PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

ECOPOLIS: „Bucureştenii au apă potabilă, dar nu şi la robinet”. La sediul Apa Nova se bea apă plată?


COMUNICAT: „Bucureştenii ar putea beneficia de accesul la cea mai ieftină sursă de apă potabilă, dar îi împiedică proasta calitate a apei şi dezinteresul autorităţilor şi al Apa Nova. Conform studiului „Calitatea apei în Bucureşti – Analiza gestionării resurselor de apă şi a impactului asupra calităţii vieţii” apa potabilă furnizată prin magistralele de distribuţie din Bucureşti îndeplineşte normele europene, însă la nivelul robinetului din locuinţele bucureştenilor apar anomalii ce pot avea efecte grave asupra sănătaţii oamenilor.

Potrivit testărilor lunare întreprinse de  Apa Nova Bucuresti (ANB) și Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti (DSPMB), rareori se înregistrează încălcări ale standardelor de calitate în ceea ce priveşte apa potabilă pompată în magistralele de distribuţie. Din păcate calitatea apei pe magistralele de distribuție nu este același lucru cu calitatea apei de la robinet. O testare pilot, independentă, întreprinsă în august 2011 de Centrul pentru Poltici Durabile Ecopolis, a contrazis testările ANB şi DSPMB: astfel, din 10 probe efectuate în 8 apartamente diferite din cele 6 sectoare, 3 probe au prezentat anomalii, dintre care 2 au fost din acelaşi loc. Aceste anomalii – ce pot reprezenta un risc serios pentru sănătatea consumatorilor – se datorează fie stării țevilor din bloc, fie unor lucrări la rețea.

[…] Recomandăm ca autorităţile locale şi Apa Nova, care fac momentan exclusiv teste la puncte fixe, să aibă în vedere şi testarea aleatoare a calităţii apei, în special la robinetul consumatorilor.” DETALII

ARHIVA: CONSUM: Cum arată un raport de analiză a apei potabile din Bucureşti? „Tu bei apă de la robinet?”

GREENPEACE: Harta interactivă a reactoarelor nucleare din lume. Tu eşti în siguranţă?


COMUNICAT: „Greenpeace lansează astăzi o hartă on-line interactivă, care ilustrează toate reactoarele nucleare funcționale din lume, împreună cu estimări ale numărului de victime în cazul unui dezastru similar celui de la Fukushima, posibil la oricare dintre aceste reactoare. Afișând cele peste 400 de reactoare, harta interactivă arată că sute de milioane de oameni locuiesc în vecinatatea acestora și ar putea fi grav contaminate, necesitând evacuare în eventualitatea producerii unui accident nuclear.

Harta interactivă, care conține date din revista Nature, poate fi accesată din Facebook și Twitter și permite utilizatorilor să se atenționeze unii pe alții de riscul unui accident nuclear din imediata apropiere. „De vreme ce următorul dezastru nuclear ar putea avea loc oriunde există un reactor nuclear, consecințele teribile ale acestuia trebuie să cadă în responsabilitatea guvernului țării respective, pentru că a continuat să ignore riscurile și să acționeze ca și cum energia nucleară ar fi sigură. Singura cale prin care putem preveni accidentele nucleare este închiderea treptată a reactoarelor nucleare, urmată de înlocuirea acestora cu surse regenerabile de energie și de îmbunătățirea măsurilor de eficiență energetică”, declară Aslihan Tumer, reprezentant al campaniei de energie sustenabilă, din cadrul Greenpeace International.

TUNURI: România ciuruită. Frontal şi dorsal!


INSIDER: „România este ca o roată de caşcaval ale cărei găuri sunt reprezentate de instituţiile publice din administraţia centrală şi locală. Agenţiile, autorităţile, comisiile şi companiile aflate în subordinea ministerelor sunt cele care gestionează bugetul de stat, fondurile europene şi împrumuturile externe în funcţie de domeniul de activitate. O trecere în revistă a obiectivelor, bugetelor şi performanţelor acestor instituţii ar putea ridica unele semne de întrebare asupra acelor găurele, mici şi multe, prin care se scurg milioane de euro. Conducătorii acestor instituţii, secretari de stat şi subsecretari de stat, sunt numiţi politic şi nu au nici voinţa şi nici capacitatea profesională de a gestiona activitatea acestor instituţii.

O campanie de informare asupra organizării unor instituţii ar merita atenţia publicului. Degeaba vorbim de forme, dacă nu reuşim să vedem fondul. Atât cetăţenii plătitori cât şi funcţionarii angrenaţi sunt de părere că aceste instituţii nu ar trebui conduse de către oameni numiţi politic, ci de către manageri, ale căror proiecte de management să fie afiliate unui program de guvernare care să stabiliească obiective precise, dead-line-uri şi demisii de onoare în caz de eşec. Dacă aveţi răbdare şi curiozitate, ajunge doar să aruncaţi o privire pe organigrama instituţiilor de stat şi vă veţi speria când veţi număra câte astfel de agenţii şi autorităţi există, ce fonduri gestionează şi ce achiziţii se fac la nivelul acestora. „Stabilitatea” obţinută prin cele două soluţii drastice – tăierea cu 25% a salariilor şi creşterea TVA – putea fi evitată doar prin buna gestionare a bugetelor existente şi reevaluarea unor activităţi.

