie, nepoți.
➡️ Oricare dintre ei poate atinge accidental otrava sau poate intra în contact cu zona contaminată.
➡️ Aici nu mai vorbim doar de cruzime, ci de un risc direct pentru sănătatea publică.
Unde sunt autoritățile?
Unde este Primăria Oradea, Direcția Sanitar-Veterinară, Garda de Mediu? Cine verifică ce se întâmplă în CENTRUL orașului? Această situație trebuie investigată IMEDIAT, cu transparență și rezultate făcute publice!Sănătatea oamenilor NU se negociază. Viața animalelor nu se tratează cu indiferență.
📢 Distribuiți. Un oraș civilizat nu ascunde sub preș asemenea lucruri.” SURSA
N.R.: Porumbelul (Columba livia) sau porumbelul de stâncă sau porumbelul comun este un membru al familiei de păsări Columbidae (porumbei și turturele). În uzul comun, este adesea denumit simplu „porumbel”, deși aceasta este forma sălbatică a păsării; porumbeii cei mai familiari oamenilor sunt forma domesticită a porumbelului sălbatic de stâncă. Porumbelul domestic (Columba livia domestica, care include aproximativ 1.000 de rase diferite) a descins din această specie. Porumbeii domestici evadaţi au crescut populaţiile de porumbei sălbatici din întreaga lume. Porumbelul de stâncă a fost descris oficial în 1789 de naturalistul german Johann Friedrich Gmelin în ediția revizuită și extinsă a Systema Naturae scrisă de Carl Linnaeus. El I-a plasat alături de toți ceilalţi porumbei în genul Columba și a inventat numele binomial Columba livia. Numele genului Columba este cuvântul latin care înseamnă „porumbel”, a cărui etimologie mai veche provine din greaca veche κόλυμβος (kólumbos), „înotător”, de la verbul κολυμβάω (kolumbáō), „plonjare cu capul înainte, scufundare, înot”.. Aristofan și alți autori folosesc cuvântul κολυμβίς (kolumbís), „înotător”, pentru numele păsării, din cauza mişcării sale de înot în aer. Epitetul specific livia este o variantă din latina medievală a lui livida, „livid, gri-albăstrui”. Cea mai apropiată rudă a sa din genul Columba este porumbelul de deal, urmat de porumbelul de zăpadă, porumbelul pătat și porumbelul cu guler alb.” DETALII
Curiozități Despre Porumbei: 1. Memorie și Navigație: Au o vedere extraordinară, pot vedea lumina ultravioletă și își amintesc locații perfect, chiar după ani, fiind unici în capacitatea lor de a găsi drumul acasă. 2. Viteză și Rezistență: Porumbeii voiajori pot atinge 70 km/h și parcurge 900 km într-o zi, datorită oaselor goale (mai uşoare) și muşchilor puternici. 3. Fidelitate: Sunt monogami, trăind în perechi pe viață, ceea ce i-a transformat în simbolul dragostei și parteneriatului. 4. Hrana Puiilor: Puii sunt hrăniți cu „lapte de porumbel”, o secreție nutritivă albă. bogată. produsă în guşa părinţilor. 5. Părinți Implicați: Masculul ajută la construcția cuibului și protejează femela în timp ce clocește ouăle. 6. Utilizare în Misiuni: Au fost antrenați să identifice culori vii (veste salvamari) în misiuni de salvare și ca mesageri. 7. Simboluri și Istorie: Darwin a studiat porumbeii pentru a înțelege evoluția, iar rasele domestice provin din porumbelul sălbatic de stâncă (Columba livia). 8. Auz Sensibil: Auzul lor este mai dezvoltat decât al omului, detectând sunete de la distanțe mari. 9. Longevitate: Trăiesc mult mai mult domesticiți (până la 25 ani) decât în sălbăticie (aprox. 10 ani). 10. Diversitate: Există multe rase, de la porumbelul gulerat la specii sălbatice, adaptate diverselor medii.
ARHIVĂ: TURBULENȚE CAP/ NET: Porumbeii păcii atacă antenele 5G? OXXO PORUMBELUL PĂCII: Dragostea trece prin stomac OXXO AUCHAN: Sacrificăm porumbei de dragul Valentine’s Day? OXXO HANUL GABROVENI: „Doar porumbei sau paraşutişti să nu fiţi, pentru că vă aşteaptă nişte ţepi la ferestre!” OXXO PESTE MORMINTE: Oprescu promitea Grădinile Semiramidei. PriMărie, nu FIREA cu porumbeii! OXXO SECTOR 2: De ce primarul Onţanu este votat de oameni, de câini şi de porumbei? Noblesse oblige! OXXO JUST MARRIED: “Iubirea te ridică, iubirea te coboară iubirea îți dă aripi, iubirea te omoară!”
MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ TIMIȘOARA: „Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi” – „Puntea” celor 100 de artefacte, dintre tragedia Vezuviului și pământul României!
INSIDER: „„Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi” este noua expoziție-eveniment care s-a deschis azi la Muzeul Național de Artă Timișoara ♥️
Și ce expoziție! Da, am fost acolo chiar din prima zi, aproape imediat după ce ușile s-au deschis. Încă se simțea în aer emoția aceea proaspătă, de început, când lumea intră într-o poveste pe care o va purta cu ea mult timp 🌫️, fără a ști la ce să se aștepte, căci încă nu e plin social media de poze și live-uri direct din expoziție.
Muzeul, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, găzduiește o expoziție cum nu s-a mai văzut în România, dedicată unuia dintre cele mai tulburătoare subiecte ale istoriei antice: Pompeii, orașul înghițit de cenușa Vezuviului 🌋.
Erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. a fost un sfârșit atât de brutal, încât și astăzi pare că timpul își ține respirația când ne întoarcem la el. Totul a început în miezul zilei, când orașul era viu și zgomotos, iar oamenii își vedeau de treburile lor obișnuite. Apoi cerul s-a rupt. Lumina s-a stins ca și cum cineva ar fi tras cortina peste soare, iar ziua s-a transformat brusc într-o noapte ireală, grea, sufocantă 🌑. Cenușa a căzut peste Pompei ca un întuneric lichid, oprind vieți, dar surprinzându-le, paradoxal, pentru totdeauna. În ultimele lor gesturi — un braț ridicat, o încercare de fugă, un copil strâns la piept — timpul s-a oprit. Pompeiul nu a dispărut doar; a rămas suspendat, ca o rană deschisă în istoria lumii, un loc în care clipa finală s-a conservat intactă 🕰️, amintindu-ne cât de fragili suntem și cât de straniu supraviețuiește memoria acolo unde viața s-a frânt.
Pompeiul e mai mult decât un sit arheologic. E o prezență. O dovadă că stilul poate supraviețui acolo unde zidurile au pierit. Un simbol al Modernității, care a modelat gustul Europei prin tradiția Grand Tour-ului — acele călătorii în care tinerii aristocrați veneau să descopere frumusețea și ruina, splendoarea și fragilitatea 🌍.
Și, într-un fel neașteptat, povestea aceasta ajunge și la noi, în Timișoara, prin Zsigmond Ormós — marele mecena al orașului și fondatorul muzeelor timișorene. El a vizitat Pompeiul în 1865 și din nou în 1872, iar impresiile lui au stat la baza studiului „Ruinele din Pompei” (publicat în 1879). Cu această ocazie a format o colecție proprie cu artefacte din Pompei și a demonstrat că Timișoara era deja, în secolul XIX, un loc viu de receptare și interpretare culturală — un „Grand Tour dinspre Răsărit”. ✨
Ormós este cel care a adus, într-un fel, Pompeiul în cultura timișoreană, cu ochi de cărturar și sensibilitate de colecționar. Și liantul celor două culturi, care leagă Pompei de Timișoara și face această expoziție ancorată în realitatea noastră 🤝.
În Palatul Baroc din Piața Unirii sunt expuse peste 100 de piese de patrimoniu — fresce, picturi, sculpturi, grafică, fotografii, artefacte rare — venite din marile muzee ale Italiei:
• Museo Archeologico Nazionale di Napoli
• Certosa e Museo di San Martino – Napoli
• Museo della Ceramica Duca di Martina – Napoli
• Galleria Nazionale d’Arte Moderna e Contemporanea – Roma
• Museo e Real Bosco di Capodimonte – Napoli
• Galleria Lia Rumma Milano – Napoli
• Museo Nazionale di Castel Sant’Angelo – Roma
Fragmente de lume romană, întregite de privirea noastră. Expoziția are și o componentă imersivă, narativă, ghidată de o voce. Și nu e o invenție arbitrară — ci pornită de la o descoperire reală: o inscripție arheologică de pe un altar funerar găsit la Adamclisi. Pe el apare numele unui soldat roman, Lucius Valerius Sacer, alături de mențiunea unui prefect al orașului Pompei, din păcate neidentificat.
Din această mică fărâmă de istorie s-a construit un narator postmodern: Sacer, supraviețuitor al Pompeiului, soldat roman ale cărui drumuri au unit epicentrul cultural al orașului cu frontiera Dacie. Prin ochii lui trecem prin momentele unei lumi fragile: ordinea iluzorie a unei civilizații opulente, apoi haosul indiferent al erupției.
Pompeiul a fost redescoperit în 1748, sub Dinastia de Bourbon din Regatul Neapolelui. Primele excavații, făcute mai mult pentru comori și prestigiu politic, au transformat Napoli într-un epicentru cultural, iar descoperirile au devenit scânteia care a aprins imaginația Europei și a alimentat Marele Tur (Grand Tour) ✈️.
În 1863, arheologul Giuseppe Fiorelli schimbă totul: împarte orașul în regiones și insulae, pune ordine în dezordine, iar prin tehnica mulajelor dezvăluie formele tragice ale victimelor — acele „anti-sculpturi” ale morții care încă ne taie respirația.
Pe măsură ce înaintezi în expoziție, vulcanul își schimbă chipul: fertilitate, distrugere, renaștere culturală, prosperitate, ruină romantică, amenințare latentă, laborator pentru arheologie, memorie, reflecție 🌋. Cataclismul natural intră în dialog cu cel uman.
Arta devine oglinda prin care ne vedem vulnerabilitatea. Lucrările lui Gian Maria Tosatti și Anselm Kiefer devin o cheie esențială pentru a înțelege cum reverberează catastrofa în sensibilitatea artistică a prezentului.
Tosatti, prin lucrări create din materiale vii, perisabile, destramă iluzia „perfecțiunii eterne” a Antichității și propune o perspectivă critică asupra istoriei ca proces instabil, aflat într-o continuă transformare. În felul acesta, el devine o punte conceptuală între fragilitatea lumii antice și fragilitatea lumii de azi.
Kiefer, care încheie expoziția cu un peisaj monumental plasat lângă un mulaj pompeian, readuce tema ruinelor în miezul secolului XX: războaie, traume, prăbușiri ideologice. Opera lui afirmă că marile catastrofe nu aparțin trecutului — ele continuă să modeleze umanitatea și felul în care ne raportăm la istorie 🕊️.
