Viaţa de zi cu zi ne dovedeşte în continuare că un jeep este invers proporţional cu bunul simţ al şoferului. Unul dintre insiderii noştri a surprins, seara trecută, în parcarea AFI Mall Cotroceni, o dovadă vie că viaţa este o junglă, mai ales când vine vorba de mâncare şi de distracţie la mall. Pentru că locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap erau deja ocupate de alte jeep-uri, mai rămăsese un spaţiu neexploatat exact în dreptul intrării pentru clienţi! De ce să mai cauţi loc de parcare când tot timpul găseşti la intrare?! Dacă şoferul jeep-ului se mai străduia puţin şi nu parca pe două locuri, mai intra încă o maşină! …Totuşi, le mulţumim celor doi şoferi că nu au parcat la teresa unui fast-food sau, de ce nu, direct în sala de cinematograf.
Ultimele
LA MALL: Nu parcaţi peste clienţi!
CNAS: Vreţi compensare pentru o proteză? Depuneţi cererea cu doi ani înainte!
Mii de pensionari bucureşteni au depus din 2009, la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, cereri pentru compensarea unei părţi din cheltuielile necesare pentru diverse proteze – fie că este vorba de un aparat auditiv, de o tijă osoasă sau de o operaţie pentru schimbare de cristalin. Au primit aprobarea după doi ani!
INSIDER: “În 2009, medicul mi-a recomandat să fac o operaţie de schimbare de cristalin. Au urmat o serie de analize, măsurători, medicamente etc. Cum CNAS este obligată să deconteze o parte din aceste cheltuieli am depus şi eu o cerere pentru compensare. Înainte de a-mi primi cererea, mi s-a cerut să aduc dovadă că am plătite la zi toate taxele, impozitele şi dările către stat. Au urmat zile de coşmar de stat la cozi, bani, adeverinţe etc. În final, am reuşit să depun această cerere prin aprilie 2009 şi mi-au spus: “Aşteptaţi că vă sunăm noi”. Cum toate analizele şi măsurătorile de cristalin expirau în scurt timp am decis să fac un împrumut şi să mă operez fără să mai aştept compensarea de la CNAS. Ştiţi când m-au sunat? După un an şi opt luni! La mijlocul lunii decembrie primesc un telefon de la CAS Bucureşti – “Vă rugăm să veniţi repede să vă ridicaţi aprobarea de compensarea la cristalin. Dacă nu o folosiţi până la sfârşitul anului, pierdeţi aceşti bani”. …Cred că băteam poştaşul dacă eram informat în scris! Adică, în capul lor, acum ar trebui să reiau toate analizele şi măsurătorile, să caut alt cristalin şi să mă şi operez, probabil undeva între Crăciun şi Revelion, când medicii mor de plictiseală şi bate vântul prin spitale?! …Deşi inutilă, m-au dus totuşi să ridic aprobarea de la CAS. Erau mii de compensări care aşteptau să fie ridicate şi cheltuite neapărat acum, pe ultimele zile ale sfârşitului de an. Vă daţi seama ce haos au provocat în spitale?!”
Cotidianul “Cronica Română” trage obloanele!?
Chiar dacă spune că a fost un an greu, patronul cotidianului “Cronica Română”, Răzvan Şindilaru, petrece sărbătorile cu mâncare şi băutură pe masă, ba poate chiar prin ţări străine. Angajaţii lui doar se uită la el cum înfulecă bucatele, fără să-i invite la masă. Până în ultimul minut al ultimei zi de lucru, angajaţii Cronicii au sperat să ducă acasă măcar un salariu. Măcar salariul restant pe luna iulie a lui 2010!