Într-o serie de articole viitoare, vom pune sub lupă cele mai obscure instituţii ale administraţiei publice centrale, atât cât permite „transparenţa instituţională”. Vom încerca să identificăm obiectivele propuse, implementarea unor proiecte, bugetele consumate şi beneficiile rezultate. În mai multe rânduri s-a tot încercat reorganizarea acestor instituţii, dar nu s-a reuşit decât bulversarea totală a activităţii lor, fiind pasate de la un minister la altul. Multe dintre ele pot fi organizate ca direcţii în cadrul ministerelor, dar atunci ar dispărea posturile de secretari de stat, atât de râvnite de oamenii politici, pentru că acolo este grosul funcţiilor. Pe scurt, toată lumea vede că este nevoie de o regândire a sistemului administraţiei publice centrale. Iar asta nu se va întâmpla din iniţiativa Guvernului!”

MĂRŢIŞOR: Anca Boagiu, vestitoarea primăverii…


INSIDER: „Primul mărţisor pe anul acesta a venit, ieri dimineaţă, la colţul străzii, până să mă dezmeticesc bine, de la …senator Anca Boagiu, prin emisarii ei de la tineretul PDL Sector 2. …Nu ratăm nicio şansă să ne facem propagandă?”

LÂNGĂ NOI: Familia Petrescu, evacuată dintr-o cazarmă abandonată. Unde se vor duce?


INSIDER: „Mi-au atras atentia cei doi copilasi care stateau frumos in carutul de supermarket… Familia Petrescu este formata din tatal de 24 ani,  mama de 21 si doi copii de 2 si 3 ani. Copiii nu sunt foarte curati, dar arata sanatosi si voinici.

Banii pentru hrana provin din comertul cu fier vechi, iar adapost si-au gasit, din spusele parintilor, intr-o cazarma veche, abandonata, din strada Gherghiţei. Problema este, tot din spusele parintilor, ca Politia Comunitara ii va evacua.

Directia de Asistenta Sociala a Sectorului 2 a fost sesizata si speram ca va gasi o modalitate prin care sa pastreze toti membrii familiei la un loc, cunoscandu-se faptul ca este dificil in astfel de cazuri. Exista adaposturi de urgenta pentru familii pe raza sectorului 2?”

TEREN MINAT: Instituţiile statului se prăbuşesc. Întâi cade tencuială şi zăpadă. Apoi cad ţurţuri şi capete!


INSIDER: „În spatele Palatului Telefoanelor din Bucureşti, pe str. Matei Millo la nr.15, într-o clădire „muribundă”, îşi are sediul Autoritatea Naţională a Vămilor, departamentul „Registratură – Relaţii cu publicul”. Tot aici găsim şi „Curtea de conturi a României”, dar cu intrarea pe str. George Vraca nr.2. Amândouă sunt instituţii ale statului, cu multe steaguri la intrare, dar cu şi mai multe afişe de atenţionare: „Atenţie, cade tencuiala”, „Atenţie, cad ţurţuri”, „Atenţie, cade zăpadă”. Avem chiar şi un afiş de susţinere ACTA – „Nu cumpăra produse contrafăcute! Este împotriva legii”. Mai lipseşte – „Atenţie, cade Guvernul”. …Zici că e teren minat şi, dacă te apropii puţin, cade toată clădirea peste tine… O fi oare o strategie ca publicul să nu-i mai calce?”

ILUZIONISM: Produsele la LIDL doar par mai ieftine. Preţul per kilogram, stabilit prin hocus-pocus!


INSIDER: „La sfârşit de săptămână, toată lumea se pregateşte de cumpărături pentru week-end. Colegii mi-au recomandat călduros să ocolesc preţurile de Carrefour şi să mă duc la Lidl. Aşa că m-am îndreptat către pomul lăudat – Lidl din zona Baicului. Per total, impresia bunicică – curăţel, muncitoresc, de cartier, preţuri ceva mai mici decât la celelalte supermarket-uri… Cum intru, o alee cu universul dulciurilor, puse strategic gândesc eu… Dacă preţurile sunt mai mici, conţinutul şi provenienţa, cam incerte – adică UE… Tot aşa şi la mezeluri, multe necunoscute. Nu risc!

Aleg produse de bază: ulei, zahăr, detergenţi. Aici nu ai cum sa dai greş. Mă îndrept spre carne. Hmmm, preţuri prea mici! Mă uit ca la picturi – mai întâi de aproape, apoi mai de departe şi mă dumiresc. O alta găselniţă-vrajă a comercianţilor. În mod obişnuit este trecut preţul per kg, dar la Lidl este altfel. Este trecut produsul, preţul şi, undeva mic, greutatea pachetului. Când 400, când 600, când 750 de grame… Hocus-pocus, domnule! Adică, în realitate, nu este nicio super-ofertă, ba poate din contră! La peşte, aceeaşi poveste.

Am fost şi în Italia la Lidl, dar italienii nu prea intrau, în afară de români, bulgari, ruşi… Italienii cumpără numai produse autohtone, chiar dacă sunt mai scumpe. Preţurile erau bune, iar cea mai mare parte din marfă era adusă din Germania. În concluzie, dacă vreţi să faceţi o mică economie, mergeţi la Lidl, dar deschideţi ochii mari, uitaţi-vă de mai multe ori la etichetele produselor şi alegeţi marfa cu atenţie. Oricum, au o bilă albă pentru organizare şi igienă, dar sunt încă la început!”