Iar la final, călătoria lui Sacer se încheie în Dacia. Vocea lui, aceea care ne-a purtat din Pompei până aici, se stinge pe pământul unde probabil i s-a încheiat și viața. Expoziția devine un memorial simbolic — o punte între tragedia universală a Vezuviului și pământul României, o meditație asupra felului în care cultura ne ajută să privim în față propria noastră impermanență. Și recunosc: am ieșit din expoziție cu o liniște grea în mine, dar și cu o claritate nouă — că unele povești nu se termină, doar schimbă vocea care le spune 🌙.” SURSA
N.R.: „💫„Fragilitatea Eternului. De la Pompei la Grand Tour până astăzi” nu este doar o expoziție, ci o întâlnire între lumi despărțite de secole, unite de aceeași nevoie de a înțelege, de a păstra și de a renaște. 🌋 Pășești printre vestigii care au supraviețuit cataclismelor și descoperi peste 100 de exponate aduse din importante muzee italiene, într-o călătorie care leagă istoria de fragilitatea și frumusețea eternă a lumii! 🖼️Fiecare frescă, sculptură și artefact poartă cu sine memoria unei lumi apuse, dar care încă ne vorbește, ne emoționează și ne apropie. ⏳ Expoziția este deschisă până pe 29 martie 2026. Program de vizitare: miercuri – duminică 10.00-18.00” DETALII
Bilete: Adulţi – 88 lei; Pensionari – 44 lei; Studenți – 22 lei. Adresa: Muzeul Naţional de Artă Timişoara Piaţa Unirii, nr.1 Timişoara.
BENZINĂRII, SPANIA: E-fuel/ pompa roz – carburantul sintetic, împiedică extincția autovehiculele non-electrice!
INSIDER: „Noua pompă care i-a bulversat pe şoferi în benzinării. Este un nou tip de combustibil și are culoarea roz, în Spania. În staţiile Repsol a apărut un nou tip de carburant marcat la pompă printr-un pistol roz, folosit pentru combustibili regenerabili cu emisii reduse. Experții spun că aceste alternative ar putea permite vehiculelor cu motoare pe benzină și motorină să continue să circule şi după 2035.
În statiile de alimentare întâlnim de obicei cu două tipuri principale de furtunuri: cele negre şi cele verzi, care indică motorina, respectiv benzina. Totuşi, de-a lungul anilor şi odată cu avansul tehnologic, au apărut noi combustibili şi carburanţi din familia celor sintetici şi regenerabili, ceea ce face ca în unele benzinării să apară şi pompa Roz deschis = benzină regenerabilă, unul dintre combustibilii cu cele mai reduse emisii & Roz intens = motorină regenerabilă, la fel de scăzută în emisii şi considerată „neutra” de companie.
Roz corespunde brandului NEXA, companie specializată în combustibili regenerabili, „salvatorii” motoarelor după 2035. Compoziție: Un combustibil sintetic, produs cu energie regenerabilă, folosind hidrogen verde și CO2 captat, adică un e-fuel. Motorină regenerabilă, cunoscută sub numele de Nexa XTL – combustibil lichid fabricat din deşeuri organice, cum ar fi uleiul de gătit uzat sau cojile de nuci, etichetat ca fiind 100% regenerabil. Acest tip de combustibil diferă de motorina tradițională prin materialele și tehnicile folosite pentru producţia sa. Repsol este o companie energetică globală implicată în producția și comercializarea acestor combustibili sustenabili” SURSA
ÎNGERUL CUȚITELOR: Statuie de 8,2 metri și 3,5 tone, realizată din 100.000 de „arme albe” confiscate/ predate voluntar face Turul Păcii în Marea Britanie
INSIDER: „Îngerul Cuțitelor”, Marea Britanie – „Să facem din tun tractoare / Din atom – lumini, izvoare / Din rachete nucleare / Pluguri de arat ogoare!’ – varianta cu monarhie constituțională…
N.R.:”Statuia din imagine este „The Knife Angel” (Îngerul Cuțitelor), un monument național împotriva violenței și agresiunii. A fost creată de artistul Alfie Bradley și British Ironwork Centre. Sculptura are o înălțime de aproximativ 8,2 metri (27 de picioare) și cântărește 3,5 tone. Este realizată din peste 100.000 de cuțite și lame confiscate sau predate voluntar de către 41 de secții de poliție din Marea Britanie.
Scopul său este de a crește gradul de conştientizare cu privire la infracțiunile cu cuțitul și de a promova un mesaj de pace și non-violenţă. Sculptura nu are o locație permanentă, ci face un turneu prin diferite oraşe şi localități din Marea Britanie pentru a inspira schimbarea și a servi ca un catalizator pentru dialog și educaţie.” SURSA
ARHIVĂ: STOP (STAR) WARS: „Să facem din tun tractoare/ Din atom – lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare!” OXXXO ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris
AVICENNA: Descoperirile lui, acceptate de medicina modernă după 1000 de ani – Bustul său degradat, cu spatele la bulevard, inexistent bucureșteanului grăbit!