INSIDER: “Nu vruiam să ne imaginăm că vom pleca acasă şi astăzi, în ultima zi de muncă din acest an (23 decembrie n.r.), fără un ban în buzunar ca să punem ceva, orice, pe masa de Crăciun. …Am sperat să primim măcăr salariul restant de pe luna iulie, măcar jumătate din salariul pe luna iulie, măcar un avans de 100 de lei din luna iulie… Nimic! Redactorul-şef ne-a rugat să terminăm ziarul şi să mai aşteptăm până la sfârşitul zilei că poate-poate, totuşi, se întâmplă vreo minune… La final, am plecat aşteptând, dar am fost asiguraţi că poate vom primi ceva după sărbători… Nici nu îmi vine să mă mai duc acasă!”
Cadouri: ING BANK blochează în masă cardurile de credit?
INSIDER: „Ieri am fost sunat de la ING BANK Tipografilor (Str. Tipografilor nr. 11-15, Cladire S-Park B3-B4 , BUCURESTI) sa mi se spuna ca “toate cardurile de credit mi-au fost blocate”, motivul fiind niste “actiuni frauduloase pe un anumit site de internet”. La intrebarea mea fireasca despre care site este vorba mi s-a raspuns nonsalant ca “el nu a fost informat despre identitatea site-ului” si ca nu numai cardurile mele sunt blocate ci toate cardurile de credit emise de filiala ING BANK Tipografilor Bucuresti si ca acestea trebuie innoite. Urmeaza sa fim anuntati “ulterior de data la care putem veni sa ridicam noile carduri” (fara a specifica vreun termen o zi, o luna, un an, un timp)… adica “LA ANU’ SI LA MULTI ANI!!!””
VOX POPULI: „Boc, aţi luat drepturile copiilor”
INȘIDER: „Protest disperat in Parlament fata de legile Guvernului Boc:
Bărbatul care s-a aruncat joi dimineața de la balconul Parlamentului este Adrian Sobaru, electrician la TVR. Acesta are 40 de ani, este căsătorit si are doi copii, dintre care unul suferă de autism. Victima era nemulțumită de faptul că în urma masurilor de austeritate luate de Guvern i-au fost retrase unele drepturi pe care le primea pentru copil.” DETALII
NOSTALGII: Bişniţă cu bilete de intrare la Patinoarul „Mihai Flamaropol”
INSIDER: „Fusai aseara la Patinoarul Mihai Flamaropol de pe Bd. Basarabia langa stadionul Lia Manoliu – Bucuresti sect. 3. Nu am parcat bine masina ca niste domni (nu stiu daca blonzi sau bruneti pentru ca “seara toate pisicile sunt negre”:) ) ne-au si “oferit” intrarea – 10 RON. Cativa metri mai incolo la Casa de Bilete intrarea era 15 RON. Am fost norocosi ca am urmat “calea legii” intrucat doamna de la vestiar (exclusa probabil din reteaua “circuitul banilor in natura”) nu primea ghetele si gentile la garderoba decat dupa ce i se arata biletul de intrare (cerut cu o oarecare ciuda in glas). Si ne mai miram ca patinoarul nu are parte de imbunatatiri de zeci ne ani.”
ORGANIZARE: De ce nu donează românii sânge?
Donatorii de sânge români se împart în două categorii – unii de foame, iar ceilalţi din întâmplare! Dacă totuşi vrei să donezi în Bucureşti, eşti îndrumat călduros să o faci la Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională (INHT) din strada Constantin Caracaş nr. 2. Dacă cei cu ştate vechi ştiu care este “drumul sângelui”, bobocii-donatori sunt invitaţi să se descurce singuri într-un labirint de uşi închise.
