COMUNICAT: „Bucureştenii ar putea beneficia de accesul la cea mai ieftină sursă de apă potabilă, dar îi împiedică proasta calitate a apei şi dezinteresul autorităţilor şi al Apa Nova. Conform studiului „Calitatea apei în Bucureşti – Analiza gestionării resurselor de apă şi a impactului asupra calităţii vieţii” apa potabilă furnizată prin magistralele de distribuţie din Bucureşti îndeplineşte normele europene, însă la nivelul robinetului din locuinţele bucureştenilor apar anomalii ce pot avea efecte grave asupra sănătaţii oamenilor.

Potrivit testărilor lunare întreprinse de  Apa Nova Bucuresti (ANB) și Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti (DSPMB), rareori se înregistrează încălcări ale standardelor de calitate în ceea ce priveşte apa potabilă pompată în magistralele de distribuţie. Din păcate calitatea apei pe magistralele de distribuție nu este același lucru cu calitatea apei de la robinet. O testare pilot, independentă, întreprinsă în august 2011 de Centrul pentru Poltici Durabile Ecopolis, a contrazis testările ANB şi DSPMB: astfel, din 10 probe efectuate în 8 apartamente diferite din cele 6 sectoare, 3 probe au prezentat anomalii, dintre care 2 au fost din acelaşi loc. Aceste anomalii – ce pot reprezenta un risc serios pentru sănătatea consumatorilor – se datorează fie stării țevilor din bloc, fie unor lucrări la rețea.

[…] Recomandăm ca autorităţile locale şi Apa Nova, care fac momentan exclusiv teste la puncte fixe, să aibă în vedere şi testarea aleatoare a calităţii apei, în special la robinetul consumatorilor.” DETALII

ARHIVA: CONSUM: Cum arată un raport de analiză a apei potabile din Bucureşti? „Tu bei apă de la robinet?”

INSIDER: „La sfârşit de săptămână, toată lumea se pregateşte de cumpărături pentru week-end. Colegii mi-au recomandat călduros să ocolesc preţurile de Carrefour şi să mă duc la Lidl. Aşa că m-am îndreptat către pomul lăudat – Lidl din zona Baicului. Per total, impresia bunicică – curăţel, muncitoresc, de cartier, preţuri ceva mai mici decât la celelalte supermarket-uri… Cum intru, o alee cu universul dulciurilor, puse strategic gândesc eu… Dacă preţurile sunt mai mici, conţinutul şi provenienţa, cam incerte – adică UE… Tot aşa şi la mezeluri, multe necunoscute. Nu risc!

Aleg produse de bază: ulei, zahăr, detergenţi. Aici nu ai cum sa dai greş. Mă îndrept spre carne. Hmmm, preţuri prea mici! Mă uit ca la picturi – mai întâi de aproape, apoi mai de departe şi mă dumiresc. O alta găselniţă-vrajă a comercianţilor. În mod obişnuit este trecut preţul per kg, dar la Lidl este altfel. Este trecut produsul, preţul şi, undeva mic, greutatea pachetului. Când 400, când 600, când 750 de grame… Hocus-pocus, domnule! Adică, în realitate, nu este nicio super-ofertă, ba poate din contră! La peşte, aceeaşi poveste.

Am fost şi în Italia la Lidl, dar italienii nu prea intrau, în afară de români, bulgari, ruşi… Italienii cumpără numai produse autohtone, chiar dacă sunt mai scumpe. Preţurile erau bune, iar cea mai mare parte din marfă era adusă din Germania. În concluzie, dacă vreţi să faceţi o mică economie, mergeţi la Lidl, dar deschideţi ochii mari, uitaţi-vă de mai multe ori la etichetele produselor şi alegeţi marfa cu atenţie. Oricum, au o bilă albă pentru organizare şi igienă, dar sunt încă la început!”