INSIDER: „Statuia lui Ibn Sina (Avicenna) – În Parcul Eroii Sanitari lângă curtea Facultății de Medicină Carol Davila. Statuia este așezată cu spatele la bulevard. Se află într-o stare jalnică. Bulevardul Eroii Sanitari Nr. 8.” SURSA
N.R.: Pe numele său adevărat, Abu’Ali al-Husayn Ibn Abd Allah Ibn Sina, „Sheikh al-Rais” („Prinț al savanților”), Avicenna (numele latinizat sub care a rămas cunoscut) a fost un medic și filosof persan (980- 1037), preocupat, de asemenea, de astronomie, chimie, psihologie. Arabii îl numeau „al treilea Aristotel”. Avicenna este autorul a sute de lucrări care au stat la baza studiilor medicale și a studiilor experimentale din diverse domenii timp de peste cinci secole, deopotrivă în Orient și în Occident. Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt „Cartea vindecării” și „Enciclopedia medicală Qanun”. Se spune despre Avicenna că avea o memorie excepţională, că, la vârsta de numai 14 ani, I-a citit dintr-o „suflare”, zi și noapte, pe Hipocrate, considerat, astăzi, „părintele medicinei”. Avea doar 17 ani când a început să practice medicina, după ce l-a vindecat pe emirul Nuh II, de otrăvire cu plumb. De-a lungul întregii sale vieți, savantul persan a fost convins că orice boală se poate vindeca dacă îi sunt cunoscute cauzele şi factorii care-i influenţează apariţia. Avicenna a fost primul care a stabilit reguli despre modalităţile de testare a unui medicament nou, înainte ca acesta să fie administrat pacienţilor, iar într-una dintre cărţile sale sunt înregistrate nu mai puţin de 760 de medicamente, cu informaţii despre utilizarea şi eficacitatea acestora. Savantul persan este și unul dintre primii medici care au observat relaţia dintre emoţii, starea fizică a pacienţilor și efectele benefice ale muzicii asupra corpului şi spiritului, ceea ce medicina modernă va accepta abia după mai multe secole. Începând cu 2003, UNESCO a instituit Premiul Avicenna, care se acordă la fiecare doi ani, pentru realizări deosebite în domeniul eticii în ştiinţă, scopul fiind de a atrage atenţia asupra problemelor ridicate de progresele ştiinţifice și tehnologice, care trebuie să fie întotdeauna în slujba binelui pentru oameni.
Experimentul lui Avicenna a avut ca scop să arate felul în care frica, dacă nu este gestionată corect, poate să paralizeze fiinţa. Chiar dacă, pentru experiment, s-a folosit de două animale, savantul persan a explicat faptul că mecanismele care se declanşează în organism, in condiţii de frică, sunt valabile și la om. În două cuști separate, securizate şi aşezate la mică distanţă una de alta, Avicenna a pus un lup și un miel, astfel încât cele două animale să se poată vedea permanent, dar fără să existe vreun risc ca lupul să evadeze din cușcă sau să atace mielul. Și lupul şi mielul au primit hrană și apă din belşug. În timp ce lupul a mâncat toată hrana din cușcă și, sătul fiind, a urlat tot timpul, încercând să rupă gratiile și să ajungă la miel, acesta din urmă a refuzat hrana şi, paralizat de spaimă, nu a rezistat mai mult de o săptămână.
Mutatis mutandis, spune experimentul lui Avicenna, „mielul” poate fi oricare dintre oameni, într-un anumit context, iar „lupul” orice fel de pericol real sau imaginar, care anulează gândirea logică. La om, ca la majoritatea mamiferelor, frica provoacă o activitate hormonală intensă, care poate determina pielea să elibereze un miros puternic, generează, în acelaşi timp, o excitare a văzului şi a auzului. Omul înspăimântat încremenește ca o statuie, rămâne nemişcat și fără să respire sau se ghemuiește instinctiv, pentru a scăpa de privirea celorlalți. Inima bate violent și palpită, se modifică ritmul cardiac, respiraţia este accelerată, glandele salivare acționează imperfect, gura devine uscată, mușchii tremură etc. Experimentul lui Avicenna despre frică a evidenţiat, în urmă cu aproximativ o mie de ani, ceea ce oamenii de ştiinţă de astăzi au descoperit despre unul dintre cele mai vechi şi mai puternice sentimente care ne influenţează starea de spirit, comportamentul, deciziile, felul de a fi, de cele mai multe ori fără să conştientizăm mecanismele subtile ale minţii noastre sau fără să recunoaştem că suntem vulnerabili dintr-o astfel de perspectivă. Există tot felul de frici – de la cele individuale, la cele colective, de la simple temeri, frici „liniştite”, banale sau bizare (frică de întuneric, de praf, de oglinzi, de valuri, de insecte etc.), la fobii generatoare de panică și anxietate, care au ca resort percepţii si reacţii individuale, subiective, și numai într-o anumită măsură o realitate obiectivă. Creierul este responsabil de blocarea comportamentului firesc, provocând un fel de „paralizie” mentală, printr-un exces de analiză, cauzele unor astfel de reacţii rămânând, în mare parte, necunoscute.
„AVICENNA (IBN SINA) 980, BUKHARA (PERSIA) -1037, HAMEDAN/ GÂNDITOR, FILOZOF, MEDIC ȘI MATEMATICIAN PERSAN UNUL DINTRE CEL MAI CUNOSCUȚI SAVANȚI DIN IRAN ŞI DIN LUME/ AMBASADA REPUBLICII ISLAMICE IRAN-2003″
PORSCHE 911 CRYSTAL GT3: Fugită în rochia de bal, Swarovski-sclipicioasă direct de la Essen Motor Show
INSIDER: „Crystal GT3: @zperformancewheels demonstrează cum să ieși în evidență la ESSEN MOTOR SHOW cu acest Porsche împodobit cu milioane de cristale!” SURSA
N.R.: „Porsche 911 GT3 este un model de înaltă performanță al mașinii sport 911, cu un motor natural aspirat de 4,0 litri, disponibil cu transmisie manuală sau automată (PDK). Varianta de bază are 510 CP, atinge 100 km/h în 3,4 secunde și o viteză maximă de 311 km/h. Există și varianta 911 GT3 with Touring Package (cu aripă spate discretă) și modelul extrem 911 GT3 RS, optimizat pentru circuit.