INSIDER: “Printr-o conjunctură am fost rugat să merg la Institutul Naţional de Hematologie din Bucureşti să donez sânge pentru cineva. Pentru că nu ştiam nimic despre ce urma să fac, am dat o căutare pe Google să aflu condiţiile, programul de donare etc., dar am găsit doar un număr de telefon. O voce dintr-o casă particulară s-a scuzat a mia oară în numele INHT şi Romtelecom că numărul a fost realocat şi nu mai este valabil demult…
În aceste condiţii, am decis să-mi încerc norocul direct pe strada Caracaş nr. 2. M-am prezentat la portar ca fiind donator nou şi m-a îndrumat plictisit spre cealaltă intrare: “stânga-ieşiţi-dreapta-dreapta, şi vedeţi acolo!” (?!) Într-adevăr, mai există o intrare şi mai obscură, cu aspect de uşa de dos de alimentară comunistă. Un culoar pustiu, ţapiţat cu afişe şi indicaţii inutile, îmi făcea trecerea spre zona crepusculară a sistemului sanitar. La capătul lui, este o sală de aşteptare care aduce a cinematograf de cămin cultural. Oblonul tras la ghişeul de informaţii ţine loc de avizier pentru informaţii aiurea care nu-ţi răspund la nicio întrebăre… Singura săgeata este spre WC.
Am acostat prima persoană care, aparent, cobora de pe o scară de serviciu… “Urcaţi pe aici la etaj, apoi stânga-dreapta-dreapta şi mai întrebaţi acolo!” (?!) Am ajuns într-un labirint de uşi închise, cu pereziţi-avizier. Printre zecile de afişe, absolut întâmplător, mi-au cazut ochii pe harta comorii – “Circuitul donatorului de sânge”. Fotografiez şi plec fericit spre cabinetul 39, deşi Radiologie nu înseamnă Triaj… Speriaţi că vreau să mă bag în faţă, cei de la coadă m-au trimis imediat la plimbare să completez un formular şi apoi să-l duc “acolo, pe primul culoar” (?!) Am prins un cabinet cu uşa deschisă şi am căscat ochii sugestiv: “…Sunteţi nou? Ar trebui să mergeţi să va înregistraţi, dar rămâneţi aici la coadă…”
În timp ce completam formularul aflam şi eu, abia la faţa locului, care sunt condiţiile pe care trebuie să îndeplinească un donator înainte să facă „vărsarea de sânge”… După 20-30 de minute îmi vine rândul… „Carnetul de donator? …Păi cum, nu aveţi fişă? Nu sunteţi înregistrat?! Formular aţi completat? Nu am fişa, nu vă pot consulta! Mergeţi întâi acolo, la 54 şi lăsaţi buletinul. Apoi veniţi aici şi vă strig eu când primesc fişa!” Predau buletinul, îmi face fişa destul de operativ, îmi vine iar rândul. „…Îmi pare rău, dar nu puteţi dona astăzi! Dacă nu aţi dormit minim 6-7 ore, nu aţi mâncat nimic, nu aţi băut minim 0,5 litri apă şi aţi mai şi fumat… Vă daţi seama, vă luăm 450 ml de sânge. O să leşinaţi! Veniţi luni!” …La final, după mai bine de o oră de citit afişe, bătut pe la uşi, întrebat în stânga şi-n dreapta, completat formulare şi stat aiurea la rând, am aflat că… intenţia contează!”
FOTOREPORTAJ: Poet la ceaun sau mâncarea ca o poezie?
INSIDER: „Dacă nu luarăți încă prânzul dati o fugă la librăria Cărturărești Verona din Bucureşti pentru că Dinescu este astăzi Chef 🙂 și gătește tot felul de minunății de post și nu prea… 🙂
Au dat o raită și Andrei Zaharescu și Andreea Berecleanu “în interes de serviciu” îmbinând “utilul cu plăcutul”… (el sobru, ea a țopăit veselă ca o vrăbiuță – de frig, de vin fiert sau în ton cu muzica fanfarei din Dârvari Mambo Siria).
Pe lângă poezia din partea casei, din meniu nu au lipsit: Vinul lui Dinescu, antreuri pentru gusturi populare alese, un borș din peste de Dunăre, somn cu ghimbir la proțap, crap cu stafide, sarmale de gașcă, cârnăciori în vin, afumături la lemn de prun şi desert cu nucă și gutui. …Toate a la Dinescu! :)”
ORANGE: „Sistemul nostru tarifează eronat costuri extra-suplimentare! Ne cerem scuze!”
INSIDER: „În sfârşit un răspuns oficial la întrebarea – cum te fură companiile de telefonie mobilă? Şi nu o spun eu, ci o recunosc oficial chiar ei… uneori!? Luna trecută am primit o scrisorică de la Orange care mi-a întărit suspiciunea că pe factură apare ce vor muşchii lor şi nu doar ce am consumat. Cu un aer neprihănit, mă informează senini că dintr-o regretabilă eroare a sistemului (deci nu e de la ei!) am fost tarifat eronat, în plus, iar facturile plătite deja au avut costuri extra-suplimentare… de numai 50 de euro! Cum greşeala recunoscută e pe jumătate iertată, Orange mi-a virat banii plătiţi în plus ca avans pentru viitoarea factură… Bineînţeles că şi-au cerut scuze până la cer, că m-au asigurat de stima lor cea nesfârşită, totul în speranţa că voi vedea în continuare în ei un <partener de încredere>… Ya, right! …Totuşi, dacă sistemul mai dă şi alte rateuri neştiute de ei şi plătite de noi? …Dacă tăceau, pe profit ramâneau!?„
Românii săraci, cobai ieftini pentru companiile farmaceutice
Marile companii farmaceutice conduc numeroase experimente clinice în străinătate, în ţări în care reglementările în domeniu sunt practic inexistente şi unde agenţia guvernamentală a SUA de protecţie a consumatorului, Food and Drug Administration (FDA), nu ajunge, iar „greşelile” sunt închise în mormintele săracilor, informează agenţia de presă Agerpres.
Experimentele clinice sunt făcute pe români dispuşi să se supună testărilor, pe ruşi bolnavi, polonezi fără adăpost şi chinezi defavorizaţi, scrie revista “Vanity Fair”, care a analizat în ediţia pentru ianuarie 2011 globalizarea industriei farmaceutice şi eşecul guvernului SUA de a ţine în frâu maşina de profit letală. Ce au în comun oraşe ca Iaşi, din regiunea Moldova din România, cu Mégrine din nordul Tunisiei, sau Tartu, în Estonia, şi Shenyang, din nord-estul Chinei? Aceste locuri nu se află pe nicio listă a primelor 10 locuri de destinaţii turistice. Cu toate acestea, “cercetaşii” industriei farmaceutice le-au vizitat pe toate, dar şi alte zeci de oraşe similare, mari şi mici, pentru a găsi oameni dispuşi să se supună unor testări clinice pentru noi medicamente şi astfel să convingă FDA să declare medicamentele sigure şi eficiente pentru americani.
Cu mai mult timp în urmă, doctoriile administrate americanilor erau testate fie în SUA, fie în Europa. Dar situaţia nu mai stă aşa. În 1990, potrivit inspectorului general din Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane, 271 de testări de medicamente destinate utilizării în SUA au fost efectuate în ţări străine. În 2008, numărul lor a crescut la 6.485, o creştere de peste 2.000%. Inspectorul a constatat că cele mai mari 20 de companii farmaceutice din SUA au efectuat „o treime din testările lor clinice exclusiv în locaţii străine”. Totodată, 2.900 de medicamente diferite pentru 4.600 de afecţiuni distincte sunt în curs de testare clinică şi pasibile să ajungă pe piaţă.
Reglementările din multe ţări străine sunt mai puţin stricte, în cazul în care există, riscul de litigiu este neglijabil, în unele locuri inexistent, preocupările de ordin etic sunt o figură de stil, iar un avantaj semnificativ pentru companiile de medicamente este că FDA nu monitorizează ce fac companiile farmaceutice. Mii de testări au loc în ţări unde există concentraţii mari de săraci, adesea analfabeţi, care în unele cazuri semnează formularele de acord cu o cruce. În România, de exemplu, au avut loc 876 de testări, în Ucraina 589. Cele două destinaţii care vor eclipsa într-o zi chiar şi Europa şi SUA sunt însă China (cu 1.861 de testări) şi India (cu 1.457).