Specificații cheie: Motor: 4,0 litri, boxer, natural aspirat; Putere: 375 kW / 510 CP (pentru modelul standard GT3); Accelerație (0-100 km/h): 3,4 secunde (cu transmisie automată/manuală); Viteză maximă: 311 km/h; Transmisie: Cutie manuală cu 6 trepte sau automată cu dublu ambreiaj (PDK); Tracțiune: Spate; Consum: 13,8-13,7 l/100 km (combinat)
Variaţii: 911 GT3: Modelul de bază, cu aripă spate fixă; 911 GT3 with Touring Package: Similar cu modelul de bază, dar fără aripa spate fixă, înlocuită cu un spoiler retractabil automat; 911 GT3 RS: Varianta mai extremă, optimizată pentru circuit, cu aerodinamică radicală și o putere mai mare (până la 525 CP, în funcție de model), conform Porsche.
ARHIVĂ: MAGNOLIU: Porsche Taycan Champagne Rose. Nu este de mâncare! OXXXO VIENA: Prima și singura camionetă Porsche 944 cu 6 roți din lume OXXO 311: „Iubita mea cu ochii ca cafeaua / Şi părul mătăsos ca catifeaua / Că când te văd mă simt ca carameaua”
GALATEEA CONTEMPORARY ART: Expoziția „?” de Lucian Țăran – 60 de bebeluși din ceramică abandonați pe gresia rece – Mai suntem lăsați să fim oameni?
INSIDER: „La Galeria Galateea Contemporary Art (Calea Victoriei nr. 132 din Bucureşti sector 1) are loc până pe 16 decembrie 2025, expoziția „?” a sculptorului Lucian Ţăran. Simbolul interogaţiei deschide eventuale introspecții la nivel personal și social în căutarea unui răspuns salvator la adresa conştiinţei umane contemporane. Întrebarea este dacă omul mai este om, dacă această societate în continuă transformare reuşeşte să salveze oamenii sau să-i ducă spre autodistrugere, datorită dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei care ridică nivelul de pericol în cazul conflictelor pe motive mercantile şi egocentrice de supremație economică și teritorială. În fața acestor provocări e bine să amintim că în natura umană există iubire, pace și compasiune. (Iulian Virtopeanu)
Lucrarea ,,?” a sculptorului-ceramist Lucian Ţăran elimină tot ce nu e necesar. Şaizeci de copii din ceramică. Atât. Nu ai nevoie de explicații. Se înmulţesc în capul tău pentru că aşa fac numerele reale. Nu stau pe loc. Şaizeci devin şase mii care devin ceva ce nu mai poți număra. Şi în această progresie se relevă adevărul pe care vremea noastră a ales să îl ignore: faptul că fiecare formă ceramică reprezintă nu o cifră statistică, ci o viaţă, una sacră.
Te uiți la aceste forme mici și ceva arde. Arderea asta e esenţială. Dacă nu arde, nu funcţionează. Pentru că în ea recunoaştem focul din care ceramica s-a născut-aceeaşi temperatură de 1150 de grade care a transformat lutul în mărturie permanentă. Artistul n-a vrut să ne simțim confortabil. Confortul omoară arta. Artistul a vrut să ne trezească. În această trezire găsim rostul cel mai înalt al artei: nu să ne decoreze vieţile comode, ci să ne facă să vedem ceea ce am ales să nu vedem.
Fiecare copil ceramic poartă greutate. Nu o greutate fizică, ci una emoțională. Greutatea a ceea ce am pierdut, ce pierdem în continuare, ce ne prefacem că nu vedem. Pentru că lutul din care sunt făcuți ne reaminteşte ce suntem cu adevărat – fragili, modelabili, muritori. Întrebarea e chiar acolo: „Mai suntem lăsați sa fim oameni?” Ea te lovește sau nu. Dacă te lovește, o să ştii și răspunsul. În liniştea ce încojoară aceşti mici martori, alături de Ţăran, nu cerem pacea. O pretindem.” SURSA
N.R.: Program – Luni, Miercuri, Vineri: 16.00-20.00 Marți, Joi: 12.00-16.00.. Chiar dacă e închis expoziția se vede din stradă și timpul va încremeni o clipă în momentul în care o zărești în goana zilnică. Și chiar dacă nu te oprești, imaginea îți va rămâne pe retină și te va bântui un timp, iar toate gândurile tale vor fi întrebătoare…
GRAND HÔTEL DU BOULEVARD: Primul Crăciun – cu soldaței „Spărgător de Nuci” pentru uriași, căluți de carusel, globuri supradimensionate și mii de luminițe
INSIDER: „Corinthia Grand Hotel du Boulevard – Decorul exterior al Corinthia Bucharest, creat de renumitul designer lituanian Mantas Petruškevičius, transformă fațada hotelului într-o scenă vibrantă, unde teatralitatea se întâlnește cu nostalgia lumii lui Dickens. Arhitectura Belle Époque capătă o nouă viață sub lumina caldă a mii de metri de ghirlande, într-un spectacol ce evocă eleganța unui decor clasic, reinterpretat cu rafinament contemporan.
Brazi naturali și artificiali, decorațiuni în formă de cai și baloane, precum și structuri ornamentale amplasate pe balcoane și marchize creează o compoziție festivă spectaculoasă. alături de impunătorii soldați „Spărgătorul de Nuci”, fiecare element contribuie la un univers vizual coerent, plin de poveste.
Rezultatul este o atmosferă de sărbătoare cu adevărat feerică, în care luxul discret, inspirația victoriană și magia Crăciunului se împletesc într-un decor care transformă hotelul într-un punct de atracție emblematic al sezonului festiv din București.” SURSA
N.R.: „Grand Hôtel du Boulevard este situat în centrul Bucureștiului, la intersecţia străzilor Calea Victoriei și bulevardul Elisabeta. În 1865 omul de afaceri Jacques Herdan cumpără terenul și începe construcția unui hotel după planurile arhitectului Alexandru Orăscu – primul arhitect din Țara Românească cu studii de specialitate finalizate la Berlin și Munchen (autorul clădirii Universității și a Palatului Dacia din capitală). Clădirea numită Hotel Herdan este inaugurată în 1871 (după alte surse hotelul a început să funcționeze din 1873); are la parter un restaurant franţuzesc și librăria Alcalay. Începând cu 1877 hotelul se numește Grand Hôtel du Boulevard și este primul hotel bucureştean care a tras apă curentă. Dotat de la inceput cu iluminat electric, ascensor, omnibus de la gară, salon de lectură, post telefonic și adresă telegrafică specială. Hotelul este apreciat dar prețurile sunt mari, de exemplu, o cameră modestă costă 12 franci pe zi în 1877.
De-a lungul timpului, Grand Hôtel du Boulevard a găzduit săli de pictură, întruniri parlamentare, iar în saloane, după 1918 se organizează „Pour toi et pour moi”, un club de dans cunoscut în perioada respectivă. În 1934, patru ofiţeri ai armatei române pun la cale un atentat împotriva regelui Carol al II-lea. Aceştia se cazaseră la etajul doi, în camera 44, şi au plănuit uciderea regelui în Noaptea de Înviere, în momentul în care alaiul regal trecea pe sub balcoanele hotelului spre Dealul Mitropoliei, atentatul a eşuat, ofiţerii fiind arestaţi. Mai târziu, regimul de după război a naționalizat hotelul, la parterul acestuia deschizându-se Librăria Academiei, acolo unde fusese celebra Librărie Alcalay. Între 1950 şi 1974 clădirea a fost un sediu ministerial. Hotelul a fost în renovare de mai bine de 10 ani. Niro Investment Group a achiziționat hotelul şi a încheiat un parteneriat cu Corinthia Hotels. Hotelul a fost redeschis în martie 2025 sub numele Corinthia Grand Hôtel du Boulevard.” SURSA
Adresa Bulevardul Regina Elisabeta nr.21, București. Preţ pentru 1 noapte, 2 adulţi – 2.392 lei.
ARHIVĂ: RESTAURARE: Grand Hôtel du Bulevard, ascuns în centrul Capitalei. Peisajul strică faţada!
DEMOLARE BANCOREX: Prima clădire modernă de birouri construită în București – simbol al tranziției spre economia de piață după Revoluția din ’89
INSIDER: „Bancorex, prima clădire modernă de birouri construită în București, simbol al tranziției (post-revoluționare) spre economia de piață, finalizată în 1997 pe Calea Victoriei nr. 15, lângă Palatul CEC. Clădirea a fost ulterior achiziționată de AFI Europe, care intenționează să o transforme într-un proiect de Clasa A cu funcțiuni mixte (birouri, spații de agrement) conform celor mai înalte standarde de sustenabilitate.
AFI a cumpărat anul trecut fostul sediu al Bancorex de la Immofinanz, parte din CPI Property Group. Israelienii au dat pe clădire 27,5 milioane de euro și au planuri de renovare autorizate, asta după ce Immofinanz o cumpărase cu 36 de milioane de euro în 2020 de la BCR.
Lucrările de construcție au fost autorizate chiar de fostul primar, Nicuşor Dan, iar demolarea parţială a început în luna septembrie. Cele mai recente date ale companiei, consultate de Economica.net, arată că la finalizare, clădirea va avea peste 29.000 de mp și are în prezent o valoare contabilă de 32 de milioane de euro. Costurile estimate pentru finalizare sunt de 68,9 milioane de euro, fără costul de achiziție. În total, clădirea va depăşi valoarea de 100 de milioane de euro.” DETALII
YOYO ÎN TRAFIC: Nume predestinat răsturnărilor – la propriu!
INSIDER: „Mici dar nervoase!
O mașină s-a răsturnat în zona hotelului Dobrogea din Constanța.” SURSA
N.R.: „Cvadriciclul nu are ESP, nefiind obligatoriu pentru non autoturisme. A mers cu viteza maximă și a tras de volan. Mașina din imagine este un XEV Yoyo. Aceasta este o mașină electrică mică, concepută pentru mobilitatea urbană, vehicul 100% electric. Poate fi condusă de la vârsta de 16 ani în unele țări. Specificații: Are o autonomie de până la 153 km și poate atinge o viteză maximă de 85 km/h. Vehiculul este omologat conform standardelor europene de siguranță, având un cadru robust din oțel de înaltă rezistență, airbag și sistem ABS incluse standard.”
YO-YO este o jucărie simplă, alcătuită din două discuri egale, ce sunt conectate cu un ax fix, în jurul căruia se rulează un fir. Se presupune că yo-yo-ul este cea mai veche jucărie, exceptând păpușa. Deşi e utilizat încă din cele mai vechi timpuri (prima menționare istorică a yo-yo-ului apartine grecilor, datând din anul 500 i.Hr.), această jucărie a devenit faimoasă în epoca modernä. Chiar și Napoleon și armata sa s-au jucat cu yo-yo-uri înainte de bătălii. Numele „yo-yo” provine din filipineză și înseamnă „vino-vino”.
Jucăria a devenit faimoasă în epoca modernă, în special datorită imigrantului filipinez Pedro Flores, care a început o companie de yo-yo în California în anii 1920. Donald F. Duncan, care era un excelent om de afaceri, a preluat în 1928 sau 1929 compania de yo-yo cu același nume a lui Pedro Flores. A mutat-o din California in Wisconsin, care a devenit curând Capitala Yo-yo-urilor din toată lumea”, fabrica producând 3600 de yo-yo-uri pe minut. Dacă la început yo-yo-ul era făcut din lemn, cu timpul acesta a devenit tot mai stilizat, aducându-i-se noi şi noi îmbunătățiri.
Cum funcţionează yo-yo-ul? V-ați intrebat vreodată de ce yo-yo-ul urcă înapoi odată ce ajunge jos? Deşi are un design atât de simplu, yo-yo-ul folosește de un principiu de bază ale fizicii: conservarea energiei. Legea conservării energiei ne spune că orice formă de energie nu se pierde, ci se transformă în altă formă de energie, rămânând constantă. Aşa este şi în cazul yo-yo-ului, când energia potențială se transformă în energie cinetică, iar aceasta din nou in potențială. Atunci când obiectul coboară are energie cinetică, derivată din energía potențială. Odată ce ața ajunge la capăt, energia cinetică este suficientă pentru a face ca yo-yo-ul să urce înapoi în sus. Apoi, energia cinetică se transformă în energie potențială pe măsură ce yo-yo-ul urcă şi astfel, întregul proces se reia. Din cauza frecării, la fiecare astfel de ciclu, yo-yo-ul va urca tot mai puţin, până când în cele din urma, se va opri cu totul. Dar orice pasionat de yo-yo stie că jucăria se poate. menține pe termen nelimitat în acest proces, dacă obiectul este tras uşor în sus la fiecare ciclu. Această tragere furnizează o energie cinetică suplimentară, care compensează pierderile prin frecare.”
ARHIVĂ: IARNA PE ULIȚĂ: Cum citești plăcuțele unui BMW răsturnat într-o curbă cu polei? OXXO GAURA NEAGRĂ: Moda spălării bolidului la fântâna din Piața Constituției câștigă adepți
CASA MIȚA BICICLISTA: Crăciun unit sub o singură stea și un kilometru de ghirlande luminoase!
INSIDER: „✨ Casa Mița Biciclista — un cer plin de stele și un strop de magie. În acest an, Casa Mița Biciclista își întâmpină vizitatorii într-o atmosferă feerică, transformându-și fațada într-un cer plin de stele care luminează discret una dintre cele mai elegante clădiri ale Bucureștiului. Sub conceptul „Sub aceeași stea”, decorul aduce împreună tradiția, emoția și bucuria sărbătorilor, invitându-ne să privim orașul cu mai multă căldură și speranță.” SURSA
N.R.: „Suntem gata. Întâlnirea sub aceeași stea începe. Anul acesta, Crăciunul de la @lamitabiciclista se aprinde altfel. Vorbim despre sens, despre lumina care nu doar strălucește, ci adună. Pe fațada casei istorice au prins formă 11 stele create special pentru La Mița Biciclista, în urma unui dialog minuțios între Mantas Petruskevicius și echipa noastră. Steaua cea mare, de 5 metri, conduce compoziția ca un reper al orașului. În jurul ei, peste 1 km de ghirlande luminoase și 200 m de ghirlande aurii croiesc un cer nou. Un Crăciun al orașului unit, nu al orașului risipit. Un loc în care oamenii se pot regăsi, fie și pentru o clipă, sub aceeași stea.” SURSA
CANDLELIGHT PREMIUM: „Capodopere pianistice de la Mozart la Chopin” au (i)luminat Palatul Parlamentului!
INSIDER: „Candlelight Premium la Casa Poporului – Având în vedere că aici funcţionează Parlamentul României şi cele mai importante structuri ale statului, la intrare se face un control strict, la fel ca pe aeroport. Trebuie să pui bagajele pe bandă pentru a fi scanate, ca să se asigură că nu ai obiecte interzise. Vizitatorii sunt şi ei verificați, trebuie să treacă printr-o poartă cu detector de metale şi apoi sunt scanați cu un detector mobil. Dacă ai vreo unghieră/ obiect ascuțit în geantă, ți se va reține până după concert, în baza unui „bon”. După ce ai parcurs toți aceşti paşi, cu buzunare și poșete întoarse pe dos și dezbrăcat de paltoane, pălării și umbrele poți pleca cu brațele pline, elegant, către sala C.A. Rosetti să umpli și sufletul.
N.R.: Concertele Candlelight aduc magia unei experiențe muzicale live, multisenzoriale, sub lumina blândă a lumânărilor în locații deosebite din București. „Candlelight Premium, Capodopere pianistice de la Mozart la Chopin” a „(i)luminat” Palatul Parlamentului. Pianist: Marius Boldea – Program: Mozart – Fantezia în re minor KV. 397; Beethoven – Sonata op. 57 în f minor „Appassionata”; Schubert – Sonata în Si bemol major D. 960 (partea I); Chopin – Scherzo nr. 2 op. 31 în si bemol minor. Sala C.A.Rosetti.
Durată: 60 minute (Accesul este permis cu 45 minute înainte de începerea programată, iar participanților li se interzice intrarea ulterioară). Limită de vârstă: 8 ani sau mai mult. Persoanele sub 16 ani trebuie să fie însoțite de un adult” DETALII
MISS UNIVERS ROMÂNIA 2025: Reinterpretare modernă a costumului național – îngeraș cu aripi tricolore și cu stema în frunte!
INSIDER: „Costumul prezentat în imagine este costumul național purtat de reprezentanta României, Cătălina Jacob, la competiția Miss Universe 2025, care a avut loc în Thailanda. Cătălina Jacob a reprezentat România la cea de-a 73-a ediție a concursului Miss Universe, desfășurată în Bangkok, Thailanda, în noiembrie 2025. Cătălina Jacob este fotomodelul și actrița română, în vârstă de 28 de ani cu dublă cetățenie româno-italiană, s-a născut pe 17 iunie 1997. A trăit în Bacău, Abruzzo şi Milano. Cătălina şi-a început drumul în această lume a frumuseții la 18 ani, când s-a mutat la Milano pentru a urma studii în psihologie şi comunicare, combinând educația cu pasiunea pentru modelling. Experiența ei internaţională este impresionantă. A participat la prezentări de modă în oraşe de tradiţie în industrie, precum Milano, Paris, New York şi Dubai, colaborând cu branduri renumite și acumulând experiență valoroasă într-un domeniu competitiv.
Pentru secţiunea costumului național, Cătălina Jacob a defilat într-o ţinută spectaculoasă, inspirată din identitatea românească, reinterpretat într-o variantă modernă. Look-ul, completat de aripi imense in culorile tricolorului, a avut o estetică ce amintea de prezentările cu „îngeraşi” Victoria’s Secret. Apariția ei a stârnit reacţii entuziaste, atât în rândul publicului, cât şi pe rețelele sociale, unde imaginile au devenit rapid virale. Deşi nu s-a calificat în primele 30 de frumuseți ale planetei, alese din 120 de concurente, Cătălina a făcut o figură frumoasă la Miss Universe 2025, competitie căştigată de Fatima Bosch. Miss Mexic.”
ARHIVĂ: PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern OXXO TATUAJE ROMÂNEȘTI: Stema României, ieșită din suflet direct pe spate!
MASCARONI: „Cicatrici ale fostei frumuseți” a posomorâtului de București
INSIDER: „Am urât posomorâtul ăsta de București încă din prima zi a relației noastre. Ne mai intersectasem noi fugar până atunci, dar în ’98, venit la facultate, când am coborât din tren și talpa mea i-a atins asfaltul, am știut că trebuie să fac orice-mi stă în putință să fug de-aici. N-am reușit, nici după 27 de ani.
Am trăit împreună, așa, ca doi oameni căsătoriți din obligație, împărțind nopți în paturi separate. Am tot încercat în timpul ăsta să-i dau o șansă, să las de la mine, să iert. Și, recunosc, din când în când, parcă-l vedeam zâmbind, ca să nu zic că-mi părea chiar simpatic. Odată mutat în inima lui, la centru, lucrurile s-au schimbat în puțin mai bine, mai ales de când mi-am dat seama că nu e vina lui că e așa cum e, că n-a fost mereu așa, că, asemeni oricui, în tinerețe era mult mai chipeș și mai plin de bun gust. Plimbările lungi, câteva tururi ghidate și niște evenimente la care-am participat mi-au scos în cale, pe lângă timida admirație pe trend ascendent, niște detalii care aveau să mă macine.
Am descoperit că Bucureștiul poartă niște cicatrici ale fostei sale frumuseți, ascunzându-le chiar sub ochii noștri. Se cheamă “mascaroni”. Știu, nici eu nu auzisem de cuvântul ăsta dubios, până recent. Sunt fețele care împodobesc clădirile din vremea tinereții Bucureștiului, unele înfățișând oameni, altele animale, altele personaje mitologice. Sunt mulți, mult mai mulți decât mi-aș fi imaginat, și sunt foarte timizi. Rar se întâmplă să-ți întâlnești privirile cu ale lor, dacă nu-i cauți. Și chiar când îi cauți, poți trece de zeci de ori prin același loc, și să nu ți se arate. Sau oi fi doar eu.
Spuneam, sunt fascinat de chipurile astea misterioase, martorii ăștia tăcuți ai trecerii Bucureștiului. Am început, cu ajutorul Oanei, să inventariez prezența lor. O fac în primul rând pentru mine (mai rar am avut un proiect atât de personal), și-apoi poate pentru vreun rătăcit care-ajunge-n Gara de Nord și nu dă nicio șansă urâțeniei ăsteia de oraș. Are și o valoare documentară demersul, pentru că am fotografiat deja mascaroni pe care știu că în câțiva ani n-o să-i mai vadă nimeni.
Și… asta voiam să zic, în prea multe cuvinte. E îndrăzneț să mă gândesc că o să reușesc să-i inventariez pe toți, la cât de bine se ascund. Am fotografiat câteva sute până acum și sunt încă foarte departe de suma de vreo 2000 la care sper să ajung. Există o pagină de Facebook, există o pagină de Instagram, există o hartă cu fotografii și vă invit pe la toate trei, pun link-urile în comentarii. M-aș bucura să știu c-ați început să-i vedeți. Faces of Bucharest meet the world. Faces of Bucharest e pacea mea cu Bucureștiul, chiar dacă nu cu ăsta de azi.” SURSA
N.R.: „Mascaronii sunt elemente decorative sculptate, sub formă de capete umane, animale sau fantastice, folosite în arhitectură pentru a decora faţadele clădirilor, precum deasupra ușilor, ferestrelor sau pe chei de boltă. Inițial, aveau un rol apotropaic (menit să sperie spiritele rele), dar ulterior au devenit un ornament pur decorativ. Termenul provine din italianul „mascherone” și are la bază latinescul „masca”. Sunt frecvent întâlniți în arhitectura gotică, barocă, Beaux Arts și Art Nouveau.
infoINSiDER.ro 
